MINUNILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL

“Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!“

***

• Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul, parintele nostru

“Nu ne-a parasit…”

“Staretul nu a incetat sa-i ajute pe oameni nici chiar dupa adormirea sa. Nu numai atunci cand se afla in trup ii ajuta pe oameni savarsind minuni, ci si dupa adormirea sa nu ne-a parasit, ci mai multa purtare de grija are acum pentru noi. Acum, cand Staretul s-a izbavit de trupul cel stricacios si supus patimilor, poate mai cu inlesnire sa alerge in “ajutorul celor ce il cheama cu credinta“. Uneori Parintele Paisie ii ajuta chiar si pe cei care nu au auzit nimic despre el sau care sunt indiferenti fata de credinta. Oamenii cauta ocrotirea Staretului si ii cer sa se roage pentru ei, deoarece cred in sfintenia lui. De aceea mormantul sau a devenit loc de pelerinaj al ortodocsilor din intreaga lume. Acolo credinciosii primesc binecuvantare si har. Acolo cei indurerati primesc mangaiere. Acolo, la acea “colimvitra a Siloamului” se vindeca bolnavii si se savarsesc minuni. Dar nu numai mormantul Staretului a devenit loc de inchinare, ci si chilia sa din Sfantul Munte. In fiecare zi trec pe acolo inchinatori care l-au cunoscut pe Staret si care vor sa-i multumeasca pentru ajutorul primit sau altii care vor sa vada unde a trait. Aceleasi lucruri minunate, pe care le savarsesc Sfintii, le vedem ca se petrec si la mormantul Staretului. Acolo se vindeca mai ales cei bolnavi de cancer sau cei demonizati. Nu putini sunt cei carora Staretul li se arata si ii izbaveste de la accidente. Multi bolnavi l-au vazut in spitale dandu-le ajutor. Multe lucruri personale de-ale Staretului savarsesc minuni si raspandesc o mireasma negraita. Nenumarate sunt minunile pe care Staretul le-a savarsit si inca le mai savarseste dupa adormirea sa. Pentru “cuvantul adevarului” vom reda in continuare doar cateva dintre ele, cele care sunt mai insemnate si care au fost povestite de cei care au fost martorii oculari ai acestora.

Mireasma

Harisma Staretului de a raspandi mireasma nu a disparut nici chiar dupa moartea sa. Multi sunt cei care simt mireasma atunci cand se inchina la mormantul Staretului sau viziteaza Coliba lui din Sfantul Munte. Altii simt mireasma pe care o raspandesc lucruri sau haine de-ale Staretului. Asa cum marturisesc parintii care s-au mutat in chilia Staretului, aproape toti cei care au vizitat Coliba lui in perioada de dupa adormirea sa au simtit aceasta mireasma deosebita. Raspandea mireasma mai ales acel loc aflat in fata portii de sarma din spatele chiliei, acolo unde se afla o cismea si unde Staretul pastra dulciurile cu care ii servea pe inchinatori. In acest loc multime de oameni osteniti si insetati se racoreau cu aceasta apa, dar mult mai mult se racoreau duhovniceste cu cuvintele Staretului. Mai tarziu acesta mireasma s-a imputinat dar nu a disparut cu totul. Odata un inchinator evlavios s-a inchinat in bisericuta Colibei, iar de indata ce a iesit in holul aflat inaintea bisericutei, a fost cuprins de un val de mireasma. Aceasta se poate sa fi fost o dovada a prezentei si a salutului Staretului catre acesta. Parintele A.K. ne marturiseste: “In anul in care Staretul a adormit, s-a savarsit Sfanta Liturghie pentru praznicul Nasterii Maicii Domnului (hramul chiliei). In timpul Liturghiei am simtit o mireasma puternica, ce m-a insotit pana la Manastirea Kutlumus, dupa care a disparut.” Domnul Tolakis Vasile, politist din Likostomo Pellas ne marturiseste: “In anul 2001 sotia mea Elena mergea la Tesalonic pentru a-i face analize medicale fiului nostru Nicolae, ce suferea de calciurie. Impreuna cu ea avea o carte a Parintelui Paisie. La un moment dat, in timp ce avea cartea deschisa, a iesit din ea timp de zece minute o mireasma negraita, mireasma pe care a simtit-o si fiul nostru. Cand au facut analizele, acestea au aratat ca Nicolae nu mai avea nici o problema. Pana astazi el se simte foarte bine iar sotia mea nu s-a despartit de atunci de acea carte“.

Scoate diavoli din oameni

Vom reda aici marturia domnului Evanghel K. Din Tesalonic: “Inca de la varsta de doisprezece ani am suferit din pricina unui diavol care ma stapanea. Viata mea devenise mucenicie. Dupa fiecare exorcism pe care mi-l citeau, ma simteam ca si cum m-ar fi batut cineva. In prima saptamana a Postului Mare din anul 1995, duhovnicul meu a randuit sa mergem la Suroti si sa stam acolo la priveghere. Inainte de a porni insa am simtit un razboi cumplit. In timpul privegherii nu am simtit deloc toropeala. Ma aflam asezat in mijlocul bisericii, iar in jurul meu monahiile. Cand s-a terminat privegherea au inceput sa citeasca Slujba de sfintire a apei (Agheasma). Atunci m-am salbaticit foarte tare si de aceea m-au dus sa sarut Moastele Sfantului Arsenie. Era pentru prima oara – chiar si acum cand povestesc ma cutremur – cand simteam si trupeste acea vapaie. Apoi am inceput sa spun: <<Pai…, Pai…!>>. Atunci stareta m-a intrebat: <<Paisie?>>, iar eu am dat din cap afirmativ. Dupa aceea m-am salbaticit foarte tare si am inceput sa strig. Vazand aceasta, m-au dus la mormant, iar acolo am strigat de trei ori <<Sfant>>. Am inceput sa fug, dar m-au prins si m-au intins cu sila pe mormantul Staretului. Atunci l-am vazut pe Parintele Paisie cum s-a ridicat de la mijloc in sus, ca si cum s-ar fi desteptat din somn. Era ca atunci cand traia. Apoi Staretul mi-a pus mana pe frunte si in aceeasi clipa am vazut cum mi-a iesit un fum negru pe gura. Aceasta a durat cateva secunde. M-am linistit cu desavarsire, dar durerea trupeasca nu a disparut imediat. Am adormit, dar dupa o vreme m-am desteptat din pricina durerii si am spus: <<Ma doare tare>>. Timp de patruzeci de zile am simtit o bucurie atat de mare, incat plangeam mereu. Am cutezat chiar sa spun un cuvant indraznet: <<Dumnezeul meu, o viata intreaga as primi sa fiu chinuit ca mai inainte, numai fa sa simt iarasi, chiar si pentru o clipa, acea bucurie.>>”

Izbavirea unui copil

Parintele Hristu Tantalis din Nea Mihaniona – Tesalonic, tata a noua copii, ne povesteste: “Cativa dintre copiii mei se jucau pe terasa blocului. La un moment dat au inceput sa sara peste gaura de aerisire a blocului. Unul din copiii mei, un baietel de sase ani, care inca nu vorbea bine, a vrut si el sa sara, dar nu a ajuns de cealalta parte, ci a cazut in gol de la etajul a treilea. Copiii s-au infricosat si au venit la mine sa-mi spuna ce s-a intamplat. Atunci am alergat jos cu sufletul la gura ca sa vad ce s-a intamplat cu copilul, dar am ramas uimit cand l-am vazut venind spre mine galben de frica. L-am dus la spital, dar medicii, dupa ce l-au consultat, mi-au spus ca nu are nici chiar cea mai mica rana. Am inteles ca este vorba de o minune si m-am gandit ca Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului din Nea Mihaniona l-a izbavit pe copil. L-am dus asadar inaintea icoanei ei si l-am intrebat: <<Ea te-a pazit?>>. Copilul insa a raspuns <<Nu>>. Apoi m-a dus la fotografia Parintelui Paisie, care era acolo alaturi, si mi l-a aratat cu degetul (ca si cum mi-ar fi spus ca: <<Acesta m-a tinut>>).”

Aparitia in somn

Ecaterina Patera povesteste: “Medicii mi-au dat un medicament pentru osteoporoza din pricina caruia am slabit zece kilograme in cateva zile. Nu ma simteam bine. Eram foarte istovita. Intr-o seara, inainte de a ma culca am privit fotografia Parintelui Paisie si i-am spus: <<Parinte, nu ma simt bine>>. Dupa ce am adormit, Staretul mi-a aparut in somn si mi-a spus: <<Am venit pentru ca m-ai chemat. Sa citesti bine reteta pe care ti-a dat-o medicul>>. Apoi a disparut. Atunci am sarit din pat si cand am citit reteta am vazut ca medicamentul era pentru obezitate. Daca as fi continuat sa-l iau, as fi murit. Staretul este langa noi, dar nu-l vedem.”

Aparitie si ajutor minunat

Xinari Nicolae din orasul Pafos – Cipru ne povesteste: “Sunt instalator de meserie. Intr-o zi de iulie a anului 1997 imi terminasem lucrul si imi adunam sculele pentru a le pune in masina. Era in amurg si nu vedeam bine. Acolo unde lucrasem erau niste sarme pentru intins rufe, legate intre ele cu un carlig. Dupa ce am adunat sculele m-am ridicat sa merg la masina. Dar din neatentie mi-a intrat acel carlig in ochi si am ramas nemiscat ca pestele in carligul unditei. Am strigat dupa ajutor din toata puterea mea. Proprietarul casei a venit repede si a vrut sa-mi scoata carligul din ochi, dar eu nu l-am last temandu-ma ca nu cumva sa-mi vatame ochiul si mai rau. Ci i-am spus sa merga la masina sa aduca un patent, sa taie sarma si apoi sa ma duca la dispensar ca sa-mi scoata acolo carligul din ochi. Pana ce s-a intors acela eu am plans si m-am rugat, deoarece aveam trei copii si nu voiam sa aiba un tata orb. In acea clipa a aparut inaintea mea un om slab, imbracat in rasa neagra. Atunci cand l-am vazut pe acel om mi-am facut cruce, m-a cuprins un fior si am simtit cum mana lui m-a prins de barbie. Apoi ridicandu-mi capul, am simtit ca mi-a iesit carligul din ochi. Cand a venit proprietarul cu patentul, m-a luat si m-a dus la dispensar. Medicii m-au consultat, iar cand le-am explicat ce s-a intamplat, nu m-au crezut. In pupila ochiului era o taietura. Mi-au dat o alifie si pentru vreo trei-patru zile trebuia sa tin ochiul inchis, pe care mi l-au pansat. A doua zi, cand am intrat intr-un magazin, am vazut sus pe perete fotografia omului care aparuse inaintea mea. Am intrebat-o pe doamna de acolo cine este acela, iar aceea mi-a spus ca este un monah foarte cunoscut, care se numeste Paisie. Trebuia sa iau acea fotografie, deoarece era pentru mine ceva nepretuit. Atunci am rugat-o pe acea doamna sa-mi vanda fotografia, fagaduindu-i ca-i voi da pe ea oricat va cere. Aceea insa mi-a dat o carte in care se vorbeste despre Parintele Paisie. Am citit-o in aceeasi zi si de atunci o tin tot timpul in masina ca sa ma apere de tot raul.”

Simte o prezenta nevazuta

Un inchinator ne-a marturisit (in anul 2000) cu emotie, urmatoarele: “Cand am venit pentru prima data in Sfantul Munte, Staretul Paisie inca mai traia. De la Manastirea Iviron am primit indrumarile necesare pentru a merge sa-l vizitam. Eram un grup destul de mare de inchinatori. Din pacate insa ne-am ratacit pe drum si nu am putut ajunge la el. In anul 1998, cand am vizitat din nou Sfantul Munte, m-am dus sa ma inchin cel putin la Coliba sa, deoarece Staretul adormise in Domnul. Mare mi-a fost bucuria si pacea pe care am simtit-o. Plecand de acolo am fost cuprins de o mare mahnire: <<De ce oare nu m-am invrednicit sa-l cunosc si eu pe Staret in timpul pelerinajului pe care l-am facut atunci cand era inca in viata? Daca numai Coliba sa m-a umplut de atata bucurie, cat de mare binecuvantare nu mi-ar fi pricinuit prezenta lui? Sunt oare atat de pacatos de mi s-a intamplat aceasta?>> Si mahnirea ce ma cuprinsese crestea tot mai mult, iar eu ma sileam sa nu plang. Asa cum coboram cararea chinuit de aceste ganduri, voind sa ies la caldaramul ce ducea la Manastirea Iviron, deodata am simtit o mana care m-a cuprins cu putere, dupa care m-a lovit cu blandete pe spate. In acelasi timp am auzit o voce mangaietoare, care mi-a spus: <<Mergi cu bine, voinicule.>>[1] In aceeasi clipa o mireasma puternica a inundat tot locul acela si sufletul meu a fost umplut de o veselie nespusa, care a izgonit cu totul din el mahnirea de mai inainte. Desi nu mi-a aratat fata sa, m-am simtit ca si cum l-as fi recunoscut pe Staret de mai inainte“.

Interventii in accidente

Domnul S. din Kalamata, locuitor in Atena, calatorea cu masina sa spre Ioanina. Pe drum a fost victima unei ciocniri frontale puternice, in timpul careia masina lui a fost distrusa complet, iar el a fost ranit grav la cap. A fost dus de urgenta la spital. In timp ce se afla in acea stare, a vazut un nor luminos, iar in mijloc, un monah in varsta. Si desi nu avea o legatura stransa cu Biserica, insa auzind in acele zile vorbindu-se despre un staret harismatic, Paisie, in acea nedumerire a sa l-a intrebat deodata pe monahul necunoscut: – Sunteti Staretul Paisie? Staretul nu i-a raspuns, ci i-a zambit si mangaindu-l usor pe cap i-a spus: – Nu te teme! Te vei face bine! Atunci domnul S. si-a revenit si cu toate ca era uluit de acea intamplare si nu-l cunostea pe acel vizitator minunat, a crezut in cuvintele lui. A povestit aceasta doctorilor, iar acestia, constatand imbunatatirea starii sale, pe care nu si-o puteau explica omeneste, au marturisit: – Intr-adevar, este vorba de o minune! Dupa ce a iesit din spital, pe drum, in timp ce trecea prin fata unei librarii, l-a zarit in vitrina pe izbavitorul sau. I-a recunoscut chipul pe coperta unei carti. Si astfel l-a descoperit pe binefacatorul sau si plin de recunostinta, a cumparat-o si a citit-o. Miscat sufleteste, a venit sa se inchine la “Panaguda” (1 ianuarie 1998), unde a si povestit cele petrecute mai sus. In afara de faptul ca l-a izbavit de o moarte trupeasca sigura, interventia Staretului i-a schimbat complet si viata. A cautat duhovnic si s-a spovedit. A incetat sa traiasca precum mai inainte in ciuda constrangerilor sacaietoare ale rudelor lui. “Imi este cu neputinta sa continui viata de mai inainte, pentru ca imi vine mereu in minte chipul luminos si zambitor al Staretului“, spunea el cu lacrimi in ochi.

Un monah aghiorit marturiseste: “Doi mireni au mers la <<Panaguda>>. Dupa ce s-au inchinat, au cerut parintilor de acolo sa le povesteasca ceva despre Parintele Paisie. Printre altele le-am spus ca de la inchinatorii ce trec pe la noi, avem multe marturii despre minunile Staretului de dupa adormirea sa (aparitii ale Staretului in vedenii, vindecari, interventii in accidente etc.). Cand unul dintre ei a auzit <<in accidente>>, a lacrimat si i-a spus prietenului sau: – Ai vazut? In accidente!… Apoi m-au rugat sa le povestesc chiar si o singura izbavire din accident. Atunci le-am povestit o intamplare recenta. Cand am ajuns la cuvintele: <<i-a aparut un monah intr-un nor luminos>>, acel inchinator, care ma intrerupsese si mai inainte, nu s-a mai putut stapani si a strigat: – Si mie mi-a aparut intr-un nor! Si mi-a povestit izbavirea lui minunata din accident in putine cuvinte, caci din pricina emotiei nu a putut povesti mai amanuntit: – Alergam cu motocicleta cu o suta patruzeci de kilometri la ora… Deodata m-am ciocnit cu o masina, dar chiar in acea clipa mi-a aparut un monah intr-un nor luminos… Nu am patit nimic! Sotia mea m-a indemnat: <<Cauta in fotografiile de prin carti, ca sa afli cine este acel monah!>> L-am gasit intr-un calendar tiparit de Athoniada[2], inconjurat de elevii scolii… Mi-a salvat viata!…>>

Povestirea unui preot evlavios care studiaza in Tesalonic: “Mai demult a venit la mine un tanar care mi-a spus: – Parinte, ieri am fost gata sa mor, dar Dumnezeu m-a izbavit. Asa cum mergeam cu motocicleta cu viteza mare, deodata m-am izbit de o masina si am fost aruncat departe de acel loc. Dar in acea clipa, am vazut un monah batran care m-a apucat de mana dreapta si astfel n-am patit nimic. Atunci i-am aratat cateva icoane de sfinti si fotografii cu parinti duhovnicesti contemporani. De indata ce a vazut fotografia Staretului Paisie, a strigat emotionat: – Acesta a fost! Dupa cateva zile a venit din nou acel tanar si mi-a spus ca in buzunarul de la maneca dreapta a canadienei ce o purta (exact in acel loc de unde Staretul l-a apucat), a gasit doua iconite, una cu Mantuitorul si cealalta cu Staretul Paisie, pe care le pusese mama lui pe ascuns.”

Invieri duhovnicesti

Cele mai multe si cele mai mari minuni ale Staretului au fost invierile duhovnicesti. Foarte multi oameni nepasatori in ce priveste viata duhovniceasca, atei convinsi, oameni fara nici o ingradire morala au inviat duhovniceste, au inceput cu multa ravna o viata dupa Dumnezeu, fie in urma unei aparitii a Staretului de dupa moartea acestuia in somn sau aievea, fie, cel mai adesea, in urma citirii unei carti de-a Staretului. Unii dintre acestia au intrat chiar in viata monahala. Un tanar oarecare traia in nepasare si in pacat. Nu intamplator i-au cazut in mana “Epistolele” Staretului si citindu-le a fost cutremurat. De atunci si-a schimbat cu totul viata si isi doreste sa devina monah. “Cu sase ani in urma, povestea un tanar oarecare, eram anarhist. Purtam cercei si consumam droguri. Un prieten de-al meu mi-a dat o carte de-a Parintelui Paisie. Am inceput s-o rasfoiesc din curiozitate si fiindca mi-a starnit interesul, am citit-o intr-o noapte. De atunci viata mea s-a schimbat.” Domnul Gheorghe Nicolau din Atena marturiseste: “Intr-o duminica din luna octombrie a anului 1996 am mers impreuna cu un prieten de-al meu la Manastirea Sfantului Ioan Botezatorul de la Karea ca sa participam la Sfanta Liturghie. Voiam sa fac parastasul de un an al mamei mele. Era pentru prima data cand mergeam la biserica dupa multi ani de zile. Cand s-a terminat Sfanta Liturghie am mers la pangarul manastirii, unde am vazut o carte a Parintelui Paisie. In acea clipa inima mea a tresarit. Indata am cumparat acea carte si intorcandu-ma acasa, prima mea grija a fost sa o citesc. In clipa cand citeam poezia ce era scrisa pe spatele fotografiei, pe care Staretul o trimisese mamei sale indata dupa calugaria sa, ceva s-a schimbat inlauntrul meu. Am inceput sa plang cu suspine, inima mi s-a inmuiat si printre lacrimi spuneam: <<Dumnezeul meu, ajuta-ma si pe mine ca pentru rugaciunile Sfantului Staret Paisie, sa devin monah!>>. Nu ma gandisem mai dinainte la aceasta, ci cuvintele au iesit singure. Lucrul minunat este ca acum, dupa sase ani de la acea intamplare, ma pregatesc sa devin monah. In timp ce citeam cartea, am pierdut pentru cateva secunde notiunea timpului si a spatiului si l-am vazut pe Sfantul Staret Paisie tinand-o de mana pe mama mea. Atunci m-am cutremurat, pentru ca ceea ce vedeam mi se parea a fi realitate. Aceasta am povestit-o unui staret imbunatatit care mi-a spus ca aceasta fusese o vedenie adevarata, iar nu o nalucire diavoleasca. Dupa aceea am inceput sa merg la biserica in fiecare duminica si in sarbatori. Cu putin inainte de Craciunul anului 1996, cand m-am marturisit pentru prima data in viata mea, am simtit o bucurie negraita. Niciodata nu mai simtisem o bucurie atat de mare. Numai Hristos poate aduce pacea in suflet. In luna mai a anului 2002 m-am invrednicit sa ma inchin la <<Panaguda>>. In timpul cat am stat acolo, am simtit in repetate randuri o mireasma negraita.”

Fularul Staretului vindeca boala de cancer

Doamna Filita din Volos marturiseste: “Ma aflam intr-o situatie dificila, pentru ca nu o puteam ajuta si linisti pe sora mea, care cazuse in deznadejde cand aflase in urma analizelor facute ca are cancer la san. Atunci am cerut cu evlavie de la prietena mea mult pretioasa ei mostenire, fularul cuviosului Staret Paisie. Tinandu-l strans la piept, cu mainile tremurande si cu inima batand cu putere, am alergat si l-am asezat in bratele celei suferinde. Iar aceea, cu lacrimi in ochi, a mers in fata icoanelor si s-a rugat. I-am urat insanatosire grabnica si am inapoiat fularul prietenei mele. Dupa patru-cinci zile sora mea a facut din nou analize, dar, o, minune!, chistul de la san disparuse. Slavit sa fie numele Staretului Paisie!

Vindecarea unei demonizate

Intr-o dimineata de decembrie a anului 1996, la pangarul manastirii de la Suroti se aflau maica responsabila, doi soti impreuna cu copilul si cu tatal lor, doua femei de varsta mijlocie si un barbat tanar. Deodata s-a auzit un strigat puternic. Una dintre femeile de varsta mijlocie, care era destul de voinica, tocmai cazuse la pamant si incepuse sa se loveasca, sa urle salbatic si sa-si miste repede capul intr-o parte si alta. Privelistea era ingrozitoare. Femeia cu copilul au iesit afara, iar ceilalti s-au apropiat de ea ca s-o ajute. Mugea, gafaia si spunea cu o voce barbateasca, salbatica si amenintatoare: “Am sa va arat eu voua, astora care nu credeti, am sa va arat eu… Inca putin si am sa va pun la toti 666 pe mana…O sa va inchinati cu totii mie…Ticalosilor, imbecililor…” si alte ocari. Apoi a inceput sa scuipe si spunea infricosata: “Paisie, ma arzi, vrei sa ma trimiti inapoi in tartar… Si aceasta femeie nenorocita numai pe la manastiri ma duce… De ce o ajuti? Ma arzi, ma arzi!” Urla si se lovea atat de tare, incat toti credeau ca isi va sparge capul. Era lucru vadit ca o chinuia diavolul. “Aaa…Aaa…“, striga iarasi. “Uite, a venit si Maria acum…Ma arzi, Paisie!” si strigand acestea, ramase nemiscata, de parca ar fi lesinat. Cei care erau de fata s-au apropiat pentru a o ajuta, iar femeile au acoperit-o cu hainele ei. Dupa aceasta au ridicat-o in picioare. Atunci femeia si-a deschis ochii si a inceput sa planga linistit, iar din adancurile inimii ei s-au revarsat aceste cuvinte: “Iti multumesc, Gheronda… Iti multumesc, Dumnezeul meu!” Si repeta aceste cuvinte cu multa recunostinta. Apoi s-a ridicat, a mers inaintea icoanei lui Hristos si a Maicii Sale si a inceput sa se roage cu suspine negraite: “Dumnezeul meu…Dumnezeul meu…Cum de m-ai primit pe mine, nevrednica? Iti multumesc, Gheronda…Nu meritam, Dumnezeul meu, un astfel de ajutor.” Toata aceasta priveliste era deosebit de miscatoare. Apoi au salutat-o pe maica de la pangar si au plecat. Aceasta femeie care s-a izbavit de diavol a povestit ca in noaptea de dinaintea venirii ei la manastire l-a vazut pe Staretul Paisie care i-a spus: “Vino la mormantul meu si te voi face bine.” A doua zi a venit la manastire si dupa ce s-a inchinat la mormantul Staretului a venit la pangar, unde s-au petrecut cele descrise mai sus.

Daruieste vederea

Doamna Larisa Nicolaevna Maslova, medic din Moscova, marturiseste: “Am avut un accident in urma caruia ochiul meu stang se primejduia sa-si pierda lumina. Am fost dusa la Spitalul General din Moscova, dar acolo saloanele erau pline, de aceea m-au asezat in holul spitalului. In acea noapte nu am putut dormi si fiindca eram cuprinsa de intristare, am inceput sa ma rog. Catre dimineata, in timp ce ma aflam intre somn si veghe, mi-a aparut Batiusca Paisie. L-am recunoscut, caci citisem o carte despre viata lui. Mi-a acoperit capul cu un prosop mic, dupa care a disparut. In acea clipa mi-am dat seama ca vad cu ochiul care fusese bolnav. De aceea nu a mai fost nevoie de interventia medicilor. Am fost internata in spitalul amintit mai sus, intre 4-11 februarie 2002. Numarul fisei mele medicale este 31171. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru mila Sa ce a facut-o cu mine si lui Batiusca Paisie pentru ajutorul sau.”

________________________________________________________________________________
[1] Subliniem aici faptul ca gestul si fraza aceasta erau foarte des folosite de Staret, insa acel inchinator nu stia lucrul acesta.

[2] Athoniada – Seminarul Teologic din Sfantul Munte.

Va mai recomandam in mod deosebit: