Parintele Arsenie Papacioc: “Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!”

12-08-2011 Sublinieri

“(…) – Parinte Arsenie Papacioc, ca intrebare cheie, ce ati vrea sa ramana cuvant de mostenire pentru urmasi?

– Vedeti, eu pun cu constiinta problema mantuirii, fara sa rationalizam lucrurile si nici sa nu pierdem timpul, pe care-l socotesc extrem de scump, poate cel mai scump lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ca traim inca. Si­gur, pun si problema vesniciei noastre. Smereste-te si urmeaza-Ma, porun­ceste Hristos. Acesta ar putea fi: gandul, cu orice chip, la sfarsit, la viata de dupa moarte. Cu orice chip. Pentru ca nu trebuie sa amintesc la lumea de buna credinta ca va fi un vaiet dincolo de inchipuirea noastra, la raspantia celei din urma zi, cand omul a pierdut timpul. In viata mea am fost la capa­taiul multor morti. Dupa ce m-am eliberat din inchisoare, dupa 14 ani, in ’64, am vazut oameni pe patul de moarte, care toti doreau sa mai traiasca o zi. Eu, care traiam momentul lui, intr-o oarecare masura (intensitatea numai el, saracul, o traieste, si sigur, o vom trai toti), imi dadeam seama de starea lui disperata, ca incepuse sa vada ceea ce de fapt ii spusese Biserica: duhurile rele; pe urma, procesul constiintei si al poruncilor, grozave, din­colo de a face o comparatie cu cea mai inalta constructie filozofica.

Citeam la un parinte, Paisie (care foarte mult mi-a placut, pentru sim­plitatea scrierii), ca s-au dus americanii la el, in pustie, sa se foloseasca de intelepciunea lui. Şi i-a intrebat parintele: „Ce ati facut voi, americanii?” „Am ajuns in Luna” „Şi cat v-a costat aceasta?” „Rauri de dolari”. „A, eu pot intr-o clipa, sa ajung la Dumnezeu”. Vreau sa va spun ca-mi pun problema ce ar putea face oamenii acestia intr-o zi. Ca sa-mi dau seama si sa ne dam toti seama ca o clipa e un timp si o suspinare (care e rugaciune), important e aceasta stare de ridicare, de tasnire spre Dumnezeu, o clipa numai. Tre­buie facuta din adancul inimii, nu rationalizata, dupa tipic sau nu stiu ce obicei. Trebuie sa simti efectiv. Nu recomand canon, ci o stare de prezenta continua.

Am vazut ca intr-o zi poti face foarte multe. In disperarea lor ziceau: bine, dar Sfantul Sisoe cel Mare zicea ca intr-o zi putem sa ajungem la masura dumnezeiasca. Dar aceasta o spunea un sfant de mare traire. Dar de ce trebuie sa luam exemplul sfintilor parinti, oameni fiind si noi, de ce sa nu ne miscam si noi, chiar daca nu ajungem la gradul de traire al lor. Cel mai important lucru posibil este sa nu pierdem timpul. Spuneam mereu ca daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus: „Ce v-a costat pentru atata fericire?” acesta va fi raspunsul: „Timpul petrecut bine“. Nu ne-a dat Dumnezeu pentru altceva timpul, decat pentru asta? Ne-a creat ca sa ramanem in bucuria vesnica alaturi de El. De ce ne complicam? Biserica mai mult sfinteste decat invata si de aici se reflecta faptul ca noi nu vrem imparatia omeneasca, ci imparatia cea de veci. Timpul pentru asta este, pentru a ne tine in legatura cu vesnicia. Şi va spun: nu e putin lucru sa ai sentimentul vesniciei in tine, mereu.

(…) De asta spun eu ca-i un mare dar ca noi traim. Aici trebuie sa vedem (sa avem bunul simt de a recunoaste) ca Dumnezeu ne-a pazit, ne-a indreptat, ne-a trecut cu vederea peste o serie intreaga de negativisme ale noastre, tot cu scopul ca noi sa ne indreptam, sa ne trezim. Daca am ajunge la o „sensibilitate” ne-am da seama de cate ne-a pazit Dumnezeu sa nu murim. Personal va spun ca si-n puscarie si-n pustie m-a ferit Dumnezeu. Lumea ma intreba, stiind ca am trait izolat, in padure si-n puscarie: Nu s-a facut nici o minune? S-a facut, zic, aceea ca nu s-a facut nici una si totusi traiesc – cu lanturi ruginite, in haine pline de puroaie uscate ale detinutilor, cu lanturi inchise cu nituri (nu cu lacat, care se poate deschide) si mai ales cu umilinta dincolo de inchipuire. Pentru ca, va spun: noi toti trebuie sa terminam pe cruce. Jertfa este actul mantuitor al nostru, al tuturor. Numai prin jertfa, cu orice chip, noi prindem lucrurile si primim, in sfarsit, harul lui Dumnezeu pentru mantuire. Daca aceasta suferinta este incadrata si-n umilinta, ai o cruce desavarsita. Mantuitorul a suportat nu numai durerea fizica, ci si umilinta, care era la maxim, dezbracandu-L, batjocorindu-L, Dumnezeu fiind, nevinovat fiind. Nu este minune de la Dumnezeu ca eu traiesc? Ca am trait in paduri sa vad ranjetul lupilor la cativa metri, lupi cu care nu puteai sta de vorba, ca ma dadeam dupa copaci, ca ursul sa nu ma vada. Sa stii sa vorbesti cu padurea, sa te-nfratesti cu copacii, sa cunosti limbajul acesta mut al lucrurilor, aceasta stare de suspendare din dimensiunea omeneasca, acestea sunt mari minuni.

Au fost si motive mai materializate in care se vede lucrarea lui Dumnezeu. Mi-a trimis Dumnezeu niste lupi. Nu va spun ce-a fost. Dar mi-am schimbat directia. Era iarna. A inceput o ninsoare asa de grozava! Momen­tan m-a uimit chestia asta. Nu-mi dadeam seama daca-i lucru natural, desi era iarna. Ningea asa de tare ca nu se vedea ca de aici pana in biserica. Sau cand ma baga la inchisoare la racitor, in camere frigorifice, dezbracat, si totusi traiam. Nu aveai voie sa stai jos. Era doar un butoi in toata camera. Nu puteai sta decat in picioare, de la cinci dimineata la zece noaptea.

Faceam o comparatie intre draci si cei ce ne pazeau. Am vazut dracii care se temeau de Dumnezeu, dar acestia nu se temeau de Dumnezeu. Va dati seama ce primejdie mare era. Numai ca aveam credinta si constiinta ca Dumnezeu stie de noi. Pentru marele adevar sufeream toti. Se temeau ca ma face Patriarh. Niste aberatii. Sigur ca erau mari minuni de la Dumne­zeu. Suferinta in sine este mare dar de la Dumnezeu. Nu ma mai indoiesc in nici un chip. Sunt gata pentru orice. La Aiud m-a chemat un colonel (zece colonei erau acolo, tara intreaga era inchisa): „Vorbiti-mi de exis­tenta lui Dumnezeu” spune colonelul. „Dumneavoastra, la varsta aceasta, imi puneti intrebare de scoala primara? Ochii cu care vedem, inima care ne tine-n viata si care iubeste, sunt daruri omenesti, sau de la Dumnezeu? Acesta este Dumnezeu. Insusi faptul ca suferim si traim este un argument”. Vazand ca este infrant, a intrebat: „Care este ultimul cuvant?”

„Eu sunt gata sa mor pentru ce va spun”. „Luati-l de aici. Gata!”

Vreau sa va spun ca suferinta aceasta, incadrata de o constiinta si de o credinta crestina, reprezinta secretul prin care s-a putut rezista. Nu se putea rezista altfel intr-o infometare si-o umilinta, dincolo de orice inchi­puire.

– In suferinta aceea, constientizand ca duceti o cruce, ati trait si o fericire?

Era o permanenta fericire. Daca nu era o permanenta linistire de con­stiinta ca tu esti pe cruce, nu mai avea valoare jertfa. Fiinta omeneasca e dincolo de ceea ce vede. Ca sufletul e omul, nu trupul e omul. Şi el, sara­cul trup, nu trebuie sa-l ignoram, pentru ca uite, poarta si el raspunderea mantuirii. As indrazni sa va spun ca de multe ori am simtit ca m-a ajutat la mantuire dracul. Pare un paradox.

– Mi-ati spus acum doi ani: ce ne-am face fara el?

Sigur. El ne arata cine suntem. Credeti ca l-a lasat Dumnezeu degeaba?

– Ca veni vorba si de trup, dati-mi voie sa va fac o fotografie. As fi vrut sa va mai intreb; cum sa iau cuvantul lui Iisus: „Imparatia lui Dumnezeu o aveti in voi”?

Tocmai asta este. Lumea este obisnuita cu dimensiuni. In invatatura crestina nu mai exista dimensiune. Dumnezeu daca este trait, esti intr-o imparatie intreaga, imparatia Lui. (…)

Da. Acesta poate fi raspunsul: sa nu pierdem nici un pic de timp, caci e atat de pretios. Pierderea timpului va fi motivul vaietelor, candva. S-a pierdut un timp. Avem de-a face cu un Dummezeu care, fara discutie, daca ar sti lumea cat de mult ne iubeste, ar fi mai treaza poate, sau in sfarsit, am fi mai indumnezeiti. Mi-e frica de cuvant, dar e un Adevar: Dumnezeu daca e o iubire extraordinara nu mai este o identitate separata. Este in tine. Zice un parinte: Eu il iubesc si-L vad. Dumnezeu nu e numai o dimensiune, e o traire dincolo de ratiune. Existi fara sa stii ca existi, dar in plin, cu adevarat, esti o identitate divina. Asta inseamna Dumnezeu in tine. Dumnezeu cand vine la tine, e mic ca tine. El e in slava cerului, ca si Maica Domnului, dar ii face placere sa stea la noi, in inima noastra, inima, care-i mai putin organ material, fiindca e fiinta in fiinta. E adancul cel mai adanc, adancul absolut in fiinta omeneasca, unde si-a facut Dumnezeu lacas. Şi atunci, omule, care porti aceste valori extraordinare, de ce esti neatent? Şi uite pe cine bagam noi in iad! Vedeti, de ce se spune: omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!

(…)

– Cum sa intelegem: „Eu n-am venit sa aduc pacea?”…

Zice in continuare: se vor certa soacra cu nora. Ca nora vrea sa duca o viata crestina si soacra nu vrea. E razboiul din familie. Nu ne intelegem in problema credintei. Suntem obligati sa credem. Te superi, nu te superi, in materie de credinta trebuie sa ai sabia scoasa. O data taci, a doua oara taci, a treia oara scoti sabia. „Manie-te tare” zice Sfantul Ilie. Pacea, in compara­tie cu dreptatea, este mai mare de patru ori zice Sfantul Ioan Scararul. Ca sa faci pace, intelepciunea cedeaza. Aceasta este pozitia crestina. Sa stii sa jertfesti. Nu se poate fara Cruce, ea ramanand cel mai laudat lucru al pa­mantului. Aceasta este semnificatia lumanarii si a candelei. Nu e un obicei oarecare. Pentru ca ideea de jertfa o traieste lumanarea. Pentru a lumina, trebuie sa arda uleiul, ceara, fitilul. Nu stii sa jertfesti, nu traiesti sacrul. Ca sa poti face lucrul acesta trebuie sa duci razboi, sa scoti sabia. Trebuie sa lupti, cu orice chip, cu necredinta din jurul tau. In momentul acesta istoric, intalnesc copii care sunt opriti de parinti sa mearga la biserica. A devenit o comoditate a nu te mai ruga. Greseala foarte mare, fiindca nu poti sa te eliberezi, nu poti primi gustul adevaratei fericiri, traind la intamplare, in desantari.

A venit la mine o tanara sa-mi spuna ca merge la munte cu prietenul. Nu te minti, ii spun eu. Ce prietenie? Asta-i cuvant de paravan ca sa traiti impreuna. Nu parinte, nu-l cunoasteti. Intr-adevar, s-a intors de la munte si mi-a spus: Parinte, nici nu s-a atins de mine. Asta da barbat. Aceasta este. Femeia inseamna imparateasa daruitoare. Trebuie sa o tii pe tron. Nu sa domneasca. Sa aprecieze puterea celui care a pus-o pe tron. Ca el este capul, dar ea este inima. Are harisma de a mari barbatia barbatului si de a naste pe Hristos in sufletul lui. Aceasta este valoarea pe care a creat-o Dumnezeu. Femeia este scoasa din marea ei demnitate, de imparateasa. Femei, tineti-va cinstea si pudoarea, ca sa nu vi se strice reputatia. Frica s-a transmis atavic. Femeilor inca le e frica de barbat, chiar daca prin cresti­nism au primit libertatea. Aceasta este nunta, asta este cuplul, aceasta este creatia lui Dumnezeu. Aceasta primire in tine, mai departe, pe Eva care a fost deja in tine si acuma vine, prin nunta, iara, in tine. Nici nu este grad de rudenie intre sot si sotie. Stimularea reciproca pentru mantuire. Acesta este scopul.

– Mi-ati spus, la inceputul intalnirilor noastre, ca sensul nu este cunoasterea lui Dumnezeu, ci cucerirea Sa. Ca sa ajungi la cucerire, trebuie sa-i cunosti Chipul, sa nu ajungi sa crezi in altceva.

Chiar am scris cuiva, pe-o carte de-a mea: Smereste-te si urmeaza-Ma! Fara smerenie nu se poate. Harul vine prin smerenie. Smerenia nu este rezultatul unei lucrari duhovnicesti. Este tot un dar pe fondul unei lucrari a ta, sincere. Daca-i smerenie, vine harul, ca harul ne va mantui. Am fost intrebat: te mantuiesti parinte? Cum pot sa spun eu ca ma mantuiesc? Ma mantuiesc daca sunt smerit. Pot sa ma declar eu smerit? Ca asta inseamna smerenie? Nu te stii niciodata smerit. Numai atunci vine harul. Nu te poti juca. In plus, nu vreau sa rationalizez faptul. Eu vreau sa traiesc intens, sa fiu linistit, si cu ceva dincolo de noi, care e divin in noi, si acest divin din noi nu va disparea nici in iad. Nicaieri. El ramane permanent. Fie ca-ti dai seama sau nu. Atunci iti dai seama unde te gasesti, pentru ce traiesti. Noi suntem foarte inzestrati. Repet: Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!

– Smerindu-te, cu constiinta lucrarii harului, te imbunatatesti.

Vedeti, noi nu putem sa luam lucrurile acestea cu mijloacele matematicii: daca nu-mi dati anumite date, nu rezolv problema. La noi nu-i asa. Acestea sunt datele: Eu v-am creat dupa chip si asemanare. N-am facut din voi altceva, decat ca dumnezei sunteti toti.

– Zilele trecute un om de teatru spunea ca spectacolul de teatru trebuie sa iasa din spatiul teatrului construit pentru gustul altui secol. Asa cred ca-i si cazul Bisericii. Sa se gaseasca modul de a micsora suferinta din strada.

– Important este sa ma controlez pe mine, unde exista o lume intreaga. Sa ne facem amplasament de tun. Daca tunul nu are amplasament, are recul si te arunca. Dumnezeu stie. E un cersetor pe care n-ai cum sa-l ajuti, dar spui: Doamne ajuta-l, si Dumnezeu ii va da pentru rugaciunea ta. Dumne­zeu nu pentru El l-a lasat acolo. Saracul e lasat pentru noi. El intinde mana sa-ti dea tie imparatia lui Dumnezeu. Marea noastra greseala este ca ii dam banul cel mai mic. Aici gresim ca nu ai ce ai, ci ai ce dai si nu sa dai ce ai, ci sa dai ceea ce esti. (…)”

(in: George Cabas, Pagini de Pateric Romanesc, Editura Anastasis, Sibiu, 2009)

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Papacioc, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

49 Commentarii la “Parintele Arsenie Papacioc: “Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Tuturor femeilor si Mamelor, femei iubitoare de Maicuta Sfanta va doresc ca Maicuta sa isi verse mila peste voi, rugaciune la Fiul Sau pentru iubirea si rabdarea voastra.
    Pace de la Domnul, sanatate si bucurii ascunse.

    Nu lasa Maicuta
    Sa pierim pe cale
    Ca totii suntem
    Fii lacrimilor Tale.

    Cu drag petru

  2. Nu-s vrednic eu vreodata sa aduc ceva in plus de la mine ,ci doar sa multumesc Bunului Dumnezeu ca ne-a harazit cu astfel de parinti imbunatatiti printre noi de care sa ne bucuram,folosi si pe care sa-i iubim cu plinul inimii noastre, intru folosul nostru pe cale !

    Iubire vesnica ,parinte !

    Roaga-te ,parinte Arsenie Papacioc,pentru noi pacatosii,ca sa ne intremam pe calea noastra !

  3. Cât de curată și de’adâncă
    E viaţa în ortodoxie,
    Ne’o dovedesc continuu sfinţii
    Prin mult-smerita vrednicie.

    Ne-o spune însăși Adevărul
    Și Domnul Dumnezeu Iisus
    Prin El, prin Crucea Lui, prin fapte
    Prin ce ne-a dat, și-n ce ne-a spus.

    Căci pentu om a făcut totul.
    Și pentru om i’ortodoxia
    Cu Har, cu tainele-i divine
    Cu Raiul și cu veșnicia.

    Și cât de’naltă și de vie
    E viaţa renăscută-n har
    Și reînoită-n pocainţă
    Prin preot, taine și altar.!

    Ce preţ și ce valoarea sfântă
    E-n dragoste și-n curaţie
    O știe’n toată adâncimea
    Crestinul prin ortodoxie.

    Și’o știe și întreaga lume.
    Fiindcă-i deapururi fără vină.
    Că-i eroism, jetrfă și trudă,
    Că-i Adevăr și că-i lumină.

    Dar nimeni nu o dobândește
    Oricât s’ar osteni de greu
    Fără trăirea ortodoxă
    Prin tainele lui Dumnezeu.

    Și-o recâștigă ortodoxul
    Cel ce se teme de păcat
    De merge spre desăvârșire
    Prin dragoste cu’adevarat.

    El este cel care-și găsește
    În curăţia sa răspuns,
    La Adevărul existenţei
    Și-a dragostei pentru Iisus.

    C’acesta nu se vrea valoare
    Nici vârf a tote, nici erou
    Fără smerenia și harul
    Și dragostea de Dumnezeu.

    Nu vrea nici cerul nici pământul.
    Nu vrea nicicum să stăpânească
    Pe nimeni și nimic vreodată,
    Vrea numai sincer să iubească.

    Nu vrea să stralucească-n lume.
    Nu vrea să facă nici un rău.
    Vrea să iubească omenirea,
    Cum o iubește Dumnezeu.

    Vrea să-l urmeze’n tot și’n toate
    În ce-a facut și în ce-a spus,
    Și ar vrea chiar să sărute pașii
    Ce i-a parcurs Domnul Iisus.

    Să-l doară suferinţa lumii
    Și prăbușirea ei în rău
    În viaţa-i fără Adevărul
    Și dragostea de Dumnezeu.

    El crede în puerea crucii
    Purtate în ortodoxie,
    (Și se și rastignește sincer)
    Chiar dacă pare nebunie.

    Că fără nebunia crucii,
    Nici dragostea n’are valoare
    Că’ntregul eroism al lumii
    Fără Hristos e înșelare.

    Dar ce putere, ce lumină,
    Ce dragoste, ce vrednicie
    S’ascunde în iubirea sfântă,
    Si vie din ortodoxie .!!

    Ce sfântă nevonovăţie
    S’ascunde-n sufletul curat
    Ce se jertfește ca să scoată
    Pe fraţii și lumea din păcat.

    Valoarea vieţii este’n crucea
    Pe care-o ducem în Hristos
    Și unica care nu piere
    Dacă-i trăita ortodox.

  4. “Omule! Daca ti-as cunoaste valoarea”

    – Asta este! Sa fim seriosi! 8-> Nu si-o (re)cunoaste nici chiar dintre cei credinciosi dar-mi-te unul/a care a fost umilit(a), aruncat(a) ca pe-un gunoi toata viata?!

    Unul(a) ca acesta nu are simtul demnitatii proprii, nici al chemarii sale de ‘fiu’ mai mic al lui Dumnezeu! Pentru el/ea ‘lege’ sunt stomacul si spinarea goala…d-aia si profetiza Pr.Cleopa citand din Sf.Parinti ca, datorita Lazarilor lasati sa moara pe strazi, in spitale sau in case… pentru ca omul nu mai are valoare in fata omului fiind continuu neglijat, batjocorit, netrebnicit si coborat mai rau ca dobitoacele fara de minte (apropos de drepturile animalutelor de a nu fi batute, infometate, omorate) va ingadui Dumnezeu – in urma razboiului care bate la usi – ca, intalnirea omului cu altul sa devina ceva rar si mult-dorit, atunici omul va fii mai pretios ca safirul si piatra de cea mai mare pret!

    #:-S De ‘vina’ sunt, atat vremurile noastre – absurde, duse pana la cretinism dar si lipsa constiintei valorii proprii prin prisma vederii Lui Dumnezeu care ne-a si dat pretul valorii noastre (Jertfa Sa de pe Cruce)daca nu a-i aproapelui – care are val lumesc ce ii albesc vederea duhovniceasca!

    Crucea ne-o facem si noi, nu ne-o fabrica neaparat >:) prin asemanarea cu el datorita mandriei…in loc de “fiti blanzi si smeriti cu inima si ve-ti afla odihna sufletelor voastre!”;

    -sa recunoastem! Ne place sa fim mai degraba mandrii decat smeriti! Chiar puneam intrebarea “de ce nu te faci simtit/vazut Doamne?!” Si-atunci m-a fulgerat prin gand: “Dar Dumnezeu nu este sclipitor in manifestari, el nu vrea sa-ti i-a fata, sa te orbeasca, sa te ingenunche cu Maretia Sa…EL, vine bland si smerit ca un cersetor la usa inimii noastre batand incetisor, nefortand yalla ori proptindu-se vu fota in use, ca Satana! Aici e diferenta si d-aia nici nu avem ochi sa-L vedem, sa-L constientizam fiinca, este opusul diavolului!”

    Se va arata EL la sfarsitul veacurilor in toata Maretia/Splendoarea Sa de nepovestit (abia astept!!!!); EL – pe care confratii l-au umilit, batut, rastignit, EL – care S-a rastignit de buna/voie, El – Cel fara de pacat!!!, EL – care S-a nascut in iesle, a fost fugarit pana in Egipt, EL – care n-a facut facultati :> sau alte scoli ‘inalte’, a preferat sa fie ‘fiul’ teslarului si a muncit, nu gluma! Nu este o MINUNE cum de S-a jertfit pentru noi?! Pe mine ma nauceste si ma umileste la inima, toate astea!

    „Imparatia lui Dumnezeu o aveti in voi” – Da! Dar pentru ca s-o simti inlauntrul tau, trebuie sa sacrifici din timp(ul) tau – apropos de timp pierdut – pentru mijloacele ascetice care te fac sa realizezi – in rarele momente – Imparatia din tine – prin post, rugaciune,citirea celor Sfinte ori putinele fapte bune facute din toata inima, cu bucurie!

    “E un cersetor pe care n-ai cum sa-l ajuti, dar spui: Doamne ajuta-l, si Dumnezeu ii va da pentru rugaciunea ta. Dumne­zeu nu pentru El l-a lasat acolo. Saracul e lasat pentru noi. El intinde mana sa-ti dea tie imparatia lui Dumnezeu.” – spunea Pr.Paisie Aghioritul si altii…ca, atunci cand te DOARE pentru suferinta celuilalt (ca este om, animal, ori floare) pentru durerea ta, Dumnezeu il vindeca, il invioreaza pe celalalt! Stiti cat este de adevarat?! Iata, doua cazuri:

    1. Acum 3 ani un catelandru mic, mic…abia de mergea…era hartanit rau de ceilalti (stiti voi cum e cu teritoriul la caini) si, fiind iarna si frig…plangea alungat incolo si-ncoace cu coada intre picioare schiopatand – era si putin beteag la unul din picioruse; nu trecea mult si iar il auzeam cum schelalaia de durere, muscandu-l aia mari!

    Mi se rupea inima de el, ma coboram pana la el, ii dadeam ce-avem de mancare, il mangaiam pe capsorul mic cuibarindu-se in causul palmei mele si odihnindu-se pret de cateva minute uitandu-se in ochii mei cu ochi de copil care nu stie de ce nu este iubit ci, doar carpit ori sutuit si de oameni si de confratii lui.

    Venind intr-o zi de la serviciu, el alergand disperat spre mine schelalaind de durere! L-as fi luat in casa – va spun sincer! – dar am pisica si-l batea Mita mea, de nu se vedea…l-am luat in brate, i-am gonit pe cei care-l raneau, l-am incalzit un pic, l-am mangaiat, l-am pupat, i-am dat sa manance, l-am pus intr-un colt ferit din gradina, urcand sus;
    – ajunsa in apartament – tocmai citeam de ceva timp, din cartile Pr.Paisie – si, stiindu-l iubitor de animale alaturi de Sf.Modest – m-am pus in fata icoanelor si, i-am spus lui Doamne, Doamne…cam asa: “nu vezi ca oamenii nu mai sunt iubitori nici de oameni, nici de animale?! D-apai, daca omul merita scatoalce, si bataie pentru rautatile facute in deplina cunostinta de cauza datorita pacatelor sale si/sau ale inaintasilor, amaratele astea de animale ce vina au?! Cu ce au gresit ele inaintea TA?! Stii ce te rog, alaturi de rugaciunile Sf.Paisie care a iubit si el animalele?! Ori sa-l faci bine pe amaratul ala de catel ori sa faci in asa fel incat sa dispara picior de catel/pisica/pasare/cal sau alt animal/vietuitoare fiindca omul NU MERITA!!! Si am spus lucrul asta cu durere, cu obida…ce-a urmat?!

    Dupa catva timp, il vad pe cutul meu vindecat de picior, cu codita ‘pe sus’ jucandu-se in zapada cu alti catelandrii…ceva mai incolo, zi de zi…o batranica ii aducea de mancare, il mangaia si-l alina! Nu-i o minune?!

    2. In doua intamplare, este vorba de sora mea – era sa dea mana cu moartea in urma unei sarcini extrauterine! Cand am aflat, primul lucru a fost sa ma duc la Manastirea RAdu Voda la moastele Sf.Nectarie!
    I-am citit atunci – in acea zi – Acatistul, m-am inchinat si, alaturi de icoana Sf.Parascheva unde m-am rugat si ei cu putere realiziand ca totul este la mila lui Dumnezeu; m-am rugat cum nu mi s-a intamplat in viata mea: cu asa ardoare, de am simtit ca-mi iese sufletul din trup – realizand ca, CHIAR de s-ar putea intampla asa ceva, as da si viata mea fara cea mai mica urma de regret!

    Ce-a urmat?! 🙂 Sora mea s-a vindecat! N-a mai avut complicatii!

    Asa se intampla cand CREZI, asa se intampla cand…TE DOARE TAAAREEE pentru ceilalti!

  5. Magda

    Multumesc, de folos e cuvantul tau, mai de folos e cu faptele tale. Multumim ca ne-ai aratat cate ceva din puterea rugaciunii.
    Fi binecuvantata si Domnul sa te pazeasca.

  6. Pingback: IATA DUHOVNICUL: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (I): "Conteaza acela care s-a smerit cu adevarat. Asta e cel tare, nu oricine zice ca e tare".
  7. Pingback: [video]: CONFERINTA PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC DE LA CONSTANTA (2004). Astazi, Parintele Arsenie ar fi implinit 97 de ani...
  8. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?
  9. Pingback: Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc (4) despre IUBIREA DINTRE TINERI, CASATORIA CRESTINA SI VIATA DE FAMILIE
  10. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU - SFATURI ESENTIALE PENTRU VIATA DUHOVNICEASCA: "Cauta sa fii sincer, mereu sa fii cinstit cu tine insuti. Lupta cu noi nu este simpla"
  11. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE - marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire
  12. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2)... despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie... "Ramane un singur lucru: Ade­varul!"
  13. Pingback: Pomenirea mortilor (Mosii de toamna). VIATA DUPA MOARTE. CEL MAI BUN PARASTAS PENTRU CEI ADORMITI - Cuviosul Paisie Aghioritul
  14. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  15. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
  16. Pingback: Parintele Ioan Buliga despre PACATUL TIMPULUI PIERDUT, PACATUL CURIOZITATII SI TRANDAVIEI FLECARE -
  17. Pingback: PARINTELE SOFIAN NE TALCUIESTE CUVANTUL EVANGHELIEI: ”Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?” -
  18. Pingback: INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN. Predici si talcuiri de exceptie (text, audio, video): PS SEBASTIAN, PR. COMAN, PR. CALCIU si Parinti de la Manastirile PUTNA si SIHASTRIA PUTNEI -
  19. Pingback: PARINTELE ILARION DAN, BANCHERUL CARE L-A CASTIGAT PE HRISTOS (II). “Traim intr-o lume in care mecanismele de pervertire sunt mai sofisticate…Omul contemporan cauta cu disperare, dar nu gaseste decat surogate” -
  20. Pingback: Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI -
  21. Pingback: Bogatul caruia i-a rodit tarina. CARE SUNT ROADELE NEBUNIEI PACATULUI? -
  22. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 14 ani de la nasterea in Cer: GANDUL LA MOARTE (si video) -
  23. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE: “Cat de mult isi bate joc de noi lumea! Precum o pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste si, in ceasul mortii, ne descopera adevarul” -
  24. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Peste tot se aduna informatii, cunostinte, dar se sta pe loc. Vom fi intrebati: UNDE ERAI ATUNCI CAND NU ERAI IN TINE?” - Recomandari
  25. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 1 an de la nasterea in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC -
  26. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  27. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
  28. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
  29. Pingback: LUCRATI IN SLUJBA DOMNULUI CAT TIMP ESTE ZIUA, căci “vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze”! -
  30. Pingback: UN SINGUR LUCRU TREBUIE… -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate