MARTURIA UNEI MAME DIN TESALONIC DESPRE UN AJUTOR MINUNAT AL CUVIOSULUI PAISIE
Cititi si:
“In anul 1991 am venit din Atena şi ne-am stabilit în Tesalonic. După puţină vreme am auzit despre Părintele Paisie, dar fiindcă era bolnav la Mănăstirea de la Suroti şovăiam să mergem, nevoind să-l deranjez cu prezenţa mea. Cu toate acestea, totdeauna aveam înlăuntrul meu o dorinţă arzătoare ca să-l cunosc. In cele din urmă a murit şi nu m-am învrednicit să-l cunosc.
In anul 1996, pe la sfârşitul lunii aprilie, întorcându-mă dintr-o călătorie cu maşina noastră, am văzut pe drum un indicator pe care scria: „Către Sfânta Mănăstirea a Sfântului Ioan Teologul”. Atunci i-am spus soţului meu:
– Iată Mănăstirea unde este înmormântat Părintele Paisie. Hai să intrăm puţin.
Am urcat sus la mănăstire şi, ca şi cum ştiam unde se află, am mers direct la mormântul Stareţului.
Acolo am simţit o mare bucurie. Am îngenuncheat şi i-am spus Stareţului:
– Gheronda, nu v-am cunoscut când trăiaţi. Dar ştiu că şi acum mă auziţi.
In acele zile fiul meu începuse nişte examene pentru masteratul pe care îl făcea la Londra. Copilul avea mare nelinişte, deoarece examenele erau foarte grele. Deşi fusese un student foarte bun, atunci îmi spunea:
– Mamă, mă simt foarte încurcat. Cred că nu o să le iau.
Aşadar m-am aplecat peste mormântul Stareţului şi l-am rugat fierbinte pentru fiul meu. Simţeam că mă ascultă. După această rugăciune am plecat liniştită şi uşurată.
Când am ajuns acasă am aprins candela, m-am rugat înaintea icoanelor şi am intrat în dormitor să calc nişte rufe. Uşa dormitorului era deschisă şi vedeam prin ea icoanele de pe peretele celeilalte camere. Mă rugam neîncetat, pentru că mintea îmi era mereu la copil şi la examenele pe care avea să le înceapă a doua zi. In timp ce mă rugam, l-am văzut deodată pe Stareţ stând în uşa dormitorului. Arăta exact aşa cum era pe coperta cărţii pe care o cumpărasem în acea zi. Şi lucru minunat este că nu am simţit nici o tulburare, ci au început să-mi curgă lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. Era îmbrăcat cu acea vestă veche de lână, cu fesul lui obişnuit pe cap. Stătea cu mâinile încrucişate şi cu ochii plecaţi la pământ. Era mic de statură, cu faţa osoasă şi avea o înfăţişare ascetică şi smerită. Stătea acolo ca şi cum mi-ar fi spus:
– Am venit să mă cunoşti.
Nu se grăbea să plece, ci m-a lăsat ca să mă bucur mult timp de prezenţa lui. L-am văzut aievea. L-am simţit ca pe un om viu. Stătea exact în uşa dormitorului, iar pe deasupra lui se vedeau icoanele. Privind chipul său am simţit dragoste pentru el ca pentru un ocrotitor al meu şi dintr-o dată mi-au venit în minte următoarele cuvinte:
– Gheronda, cum de aţi venit la mine, nevrednica? Mare cinste mi-aţi făcut că aţi venit în casa mea! Vă mulţumesc foarte mult. Ştiu că de acum înainte orice vă voi cere, voi primi.
După ce Stareţul a dispărut, am dat telefon copilului meu şi i-am spus:
– Evanghele, mâine vei scrie foarte bine. Am mers undeva şi m-am rugat mult şi sunt sigură de aceasta.
A doua zi, luni, am mers din nou la mănăstire ca să mă rog şi să-i mulţumesc Stareţului. In aceeaşi zi, după amiază, de îndată ce m-am întors acasă a sunat telefonul.
– Mamă, am scris foarte bine! mi-a spus Evanghel. Nu numai că am trecut, dar am şi scris foarte bine. Am dat şi scris şi oral. Mamă, acolo unde ai fost astăzi să mergi şi mâine!
– Voi merge, copilul meu. Voi merge în fiecare zi.
Singurele zile în care nu am fost au fost miercurea şi vinerea. Sâmbătă examenele fiului meu se terminaseră. Din acea vreme s-a întâmplat o minune cu copilul nostru. Nu numai că şi-a luat diploma, ci a luat-o şi cu notă mare. Mai târziu i-am spus:
– Fiul meu, numai la un nume vreau să te gândeşti şi la el să te rogi. Să spui: „Părinte Paisie, ajută-mă!”, şi acela va mijloci pentru tine. Când vei veni în Grecia îţi voi spune mai multe.
In aceeaşi zi în care fiul meu s-a întors din Anglia l-am întrebat:
– Evanghele, vrei să mergem la Suroti la mănăstire?
Deşi era foarte obosit, a fost de acord, lucru ce m-a uimit. Pe drum a arătat o oarecare împotrivire, spunându-mi:
– Să nu începi acolo să-mi spui: „Sărută icoanele!” şi cele obişnuite… Când vom ajunge acolo, lasă-mă singur.
Când am ajuns, Evanghel a luat-o înainte. Am intrat în biserică şi am luat două lumânări.
– Ia o lumânare şi vino să o aprinzi la mormântul Stareţului, care atât de mult te-a ajutat.
După ce a aprins lumânarea şi am mers puţin prin curtea mănăstirii, fiul meu m-a întrebat:
– Mamă, ia spune-mi câteva lucruri! Ce a fost Părintele Paisie? Cum de a ajuns aici?
Atunci am început să-i spun tot ceea ce ştiam despre Stareţ. Apoi am mers jos la pangarul mănăstirii. I-am arătat cărţile şi i-am spus:
– Eu am cumpărat aceste două cărţi.
El luând o carte cu Noul Testament, mi-a spus:
– Mamă, această carte să o cumperi. Dacă nu ai bani, o să o cumpăr eu.
Atunci am înţeles că Dumnezeu a început să lucreze înlăuntrul său.
Cred că, aşa cum Stareţul a venit la mine nevrednica şi păcătoasa, tot astfel poate merge la oricine îl roagă cu credinţă şi dragoste. Il rog pe Stareţ să mă ierte şi să ajute pe cel care consideră el că are nevoie de ajutor, pentru că este alături de noi. Iar aceasta o simt.
Stamatiu Ioana, Tesalonic”
(Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. Marturii ale inchinatorilor, Editura Evanghelismos, 2006)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
As dori si eu sa aduc o smerita marturie asupra dragostei Cuviosului Paisie. Intoarcerea mea la Dumnezeu s-a facut prin suferinte care au frant cerbicia, au spulberat iluziile si au curatit murdariile sufletului meu. Si, pentru ca mult pacat era in el, de mult foc al suferintei a fost nevoie. In mijlocul acestor suferinte, prin cartile care au adunat mierea cuvintelor sale, Cuviosul Paisie mangaia o inima rainta si un suflet zbuciumat care isi gasea odihna si sprijinul pe umarul sau. Cand sufletul se simtea apasat de o suferinta coplesitoare, cuvintele Cuviosului Paisie erau vin si untdelemn care legau si vindecau ranile launtrice. Cand crucea vietii apasa atat de greu incat cadeam sub ea si nu mai aveam putere sa o ridic, Cuviosul Paisie venea si, ca Simon din Cirene, o ridica usor, impreuna cu mine. Cand nelinistile si gandurile se adunau gata-gata sa ma inece, Cuviosul Paisie venea si scotea inima mea la largime. De cate ori nu m-a inlacrimat cuvantul sfantului… Plansul izvorat din suferinta si mangaierea cuvintelor cuviosului au fost printre cele mai mari daruri pe care le-am primit.
Mai mult decat atat, ajutorul Cuviosului Paisie s-a facut simtit in viata familiei noastre in mod direct, desi la fel de smerit. In acele vremuri in care suferintele atinsesera apogeul, sotia mea a fost internata in spital, cu un diagnostic greu. Desi, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu am gasit un doctor foarte serios si priceput care s-a ocupat de sotia mea asa cum trebuia, totusi tratamentul pur si simplu nu functiona. Sotia mea se chinuia de doua ori: odata din cauza bolii, a doua oara pentru ca medicamentele actionau asupra ei fara sa o ajute. Cate nopti nedormite, cate zbuciumari sufletesti, cate chinuri launtrice nu au apasat asupra ei? Si cine poate povesti oare tot chinul de atunci? Dar, cine poate sa rezume in cuvinte suferinta unui om? Cat oare din noi se ascunde intr-o singura lacrima? Si cat intr-un plans?
Asadar, timpul trecea, s-a facut o luna, s-au facut doua, si starea sotiei nu se stabilizase nicidecum. Cu toate acestea, la un moment dat, cand parea ca este un pic mai bine, s-a decis externarea sa. Dupa o scurta perioada, starea de rau, de insomnie, de chin sufletesc s-a intors, cu o putere si mai mare asupra ei. Ganduri negre, de deznadejde si chiar mai rau, apasau asupra ei si o tarau intr-un hau intunecat. Am fost nevoiti sa o internam din nou. Doctorul a operat cateva modificari de tratament. Insa, acelasi rezultat. Atunci a recurs la cresterea dozelor de medicamente. Tot fara efect. A introdus printre cele mai puternice pastile, dar niciun folos.
Tocmai in acea perioada fratele sotiei ne-a daruit cartea despre viata Cuviosului Paisie. Mi-am adus aminte atunci de tot ajutorul launtric simtit cand citisem celelalte carti ale cuviosului. L-am simtit viu si prezent. Mai mult, am simtit iarasi dragostea aceea specifica lui care te inlacrimeaza si iti inmoaie inima. Atunci, intr-una din zilele cele mai grele, cand se apropia termenul de externare al sotiei, fara nicio imbunatatire a starii sale, am luat o carte cu poza mare a Cuviosului Paisie, am pus-o ca o icoana si m-am rugat, din adanc, cu disperare, agatandu-ma de el. Era ultimul la care inima mea simtea ca poate cere ajutor.
Imediat, din a doua zi, a intervenit o usoara imbunatatire a starii sotiei mele. De atunci, timp de doi ani, sotia mea s-a refacut incet, incet, dar continuu. Ca si pana atunci in viata noastra, Cuviosul Paisie a venit, ne-a luat de mana si ne-a pus incetisor pe calea binecuvanatarii lui Dumnezeu. Viforul suferintelor, al chinurilor, al norilor de ganduri, incet, incet, s-au rispit. Sotia mea a inceput sa vina la Sf. Maslu, la spovedanie, sa participe la acest canal de irigatie cu Duh Sfant care este Biserica.
Acum, in aceste vremuri tulburi, ne aducem aminte inca o data de ajutorul dat de Cuviosul Paisie, pentru a ii multumi si pentru a da marturie ca este prezent, viu, mangaietor si grabnic ajutator. Imi dau seama ca traiesc intr-o stare de nerecunostinta si impietrire, fiind la un pas sa uit acest ajutor. Sa ma ingrozesc de marimea ispitelor si incercarilor ce ne stau in fata si sa uit ce mare ajutor este dragostea unui sfant. Sa ne rugam la el, sa il avem ca prieten, ca prezenta in viata noastra, ca deschzator al pocaintei si al dragostei…
Nu stim ce va veni peste noi. Nu stim ce incercari vom mai trai. Dar stim ca dragostea Cuviosului Paisie este cu noi, daca si noi il primim in inimile noastre. Hristos, Maica Domnului si toti sfintii sa ne ajute pe toti sa ne mantuim!
Ce frumos! Doamne ajuta!
am citit cartea ,,marii initiati ai indiei si parintele Paisie,,carte care m-a impresionat profund si pe care o recomand tuturora ca un adevarat document de credinta adevarata si intelepciune, care ajuta foarte mult sa iesi din ratacire si sa te indrepti catre Dumnezeu. Doamne cred,ajuta necredintei mele!
Cartea despre care vorbea Lucia o gasiti aici: SfaturiOrtodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie . Intardevar e o carte minunata. Sfinte parinte Paisie, vegeaza asupra noastra. Roagate parinte Lui Dumnezeu pentru noi toti.
Preacuvioase Parinte Paisie, te iubesc din tot sufletul.
Iti multumesc pt calauzirea pasilor si a sufletului meu pe calea dreptei credinte.Te rog ai grija si pazeste-i si pe copii mei, pe fratii mei si pe mine.Roaga-te Bunului Dumnezeu pt noi pacatosii.
De foarte mult folos cartea despre care s-a scris mai sus.Si pe mine m-a scos din ratacire.
Doamne ajuta tuturor.
Nu as putea sa nu zic nimic despre parintele Paisie,dar ce lauda sa ii aduc eu pacatosul si netrebnicul?Toate cartile sale si despre el au oxigen duhovnicesc si ajuta pe om sa intoarca butonul spre Dumnezeu!
Bucura-te parinte Paisie luminatorule al vremurilor de pe urma!
Frumoasa marturisire !
Prin acesti buni crestini am aflat Parinte Paisie despre dragostea si ajutorul oferite oamenilor. Am amintit azi despre sfintia ta si parintele Ioanichie de la Cernica. Cata nadejde si eu am ca rugaciunea ta imi va indrepta copila.
Multumesc
Constantin
DOAMNE AJUTA-NE SI PE NOI PACATOSI!CINE IMI SPUNE SI MIE UNDE POT SA GASESC SI EU CARTEA CU VIATA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL!
@ Stefan:
http://www.evanghelismos.ro/Viata-Cuviosului-Paisie-Aghioritul-de-Ierom.-Isaac-Aghioritul-oferta-carte-65.htm