LA CUVIOASA PARASCHEVA…

14-10-2016 Sublinieri

3024

Doxologia:

Întru așteptarea pelerinilor

În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule (Psalmul 41, 1)

Nimic nu e mai greu de purtat decât setea. Nu există bucurie mai mare ca un izvor cu apă curată, atunci când ești însetat.

În pofida valului de necredință sau indiferență care cuprinde lumea, sunt printre noi oameni care nu pot trăi fără Liturghie. Sunt oameni care-și trăiesc viața în suflul rugăciunii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Sunt oameni care se raportează continuu la viața sfinților. Liturghia, rugăciunea inimii sau duhul sfinților constituie izvor care-i adapă pe aceștia și, prin ei, inima lumii. Puțin aluat dospește toată frământătura, spune Sfântul Pavel (1 Corinteni 5, 6).

60-intampinarea_moastelor_sf_neofit_foto_oana_nechiforIzvor curat, cu apă lină și adiere odihnitoare este racla cu binecuvântatele moaște ale Sfintei Parascheva. Din zorii zilei până-n fapt de seară, în fiecare zi a anului, un alai cuminte se formează în curtea și în Catedrala Mitropolitană. Câteva mii de persoane fac parte zilnic din alai. În straie cuminți sau nonconformiste, cei în vârstă sau tinerii se îndreaptă spre Cuvioasa. Din evlavie, din interes imediat sau prin cutumă, ei își așteaptă rândul pentru a fi, preț de o clipă, în fața Sfintei. Ce-i grăiesc? Ce-i frământă? Ce așteaptă de la ea? Dumnezeu știe. Fiecare cu durerea sau cu bucuria lui.

Și vine luna octombrie a fiecărui an. Alaiul zilnic crește. Ieșenii vin în număr mai mare să-și cinstească Ocrotitoarea. Se adaugă lor creștinii din satele și orașele Moldovei. Cuvioasa este Sfânta lor: vor să-i dovedească atașamentul și închinarea. Cu patru-cinci zile înainte de ziua ei de prăznuire își fac apariția câteva mii de bucureșteni. Vin la miezul nopții, zăbovesc la rând până în zori și se întorc acasă. Sfânta i-a primit, i-a binecuvântat, le-a grăit cuvântul tainic pentru suflet. Anul viitor vor veni din nou. Nu poate fi altfel. Izvorul e curat, apa e vie, iar ei sunt însetați. Celor din Moldova și București li se alătură, pe zi ce trece, tot mai mulți pelerini din întreaga țară. Iașul se transformă într-un sanctuar unde bate inima Țării. Alaiul se mărește până la a fi greu de gestionat. Așteptarea presupune cinci, apoi zece, apoi douăzeci, uneori chiar treizeci de ore sau mai mult.

Din afara fenomenului nu se înțelege ce se întâmplă. Cu rare și frumoase excepții, mass-media caută situații de conflict, exploatează greșeli organizatorice, inventează sau exagerează. Sutele de mii de pelerini știu însă realitatea. Au stat la rând, s-au împrietenit, și-au împărtășit gândurile. S-au supărat, poate, de anumite lucruri, dar știu pentru ce au venit. O clipă lângă Sfânta spală toată nemulțumirea. Aprind o lumânare, scriu un pomelnic, lasă un bănuț, cumpără o carte sau o icoană și merg spre casă. Săvârșitu-s-a! Datoria este împlinită, foamea astâmpărată, setea ostoită. Iau putere din puterea lui Hristos prin mijlocirea Sfintei Parascheva și a altor Sfinți ale căror binecuvântate moaște sunt aduse la Iași, spre închinare.

cuvioasa_sf_neofitSfântul Neofit din Cipru întâmpină, anul acesta, pelerinii, alături de Sfânta Parascheva. În general, românii nu-i cunosc viața și nevoințele. Au acum prilejul să-i cinstească sfintele moaște și să-i cunoască viața și gândirea duhovnicească prin cele cinci volume din scrierile sale traduse, cu acest prilej, în românește.

Și așa, din bucuria întâlnirii cu Sfânta Parascheva și cu Sfântul Neofit, pelerinii se pot hrăni și adăpa pentru supraviețuirea lor duhovnicească. Se vor întoarce apoi în tumultul lumii, dar nu se vor întoarce singuri. Chipul luminos al Sfinților Neofit și Parascheva îi va însoți în clipa de cumpănă sau de împlinire. În familie, la locul de muncă sau oriunde viața îi va aduce, au rugăciunea Sfinților drept ocrotire. N-o sesizează, poate, totdeauna. Știu însă că nu sunt singuri. Acest adevăr îi întărește în lupta de fiecare zi. Cad uneori, dar se ridică. De fapt, sunt ridicați, primind putere din rugăciunea Sfinților.

Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, ale Sfinților Parascheva, Neofit și ale tuturor Sfinților, ai grijă de viața noastră! Iartă prea multele și grelele noastre păcate! Dăruiește-ne, Doamne, mila, harul și binecuvântarea Ta, ca să viețuim cu smerenie, răbdare și înțelepciune pe acest pământ și să dobândim Împărăția Ta! Amin.

† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

52-intampinarea_moastelor_sf_neofit_foto_oana_nechifor

Pr. Constantin Sturzu: Până la Dumnezeu, te ajută sfinţii

A devenit deja o tradiție ca la mijlocul lunii octombrie, la Iași, alături de trupul cel cu bună mireasmă al Sfintei Parascheva să fie aduse la Catedrala Mitropolitană și moaștele altor sfinți. Pentru mulţi, un sfânt este doar un nume din calendar sau pe care-l aud la câte o slujbă. Puţini sunt sfinţii despre care se cunosc anumite detalii, din viaţa sau din învăţătura lor. Întâlnirea cu sfintele lor moaşte stârneşte în noi o sfântă curiozitate. Spre exemplu, câţi dintre noi ştiau ceva despre Sfântul Neofit Zăvorâtul, cel ale cărui sfinte moaşte sunt aduse din Cipru anul acesta? Sunt convins că cei mai mulţi dintre pelerini nici măcar nu ştiau că există acest sfânt.

Cine nu cunoaşte sfinţi se poate considera un om sărac. Cu fiecare sfânt de care auzim, a cărui viaţă ne devine pildă şi îndemn, cu fiecare rugăciune ridicată spre cei ce pot mijloci pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi, noi suntem mai câştigaţi, ne îmbogăţim sufletul. Şi în lume, cu cât ai mai multe cunoştinţe, din cât mai multe domenii, cu atât cresc şansele de a-ţi rezolva o problemă, de a avea la cine să apelezi – măcar pentru un sfat. Aşa este şi când cunoşti mai mulţi sfinţi: cu fiecare dintre ei mai deschizi o poartă spre Împărăţie, mai iniţiezi un canal de comunicare cu Cerul. Asta nu exclude faptul de a fi prieten mai apropiat faţă de unii, de a avea evlavie mai multă faţă de unul sau faţă de altul dintre aceşti „casnici ai lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19).

Nu ştiu cum a apărut în limba română nefericita expresie: „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii”, cu sensul că, până să ajungi la cineva mai mare în rang, trebuie să treci de subalternii care au grijă să te „vămuiască”. Ea nu are, cu siguranţă, nici un fel de acoperire în plan teologic. E posibil ca punctul de plecare să fie următoarele versete dintr-o epistolă paulină: Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? (…) Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?” (I Corinteni 6, 2-3). Aici este însă vorba despre altceva decât despre nişte furci caudine pe sub care vom fi nevoiţi a trece, dacă vrem să intrăm în Rai.

Sfinţii sunt adevărata măsură a omului. Atunci când noi vom invoca, la Judecată, înaintea lui Dumnezeu, diverse motive pentru care nu am lucrat la mântuirea sufletului nostru, îi vom vedea alături pe sfinţi, pe aceia care, în condiţii mai grele decât ale noastre, au dobândit harul sfinţeniei. Dar înfăţişarea înaintea sfinţilor, faptul că ei au un cuvânt care contează la Judecată este şi o mare şansă, e un lucru dătător de nădejde. Demonii vor căuta, cu siguranţă, să ne tragă în jos, să scoată în evidenţă toate păcatele noastre, să revendice sufletul nostru, chiar mințind. Sfinţii, dimpotrivă, vor mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu, spre a ne ajuta să intrăm în Împărăţie.

Nu este exclus ca expresia amintită mai sus să fi avut iniţial un alt sens, răstălmăcit în timp. Spre exemplu, când cineva ţi-e foarte drag – spre exemplu un bebeluş – spui că îţi vine să-l mănânci! Asta arată o dragoste atât de mare pentru cineva, încât îţi vine să-l primeşti cu totul în viaţa ta. O astfel de dragoste ar trebui să avem şi cei care, la Sfânta Liturghie, ne împărtăşim cu Sfintele Taine, când mâncăm Trupul Domnului şi bem scump Sângele Său.

Am auzit odinioară pe cineva – cred că pe Părintele Cleopa Ilie – că nu poţi ţine mai multe icoane în chilie (sau în cameră) decât dacă de fiecare dată când intri sau când ieşi te închini Mântuitorului, Maicii Domnului şi fiecărui sfânt zugrăvit pe ele. Am preferat să împlinesc cuvântul acesta, decât să mai reduc din numărul icoanelor. Aşa se face că atunci când intru sau ies din cameră „salut” pe fiecare dintre aceşti buni prieteni cu o închinăciune şi cu rugăciunea: „Sfinte (numele) roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi pentru mine, păcătosul”. În felul acesta, deşi eu nu sunt un casnic al lui Dumnezeu, ci mai degrabă fiu risipitor, i-am făcut pe sfinţi casnicii mei. Şi am aşa, o oarecare încredinţare că la Judecată, chiar dacă Domnul îmi va spune: „nu te cunosc pe tine” (cf. Matei 25, 12), cel puţin zece dintre sfinţii Săi vor interveni imediat, spunând: Doamne, dar îl cunoaştem noi! Îngăduie-i să stea aici, de dragul nostru!”.

dsc_9502

Arhimandritul Mihail Daniliuc : Sfânta Parascheva nu rămâne nicicând datoare

Mijlocul lui Brumărel ne prilejuiește întâlnirea cu Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Zeci de mii de pelerini își îndreaptă pașii către capitala Moldovei spre a se închina la moaștele „mult folositoarei”, orașul Iași devenind, preț de aproape o săptămână, unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj din lumea ortodoxă.

Ani de-a rândul, cu acest binecuvântat prilej, fiind rânduit la racla Sfintei, am văzut cum „marea” de rugători, purtând în inimi credința neclintită în ajutorul Sfintei Parascheva, își pleca genunchii cu toată evsevia înaintea sicriului cu odorul cel neprețuit, hăruit de Dumnezeu cu darul neputrezirii.

Impresionează evlavia poporului față de unii sfinți care, prin minunile săvârșite, își merită pe deplin apelativul de „taumaturgi”. Mi se pare interesant totuși că Biserica a reținut în primul rând pentru Mântuitorul Hristos numele de „Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre”. Dumnezeieștii Părinți ne învață că Domnul le-a împărtășit sfinților Săi din puterea Lui tămăduitoare. Așadar sfinții nu pot vindeca decât în numele lui Hristos, ei fiind numai mijlocitori. Bunăoară, Sfântul Apostol Petru zice mulțimii ce îl văzuse tămăduind un olog: „De ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? […]. Prin credința în numele lui Iisus Hristos, pe acesta, pe care îl vedeți şi îl cunoașteți, l-a întărit numele lui Hristos” (Fapte 3,12,16).

Carevasăzică, sfinții, ducându-şi viața în Hristos, au ajuns să facă ceea ce a făcut El, deoarece, prin puterea Lui, ei au devenit vindecători:Toate le pot, în Hristos Cel Ce mă întărește”, spune apostolul neamurilor. Ce generos și măreț este Domnul! El nu păstrează în mod egoist puterea Sa vindecătoare, precum un vraci doritor de renume și de bani, ci o dăruiește tuturor următorilor Lui.

01-calea-sfintilor-procesiune-foto-tudorel-rusuAceastă realitate se vede și în legătură cu Sfânta Parascheva. Nenumăratele-i binefaceri, împărțite cu dărnicie tuturor, confirmă că unul din neprețuitele daruri primite de la Hristos este cel al tămăduirii cumplitelor boli. O sumedenie de vindecări minunate săvârșește Cuvioasa. O parte din ele s-au consemnat în paginile cărților, spre neuitare. Însă multe altele au rămas înscrise doar în inimile celor care le-au trăit. Despre una dintre ele voiesc să vă vorbesc în continuare.

Se întâmpla în urmă cu vreo 15 ani. O bună creștină din părțile Constanței, văduvă cu doi copii, venea în fiecare an în Moldova, ca să se închine la moaștele Cuvioasei Parascheva de hramul ei. Deținând o afacere prosperă îşi permitea ca, odată ajunsă la Iași, să împartă câtorva credincioși nevoiași (de obicei bătrâni de la țară, cu mâinile crăpate de muncă și fețele brăzdate de arșița verii ori de viscolele nemilostive ale iernii), sume frumoase de bani. Li se adresa într-un mod cu totul original: M-a trimis Sfânta să vă dau un neînsemnat ajutor”. Vârstnicii rămâneau înmărmuriți primind în mănă plicul ce conținea poate două, trei pensii de-ale lor. Într-un an, am găsit-o în catedrală, înfofolită într-o pătură, asistând la slujba privegherii. Am invitat-o să se odihnească la una din rudele mele din oraș. Replica i-a pornit imediat, tăioasă: „Părinte, eu am cu ce-mi plăti cea mai bună cameră de hotel din Iași, dar nu din pricina asta am venit aici! Trebuie să stau în casa Domnului, să fiu alături de Cuvioasa de ziua ei!”. O măcina o mare suferință pe statornica pelerină. Deși nu-i lipsea nimic material, o mâhnea nespus faptul că amândoi copiii ei, crescuți cu multă evlavie, purtați pe la școli renumite, cărora le oferise lucruri de negândit pentru alți tineri de vârsta lor, o luaseră pe cărări greșite, trăind în bejenie față de valorile Sfintei noastre Ortodoxii. Trudea acum duhovnicește și se ruga cu stăruință Cuvioasei, ca să-și vadă feciorii iarăși oameni plăcuți Domnului.

Tensionată și profund afectată de această situație, evlavioasa credincioasă a suferit un accident vascular cerebral, ajungând într-o stânjenitoare suferință fizică. Nu boala în sine o deranja, cât reproșurile vlăstarelor ei: „Toată viața ai alergat la sfinți, la moaștele lor! Acum de ce nu te vindecă?. În preajma hramului, am primit un telefon de la una din bunele sale prietene: Părinte, roagă-te pentru noi, căci doamna vrea numaidecât s-o aduc la Iași, la hramul Cuvioasei. Știți că stă imobilizată în cărucior și-mi va veni foarte greu”. M-a impresionat înverșunarea suferindei. Dorea cu orice chip să ajungă la întâlnirea anuală cu Sfânta. De aceea, la stăruința ei, le-am binecuvântat drumul, urmând ca acolo, la Iași, s-o ajut să se închine. Revederea m-a emoționat: trecuseră aproape zece luni de când nu se mai putea mișca. Prognosticul medicilor suna rezervat: cheagul de sânge, foarte mare, se resorbise destul de lent, afectându-i probabil funcția motorie. Apropierea de Sfânta Parascheva a copleșit-o. Dusă lângă racla cu binefăcătoarele moaște, credincioasa, cu lacrimile șiroind pe obraz, i-a spus: „Maica mea, te rog să mă faci sănătoasă, dar nu numaidecât pentru mine. Dacă băieții mei vor vedea că voi merge din nou, vor crede în minuni, în Dumnezeu, în sfinții Lui și se vor întoarce la credință”. Revenită acasă, viața-i curgea monoton. Nimic deosebit nu se petrecea, dar credința nu i-a slăbit. Acatistul și icoana Sfintei îi ocroteau așteptarea, suferința. Încă nu se împliniseră 40 de zile când, într-o dimineață, după relatările ei, Sfânta Parascheva i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se ridice și să aprindă candela. Buimăcită, s-a sculat brusc din pat și, ca și când nu ar fi fost nicicând imobilizată, a început să pășească înspre locul de unde candela îi veghea odaia. Dornică să împlinească porunca primită, a uitat că de aproape un an picioarele nu o ascultau. Pe măsură ce înainta, și-a dat seama că trăiește o minune. A îngenuncheat în fața icoanei Sfintei Parascheva și, plângând de bucurie, i-a mulțumit tămăduitoarei sale cu recunoștință.

Auzind suspine, unul din băieți și femeia care o îngrijea s-au năpustit în dormitorul bătrânei să vadă ce se petrecea. Găsind-o îngenuncheată dinaintea icoanei, au înțeles că a primit tămăduirea îndelung așteptată. Intuise bine efectul minunii asupra feciorilor ei. Asistând nemijlocit la miracolul de netăgăduit, cei doi fii s-au apropiat iarăși de Dumnezeu, ducând o viață bineplăcută Lui; şi-au temeluit familii frumoase, mulțumindu-i mamei că a avut dragoste şi răbdare, rugându-se necontenit pentru întoarcerea lor.

În urmă cu vreo trei ani, un telefon din îndepărtata Dobroge îmi vestea că buna credincioasă a fost chemată la Cereștile locașuri. Din dorința ei, exprimată în clipele agonizantei așteptări, icoana Cuvioasei Parascheva a însoțit-o până la bolțile veșniciei. Nutresc bune nădejdi că acum se bucură împreună cu toți sfinții în Împărăția lui Dumnezeu, dar îndeosebi că i-a mulțumit față către față Sfintei Parascheva, vindecătoarea ei și a noastră, a tuturor.

***

„Știm exact cine este Sfânta Parascheva pentru noi”

Delia și Dimitrie sunt doi tineri care s-au îndrăgostit descoperindu-se unul pe altul în timpul activităților de voluntariat, al rugăciunilor făcute împreună, al pelerinajelor cu alți tineri frumoși ca și ei. Acum sunt deja părinți și transmit mai departe copiilor un mod frumos de a trăi, cu bucurie, onestitate, asumarea responsabilității și credință în ajutorul lui Dumnezeu.

Împreună cu cei doi copii, Petru, care are 2 ani și bebelușa Maria, de doar 3 luni jumătate, au participat și anul acesta la pelerinajul prilejuit de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. „Dacă n-am merge la pelerinaj, nu am simți deplin bucuria hramului Sfintei Cuvioase Parascheva!”, ne mărturisesc cei doi soți.

„Noi am fost implicați la activitățile care țin de hramul Cuvioasei mulți ani, ca membri ai ASCOR-ului și ne era drag să întâmpinăm studenții care veneau din toată țara să se închine la Sfânta Parascheva, să organizăm și să ajutăm la activitățile pe care asociația le făcea cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase. În toată acea perioadă eram conectați la Sfânta. Apoi, după ce ne-am căsătorit, în familia noastră am simțit binecuvântarea lui Dumnezeu în toate, la fiecare pas pe care l-am făcut împreună. Și o simțim pe Sfânta Parascheva ca pe o prietenă”, povestește Delia.

Eu chiar am redescoperit o parte din frumusețea credinței, prin faptul că m-am străduit să o simt pe Cuvioasa așa cum este descrisă prin cuvintele de cinstire Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Parascheva, mult folositoare! Când mergeam și mă rugam ei, nu simțeam că s-ar realiza neapărat o legătură, cu toate acestea aveam certitudinea că mă aude și mă ajută. Apoi, într-o zi, nici nu știu când și cum, adresându-i aceste cuvinte de cinstire, am simțit realizându-se acea legătură de comunicare vie, reală. De atunci, pe lângă cererile pe care i le adresez, atunci când îi spun aceste cuvinte de cinstire simt că i-am spus totul, atât ce mă frământă, cât și tot ce mă bucură. Da, bucuria care vine din conștientizarea faptului că tocmai Domnului, Creatorului nostru ar trebui mereu să îi adresam cuvinte de mulțumire și slavă.

Cuvioasa Parascheva mi-a oferit momente atât de vii și memorabile în perioada studenției, încât nu voi putea ști niciodată cum să-i mulțumesc. Când văd oamenii cum i se roagă, știu sigur că vor primi ajutor. Aceste cuvinte, Bucură-te, mult folositoare!, descriu exact cine este Sfânta: un prieten adevărat și loial. Lucrurile acestea sunt tainice, foarte personale. Mai mult le-aș dori sub anonimat, dar pentru că le-am împărtășit, sper să aducă folos cuiva”, mărturisește Dimitrie.

Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Va recomandam si:


Categorii

IPS Teofan, Minuni si convertiri, Pr. Constantin Sturzu, Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “LA CUVIOASA PARASCHEVA…

  1. E o mare făcătoare de minuni! Acum 24 de ani sufeream de o boală incurabilă.
    Am fost trimis la medicii specialiști de la Iași pentru a vedea ce tratament ar trebui să mai iau în continuare.
    Pentru că nu aveau paturi în spital, ne-au trimis să ne plimbăm prin Iași până spre seară (noi ajungând dimineața) până ce se va elibera unul.
    Am fost împreună cu mama mea chiar la Sfânta Cuvioasă Paraschiva, deși nu știam cum să ajungem acolo și nu prea erau oameni pe stradă pe care să-i întrebăm (mai ales că nu era în preajma sărbătorii Sfintei).
    Cu toate acestea, tot era puțină coadă la Sfânta.
    Când am ajuns și noi, mama m-a ridicat pe racla Sfintei. (Țin minte că fața Sfintei nu era acoperită…).
    Am simțit ca o putere ce a trecut prin mine….
    Imediat după ce am sărutat Sfintele Moaște, m-a dat mama jos de pe raclă și un părinte bătrân mi-a citit niște rugăciuni.
    Imediat după aceea ne-am întors la spital.
    Timp de o săptămână au durat consultațiile, după care ne-au spus că sunt sănătos.
    Doctorița mea nu a crezut că sunt sănătos, pentru nimeni nu se putea vindeca de acea boală. Cel mult se mai ameliora.
    Ne-a trimis la Târgu Mureș. Dimineața mi-a făcut analize, seara urma să primim rezultatul.
    Am vizitat orașul și seara ne-am întors să ni se spună…..
    Nu pot uita cuvintele doctorului: “Plecați liniștiți acasă, copilul dumneavoastră este sănătos.”
    De atunci nu am mai luat nici un tratament și nu am mai avut nici un simptom!
    Cu dragoste în Hristos, Domnul nostru, Mihai Diaconescu.

  2. Pingback: SLUJBA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA DE LA IASI oficiata de Mitropolitul Atanasie de Limassol si OFERIREA “CRUCII MOLDAVE” PENTRU CATEVA FAMILII CU FOARTE MULTI COPII (video). IPS Teofan: “Nu există o demnitate mai aleasă și mai înalt
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate