“Nu poti tu sa pedepsesti pe pacatos mai aspru decat propria lui constiinta”

13-09-2009 Sublinieri

IoanGuraDeAur2

Ceva frumos si foarte folositor pentru practica vietii duhovnicesti extras din predica Sfantului Ioan Gura de Aur la Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

(preluat de pe pagina TRAI ORTODOX, unde gasiti cuvantul integral):

“Cei care se duc în aşezămintele de vindecare lumeşti nu pot ascunde rănile şi vătămările lumeşti, ba încă doctorul nu poate să le dea nici o doctorie, dacă ei n-au descoperit mai întâi rana; aici însă nu este aşa. Noi vedem aici nenumărate persoane împrejurul nostru şi le vindecăm pe toate îndeobşte. Noi nu scoatem pe păcătos la iveală şi nu declarăm păcatele lui, ci propovăduim tuturor învăţătura cea dumnezeiască şi lăsăm conştiinţei ascultătorilor ca fiecare să-şi aleagă doctoria care se potriveşte la rana lui, adică cuvântul de învăţătură prin care prihana se osândeşte, fapta bună se laudă, îmbuibarea se mustră, cumpătarea şi înfrânarea nu se osândesc, mândria se ruşinează, smerenia se slăveşte. Acest cuvânt izvorăşte din gura predicatorului ca o doctorie, alcătuită din tot felul de părţi, iar datoria ascultătorilor este să-şi aleagă fiecare pentru sine tocmai ceea ce i se potriveşte şi îi este de folos.

Cuvântul învăţăturii iese la iveală cu îndrăzneală, dar prinzându-se de conştiinţa fiecăruia îndeosebi; puterea sa vindecătoare lucrează în ascuns, şi adeseori sănătatea se restatorniceşte înainte de a fi fost cunoscută boala.

Când eu, de pildă, într-o predică am proslăvit puterea rugăciunii şi am dojenit pe cei leneşi la rugăciune, nu am numit în public pe nici unul dintre dânşii. Deci, celor cărora eu le-am dat mărturie că ei sunt sârguitori în rugăciune, aceia s-au făcut încă mai sârguitori decât înainte; iar cei pe care conştiinţa lor i-a dojenit pentru lenevire, şi-au însuşit critica mea, au părăsit răceala lor şi nebăgarea în seamă a rugăciunii.

Eu, însă, nu pot să numesc nici pe unii nici pe alţii, şi tocmai această necunoştinţă şi neştiinţă este la amândouă părţile potrivită. Voiţi să ştiţi pentru ce? Să vă spun. Cel ce a auzit lauda rugăciunii şi are cunoştinţa râvnei sale întru aceasta, dacă ar fi avut mulţi martori ai laudei sale, lesne ar fi căzut în semeţie şi în mândrie, dar fiindcă el şi-a însuşit această laudă numai în ascuns, el s-a asigurat împotriva a toată îngâmfarea.

Dimpotrivă, cel ce se cunoaşte vinovat în lenevirea sa, auzind tânguirea mea, mai lesne se va îmbunătăţi prin această dojana care i s-a făcut în ascuns, fără de martori. Aceasta este pentru dânsul de un mare folos. Adică, fiindcă judecata mulţimii are mare putere asupra noastră, de aceea noi, păcătoşii, tindem a ne îndrepta câtă vreme noi credem că greşelile noastre sunt încă necunoscute; iar după ce ele s-au făcut cunoscute la arătare, noi atunci ne facem fără ruşine şi leneşi.

Precum rănile cele dezgolite, fiind expuse pururea la asprimea aerului, se înrăutăţesc, tot aşa se întâmplă cu sufletul cel păcătos; el se face mai neruşinat, când dojenirea încălcărilor de lege ale lui se face înaintea multor martori. Ca să nu se întâmple una ca aceasta, de aceea propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu a vindecat întru ascuns bolile voastre.

Şi ca să cunoaşteţi că acest chip de vindecare ascuns aduce roade bogate, ascultaţi ce zice Hristos: „De va greşi ţie fratele tău, mergi şi îl mustră pe dânsul”, nu zice: „între tine şi între cetate”, şi, cu atât mai puţin: „între tine şi între popor”, ci: „între tine şi între el singur” (Matei 18, 15). Pâra, zice El, trebuie să se facă fără martori, pentru ca mai uşor să poată veni îndreptarea.

Aşadar, este de lăudat când o astfel de sfătuire sau dojana nu se face cunoscută. Este destul când conştiinţa omului mărturiseşte împotriva lui; este îndeajuns acest judecător nemituit. Nu poţi tu să pedepseşti pe păcătos mai aspru decât propria lui conştiinţă; pârâşul acesta este cel mai amarnic, şi nimeni nu cunoaşte încălcările de lege ale omului mai bine decât conştiinţa sa.

De aceea, nu mai înmulţi rănile lui cu altele noi, prin descoperirea păcatelor sale, ci sfătuieşte-l fără martori. Aşa a făcut şi Sfântul Pavel, când el zicea către corinteni: “Acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi” (I Corinteni 4, 6).

Deci, el n-a numit pe cei păcătoşi dintre corinteni, ci i-a ascuns sub numele său şi al lui Apollo, şi prin aceasta le-a dat prilejul a se smulge de la nelegiuirile lor. In alt loc, el zice:

„Nu cumva dacă voi veni iarăşi, să mă smerească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au greşit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut” (II Corinteni 12, 21).

Vezi cum el numeşte pe păcătoşi numai îndeobşte şi nu-i înseamnă mai de aproape, pentru ca nu cumva, prin pâra făţişă, să facă sufletele lor mai neruşinate? În acelaşi chip procedează şi predicatorul, cu multă băgare de seamă la mustrările şi pedepsirile sale, şi de aceea vă sfătuiesc şi eu să fiţi totdeauna cu luare aminte la propovăduirea cuvântului dumnezeiesc şi să lucraţi cu toată râvna la îndreptarea voastră. Amin”.

crossadoring.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 2. Special, Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Gura de Aur

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la ““Nu poti tu sa pedepsesti pe pacatos mai aspru decat propria lui constiinta”

  1. Suflete al meu, posteşte, este zi de suferinţă.Zi de rugăciuni cu lacrimi. E zi mare în credinţă.Trupule priveşte crucea.Nu fugi, n-o refuza şi-n’ţelege şi-o acceptă,că-i spre’nveşnicirea ta.Ea-ţi dă taina mântuirii şi sfinţirea-n suferinţă. Ea –i parfumul veşniciei şi schimbarea prin credinţă. Suflete de vei purta-o,după Domnul mântuirii,vei cunoaşte învierea şi ‘noirile iubirii.Vei gusta dulceaţa sfântă din amarul suferinţei, şi-n sfinţirea ei de taină, iei cununa biruinţei.Trupule de vei primi-o,şi prin ea vei suferi,transformarea ta în Domnul,carnea nu-ţi va putrezi.Putrejunea împuţirii, v-a dispare prin Hristos şi-n miresmele eterne, vei fi veşnic în frumos.Vei purta parfumul slavei şi comori ne pieritoare,răspândind minunea vieţii şi puteri vindecătoare.Vei fi piatra poticnirii şi dovadă în credinţă, care mustră şi condamnă ,înşelarea din ştiinţă. Cruce tu eşti taina vieţii şi schimbarea prin Hristos, cea din moarte şi osândă ,în trai sfânt şi în folos. Tu schimbi totul prin durere. Tu oferi prin suferinţă, viaţa în Hristos şi-n taina,din potir şi din credinţă. Tu eşti calea către ceruri. Eşti şi faptă şi cuvânt şi durerea’nveşnicirii şi schimbarea’n Duhul Sfânt. Fără tine nu-i spre ceruri, nici salvare nici credinţă,care să câştige cerul, fără sfânta-ţi suferinţă. Cruce sfântă, mă plec ţie. Te sărut cu umilinţă Şi-i cer Domnului schimbarea şi sfinţirea prin credinţă.O, Hristoase, Domnul vieţii, ce’n piroane ţintuit,ne-ai dat tainele iubirii, şi prin cruce n-ai sfinţit, Tu ce ni-Te’ai dat ca hrană şi ne-ai sters prin suferinţă şi ruşinea şi osânda şi ne-ai dăruit credinţă,ruşinat şi plin de vină,prin cumplitele-mi păcate,cad la crucea Ta Stăpâne care-o rabzi pănă la moarte şi Te rog să-mi dai şi mie,dor de cer şi de credinţă,dor de cruce şi de taine şi’nviere’n suferinţă.Dă-mi adânca remuşcare şi poverile sfinţirii, dar dă-mi Doamne şi răbdare şi puterile iubirii.Că-n genunchi şi în căinţă, eu cel pururi vinovat,î-Ţi sărut smerit, piciorul, cel străpuns şi-nsângerat, că înduri înreg calvarul, din iubire pentru mine. Pentru mine ucigaşul ce Te-a răstignit pe Tine.

  2. Multumim Doamne pentru poeziile fratelui Nicolae. Ai gasit Tu, Doamne, alta cale de a le posta pe site. La Tine totul e posibil. Era mai bine daca erau scrise sub forma de poezie, dar e bine si asa. Chiar nu inteleg de ce sa fie scrise sub forma de text, si nu ca-nainte, dar asta e!

  3. Chiar il rugam pe fratele Nicolae sa ne trimita in continuare poeziile (sub forma de poezii 🙂 ), doar ca e bine, spre a nu se supara cei care nu le gusta, sa nu fie mai mult de 1/postare. Multumim!

  4. Greu îmi este să răspund şi greu să nu răspund acestor cuvinte pline de dragoste.
    Doamne Dumnezeul nostru, cât a trebuit să suferi pentru noi, pentru a înţelege ce ne dăruieşti şi cât ne iubeşti. În această zi sfântă îţi aduc puţina şi nevrednica mea recunoştinţă şi mulţumire din inima-mi plină de păcate. Iartă-mi Doamne îndrăzneala.
    Mulţumesc din inimă admin şi Mihaela S, pentru frumuseţea,, mărimii de suflet’’, pentru dragostea de care nu sunt vrednic.Mi s-a umplut sufletul de ruşine şi de teamă. Ce sunt eu? un nimic. Iertaţi-mă. Adaug doar astăzi aceste cuvinte.

    Suferinţă suferinţă

    Suferinţă, crin din care,
    Domnul şi-a’mpletit cununa,
    Mulţi se plâng când vii la dânşii,
    Eu te cânt întodeauna.

    Căci în leagănul tău aprig,
    Când m-a pus întâi durerea,
    Am văzut la căpătâiu-mi,
    Veghetoare mângâierea.

    Suferiţă soră scumpă,
    Să mă porţi de-acum cu tine.
    Multe bucurii în suflet,
    mi-ai dat tu printre suspine.

    Tu m-ai învăţat, gunoaie
    Şi-amăgire şi ispită,
    Să le văd, în acel care,
    Vine lumea să-mi promită,

    Şi să aflu ce comoară,
    E primirea slavei sfinte,
    Şi cunoaşterea‚’noirii
    Şi iubirea ei fierbinte.

    Şi-a încrederii odihnă
    Şi-alinarea cea plăcută,
    Care-o lasă mâna dulce,
    Peste lacrima căzută.

    Tu mi-ai dezvelit în suflet
    Zări necunoscute mie,
    Gura tu mi-ai pus să cânte,
    Mâna tu mi-ai pus să scrie.

    Şi-n iubirea armoniei,
    Salbe şi cununi s-adune,
    Fericit, cu ele chipul
    Domnului să-L încunune.

    Suferinţă, suferinţă,
    Astăzi când spre ceru-albastru,
    Pe-a recunoştinţei aripi,
    Zboară gândul meu sihastru,

    Vin şi-L rog, pe Acel ce Crucea,
    A purtat cu umilinţă,
    Să mă facă, să-ţi ştiu preţul
    Şi folosul suferinţă.

    Nota admin.:
    Va rugam mult, ca sa nu mai corectam noi, si fiindca un iubitor de poezie trebuie sa fie si un iubitor de limba romana:
    Niciodata nu scriem: î-mi si î-ţi , ci numai îmi şi îţi.

    Iertati-ne, va rugam si va multumim!

  5. Pingback: Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CRUCEA INVINGE LUMEA
  6. Pingback: Nu spargeti oglinda!
  7. Pingback: Predici audio la NASTEREA MAICII DOMNULUI (IPS Bartolomeu Anania si altii)/ PARINTELE STEINHARDT ne explica in chip unic DE CE CINSTIM CRUCEA SI PE MAICA DOMNULUI -
  8. Pingback: Predici (si audio) la DUMINICA DINAINTE DE INALTAREA SFINTEI CRUCI. Parintele Cleopa, IPS Bartolomeu, Parinti de la Sihastria Putnei: “Semnul Fiului Omului” -
  9. Pingback: JUDECATA SI GHEENA CONSTIINTEI: “Frate, bea sangele meu”. VA VENI ZIUA RASPLATIRII CELOR NEDREPTI SI VICLENI, cand “se va arata fatarnicia care parea a fi fapta buna, zavistia care parea ravna, viclesugul care parea prietesug” si &
  10. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. De ce a fost pedepsit Zaharia? Pe cine trebuie sa certam cu asprime si cui putem descoperi noi pacatele, dupa modelul Proorocului Ioan? -
  11. Pingback: “SLUGA VICLEANA…” – Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DATORNICUL NEMILOSTIV: Conditiile mantuirii: RECUNOASTEREA SINCERA A PACATELOR SI IERTAREA APROAPELUI. Plus: Predica Arhim. Mihail Stanciu (2014) -
  12. Pingback: “Daca puterile sunt pe sfarsite…” K. V. ZORIN despre INCALCAREA LEGILOR DUHOVNICESTI si AVERTISMENTELE LUI DUMNEZEU: “Nicio situatie nu vine intamplator. Cand neplacerile se repeta, si pe deasupra cu o constanta de invidiat, inseam
  13. Pingback: Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. NECESITATEA DE A NE SMULGE DIN INERTIA INCONSTIENTEI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate