LA POMENIREA SFANTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE. URIASA PUTERE A CREDINTEI

10-02-2010 Sublinieri

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC HARALAMBIE

Credinţa făcătoare de minuni

În această predică, iubiţilor, vom vorbi despre un mare mucenic al credinţei noastre, care ne aduce în memorie locurile cele sfinţite ale Asiei Mici, acolo unde vreme de veacuri, până în 1922, a existat o întreagă lume creştină.

Asia Mică, ţara de neuitat! Oriunde ar săpa cineva, va afla oseminte de eroi, moaşte de sfinţi, cruci şi iconiţe şi ruine ale bisericilor şi mănăstirilor. Acum, toate s-au pierdut şi cei care sunt originari din acele părţi şi au venit în Elada, îşi amintesc cu emoţie de patria pierdută, care a născut atâţia eroi şi martiri ca nicio altă ţară creştină. Unul din aceşti martiri este şi Sfântul Haralambie, pe care îl sărbătorim pe 10 februarie. Despre el vom vorbi, pentru că viaţa lui arată cât de mare este puterea credinţei pe care o învaţă Evanghelia.

***

Sfântul Haralambie a trăit în veacul al II – lea după Hristos. S-a născut într-o cetate din Asia Mică, Magnisia, care nu este foarte departe de mult-regretata Smirna. Creştinii cetăţii îl preţuiau pe Sfântul Haralambie pentru caracterul lui curat, pentru marea lui credinţă şi l-au ales preot. Lumea astăzi aude cuvântul „preot” şi nu-i dă nicio importanţă. „Popă”, spune altul şi copiii auzindu-i pe cei mari vorbind despre preoţi cu dispreţ nu vor să devină preoţi când se fac mari. Şi preotul peste câţiva ani va fi ceva rar. Despre această dispreţuire faţă de preoţie sunt vinovaţi, desigur, şi câţiva preoţi nevrednici, care nu-şi cinstesc sfânta misiune. Dar Sfântul Haralambie nu a fost unul din preoţii obişnuiţi; a fost preot care avea conştiinţa misiunii sale. Liturghisea şi plângea de emoţie. Propovăduia cuvântul lui Dumnezeu şi făcea ca şi cele mai reci inimi să se emoţioneze şi să-L iubească pe Hristos. Îi iubea pe săraci şi pe bolnavi şi vizita casele creştinilor şi îi sfătuia pe toţi, mici şi mari, să rămână credincioşi lui Hristos.

Pe preotul Haralambie îl iubeau şi îl preţuiau toţi. Prin cuvintele şi prin viaţa lui era o puternică lumină, care lumina nu doar pe creştinii cetăţii Magnisia, ci strălucirea lui ajungea chiar până foarte departe. Dar lumina aceasta nu era mulţumitoare pentru oamenii care trăiau în ruşinoasa închinare la idoli. Şi idolatrii nu erau puţini. Atunci erau mulţi şi aveau cu ei şi statul.

În acea epocă devenise împărat unul care îi ura pe creştini şi hotărâse să-i prigonească cu toată puterea de care dispunea. Se numea Septimiu Sever. Reprezentant al împăratului în părţile Asiei Mici, ca şi cum am spune prefect, era unul ce se numea Lucian. Şi acesta era un sălbatic prigonitor al creştinilor, ca şi împăratul. Acesta a dat dispoziţie să-l aresteze pe sfânt şi să-l aducă înaintea sa. Sfântul Haralambie era de acum foarte bătrân. Avea 113 ani. Şi totuşi, în ciuda adâncii lui bătrâneţi, nu înceta să liturghisească şi să slujească poporului. Vedeţi, atunci nu era în vigoare în Biserică legea de astăzi a statului, care-l obligă pe preot să se retragă din slujire la 75 de ani. Asta nu este conform cu Sfintele Canoane. Preotul, atâta vreme cât se simte bine, trebuie să rămână la locul său până la adânci bătrâneţi. Un preot bătrân cu părul alb este în parohia lui foarte respectat, iar cuvintele sale sunt ascultate cu mare atenţie, ca un glas care vine din veşnicie.

Bătrân de 113 ani era Sfântul Haralambie, dar în acest trup bătrân exista o inimă care nu îmbătrânise de timp, o inimă care era pururi tânără. Aşa este: cel care crede în Hristos, chiar şi atunci când îmbătrâneşte, nu-şi pierde entuziasmul. Este întotdeauna tânăr.

Tiranul Lucian a crezut că un om bătrân este uşor de înduplecat să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli. Bătrânii iubesc mult viaţa şi tremură în faţa morţi şi fac orice ca să mai adauge la viaţa lor câteva zile. Dar Sfântul Haralambie nu se temea de moarte. În credinţă era stâncă. Nimic nu putea să-l clatine. Cuvintele pe care i le spunea tiranul ca să se lepede de Hristos, l-au făcut pe Sfântul Haralambie mai hotărât şi mai viteaz. Neliniştea creştea înăuntrul său. Răspundea cu îndrăzneală. Eu, zicea tiranului, de atâţia ani Îl slujesc pe Hristos şi nu m-am lepădat de El niciodată. Şi acum la bătrâneţile mele, când din clipă în clipă aştept moartea, să mă lepăd de El? Niciodată! Moartea mă va duce lângă Hristos.

Tiranul s-a mâniat din cale afară de eroica împotrivire a sfântului şi a poruncit groaznic martiriu; a poruncit să-l jupoaie pe Sfântul Haralambie de viu. Auzind cineva de un astfel de martiriu i se ridică părul. Sfântul nu s-a îngrozit. Inima lui era închinată lui Hristos şi Hristos i-a dat putere să învingă această ispită şi să triumfeze. Imediat ce soldaţii au început groaznicul martiriu, sfântul prin calda lui rugăciune a făcut o minune şi mâinile soldaţilor au înţepenit, iar tiranul s-a înfricoşat şi sfântul a ieşit din acest martiriu mai strălucit şi cu mai mare putere propovăduia pe Hristos. Faima lui se întindea pretutindeni. O, ce poate să facă un preot sfânt ca Sfântul Haralambie!

Faima sfântului a ajuns până la palatele împărăteşti, iar când împăratul a străbătut Răsăritul şi s-a dus în Antiohia, a poruncit să-l aducă înaintea lui pe sfânt. Pentru a doua oară Sfântul Haralambie este judecat. Este judecat de însuşi împăratul. Dar şi a doua oară îşi mărturiseşte credinţa. Împăratul se sălbăticeşte şi porunceşte să-l chinuiască şi în sfârşit să-l decapiteze. Sfântul a arătat atâta răbdare în mucenicia sa, încât trei soldaţi din călăii săi, necredincioşi până în acea clipă, au refuzat să aducă la îndeplinire dispoziţia împăratului şi au strigat: Şi noi suntem creştini! Dar până şi fiica lui Galina, văzând minunea sfântului, a crezut în Hristos. Încă şi alţii, închinători la idoli, bărbaţi şi femei, împreună cu fiica împăratului au mărturisit credinţa lor şi au primit mucenicia împreună cu sfântul.

***

Iubiţii mei! Toţi câţi citesc Vieţile Sfinţilor şi văd chinurile pe care le-au suferit pentru Hristos nu se pricep de unde aflau această putere. Dar la această nedumerire răspunde Evanghelia. Ne istoriseşte că o copilă, care era demonizată şi nicio putere nu era în stare să o vindece, deodată s-a făcut bine. Cum? Mama ei L-a rugat pe Hristos să o facă bine pe copila ei. L-a rugat cu credinţă mare şi Hristos a ascultat rugămintea mamei şi o putere nevăzută, puterea lui Hristos, a izgonit din sufletul copilei toţi demonii. Această credinţă în Hristos este cea care a dat putere Sfântului Haralambie să izgonească demonii, să vindece pe cei bolnavi, să facă minuni şi, ceea ce e cel mai important, să sufere toate înfricoşatele chinuri şi până la ultima lui suflare să-şi mărturisească credinţa. Această credinţă dă putere celor care cred până astăzi, ca să biruiască ispitele, prigoanele şi chinurile şi cu îndrăzneală să mărturisească Ortodoxia pretutindeni. Fiecăruia din aceşti mucenici, bătrâni şi tineri, se potriveşte cuvântul pe care l-a spus Hristos către femeie: „O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti” (Matei 15, 28). O, mucenicilor, mare e credinţa voastră! Vă rugăm, rugaţi-vă Domnului să ne dăruiască şi nouă credinţa voastră.

(traducere din elină: monahul Leontie)


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mitropolitul Augustin de Florina, Sfantul Mare Mucenic Haralambie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “LA POMENIREA SFANTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE. URIASA PUTERE A CREDINTEI

  1. Minunate si pline de invataturi sant Vietile Sintilor!Multi preoti si slujitori ai Bisericii in vechime au devenit Sfinti!Poate si din cei de azi vor deveni daca noi vom avea grija sa nu-i smintim ci sa ne rugam pentru ei si impreuna cu ei Domnului .Sfinte Haralambie roaga-te Domnului pentru noi !

  2. SFINTE HARALAMBIE ROAGA-TE LUI HRISTOS DUMNEZEU PENTRU NOI SI CREDINTA NOASTRA.AMIN
    DOAMNE AJUTA.

  3. Merge direct la inima si ramane acolo Cuvantul Parintelui
    Augustin de Florina …[ Catedrala noastra are hramul Sfantului
    Mare Mucenic Haralambie , praznuit astazi ]…Batranul de 113
    ani a fost – si a ramas in Ortodoxie – un preot “cu constiinta misiunii sale. Liturghisea si plangea de emotie. Propovaduia cuvantul lui Dumnezeu si facea ca si cele mai reci inimi sa se emotioneze si sa-L iubeasca pe Hristos. Ii iubea pe saraci si pe bolnavi…” … Din pacate , astazi ,
    mai ales , exista o parte a preotilor , cu un discurs rafinat , intelectualizat si rece … pot fi buni slujitori ai Altarului , cu voci frumoase , dar… se simte
    distanta fata de anumite categorii sociale …

    Referitor la Pilda Femeii Canaaneence : mi se pare una dintre
    cele mai greu de descifrat…da , este vorba despre
    puterea credintei , da …dar nu numai …”Nu se cuvine a da cainilor firimiturile care cad de la masa…” in unele predici
    “firimiturile” sunt “invataturile” primite , care trebuie pastrate si transmise mai departe , in alte predici , ele reprezinta mustrarea Mantuitorului pentru orice mama , care
    niciodata nu trebuie sa-si neglijeze copilul, nici pentru
    munca , nici daca merge la nunta … iar “EU am venit numai dupa oile cele pierdute ale casei lui Israel” , atunci cand apostolii il roaga pe Invatator s-o asculte pe
    femeia canaaneanca – ca este o lectie data pentru intelegerea intre neamuri , o lectie interetnica …dar , in intregul ei – mie , cel putin , mi se pare ca este inteleasa
    doar partial …

    Am avut bucuria , astazi , sa gasesc Scrisoarea lui Bulbius
    Lentulus , guvernatorul Palestinei , trimisa imparatului Tiberius ,
    “un document pentru SLAVA DUMNEZEULUI Nostru” , pe care
    Elena Papadat , la 2 septembrie 1957 , i-a dat-o profesorului
    George Teodorescu , doctor in fizica la Univ. Bucuresti –
    ca s-o publice in “Viitorul liberal” …Voi copia acest
    document la “Despre noi” , daca vantul puternic de afara
    nu va opri , cumva , internetul …

  4. FELICITARI PT CONTINUTUL COMENTARIULUI LUI AGNES!INTELIGENT SI “CALD”INIMII ESTE!
    …ASTEPTAM SA CITIM SCRISOAREA LUI BULBIUS…PROMISA…
    HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU!

  5. Pentru mine,pacatoasa, Sfantul lui Dumnezeu,HARALAMBIE,este nu numai BUNA LUMINARE,cum s-ar traduce din greaca,ci,insusi inima vietuirii,a trairii,dupa Hristos.Incepand cu numele sfantului,am inceput a cauta sa citesc,sa
    cunosc viata sfintilor,de care, acum ma bucur zi de zi,prin sinaxarele puse la indemana oricui doreste.Citind viata Sfantului Haralambie,te trezesti ca esti un…nimic, si mai rau, un consumator de aer,un gol.Ca traiesti haotic printre
    nimicuri de “mari valori”.Ma refer la faptul ca netraind pt Hristos,pentru mantuire,traiesti “bine”,ca sa mori “prost”.Sfantul Haralambie,un mare ravnitor de Hristos,pentru care a trait si s-a jertfit fericit, in mucenicia bine cunoscuta lui,ca fiind calea sigura spre MANTUIRE IN IMPARATIA CEREASCA A LUI DUMNEZEU CU
    VESNICA BUCURIE SI LUMINA.
    Parintele,duhovnicul neamului nostru,Arhimandrit IUSTIN PARVU,un martir al vremurilor de azi,a fost ales de Dumnezeu,a se naste in aceiasi ZI DE BUNA LUMINA,
    cu sfantul HARALAMBIE,urmandu-l in toate,dupa voia Domnului.Acelasi duh sfant de rastignire pe crucea marturisitoare a Credintei Bisericii lui Hristos le-au adapat,amandurora,marea sete de iubire a Comorii Mantuitorului,orto-doxia.
    Pentru rugaciunile parintilor si sfintilor nostri,Dumnezeule,milostiv fii noua pacatosilor si ne lumineaza CALEA INDREPTARII SPRE TINE, SALVATI SA FIM!
    AMIN!

  6. Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, cel ce ca un soare sfinţit de razele Soarelui dreptăţii a strălucit pe cerul Ortodoxiei, risipind întunericul necredinţei prin răbdarea chinurilor, cu razele dumnezeieştilor sale rugăciuni să scrie şi pe cerul inimii noastre semnul biruinţei venit prin crucea lui Hristos, ca să ne izbăvim de întunericul patimilor.

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/02/paraclisul-sfantului-sfintit-mucenic.html

  7. Doamne ajuta!

    Minunat esti Doamne intre Sfiintii Tai!
    Anul trecut chiar de Sfantul Haralambie am avut un control la servici.Chiar daca nu era unul dintre Sfiintii la care ma rugam in mod frecvent atunci m-am rugat si l-am lasat pe sfant sa rezolve problema cum crede de cuviinta.
    Ajutorul n-a incetat sa apara.Controlul s-a terminat cum nu se poate mai bine.Mentionez ca m-a fost frica stiind ca nu aveam toate lucrurile controlate bine facute.
    Multumesc Sfiiinte Haralambie si ai grija de mine, de familia mea si de toti cei ce sunt in suferinte.
    Slavaa Tie Doamne!

  8. Pingback: SFANTUL HARALAMBIE, marele mucenic facator-de-minuni -
  9. Pingback: DATORIA DE A DUCE MARTURIA LUI HRISTOS IN LUME, PRIN VIATA NOASTRA – Predici (si audio) la DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE: “A crede in Hristos inseamna a-L lua din biserica in relatiile de fiecare zi dintre oameni” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: “BAT VREMURI DE PRIGOANĂ ȘI LA PORȚILE ȚĂRII NOASTRE și ni se va cere o mărturisire reală”. PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, despre CUM SE FACE MĂRTURISIREA ADEVĂRATĂ A CREDINȚEI ORTODOXE, pornind de la lupta cu NOI ÎNȘINE. Pilda
  11. Pingback: Cuvântul Părintelui Episcop MACARIE la praznicul SFÂNTULUI IERARH SIGFRID, LUMINĂTORUL SUEDIEI: “Dacă suntem ai lui Hristos, suntem și urâți, și disprețuiți, și stigmatizați” (VIDEO, TEXT) | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: PREASFINTITUL MACARIE despre reactia duhovniceasca la CRIZA CORONAVIRUSULUI – MESAJ IMPORTANT DE INCURAJARE SI INTARIRE in credinta si dragoste in ZILE DE CERNERE: “In vremuri de incercare trebuie SA STRANGEM RANDURILE. Orice s-ar intampla, no
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate