IPS TEOFAN si PS IGNATIE la Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, la Huși (VIDEO și TEXT): “Cel mai mare dar al lui Dumnezeu este LIBERTATEA, pe care omul o dobândeşte MĂRTURISIND ADEVĂRUL”/ “Vremurile pe care le trăim sunt cele în care OAMENII S-AU RĂCIT, nu mai au căldura dragostei. URA SE RĂSPÂNDEȘTE ȘI DEVINE CA O PANDEMIE LA NIVEL PLANETAR”

30-06-2020 Sublinieri

„Ni se amintesc tot felul de lucruri pe care ar trebui, după dorinţa lor, să le îmbrăţişăm cu grabă: să supunem copiii noştri la educaţia sexuală în şcoli, să acceptăm tot felul de forme de căsătorie, să acceptăm sinuciderea asistată, pentru că bătrâneţea este grea – iată ce ne şopteşte, ca un cântec de sirenă, duhul acestei lumi, ca noi să ne aruncăm disperaţi întru adâncuri.

Euharistia, rugăciunea şi familia proprie sunt cei trei stâlpi care ne ajută să nu fim luaţi de valul acestei lumi”.

***

Episcopia Hușilor:

IPS Teofan: „Euharistia, rugăciunea şi familia proprie sunt cei trei stâlpi care ne ajută să nu fim luaţi de valul acestei lumi. PS Ignatie: „Să fim martori frumoşi ai lui Hristos, într-o lume care abdică de la valorile perene ale Evangheliei”

Luni, 29 iunie 2020, de Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Catedrala Episcopală din Huşi şi-a serbat hramul istoric. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Din soborul preoţilor au făcut parte părinţii consilieri de la Centrul Eparhial din Huşi şi părinţii protopopi din Eparhie. Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava.

Credincioşii, prezenţi în număr mare, au avut posibilitatea să participe la Sfânta Liturghie respectând recomandările privitoare la distanțarea fizică. În acest sens, încă din ziua precedentă, tinerii voluntari ai Asociaţiei „Filantropia Ortodoxă Huşi” au marcat, prin flori desenate pe asfalt şi prin cărămizi aşezate în spaţiile verzi, locul fiecăruia, în curtea Catedralei Episcopale.

De asemenea, pelerinii s-au putut ruga la Icoana relicvar a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și la Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ce au fost așezate într-un baldachin special, în curtea Catedralei Episcopale.

După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură în care a extras din epistolele soborniceşti ale Sfântului Apostol Petru îndemnuri privitoare la modul în care trebuie să ne trăim libertatea, indicând şi sursa reală de încurajare şi de răbdare de care avem nevoie în această perioadă:

„Cinstirea sfinţilor se împlineşte cunoscându-le viaţa şi urmându-le cuvântul.

În vremuri precum cele pe care le trăim, avem mare nevoie de două lucruri: de mângâiere, ca să nu cădem în descurajare, şi de răbdare multă, ca să treacă valul.

De unde luăm această mângâiere şi duhul răbdării? Din Sfânta Scriptură, pe care Sfântul Apostol Pavel o numeşte «izvor de mângâiere şi de răbdare».

«Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi» (I Petru 1, 2-3).

Primim în viaţa noastră tot felul de îndemnuri şi sfaturi ca, în libertate, să alegem.

Ni se spune adesea că viaţa noastră se desfăşoară doar aici, pe pământ, că viaţa se sfârşeşte la mormânt, că totul se petrece aici şi se cuvine a trăi această viaţă, pentru că este scurtă, iar după mormânt nu ar mai fi nimic.

Sfântul Apostol Petru ne spune că avem «nădejde vie», «o moştenire nestricăcioasă în ceruri».

Viaţa de pe pământ este doar prima parte a vieţii noastre, cea adevărată şi deplină începe după trecerea noastră prin această lume.

Ascultând vocea celor dintâi, trăim ca şi când Dumnezeu nu ar exista.

Aceasta este secularizarea. Să trăieşti ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ca şi cum nu ar fi veşnicie, ca şi cum rolul Bisericii este de tăgăduit, iar Scriptura nu ar spune adevărul. Alegerea este a noastră.

Ascultăm de cei care ne spun că totul este aici, sau de Sfânta Scriptură – izvorul mângâierii şi al răbdării – că cetatea noastră cea adevărată nu este aici, ci în ceruri?”

Totodată, Părintele Mitropolit Teofan a vorbit despre modul în care duhul lumii de astăzi, sub aparenţa libertăţii fără responsabilitate, încearcă să se insinueze în viaţa fiecăruia:

«Sunteţi ca nişte prunci de curând născuţi, dorind laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre mântuire. De vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie» (I Petru 2, 2-4)

Suntem aşezaţi în faţa unei duble alegeri.

Ni se oferă, de cele mai multe ori, în viaţa obişnuită, hrană chimizată, băutură prefăcută, frumuseţe contrafăcută.

Acest simulacru de frumuseţe devine o frumuseţe luciferică, adică doar aparenţa unei frumuseţi, şi mult duh găunos, în realitate.

Ni se amintesc tot felul de lucruri pe care ar trebui, după dorinţa lor, să le îmbrăţişăm cu grabă: să supunem copiii noştri la educaţia sexuală în şcoli, să acceptăm tot felul de forme de căsătorie, să acceptăm sinuciderea asistată, pentru că bătrâneţea este grea – iată ce ne şopteşte, ca un cântec de sirenă, duhul acestei lumi, ca noi să ne aruncăm disperaţi întru adâncuri.

În faţa acestei perspective, Sfântul Apostol Petru ne propune «laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut». Ce înseamnă acestea? Înseamnă Pâinea cea spre fiinţă, Apa cea Vie – Hristos Domnul.

[completare după înregistrare: „Laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, arătat în dumnezeiasca Euharistie, arătat în rugăciunea cea de toată vremea din chiliile noastre și arătat în viața de familie autentică”.]

Euharistia, rugăciunea şi familia proprie sunt cei trei stâlpi care ne ajută să nu fim luaţi de valul acestei lumi.

«Trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu». (I Petru 2, 16) Lumea vă făgăduieşte libertate, fiindcă oamenii lumii «sunt ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte». (II Petru 2, 19)

Cel mai mare dar al lui Dumnezeu este libertatea, pe care omul o dobândeşte mărturisind Adevărul.

[completare după înregistrare: „Mărturisiți Adevărul, iar Adevărul vă face liberi. Iar dacă El, Domnul vă va face liberi, cu adevărat liberi veți fi”. Libertatea cea adevărată – în statura de rob al lui Dumnezeu. Însă diavolul, vicleanul prin excelență, doreşte ca cel mai mare dar – darul libertății – să îl transforme în libertate neasumată corespunzător – adică tirania libertăţii: „fac ce vreau”, „trupul este al meu, fac ce vreau cu el”. De aici decurg desfrâul pe de o parte, avortul pe de altă parte.]

Diavolul doreşte ca cel mai mare dar să îl transforme în libertate neasumată corespunzător – tirania libertăţii.

Libertatea cea adevărată este dobândită în relaţie cu Domnul Hristos, când omul primeşte putere să domnească peste patimi”.

La finalul Sfintei Liturghii, în cuvântul de mulţumire, Părintele Episcop Ignatie a caracterizat slujba hramului Catedralei Episcopale din Huşi ca fiind un moment de tihnă sufletească şi un prilej de a deveni oameni frumoşi:

„Momentele de har, de multă tihnă sufletească şi de bucurie pe care ni le dăruieşte Dumnezeu, cu atâta îmbelşugare, în cadrul Sfintei Liturghii, ne îndatorează să Îi aducem slavă.

Îi mulţumim Domnului pentru ceasurile când, fiecare, în parte, am decis să devenim mai frumoşi.

Omul care se roagă decide să devină un om frumos.

Învăţăm de la Sfântul Apostol Petru fervoarea credinţei, iar de la Sfântul Apostol Pavel intensitatea slujirii şi a propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu.

Sfinţii Apostoli să ne inspire să fim trăitori autentici şi martori frumoşi ai lui Hristos, într-o lume care abdică de la valorile perene ale Evangheliei”!

[…]

foto credit: Oana Nechifor

PS Ignatie la Vecernia hramului Catedralei Episcopale din Huşi: „Numai dragostea poate să topească gheţarii urii din sufletul unui om”

În după-amiaza zilei de duminică, 28 iunie 2020, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit slujba Vecerniei Mari şi a Litiei în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii Catedralei Episcopale din Huşi.

Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinţi consilieri de la Centrul Eparhial Huşi, părinţi protopopi şi preoţi din municipiul Huşi şi împrejurimi.

Numeroşi credincioşi au fost prezenţi la acest moment de rugăciune, păstrând distanţa reglementată de măsurile de prevenire a răspândirii infectării cu noul coronavirus.

În cuvântul de învăţătură, Părintele Episcop Ignatie, pornind de la cuvinte extrase din epistolele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a vorbit despre tăria mărturisirii şi asumării propriilor slăbiciuni, precum şi despre dragostea capabilă să asume păcatele celorlalţi:

„Am intrat în atmosfera duhovnicească, liturgică a sărbătorii hramului Catedralei Episcopale din Huşi.

Ne legăm în acelaşi timp, de spiritualitate, de valorile Evangheliei, pe care le-au întrupat atât de frumos Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, dar ne aflăm şi într-o legătură duhovnicească cu istoria acestui loc.

Este hramul istoric al acestei cetăţi, a acestei Catedrale, care este ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Hramul îngemănează cele două dimensiuni, spirituală şi istorică, ale acestui loc.

Care a fost motivul pentru care Sfântul Voievod Stefan a găsit de cuviinţă să dea acest hram bisericii catedrale?

Nu putem avea un răspuns precis, încercăm doar să îl intuim, gândindu-ne la anvergura personalităţii celor doi Apostoli.

Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi ale Sfântului Apostol Petru ne ajută să pătrundem în traiectul biografic al acestor doi Apostoli. Nu este atât o biografie în sens cronologic, cât o biografie spirituală.

Intuiesc că Sfântul Voievod Ştefan cel Mare l-a avut pe Sfântul Pavel în minte, ca să fie ocrotitor al acestei Catedrale, când s-a uitat asupra unui cuvânt din Epistola a II-a către Corinteni (12, 9-10)”:

«Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare».

„Este unul din versetele care ne reprezintă pe fiecare dintre noi. Sfântul Apostol Pavel a fost de o sinceritate extraordinară cu Dumnezeu şi cu sine însuşi.

Nu a încercat să îşi confecţioneze o biografie, să mascheze lucrurile, să le amplifice pentru a-şi asigura o cinstire pentru posteritate.

Cuvintele Sfântului Pavel par un paradox. Câţi dintre noi avem puterea să vorbim despre slăbiciunile noastre? Dimpotrivă! Încercăm să le ascundem. Nu cumva cineva să ni le depisteze şi să le scoată la iveală.

În momentul în care ne sunt dezvăluite, unica noastră atitudine este de a deveni vulnerabili, răniţi în orgoliu şi avem un comportament inadecvat duhovniceşte.

Vrem să fim, în ochii celorlalţi, ceea ce nu suntem. Ne fărâmiţăm lăuntric o viaţă întreagă pentru a părea ceea ce, de fapt, nu suntem.

Dacă ne-am aşeza, cu maximă sinceritate, în faţa propriei noastre conştiinţe, ne vom da seama că este o foarte mare discrepanţă între modul în care ne văd semenii noştri şi cum suntem noi de fapt.

Sfântul Apostol Pavel a fost un om sincer. Şi-a asumat slăbiciunile. Numai în felul acesta putea să îşi adâncească conştiinţa că el depinde de Dumnezeu, că este o fărâmă de lut.

De ce spunea Sfântul Apostol Pavel că este puternic atunci când vorbea de slăbiciunile sale? Ştia că în momentul în care omul este slab, intervine Dumnezeu, care ne face puternici şi ne putem vedea nimicnicia firii noastre, a existenţei noastre pământeşti”.

Ierarhul Huşilor a arătat, pornind de la exemplul pe care îl poate oferi un duhovnic adevărat, modul cum Dumnezeu lucrează în viaţa celor care îşi asumă propriile slăbiciuni:

„Trăim într-o lume foarte mândră, în care se cultivă orgoliul.

Puţini oameni vorbesc despre slăbiciunile lor. Este aidoma duhovnicului la care te duci să te spovedeşti. Sunt situaţii cu care ne putem confrunta, le împărtăşim duhovnicilor, şi poate ei nu ne dau răspunsul adecvat. Duhovnicul care va răspunde: «pentru problema ta nu am un răspuns, însă voi pleca genunchii şi mă voi ruga. Dacă vei face şi tu lucrul acesta, data viitoare Dumnezeu ne va da un răspuns amândurora». va primi, pentru smerenia sa, pentru mărturisirea slăbiciunii sale, răspunsul cuvenit. Dumnezeu va veni cu impetuozitate în viaţa lui şi îi va da acel răspuns.

 Aşa au fost marii duhovnici. Nu au făcut caz de darurile pe care Dumnezeu le aşezase în sufletele lor. Ei ştiau că atunci când îşi mărturisesc slăbiciunile, Hristos lucrează, cu multă putere, în ei”.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a făcut referire la un citat din prima epistolă a Sfântului Apostol Petru, ilustrând modul în care dragostea de semeni poate să ne vindece de ură:

„Cred că Sfântul Apostol Petru a fost ales de Sfântul Voievod Ştefan tot pentru un text din epistolele sale:

«Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu» (I Petru 4, 8-10).

Vremurile pe care le trăim sunt cele în care oamenii s-au răcit, nu mai au căldura dragostei. Sunt plini de crivăţul urii.

Numai dragostea poate să topească gheţarii urii din sufletul unui om.

Ura aceasta se răspândeşte şi devine ca o pandemie la nivel planetar.

De ce urâm? Pentru că scormonim în sufletul semenului nostru, căutând, cu multă neruşinare, păcate.

Devenim cei care colportăm urâtul şi neputinţa. Ori de câte ori judecăm pe cineva şi scoatem la iveală neputinţele şi păcatele cu care el se luptă, suntem oameni care am decis să nu mai iubim.

Sfântul Apostol Petru spune că «dragostea acoperă mulţime de păcate». În ce sens?

Atitudinea duhovnicească de a acoperi păcatele semenului nu înseamnă a le încuviinţa, ci înseamnă a ţi le asuma în rugăciunea ta, aşa cum Hristos a asumat păcatele întregii omeniri şi le-a urcat pe Cruce.

Când descoperim păcate şi slăbiciuni în semenii noştri, să ne rugăm Domnului ca să fie izbăviţi de ele.

În Pateric găsim că Avva Macarie era numit «dumnezeu pământesc», pentru că el se ruga pentru păcatele celor care veneau la el, şi le asuma, suferea pentru ele ca şi cum el ar fi păcătuit. Aceasta este starea de sfinţenie! Să te rogi pentru un păcat care nu este al tău”.

[…]

 

Legaturi:

MITROPOLITUL TEOFAN, la hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava – SFATURI ȘI ATENȚIONĂRI IMPORTANTE PENTRU ZILELE NOASTRE: “Nu se știe ce vremuri vor veni. Nu se știe ce alte valuri, într-o formă sau alta, se vor revărsa asupra noastră. VAI DE CEL SINGUR ATUNCI CÂND VINE VALUL!”. Prin ce mijloace să ne pregătim pentru REZISTENȚA LA ÎNCERCĂRILE CARE VOR VENI? (video, text)

CUM POATE FI IZGONIT DUHOVNICESTE “ACEST NEAM DE… MOLIMA”? – Cuvantul IPS TEOFAN in Duminica a patra din Postul cel Mare si prima fara credinciosi, fara “garda de suflet si de inima” a păstorilor. ARME DE REZISTENTA IN VREMURI DE RESTRISTE (video, text)

Preasfintitul IGNATIE, Episcopul Husilor despre “PIRATII” spirituali PROGRESISTI, care vor sa ne “salveze”, smulgandu-ne din corabia Bisericii, spre a ne ineca in “MAREA DIVERSITATII TOTALITARE”: “Nu va temeti de niciun fel de CANTEC DE SIRENA, de niciun fel de IDEOLOGIE care vrea sa va extirpe din matca valorilor crestine!”

Predicile PS IGNATIE al Hușilor la POGORÂREA DUHULUI SFÂNT: “BISERICA este poporul lui Dumnezeu adunat în rugăciune, ca să se împărtăşească şi să trăiască credinţa. FIDELITATEA FAȚĂ DE TRADIȚIE, DE RĂDĂCINI şi obârşie este cea mai boicotată şi dinamitată în lumea de astăzi”

PS IGNATIE, la pomenirea de 7 ani a PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU: “Părintele Iustin a fost cel care a avut grija lui Hristos pentru om. Să ne asumăm duhul părintelui Iustin!… NU PUTEM VORBI DE BISERICĂ FĂRĂ EUHARISTIE! Dacă Biserica nu are Euharistie, nu are împărtășanie, nu mai suntem Biserică! Când poporul lui Dumnezeu nu se împărtășește DEVENIM NEOPROTESTANȚI ORTODOCȘI” (video, text)

PS IGNATIE la Duminica Orbului despre INVIDIA care ORBESTE si DISTRUGE: “Comportamentul fariseilor si carturarilor este multiplicat, cu asupra de masura, in societatea in care traim. NE HRANIM DIN CALOMNIE, MINCIUNA SI URA”

“NU-TI TINE RANILE INIMII DOAR PENTRU TINE!”/ “Binecuvantata fie neputinta mea!”

GHIMPELE IN TRUP si RELATIA REALA CU DUMNEZEU. “Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. TREZIREA LA… COMUNIUNE

“BISERICA incepe sa fie din ce in ce mai PRIGONITA. Sa nu credeti ca VREMEA MUCENICIEI a apus, ci isi arata din nou zorile…” – CUVINTE INSUFLETITOARE la SARBATOAREA SFINTILOR PETRU SI PAVEL ale Parintelui Hrisostom de la Putna (audio si text)


Categorii

Educatia sexuala, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Teofan, PS Ignatie, Episcopul Husilor, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “IPS TEOFAN si PS IGNATIE la Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, la Huși (VIDEO și TEXT): “Cel mai mare dar al lui Dumnezeu este LIBERTATEA, pe care omul o dobândeşte MĂRTURISIND ADEVĂRUL”/ “Vremurile pe care le trăim sunt cele în care OAMENII S-AU RĂCIT, nu mai au căldura dragostei. URA SE RĂSPÂNDEȘTE ȘI DEVINE CA O PANDEMIE LA NIVEL PLANETAR”

  1. Pingback: MOARTEA LIBERTĂȚII, MOARTEA OMULUI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate