PS IGNATIE MURESEANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS?

21-10-2014 12 minute Sublinieri

PS Ignatie binecuvantand

Vedeti si:

***

PS Ignatie si copiii

“Lumea monahilor”, nr 87/septembrie 2014:

PS IGNATIE MURESANUL, Arhiereu-Vicar:

Actul credintei – intre marturie si secularizare

„Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos daca el nu ti-a cerut acest lucru”

Are numai 38 de ani. Este din localitatea Bilbor, ju­detul Harghita si de doi [trei] ani este arhiereu vicar al Episcopiei Spaniei si Portugaliei, cu atributii pasto­rale si pastorale in Arhiepiscopia Ortodoxa a Euro­pei Occidentale si Meridionale. In 2011, chiar pe 24 octombrie, in ziua in care a fost ales episcop, declara ca arhieria nu e domnie, ci numai slujire, si spunea ca este constient ca va sluji intr-un context in care secularizarea imbraca formele cele mai dure­roase si inedite. De la aceasta declaratie am inceput interviul meu cu parintele episcop Ignatie Muresanul. Fireste, l-am intrebat daca-si pastreaza declaratia, si asta pentru ca la romani este binecunoscut prover­bul ca „orice minune tine trei zile”.

PS Ignatie si un baietel

– Evident, imi asum totala responsabi­litate fata de tot ce am spus imediat dupa alegere si incerc cel putin prin slujirea mea sa demontez acest mit ca o minune tine trei zile. As vrea ca aceasta minune — a slujirii lui Hristos cu foarte mult devo­tament, cu foarte multa daruire si, poate, mai presus de toate, responsabilitate – sa tina o viata intreaga.

– Parinte episcop, aminteati in de­claratia dumneavoastra ca sunteti constient in ce lume veti merge si ca marea provocare va fi secularizarea cu formele ei, pe care le numeati atunci inedite. Ce ati gasit cand ati fost in diaspora? Ati fost in Franta, in Spania, in Portu­galia, in Anglia si in Irlanda.

– Imi este foarte greu sa transmit o viziu­ne de ansamblu in ceea ce priveste forme­le atat de inedite ale secularizarii. Cea mai „interesanta” versiune a secularizarii este ateismul intelectual, pe care l-am cunos­cut mai mult din lecturile mele (Richard Dawkins, Stephen Hawking etc). Cert este ca Dumnezeu ne da o sansa teribila, extraordinara ca noi, ortodocsii, sa putem da o marturie adevarata, inteligent struc­turata si sincera despre Hristos, asa cum Il cunoastem din Evanghelie, din viata Bisericii, si nu cum poate unii incearca, in mod eronat, deformat si desfigurat sa-L transmita acestei lumi, care este intr-o per­petua stare de debusolare duhovniceasca, spirituala si — de ce nu? — culturala. De aceea, cred ca nici nu ar trebui sa ne axam mai mult decat e nevoie, sa ne focalizam pe ceea ce este negativ, adica pe formele acestea de secularizare, cat sa ne gandim cum am putea noi sa facem fata, sa oprim acest tavalug mai ales prin viata noastra, prin marturia, pe care suntem datori sa o dam in fata lumii.

„Marturisirea este o iubire asumata”

– Exact! Cum puteti face asta? Ce „arme” detineti?

DSC_8780– Nu stiu, parca n-as vrea… nu-mi place acest termen de arme. Este prea polemic. Vreau ceva mai moale, mai cald, mai blajin. In primul rand, cred ca trebuie sa avem aceasta tarie de ca­racter de a spune raspicat ca tot ceea ce propovaduim noi nu este ceva cate tine de un domeniu pe care ni l-am asumat la un mod, asa, foarte fortat, obligat sau strict conjunctural. Adica, trairea noastra in Hristos trebuie sa fie o marturie a faptului ca face parte din viata noastra, si orice „atentat”, orice tendinta a cuiva de a disloca convinge­rea noastra, trairea noastra in Hristos, in Dumnezeu, in valorile crestine, sa-l percepem ca pe un „atentat” la propria noastra viata, propria noastra credinta, propria noastra structura sufleteasca. In asemenea situatii, intotdeauna, dau drept exemplu dragostea pe care o are un tanar fata de o fata.

In momentul in care intervine o opinie, o parere negati­va la adresa persoanei pe care o iubeste foarte tare, instinctiv, la modul foarte spontan, sufletul, mintea, sunt cele care ies in apararea persoanei iubite. Trans­mutand aceste lucruri pe plan spiritual, ar fi extraordinar sa se intample exact acelasi lucru. Cand cineva il denigrea­za pe Hristos, cand cineva incearca sa demonteze, sa desfigureze valorile cres­tine, valorile evanghelice, sa avem si noi aceasta spontaneitate, aceasta putere extraordinara de a da marturie despre Hristos, care este in primul rand in ini­ma noastra si nu este un adevar din afa­ra noastra, un adevar pur ideologic, ci este un adevar intrupat in viata noastra, in carnea noastra. Marturisirea este o iubire asumata.

„Sa-l urmam pe Apostolul Toma.

Adevarul devine o realitate personala, nu exterioara, din auzite”

st-thomas-sunday-iconSfantul Apostol Toma imi este foarte drag, pentru ca-l consider patronul celor care vor sa se informeze de la sursa. Şi in momentul in care a auzit despre In­vierea lui Hristos, le-a spus colegilor de apostolat:

„Nu voi crede pana nu Il voi vedea aievea, in carne si oase, pe Cel pe Care L-am vazut rastignit pe cruce”.

Evident, Toma a avut acest curaj teribil de a exprima, a exterioriza, a verbaliza, practic, indoiala – n-as spune neaparat necredinta —, sovaiala lui fata de adeva­rul Invierii. Iar in momentul in care se intalneste cu Hristos, adevarul Invierii, care era pentru el o realitate pur exteri­oara — nu-i spunea absolut nimic, nu-l convingea cu nimic, chiar daca au venit toti apostolii sa-i spuna, sau femeile mi­ronosite:

„L-am vazut pe Domnul in­viat!”,

el:

„Nu! Nu voi crede pana ce…”

— , devine o realitate interioara. In ciuda unei incapatanari bune, a unui scepti­cism extraordinar, teribil — scepticismul acela biblic si grecesc: skeptikos in limba greaca inseamna „ganditor” cu sensul de zbatere interioara —, Apostolul Toma nu lasa lucrurile la jumatatea drumului, ci merge pana in capat. Daca le lasa pana la jumatatea drumului, Toma nu mai avea sansa bucuriei de a se intalni cu Hristos cel inviat, Care sa devina o realitate a lui, nu a celor din jur.

Prin urmare, daca pentru el Invierea era un adevar exterior, odata cu intalni­rea personala, intima cu Hristos, devine un adevar personal. De aceea, atunci cand Domnul il invita ca sa-I pipaie ranile suferintei de pe cruce, Toma spu­ne:

„Domnul meu si Dumnezeul meu!”

Deci, Domnul Hristos a devenit pentru Toma o realitate foarte personala, inti­ma, pe care a zavorat-o in inima lui. In al doilea rand, consider ca este tot atat de important faptul de a fi foarte bine pusi la punct, din punct de vedere cognitiv, cu toate orientarile ideologice care bantuie in aceasta lume. Pentru ca numai in felul acesta — cred eu — poti cunoaste extrem de bine arhitectura ideatica a celorlalti — a celor straini de Evanghelie si de duhul Bisericii — in a dinamita adevaruri­le crestine. Nu putem sta nepasatori, culcati pe o ureche, ci trebuie sa punem mana sa citim, sa ne punem la punct cu toate aceste ideologii, pentru ca ai mult mai multa credibilitate in fata celui care prin opinia lui contrasteaza fata de inva­tatura Bisericii.

„Secularizarea din interior este mult mai dureroasa decat neoateismul intelectual”

– Parinte arhiereu vicar Ignatie, pe o scara ierarhica, care ar fi prime­le trei ideologii, dupa parerea dum­neavoastra?

PS IgnatiePrima dintre ele este ateismul intelec­tual sau neoateismul, precum il numesc unii, apoi indiferenta si o a treia piedi­ca este secularizarea din interior, pe care o consider mult mai importanta si mai grava decat primele doua.

Secularizarea din interior, care poa­te fi detectabila inclusiv in modul cum tu, ca preot, iti traiesti propriul altar la care tu slujesti, iti traiesti dorul dupa cele sfinte si dupa sfintele slujbe. Adica este inadmisibil ca un preot sa fie ne­glijent fata de modul de a se raporta la slujirea lui, la modul de a se raporta fata de credinciosii lui, si, in final, la modul de a-L propovadui pe Hristos. Cand exista superficialitate, cand exista foarte multa indolenta, foarte multa… sa nu-i spun neaparat nesimtire, fata de cele sfinte si fata de proprii credinciosi pe care Dumnezeu ti i-a incredintat, cred ca este o forma de secularizare mult mai cumplita, mult mai dureroa­sa decat ateismul intelectual, care este foarte la moda in lumea in care traim, mai ales printre tineri, care se lasa usor subjugati de aceasta tendinta, de aceasta viziune, pentru ca poate nimeni nu le ofera alternativa.

„E mult mai usor sa arunci cu pietre decat sa stai in tihna si sa lamuresti lucrurile”

Mai trebuie subliniat un aspect: s-ar putea sa ne razboim chiar bine cu toate aceste ideologiiideologia ateismului intelectual, a indiferentei si a seculariza­rii din interior — , insa fara sa dispunem de capacitatea duhovniceasca necesara de a oferi si o alternativa pe masura, ceva in locul a ceea ce combatem. Intotdeau­na dau urmatorul exemplu: e mult mai simplu sa spunem despre un tanar ca si-a asumat un mod de viziune, de viata con­trastant fata de Biserica, decat sa-i oferim o alternativa. Doar diagnosticam, fara sa vindecam. Or, e mult mai usor sa arunci cu pietre decat sa stai in tihna si sa la­muresti lucrurile. Mult mai usor este sa dai tot felul de raspunsuri la intrebari de felul de ce nu vin tinerii la biserica, de ce se lasa asa de obsedati de lumea virtualului, in care pot da si peste foarte multe lucruri daunatoare de suflet, decat sa le oferi ceva foarte concret, decat sa le vor­besti de ce e esential sa vii la biserica si sa traiesti viata lui Hristos. Pentru ca se vor putea intreba: „Bine, bine, dar ce fac eu la biserica? Doua ore si jumatate de Liturghie ma plictisesc…”. Deci, noi tre­bui sa avem o asemenea putere, claritate si convingere, pe care Domnul sa ne-o daruiasca tuturor, incat toate adevarurile pe care le propovaduim, sa devina o vizi­une a gandirii Bisericii, o viziune a trairii in Hristos, capabila sa acapareze si sa le spulbere pe toate celelalte, care, de fapt, nu-l impodobesc, nu-l implinesc pe om in peregrinarea lui, evident efemera, pe acest pamant.

„Nu-ti propune sa convertesti pe nimeni, ci sa-l pui in fata unei realitati care sa-l zguduie esential”

– In regula, dar cum le puneti in practica? Care sunt pasii pe care ii fa­ceti catre tineri?

duhovnic_si_ucenic– Este foarte important sa avem o cal­dura sufleteasca. Cred ca de aici por­neste totul. In putina mea experienta pastorala, in momentul in care debor­dez de caldura, de dragoste, fata de cel care vine in fata ta si care, poate, din varii motive, impartaseste o alta menta­litate fata de cea a Bisericii, cred ca un prim pas este ospitalitatea duhovniceasca. Primeste-l asa cum este el, cu toate metehnele, nu-l trata cu superioritate niciodata, nicio clipa. Nu-ti propune – consider, iar, la fel de important – sa-l convertesti, ci sa-l pui in fata unei realitati care sa-l zguduie existential. Nu vei reusi niciodata. Orice om este o structura, o frumusete extraordinara care solicita din mine o parte si despre care poate niciodata nu m-am gandit ca exista in mine. De aceea, fiecare tanar care vine in fata ta, ca preot, ca slujitor al lui Dumnezeu, este cel care are nevo­ie, in primul rand, de dragoste, de ospi­talitate duhovniceasca; sa nu-i vorbesti despre Hristos atunci cand el nu-ti cere acest lucru. Foarte important! Aici simt ca este un mare adevar. M-am bucurat enorm sa stiu ca acest mod de a ma raporta la cei din preajma — mult timp ma intrebam daca este bine sa gandesc in felul aceste; nu cumva este o forma de lasitate, de lipsa de curaj? — este confirmat de un cuvant al unui parin­te duhovnicesc contemporan — parin­tele Porfirie, care spunea in cartile lui:

„Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos, daca el nu ti-a cerut acest lu­cru”.

Şi usor, usor, in momentul in care vede ca tu dai o alta marturie — prin viata, prin trairea ta —, decat cea cu care era obisnuit pana in momentul in care s-a intalnit cu tine, va avea revelatia propriei lui stari de neputinta, de sara­cie in fata unei trairi atat de marete, in fata unei viziuni atat de complete, pe care o regasim numai in Evanghelie si in viata Bisericii.

„Cred ca orice lucru frumos se face pe indelete, cu multa jertfa si foarte multa daruire”

PS Ignatie Muresanul predicaAfirm intotdeauna raspicat: nu pro­povaduiesc aceste adevaruri pentru ca am imbracat reverenda. Mi se pare ca as fi un impostor! Nu! Sunt lucruri care fac parte din fiinta mea, le traiesc, sunt ADN-ul meu si, prin urmare, nu pot renunta la ele. Şi atunci, daca celalalt va vedea aceasta marturie a vietii mele si ca la mine nu e o chestiune de simpla aderenta intelectuala, ci de viata si de moarte, si ca traiectul meu biografic e luminat de aceste adevaruri, evident ca celalalt, cu foarte multa sfiala, cu foarte multa rabdare va constata ca este altce­va.

Desigur, si eu, ca preot, ca slujitor, ca episcop, trebuie sa am rabdare. Nas­terea unui om intru viata cea noua se face atat de lent, anevoios, dar si atat de minunat! Noi am vrea — vedeti, oare­cum contaminati de rapiditatea in care traim, de viteza aceasta cu care se perinda toate lucrurile in jurul nostru -, ca si in viata spirituala toate lucrurile sa ne iasa asa cum le-am gandit in capul nostru, cat mai iute, ca si cum am pocni din degete. Nu se poate asa ceva! Eu cred ca orice lucru frumos se face pe indelete, cu multa jertfa si foarte multa daruire. De multe ori te poticnesti, vin asupra ta niste puteri, care simti ca te paralizeaza, te arunca la pamant. Nu-i nimic, te ajuta Domnul ca sa faci treaba buna. Totul este — imi mentin punctul de vedere – sa fii foarte sincer in ceea ce faci si cu foarte multa daruire, dar si convingator ca tot ceea ce vorbesti este intrupat in viata ta“.

interviu de Mircea Toma

DSC_8922

Legaturi:

– Îi inţelegeţi pe cei care nu cred in Dumnezeu?

– Da! Pentru că am trecut si eu prin starea asta, deci nu mi-e străină necredinţa.

– Ce fel de dialog aveţi cu ei?

– Incerc să am un dialog cât se poate de cald. Adică nu pot să îi acuz pe oameni, să spun: „Eu nu vorbesc cu tine, că tu eşti ateu!” Asta este o abordare absolut infantilă, sau, mă rog, necreştină... Pentru că noi nu urâm păcătoşii, urâm păcatul. Noi iubim oamenii — că-i ateu, că-i musulman, protestant, catolic — noi trebuie să îi iubim. Aşa că te apropii de el cu dragoste. Dacă tu nu-i arăţi dragoste, care-i deosebirea dintre tine si el? Cu ce eşti tu mai bun decât el? Tu esti ortodox?! Şi dacă esti ortodox, ce? Cum arăti lucrul ăsta? Cum trăieşti ortodoxia? Cum il trăieşti pe Hristos?

Că noi asta trebuie să arătăm, nu cum suntem noi mai grozavi că noi ţinem post si ăia nu ţin… Şi? Spune sfântul apostol Pavel că cel care posteşte, pentru Dumnezeu posteşte; cel care mănâncă, pentru Dumnezeu mănâncă...

– Spune Mântuitorul: unul pe altul.

– Da, exact, atât! N-a spus Mântuitorul altceva — să staţi in cap, să… Si dacă altul e catolic, si dacă altul e protestant, si dacă… A, că nu mărturisesc dogma lui, pentru că am discernământ, am calea mea, Îl urmez pe Hristos, Sfânta Tradiţie, Sfânta Biserică, sigur că da! Dar nu pot acuma să-l urăsc pe ăla pentru că el e de altă credinţă. Eu am cunoscut oameni excepţionali, care sunt de alte credinţe. Avem prieteni musulmani care ne ajută la mănăstire, ce să vă spun? Păi, cum să nu ţin la omul ăla? Eu mi-aş dori să fie si el ortodox, sigur că da! Dar nu-l poţi forţa. Are conştiinţa lui, are libertatea lui. Nu pot să mă bag peste el că nici Dumnezeu nu-l fortează! Cum să-I fortez eu? Dar el, ca om, e de toată isprava! Bine, intr-o anumită cultură, intr-o anumită tradiţie. Nu poţi schimba in om lucrurile aşa, nu le poţi forţa. Dar arăt că sunt mai bun decât el sunt in stare?

– Si dacă intră o maică catolică in mănăstire… o vezi si incepi să strigi: Huo, satana!

– Doamne fereşte! Doamne fereşte! Eu am spus si in biserică, la o predică – cel care face aşa ceva nu este creştin.

– In acelaşi timp, nu trebuie condamnat cel care huiduie.

– Nu-l condamn, da ii spun: „Soro, frate, uşurel, stai aşa, ca nu se cuvine!” Dar el este preot si tu eşti o femeie care ai intrat in biserică… Ferească Dumnezeu! Nu, cum să faci aşa ceva?

– Atunci, ce faci? Iei atitudine?

– Nu poţi, că amplifici scandalul. Zici in gând, te rogi: „Doamne, iartă-ne pe toţi, pe ei!” Că numai Dumnezeu poate. Că dacă mai intră incă unul si incă unul… deja, în situaţia aia nu mai poţi să faci nimic, că explodează totul si ce se intâmplă? Intri intr-o polemică. Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.

Raportul intre pace si dreptate este de 4 la 1, adică cu pacea câştigi 4 şi pierzi 1, cu dreptatea câştigi unul si pierzi patru. Deci intotdeauna să mergi după pace, nu după dreptate. Si când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul. Dacă intri in polemici, ce să mai… n-are rost… A, pot să-mi spun părerea. Dacă n-a acceptat-o, imi pare rău, la revedere, mă ierţi, asta e părerea mea. Te opreşti. Nu mergi mai departe, să-ncepi faci pe ăla cu ou si cu oţet — n-are rost. Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit, nu că sunt eu acuma… cu o mândrie din asta care deja imi anulează toată credinţa mea, toată mărturisirea mea. Nu, nu se poate. Păi, hai să vă mai spun ceva: gândiţi-vă la Sfintele Evanghelii, că acolo avem pe Mântuitorul, Care vine intr-o lume plină de păcătoşi. Câţi mai erau credincioşi? Era lumea păcatului. Mântuitorul ce era să facă? Sa-i ia pe toţi să-i certe? Că erau toţi nişte păcătoşi. Nu, îi ia cu frumosul… Când cu femeia păcătoasă, ce a zis? Cine crede că e fără de păcat să arunce primul piatra. Adică iubeşte-i pe vrăjmaşi! A vorbit urât numai de invăţătorii de lege, de ce? Pentru că…

– …nici tu nu te mântuieşti, nici pe ceilalţi nu-i laşi.

– Exact, exact!… nu-i lăsau pe ceilalţi… ăsta e singurul motiv pentru care s-a luat de ei aşa de urât, dar faţă de ceilalţi. Deci, ăsta e exemplul nostru de atitudine. Eu, când mă comport aşa — unde am văzut eu la Hristos un astfel de comportament? Din păcate, noi nu inţelegem că viaţa noastră trebuie sâ fie hristocentrică. Nu inţelegem că singurul model este Hristos! N-avem altul. Orice alt model este un model omenesc, deci este un model care, mai mult sau mai puţin, este afectat de patimile noastre. Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos? Că asta inseamnă a fi creştin: să-L mărturiseşti pe Hristos. Si cum il mărturiseşti pe Hristos? Spui: „Sunt creştin”? Cum spune Mântuitorul: „Nu oricine-mi spune «Doamne, Doamne» va intra in impărăţia lui Dumnezeu.” Nu, nu-i suficient să zici: „Doamne, Doamne!” Si ce dacă zici? Trebuie să trăieşti, deci „să-ţi iei crucea si să-Mi urmezi Mie, să te lepezi de sine”. Este foarte clar cum se face asta. Din păcate, suntem foarte departe. Si lucrurile astea le vedem peste tot, si la cei care sunt apropiaţi de biserică, şi la cei care sunt departe de biserică. Sigur că sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.

Este gresita atitudinea de duritate si de cicaleala a celor mai in varsta fata de tineri (altceva este cand e vorba de copii, care trebuie struniti), efectele sunt opuse. […]

Nu este de la Dumnezeu o atitudine dura, de aratat cu degetul. Nu avem niciun merit daca noi avem credinta, totul este dar de la Dumnezeu. Nu stim cine s-a rugat pentru noi, de ne-am trezit la adevar. Dumnezeu lucreaza pt rugaciunile altora.

– Suntem datori sa ne rugam pentru cei mai tineri.

– Sa lasam sfaturile si vorbaria aceasta goala, care, de obicei, nu arata o traire profunda, ci mai rau enerveaza, si sa ne rugam mai mult. Asta ne lipseste noua, rugaciunea pentru celalalt!

– Cum li se poate arata tinerilor viata adevarata, cum putem noi insine sa intelegem si sa aratam si altora ca viata adevarata este viata in Hristos, ca placerile lumii acesteia sunt inselatoare si trecatoare?

– Cel care se aprinde de focul dragostei lui Hristos, dogoreste si incalzeste pe toti cei din jurul lui. Daca suntem reci ca gheata, ca sloiul de gheata, daca noi nu avem inlauntrul inimii noastre caldura Harului dumnezeiesc n-o sa reusim sa incalzim niciodata pe nimeni! Deci trebuie sa ne preocupam sa-l agonisim [harul Duhului Sfant].


Categorii

Ierarhi romani, Pagini Ortodoxe, Preoti si duhovnici romani, PS Ignatie Trif

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “PS IGNATIE MURESEANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS?

  1. Frumoasă mărturia păr Ignatie! Și singura care-i poate apropia pe oameni de Christos.

  2. Frumoasa cuvantare.

    P.s: recent am terminat de citit “Jurnalul Fericirii” si “Daruind vei dobandi” …sincer,am fost cam dezamagit ,avand in vedere ca mi s-au recomandat insistent.Prea mult ecumenism de 2 lei(de altfel,parintele Nicolae a fost botezat ortodox,in numele “ecumenismului” )…
    Aveti articole in legatura cu aceste derapaje?

  3. @emanuel:

    Of, of… Asta e rezultatul noii scoli de introducere in ortodoxie, sa citim cu indexul mental in minte si deloc cu inima?

    Nu e nici urma de ecumenism acolo. Ecumenismul e politica si de duce pe trasee prestabilite, cu agenda, de catre agenti. In cazul parintelui N.S. e vorba de conceptii si de intamplari din inchisoare care trebuie intelese in contextul lor. Faptul ca parintele Nicolae nu a avut conceptii 100% ortodoxe (foarte putini aveau pe atunci), pentru ca nici nu a avut cum sa le aiba, de vreme ce si le-a format pe apucate, in lumea sa si apoi in cea a inchisorilor, nu il fac deloc mai putin marturisitor si mai putin convertit si nici nu i-au afectat experierea luminii necreate. Dupa cum nu afecteaza nici claritatea de cristal si curatia marturiei Duhului ce s-a dat prin cuvantul sau, acolo unde este in concordanta si cu invatatura Bisericii.

    Este, insa, foarte trist ca tot ce ai retinut doar atat din aceste doua mari marturii.

  4. Multumesc.
    „…trairea noastra in Hristos trebuie sa fie o marturie a faptului ca face parte din viata noastra, si orice „atentat”, orice tendinta a cuiva de a disloca convinge¬rea noastra, trairea noastra in Hristos, in Dumnezeu, in valorile crestine, sa-l percepem ca pe un „atentat” la propria noastra viata, propria noastra credinta, propria noastra structura sufleteasca… ”
    „Domnul Hristos a devenit pentru Toma o realitate foarte personala, inti¬ma, pe care a zavorat-o in inima lui. ”
    „…orice lucru frumos se face pe indelete, cu multa jertfa si foarte multa daruire… ”
    „Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.”
    „…când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul.”
    „Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit,”
    „sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.”

  5. @admin

    Totusi…din cate stiu “Daruind vei dobandi” reprezinta predici tinute la manastirea Rohia. Sunt si foarte multe exemple bune,dar si lucruri…mai putin recomandate(pentru cei usor de smintit-eu personal nu m-am smintit,chiar si la locul in care spunea ca Filioque nu este erezie,citand din Bulgakov).

    Da,am fost zgariat pe minte,deoarece nu sunt un novice,deci am credinta ortodoxa bine infiripata(si orthopraxia o aplic dupa puteri).Sunt de acord ca aceste carti ii pot ajuta pe cei aproape atei sau slabiti in credinta.Eu mereu prefer cartea convertitului evreu Bernstein “Uimit de Hristos”.Citirea cartii “Impotriva falsei uniri bisericesti” mi-a inlaturat definitiv dorinta cunoasterii intelectuale a Lui Dumnezeu.Referirile la ce a zis cutare filosof sau teolog protestant nu ma fac sa fiu incantat(sau la ce a scris cutare scriitor mare,cateodata cu o viata decadenta cunoscuta sau atei notorii).

    P.s:http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Cum+au+desfiintat+comunistii+Biserica+Greco-Catolica

    Trebuie un pic analizat acest “documentar”…nu cumva Tariceanu e catolic si Macovei e greco-catolica?De ce CHIAR acum…

  6. @emanuel:

    Parintele Steinhardt trebuie apreciat mai ales pentru duhul cuvintelor si predicilor sale. El insusi e o pilda vie. Din reactia ta pare, insa, ca l-ai citit doar cu mintea, desi spui ca nu vrei sa auzi de cunoasterea intelectuala a Lui Dumnezeu. Lectura “Jurnalului” a zguduit foarte multi atei sau indiferenti si i-a intors la credinta. Deci nu e vorba de “intarire”, care e pentru cei care se cam clatina sau care au mereu nevoie de proptele sau de puritate doctrinara ca sa se simta in siguranta. Ce a spus despre Filioque, daca ai redat corect, e gresit, insa pentru cineva… intarit, nu e pricina de sminteala – arareori gasesti sfinti infailibili in conceptii.

    Macovei este greco-catolica, da, iar agenda ei e binecunoscuta pe tema asta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/08/26/gittenstein-macovei-greco-catolici/ Tariceanu este formal catolic, oricum… Cu 5 sau 6 neveste, oricum nu conteaza pentru el. Si nici nu il sustine mai nimeni, in afara de cativa de la Antena 3, in niciun caz Digi. Si nici sanse nu are vreunul dintre ei.

    Am aprecia, totusi, daca nu ai pune CHIAR peste tot linkul. 🙂 Si, pana la urma, de ce nu faci chiar fratia ta o analiza detaliata? 🙂 Noi chiar nu razbim cu toate…

    In orice caz, iata un material scris din perspectiva ortodoxa: http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/225/revenirea-greco-catolicilor-la-ortodoxie-unitatea-religioas%C4%83-din-ardeal-s-a-realizat-de-c%C4%83tre-credincio%C5%9Fii-%C5%9Fi-preo%C5%A3ii-greco-catolici-%C3%AEnfrunt%C3%A2nd-opozi%C5%A3ia-ierarhiei-unite

  7. Pingback: Barna din ochiul fratelui, haina judecatorului sau a doctorului sufletesc si MANDRIA NEBUNA DE A CREDE CA “EU STIU” SI “EU II INDREPT PE CEILALTI” (predica audio) -
  8. Pingback: PARINTELE IOANNIS ROMANIDIS, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC: “…Asta-i o intelegere papistasa despre primirea dogmelor. Dogma trebuie sa ajunga experienta!” -
  9. Pingback: Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN “PROPRIETATE” ORTODOXIA: “Ne pur­tam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Biseri
  10. Pingback: SFANTUL IOAN INAINTEMERGATORUL si MISIUNEA PREOTEASCA in zilele noastre: “Este vremea ca toti clericii sa mai reduca din TEORIE si sa se intoarca la ASCEZA cea adevarata”. CAND (NU) ARE PUTERE CUVANTUL PREOTULUI? | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara f
  12. Pingback: SA NU FIM PRICINA DE SMINTEALA… – Cuvant al Parintelui Episcop IGNATIE MURESANUL la Manastirea Paltin (AUDIO): “Daca eu il batjocoresc pe un semen, daca eu il judec, atuncea Il judec pe Hristos, Il batjocoresc pe Hristos”. “D
  13. Pingback: BUNATATEA – conditia uceniciei si prieteniei cu Hristos | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: TRAGEDIA CRACIUNULUI FARA HRISTOS “Craciunul” sau “Nascutul”? CE SI CUM SARBATORESTE OMUL DE AZI? De la TAINA INTRUPARII la IZGONIREA LUI DUMNEZEU din lume. In cautarea duhului pierdut al Nasterii Domnului | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: Marturia domnului ATANASIE RAKOVALIS despre HARISMELE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL – puternica ADEVERIRE a invataturilor Sfantului Grigorie Palama despre ENERGIILE NECREATE | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: DATORIA DE A DUCE MARTURIA LUI HRISTOS IN LUME, PRIN VIATA NOASTRA – Predici (si audio) la DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE: “A crede in Hristos inseamna a-L lua din biserica in relatiile de fiecare zi dintre oameni” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: LA OSPATUL LUI HRISTOS, IN COMUNIUNE. Pastorala la Invierea Domnului a PS MACARIE, prin care cheama la reasezarea pe vechile fundamente ale FAMILIEI si CREDINTEI FERME, avertizand asupra PERICOLELOR PENTRU FORMAREA COPIILOR intr-o lume dominata de RELATIV
  18. Pingback: CE FEL DE MARTURISITORI AI INVIERII SUNTEM? VIBREAZA VIATA LUI HRISTOS IN NOI? Cuvantul Vladicai Antonie de Suroj la Duminica Sfantului Apostol Toma | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: CHEMAREA PRIMILOR UCENICI. De ce Hristos i-a ales pe pescarii cei simpli, iar nu pe cei “destepti” si eruditi? NOI VREM SA MANTUIM INTREAGA LUME CU MINTEA NOASTRA, CU TEORIILE NOASTRE, fara sa avem o legatura vie cu Dumnezeu si fara sa ni se z
  20. Pingback: CUVINTE CATRE TINERI ale Mitropolitului IEROTHEOS (Vlachos) DE NAFPAKTOS: “Astăzi, în afara dependențelor trupești, există multe dependențe psihologice și ideologice”. DESPRE RELATIILE TRUPESTI INAINTEA CUNUNIEI: “Orice fruct tăi
  21. Pingback: PARINTELE RAFAIL NOICA, in a doua zi a Colocviului de la Iasi, PENTRU PARINTI si pentru cei care vor sa transmita altora adevarul: Cautati sa lucrati cu Dumnezeu ca sa deschideti inimile celorlalti spre a primi cuvantul! (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: RESPONSABILITATEA MARTURISIRII NE-RUSINATE A CREDINTEI in vremurile noastre de “CRISTOFOBIE SI ANTICRESTINISM”, in care noile ideologii cauta SA DINAMITEZE FAMILIA si VALORILE: “Nu mi-e rusine de Hristosul meu, nu mi-e rusine de Biserica
  23. Pingback: PS IGNATIE MUREȘEANUL - ALES EPISCOP DE HUȘI - Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: RESPONSABILITATEA MARTURISIRII NE-RUSINATE A CREDINTEI in vremurile noastre de “CRISTOFOBIE SI ANTICRESTINISM”, in care noile ideologii cauta SA DINAMITEZE FAMILIA si VALORILE: “Nu mi-e rusine de Hristosul meu, nu mi-e rusine de Biserica
  25. Pingback: ÎN CĂUTAREA DUHULUI PIERDUT AL CRĂCIUNULUI. “Crăciunul lumii de astăzi este o explozie de lumini EXTERIOARE care nu au puterea de a înlătura întunericul spiritual al urii, al manipulării, al minciunii grosolane şi al ateismului intolerant
  26. Pingback: PS IGNATIE AL HUȘILOR avertizează: "AVEȚI MARE GRIJĂ DE COPII, nu lăsați să-i cuprindă toți acești viruși ideologici care îi destramă și le strică sufletul! FACEȚI-VĂ VREME DE EI! Nu este destul doar să-i aduceți la împărtășit.
  27. Pingback: “BAT VREMURI DE PRIGOANĂ ȘI LA PORȚILE ȚĂRII NOASTRE și ni se va cere o mărturisire reală”. PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, despre CUM SE FACE MĂRTURISIREA ADEVĂRATĂ A CREDINȚEI ORTODOXE, pornind de la lupta cu NOI ÎNȘINE. Pilda
  28. Pingback: PS Macarie: INMULTITI DRAGOSTEA! Sa dam marturie PRIN VIATA SI FAPTELE NOASTRE ca suntem ucenicii lui Hristos, iar nu niste crestini numai de forma si de ritual, care sa fie SMINTEALA altora. “E dramatic, e cutremurator sa nu gaseasca dragoste cel d
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare