PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
Cititi si:
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (I). Batjocorirea lui Hristos si agresiunea continua a pacatului si a hulei
- 21 NOIEMBRIE – 4 ANI de la mutarea printre sfinti a Parintelui marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”
- Ultimele zile ale Parintelui Gheorghe Calciu
- FILE DE PATERIC VIU CU PARINTELE CALCIU
***
- Parintele Calciu despre razboiul nevazut si vremurile de sfarsit
- Parintele Calciu – intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei
- PARINTELE GH. CALCIU: “Prefer sa mor aici fara niciun compromis!”
- AL DOILEA CUVANT CATRE TINERI – acum 30 de ani, un singur glas al Bisericii s-a ridicat impotriva daramarii bisericilor: Parintele Gheorghe Calciu
- UNDE SUNT SECERATORII? – Al optulea cuvant catre tineri al parintelui Calciu
- Cea mai grea lovitura – cea de la frati
Ispitele moderne şi Taina Nunţii
Ispitele sunt foarte multe. Am văzut că multe familii care vin din ţară aici în America, intră în degringoladă. Nu se mai înţeleg, se despart, femeia e atrasă de tot felul de ispite care vin din bunul trai, bărbatul la fel. Nu se mai înţeleg.
Nu de mult mi-a dat telefon un fost elev de-al meu de la liceu, care se apropiase mult de mine, şi mi-a spus: „Părinte, ce să fac cu soţia mea? Stă toată ziua pe internet şi vorbeşte cu diverşi indivizi. Dispare şi revine. Am doi copii foarte buni. Băiatul termină liceul, fata e în cursul inferior. Nu vreau să mă despart. Ce să fac?”. I-am zis: „Păi, nu te despărţi!” Şi a continuat: „Ea vrea să se despartă. Poate că n-am fost un soţ bun, poate că nu i-am îndeplinit toate cerinţele. Am trăit destul de mizer în ţară. Acum însă avem un trai mai bun. Ea însă nu se mai gândeşte decât la computer, la discuţiile ei cu diferite persoane, la întâlnirile ei. Se întoarce de acolo murdărită şi vine la copii şi la mine. Ce să fac? S-o rabd?”.
I-am spus:
„Tu n-ai dreptul să divorţezi. Sfântul Apostol Pavel spune că dacă un credincios e căsătorit cu o femeie necredincioasă sau o femeie creştină este căsătorită cu un bărbat necredincios, să nu se despartă. Pentru că femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios şi bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă. Altfel copiii voştri nu vor fi sfinţi. Dar dacă el sau ea, necredincios fiind, vrea să se despartă, lasă-l să se despartă. Este cea mai dulce acceptare a unei despărţiri”.
De câte ori vin tineri la nuntă le spun:
Aceasta este singura voastră nuntă.În clipa în care nunta se săvârşeşte aici, pe pământ şi în Cer se săvârşeşte. Iar această săvârşire în Cer dă dimensiunea eternă a nunţii: până la moarte şi după moarte. Din pricina slăbiciunii, Biserica admite şi a doua căsătorie, iar uneori admite şi a treia căsătorie, după cercetări. Dar oriunde vei merge, la prima căsătorie s-a săvârşit nunta în Cer. Şi oriunde veţi merge, la iad sau la Rai, veţi fi împreună.
Despre avort
– Părinte, spuneţi-ne câteva cuvinte despre avort!
– Cine se mai îndoieşte că avortul e o crimă, o ucidere?! Chiar dacă o societate nemernică, aşa cum e societatea de azi, consideră sarcina o opţiune – adică eu pot să păstrez copilul sau să-l omor pentru că e în trupul meu, creşte în corpul meu şi eu am drept asupra copilului – nu e deloc aşa! Să ştiţi că Dreptul roman oferea dreptul de cetăţean roman din momentul concepţiei. Şi dacă o mamă îşi omora copilul, ea omora un cetăţean roman şi era condamnată ca un criminal. în Imperiul Roman, la păgâni! Şi noi, azi, omoram copii aşa, cu milioanele…! Ştiţi cât de mare e crima aceasta? Pentru că omori pe cineva care nu poate nici măcar striga la tine: „Mă doare!”. Când te omoară cineva strigi, dar copilul acesta nu poate nici măcar să strige. E cea mai oribilă dintre toate crimele. Şi dumneavoastră ştiţi că de multe ori avortul are consecinţe grave pentru mamă.
Despre Evolutionism şi asemănarea cu Dumnezeu
În momentul de faţă ia amploare o mare discuţie, un conflict extraordinar în America. Vreme de atâţia ani, la începutul secolului acestuia, în lumea noastră din Est a apărut ideea evoluţionismului: că speciile descind una din alta, că strămoşul omului e o maimuţă, şi altele, toate fără nici un fel de dovadă. Este o teorie care a fost gândită in mod special pentru distrugerea ideii de creaţie. în momentul de faţă însă, în America a început o dispută împotriva evoluţionismului şi o luptă tot mai intensă pentru introducerea ideii de creaţie în şcoli. La ora actuală sunt douăsprezece state în America care au adoptat un proiect prin care teoria evoluţionistă e exclusă din manualele şcolare şi se introduce teoria creaţionistă. Ceea ce înseamnă că lumea începe să-şi dea seama. Nu mă refer la oamenii care sunt obtuzi şi care zic că au luat Biblia şi nu ştiu altceva nimic, ci la oamenii de ştiinţă care au cercetat şi au văzut că nu există nici un specimen care să facă legătura intre om şi maimuţă, sau între peşte şi pasăre, ori între moluscă şi peşte. Nu există asemenea specimen! Toate minciunile acestea au apărut pentru că masoneria încearcă să distrugă creştinismul prin tot felul de lucruri subtile, în special prin aceste idei ce par ştiinţifice: evolutionism, big-bang şi altele. Toate sunt idei absolut născocite de ei, nişte teorii comode. Toţi sunt orbiţi pentru că nu merg la un “ce” al lucrurilor, ci merg la „cum“. „Ce” este esenţa, în timp ce „cum” este fenomenul.
Deci nu rămâneţi în urmă! Nu rămâneţi intoxicaţi cu ideile materialiste din şcoală! Reveniţi la adevărul biblic, la adevărul creştin că suntem creaţi de Dumnezeu. Dumnezeu a pus în noi chipul Său, care mereu ne atrage spre Dânsul! Dumnezeu ne-a dat nişte puteri duhovniceşti ca să facem acest chip activ, adică nu să-l lăsăm undeva în străfundul sufletului nostru, ci să-l facem lucrător, să ne comportăm ca Dumnezeu. Asta se cheamă asemănare. Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Chipul ne este dat, iar asemănarea este efortul spiritual pe care-l facem ca să ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să facem lucrurile Lui.
Idolii moderni
Trăim într-o lume în care creştinismul nu este iubit, în care modernismul, ştiinţa şi libertinajul lovesc cu putere în creştinism. Contemporanii noştri îşi bat joc de noi, zic că a crede în Dumnezeu înseamnă că eşti înapoiat mintal.
Într-adevăr sunt oameni de ştiinţă, oameni cu foarte multă carte, care nu reuşesc să facă saltul peste hotarele cunoaşterii lor intelectuale, fizice şi senzoriale. Dincolo de toate acestea văzute te întrebi ce este, dar ei nu se întreabă. Dracul îi ţine pe loc, nu le dă voie să ajungă la Dumnezeu, fiindcă ei înşişi se tem.
Nu este aşa de simplu să renunţi la tot, să faci saltul în divinitate. Nu este simplu pentru noi să renunţăm la toate, nu? Să renunţi la orgoliu, la poziţia ta, la situaţia ta economică şi să zici:
„Azi e duminică, nu lucrez, mă duc la biserică! Azi e sărbătoare, nu mă duc la petrecere, mă duc la biserică să-L slăvesc pe Dumnezeu! Toate celelalte le fac în alte zile”.
Este greu să facem lucrul acesta.
Uitaţi-vă câţi oameni sunt în biserici în zile de sărbătoare şi câţi stau pe la casele lor! Nu au nici o scuză, pentru că astăzi educaţia religioasă este liberă. Aud vorbindu-se pe stradă, văd şi la televizor vorbindu-se despre Dumnezeu de sărbători şi nu vin la biserică. Ei nu pot face parte dintre aceia despre care Scriptura spune că nu li s-a vestit cuvântul lui Dumnezeu şi nu sunt vinovaţi. Li s-a vestit cuvântul lui Dumnezeu, cunosc acest cuvânt, ştiu care le este datoria, dar nu se pot despărţi de lumea lor, de situaţia lor, de idolatrismul lor. Şi-au făcut idoli din avere, din poziţia socială, din frumuseţe, pictură, artă, muzică, uitând că deasupra acestora, Cel mai frumos şi Cel mai bun este Dumnezeu.
Într-o lume în care nu ni se cere martirajul, ni se cere măcar curajul de a mărturisi în faţa ateilor pe Dumnezeu şi de a suporta batjocura celor care nu ştiu nimic, decât numai ceea ce văd şi cunosc cu mintea. Pentru că noi cunoaştem prin credinţă mai mult decât orice, cunoaştem pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos – Adevărul.
Minunile lui Dumnezeu şi realizările tehnicii
Tot ce a făcut Mântuitorul şi tot ce face Dumnezeu pentru noi este minune. Altfel lumea de astăzi s-ar da într-o clipă peste cap. Dacă Dumnezeu n-ar ţine prin providenţă universul, ar intra în explozie imediat. Nu că universul ar avea echilibrul lui, sau cine ştie ce atracţii sau respingeri ţin echilibrul universului…
După calculul fizicienilor, cantitatea de materie existentă în univers nu explică echilibrul lui. Ar trebui să piară imediat. Şi totuşi echilibrul acesta există, pentru că Dumnezeu, prin pronia Lui, îl ţine. Toată lumea aceasta este o minune. Creaţia, durata lumii, evenimentele, toate sunt minuni prin care Dumnezeu lucrează în lume şi în sufletul nostru. Noi însă ne-am obişnuit cu minunile. Nu le mai vedem. Auzim de icoane care plâng. Oamenii vin, le văd, dar pleacă de acolo şi-şi văd de păcatele lor din nou. Nu ne mai impresionează nimeni, pentru că suntem impresionaţi de ştiinţă.
Poate că ştiinţa a progresat foarte mult, dar nu explică nimic cu adevărat şi nu înseamnă nimic. Suntem fascinaţi de realizările tehnicii, de pofte trupeşti, de alcool, de ţigară, de bunul trai, de maşini luxoase, de o casă luxoasă. Am văzut oameni care stau într-o casă luxoasă cu zece sau cu „n” camere, şi sunt doar doi bătrâni care locuiesc acolo. N-au vrut copii, dar au vrut case cu zece camere. Probabil n-ajung să intre în toate camerele. Se trufesc cu casa lor, cu maşina lor. Toate acestea ţin de demonul mândriei, care este unul dintre cele mai mari păcate ale omenirii.
(in: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)
Legaturi:
- Parintele Gheorghe Calciu despre darurile facute de Craciun:”DACA N-AI PUS DRAGOSTEA TA IN DAR, NIMIC NU ESTE!”
- Parintele Gheorghe Calciu: “SPOVEDITI-VA SI IMPARTASITI-VA, NU E NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!”
- Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI
- CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI
- Parintele Calciu despre “dorul” de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti
- Parintele Calciu despre experimentul satanic de la Pitesti: TINTA A FOST SUFLETUL NOSTRU, DAR ULTIMA BATALIE A FOST CASTIGATA DE DUMNEZEU
- MANA LUI DUMNEZEU – parintele Gheorghe Calciu
- “Anchetatorii mincinosi”
- Parintele Calciu despre rugaciune
- PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA
- Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
- Masoneria si familia
- MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
- Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie
- PR. GH. CALCIU: “Ortodoxia si ecumenismul”
- Parintele Gheorghe Calciu despre PERFIDIA ECUMENISTA
- Parintele Calciu: “Stai ca un stalp neclintit in fata satanei!”
- “SA ROSTIM RASPICAT ADEVARUL!”
- “NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
- Autodemascarea – spovedania satanica
- Izolare sau implicare? – Realismul parintelui Calciu
- Parintele Gh. Calciu – inedit: “ATITUDINE SI RABDARE”
De mentionat ca exista voci chiar in Biserica Ortodoxa care sustin asa-zise teorii “stiintifice” precum cea a evolutiei. Urmatorul comentariu este in parte ‘off topic’, dar tin sa avertizez lumea in privinta unui caz al unui preot cu mare influenta din Canada.
Nu demult, Pr. Lazar Puhalo a declarat pe canalul sau youtube ca teoria evolutiei este un fapt incontestabil, care deci, trebuie impacat cu teologia Ortodoxa (rezultand in ceea ce azi s-ar numi ‘evolutionismul teist’). De altfel, el considera primitivi pe cei care aduc argumente din Sfintii Parinti ce exclud posibilitatea ca teologia ortodoxa ar fi cumva compatibila cu evolutionismul. In consecinta, el da intaietate infailibila stiintei, iar teologia trebuie interpretata/adaptata ca atare; asadar, descoperirea dumnezeiasca devine ceva relativ, sau chiar mitologic (propriul sau limbaj) izvorat din cunostintele limitate ale oamenilor din alte timpuri — de unde si ideea ca cei care doresc sa petreaca cele descoperite de mintea omeneasca prin filtrul a ceea ce Ortodoxia recunoaste ca ‘descoperiri ale Duhului Sfant prin intermediul Sfintilor’ ar fi oameni primitivi.
Pr. Lazar este un caz foarte controversat, mai ales in occident, acolo unde s-a nascut si unde activeaza in mare parte. Printre “reusitele” dansului se afla si faptul ca a devenit arhiepiscop de Ottawa in cadrul Bisericii OCA (Biserica Ortodoxa din America), dupa ce in trecut a fost caterisit de biserica ROCOR (Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Rusiei) si chemat la pocainta pentru faptul ca propaga erezii impotriva Vamilor Vazduhului.
Totusi, dansul raspandeste cu mult zel invataturi impotriva Vamilor Vazduhului si in ziua de astazi (doar ca din cadrul OCA), lucru care se poate vedea foarte pe larg pe canalul sau youtube. Practic, Pr. Lazar sustine ca Vamile Vazduhului pur si simplu nu exista si ca ele sunt un mit bazat pe invataturi gnostice; deci, el nu doreste sa inlature anumite practici/invaturi gresite care (sa zicem) s-ar fi format pe langa ce se cunoaste despre Vami, ci doreste sa elimine Vamile cu desavarsire din constiita ortodoxiei.
Este documentat faptul ca Pr. Lazar a intrat intr-o disputa directa cu Pr. Seraphim Rose pe tema evolutionismului deoarece Pr. Seraphim dezmintea cu fermitate teoria evolutionista in lucrarile sale. As dori sa ofer un citat din Pr. Seraphim: „Evoluţionismul este strâns legat de întreaga mentalitate afectată a putredului «creştinism» al Apusului. Ea este vehiculul noii spiritualităţi şi a noului creştinism, în care diavolul se străduieşte acum să scufunde pe ultimii creştini adevăraţi. Ea oferă o explicaţie alternativă a Creaţiei, faţă de cea a Sfinţilor Părinţi. Sub influenţa ei, creştinul ortodox ajunge să citească Sfintele Scripturi fără să le înţeleagă, ajustând textul spre a se potrivi preconceputei sale filosofii a naturii. Acceptarea ei nu poate duce decât la acceptarea unei explicaţii alternative şi pentru alte părţi ale descoperirii dumnezeieşti, la ajustarea automată a celorlalte texte scripturistice şi patristice, spre a se potrivi cu «înţelepciunea» modernă”.
De asemenea Pr. Lazar nu l-a agreat pe Pr. Seraphim nici in privinta Vamilor Vazduhului a caror existenta era sustinuta de Pr. Seraphim.
Doresc sa public acest comentariu ca semnal de alarma la adresa invataturilor Pr. Lazar Puhalo, mai ales pentru faptul ca dansul are carti traduse si in limba romana, cum ar fi ‘Căile Ortodoxiei contemporane’, si ca a venit sa predice prin Romania. Nu am nimic personal impotriva dansului, desi am corespondat cu el si mi-a lasat o impresie neplacuta legata de felul cum trateaza cu criticii sai, dar consider ca invataturile sale sunt eretice si ca ele se infiltreaza ingrijorator de usor in literatura si mediile ortodoxe. Daca aveti intrebari sau nu (mai) puteti gasi materialele mentionate mai jos, ma puteti contacta la adresa:
theosis3131@yahoo.com
REFERINTE:
–O biografie a Pr. Lazar Puhalo de pe site-ul orthodoxwiki, de unde se poate vedea activitatea dansului de-a lungul timpului. De observat ca dansul a trecut si pe la biserici schismatice cum ar fi Sinodul din Milano si o grupare stilista sarba:
http://orthodoxwiki.org/Lazar_%28Puhalo%29_of_Ottawa
–Canalul youtube al Pr. Lazar si al manastirii ‘All Saints’ din British Columbia, Canada, unde parintele slujeste momentan. Pe acest canal puteti gasi invataturile lui Lazar Puhalo rostite de el insusi(aceste invataturi nu se “limiteaza” neaparat la aprobarea evolutionismului, si negarea vamilor vazduhului):
http://www.youtube.com/user/allsaintsmonastery
–Film youtube in care Pr. Lazar declara evolutionismul ca fapt adevarat (de pe la min. 2) si da de inteles ca cei care nu accepta acest lucru sunt persoane cu oarecare dificultati:
http://www.youtube.com/watch?v=t_NNU7bBGgc
–Articol in limba romana, de Ioan Vladuca, ce atrage atentia asupra invataturilor Pr. Lazah Puhalo, cat si a disputei sale cu Pr. Seraphim Rose. De aici am obtinut si citatul Pr. Seraphim, dar nu pot spune cu certitudine daca face parte din lucrarea “Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor” semnata de Pr. Seraphim sau din alta lucrare a sa:
http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?cap=1296
Multumim mult, IoanC! Foarte utile si importante informatii, bine de stiut de catre toata lumea, mai ales ca Lazar Puhalo, ca si KK, a inselat pe foarte multi si in Romania… nu doar prin cartile sale traduse prea generos, ci si prin prezenta la conferinte si in compania unor ierarhi de buna credinta, dar, pentru a cata oara?!, neinformati si pacaliti!
Iată cuvântul ce zideşte
Şi Adevărul dovedit
De viaţa şi păcatul nostru
Pe care astăzi l-am trăit.
Iată părinte care spune,
Ceia ce este greu de spus
Fără curajul asumării
Prutării crucii în Iisus.
Domnul Hristos vorbea pe faţă,
De Adevărul mântuiruii
Ştiind prea bine că-L va duce
La’ntreg calvarul răstignirii.
Noi vorbim straşnic de credinţă,
De Adevăr, de înviere,
Numai prin cele ce’aduc cinste
Şi-s ascultate cu plăcere.
Vorbim foarte adânc de ceruri
De necuprinsul Dumnezeu
Ca să ne etalăm cultura
Nu spre-a feri lumea de rău.
Ne folosim ortodoxia
Spre a spori cultura lumii
Nu pentru a feri poporul
De vileniile minciunii.
Iată un sfânt părinte care
Ne’arată unde am ajuns
Urmând curentelor moderne
Şi’nvăţăturii din apus.
Un sfânt părinte care-n viaţă
Şi-a dovedit ortodoxia
Neîntinat de compromisul
Cu’apusul şi cu erezia.
Un sfânt ce spune Adevărul
Cum îl spunea Mântuitorul
Şi care-a dovedit prin fapte
Că a iubit sincer poporul.
Care şi-a dovedit iubirea,
Cuvântul şi credincioşia
Luptând şi apărând prin cruce
Cu’adevărat ortodoxia.
http://www.youtube.com/watch?v=sj133A2GECc
Marii duhovnici, marii sfinti, marii martiri, au fost de cele mai multe ori exilati, prigoniti si umiliti pe acest pamant, au fost dati la o parte si desconsiderati. Fie ca au fost dati afara din ierarhia bisericeasca, fie ca au fost bagati in inchisori, fie ca au avut domicilii fortate, fie ca au fost deportati, fie ca au fost omorati, fie ca au fost nevoiti sa ia calea exilului, in toate cazurile prigoana a fost crunta. In toate timpurile si in toate locurile, in Biserica lui Hristos s-a intamplat la fel, de la arhierei pana la cei mai simpli preoti de tara, din vechime de la Sfantul Nicolae, Sfantul Ioan Gura de Aur sau Sfantul Maxim Marturisitorul, pana in zilele noastre la Sfantul Nectarie al Pentapolei, la Sfantul Luca al Crimeei, sau la Sfantul Ioan Maximovici de San Francisco, de la sfintii inchisorilor comuniste, pana la „simplii” preoti de mir precum parintele Daniil Sasoev sau parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, sau pana la monahi precum parintele Daniil Teodorescu sau parintele Arsenie Boca. Am dat amintit doar cateva nume … Toti au fost neclintiti in marturia dreptei credinte. Au fost un exemplu viu ca ceea ce ne cere Hristos se poate. Cine are insa curajul lor, cine are credinta lor, cine are dragostea lor? Ii admiram si ne rugam lor ca sa ne ajute, pentru ca suntem atat de departe de viata lor marturisitoare.
Citisem undeva ca unirea intre soti este vesnica doar pentru cei care se iubesc. Altfel nu imi pot imagina, in cazul cuplurilor nefericite, si mai ales a acelora in care nici nu a existat iubire adevarata de la bun inceput. Pentru unii casnicia este un chin, oare cum nunta lor ar putea dura vesnic? Macar pentru un pacat, daca te pocaiesti obtii iertare si dezlegare prin Taina Spovedaniei, dar daca gresesti in alegerea partenerului de viata, nu e suficient sa suporti in timpul vietii aceasta greseala, acest chin?
Pe langa faptul ca in Marcu 12:25 scrie: “Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sunt ca ingerii din ceruri.”
Nu mai inteleg nimic…
@ Mirela:
Evident, nu trebuie inteles nici literal, nici scos din context. Parintele voia sa accentueze faptul ca
Adica sa sublinieze unicitatea si caracterul duhovnicesc si etern al Tainei, care nu este o simpla conventie omeneasca, care se poate oricand desface foarte usor. Sigur ca nu inseamna ca amandoi sunt sortiti sau pieirii impreuna sau mantuirii impreuna.
Da, intr-un fel este vesnica doar pentru cei care se iubesc si au pastrat comuniunea cu Dumnezeu sau au recuperat-o prin pocainta.
Pentru mine sunt niste confuzii si haos, efectiv, in Biserica. In studentia mea, nu consideram ca apartin vreunei religii si am ales sa merg la o catedrala ortodoxa din Cluj-Napoca. Am dorit sa vorbesc cu preotul catedralei sau cu unul dintre ei, pentru ca aveam unele probleme. Am ajuns si la subiectul casagtoriei si mi-a spus foarte clar ca ortodoxia permite casatorii mai multe. Chiar si 3, daca se plateste bine. Asta e, e nevoie de bani peste tot, mi-a spus. Am ramas mut de uimire pentru ca stiam ca un preot nu va incuraja acest lucru. Ei bine, nu trebuie sa ajungem peste ocean pentru a da de oameni ai Domunlui care fac din vocatia lor o mare si mizerabila afacere. Consider ca Biserica Ortodoxa, cel putin, ar trebui sa se apropie de oameni in alt fel, nu doar prin predici in zilele de liturghie si atat. Un cuvant viu si care sa se materializeze in viata de zi cu zi a oamenilor este prin increderea pe care un om sa o aiba in ceea ce se spune despre Dumnezeu, si asta prin diverse actiuni sau intalniri pe care le poate face biserica prin reprezentantii sai. Oamenii simt nevoia unei comunitati prin intermediul careia sa se simta mai aproape de Domnul, este insuficienta liturghia. Eu asta simt. Daca Domnul este iubire, atunci vreau sa simt asta, si nu sa mi se inoculeze tot felul de cuvinte aiurea despre o biseerica distanta, rece, in care banii si contributia materiala conteaza.
@claus
Adevarul este ca sunt permise mai multe casatorii, pana la 3, dar in anumite conditii. A treia cam greu, nu prea este binecuvantata, fiind considerata desfranare. Dar nu pe bani, ci pe bune. Desigur ca unii includ in ecuatie si banii, ca ca sa fie totul mai “facil”.
E usor sa vrei ceva, mai greu sa aplici, cu atat mai mult la nivel general de Biserica. Stabilitatea si adevarul Bisericii Ortodoxe le dau dogmele nezdruncinate si revelate, toata invatatura de credinta nestirbita. Aici intervine o problema: depinde cum o cauti, pt ca nu toti preotii o cunosc si o aplica cum se cuvine. Cum ar veni, daca legea e buna, tot mai scoti ceva bun din cetateni; daca e stricata, pacea procurata de o astfel de lege denaturta nu e decat stricaciune.
In rest, asa este, nu e suficienta Liturghia, care si-asa e foarte putin traita si slab cunoscuta, devenind mai mult un ritual sec. Aici este o neputinta mare, desi sunt multe activitati ale ASCOR sau chiar in parohii pe langa Liturghie. Or fi si multe cozi de topor printre preoti… Poti sa renegi totul si sa faci tu ceva de la zero? Ar fi corecta o astfel de atitudine? Doar sa faci ceva mai bun, dar nu si lepadarea de Biserica, asa cum este ea la momentul actual. Sa nu uitam ca Insusi Domnul a spus ca nu e bine sa fie plivite neghinele decat la sfarsitul lumii. Trebuie sa vina si smintelile, dar vai de cel prin care vine sminteala. Si vine de multe ori chiar prin noi. Sa ducem lupta cea buna sa nu vina sminteala prin noi, ci sa biruim smintelile din jur, asta e toata cheia vietii vesnice.
@claus,
Daca-i adevarata, experienta ta cu casatoriile, “chiar si 3, daca se plateste bine” a fost una nefericita. Iata, ai fost “smintit”. Se intampla. Totusi, nu era greu sa afli tu insuti care-i adevarul cercetand cele scrise pe acest subiect.
Relatez si eu una: un cunoscut, dupa ce a postit primul sau post de 40 de zile s-a dus la un preot caruia i-a spus de “isprava” sa. Acesta i-a raspuns ceva de genul “si ce mare lucru ai facut?” Ideea este ca mare lucru nu facuse, intr-adevar, la general vorbind, dar, pt acel cunoscut, pt speta lui, asta fusese ceva “eroic”, primul sau post lung tinut si care, pt el, avea VALOARE, deoarece se “ostenise” ca sa-l tina…
In alta ordine de idei, stiu ca la unele/multe/putine(?) biserici se tin cateheze, la altele se ramane dupa slujbe pt a mai vorbi, comunica, socializa, la altele se invita parinti din manastiri.
Doamne ajuta!