EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI

27-11-2012 Sublinieri

Trebuie sa ne straduim ca credinta in Dumnezeu sa patrunda in intreaga noastra viata, si nu doar „de praznic”

 ***

Insemnatatea Bisericii

A aduce oamenii la credinta si la adevar este sarcina de teme­lie a Bisericii. In lumea de astazi Bi­serica Ortodoxa este o calauza spiri­tuala, o insula sfanta, atat pentru oa­menii mari, cat si pentru copii. Fara Biserica este cu neputinta sa crestem copiii intru evlavie. Mediul bisericesc si frumusetea Liturghiei il influentea­za intr-un mod binecuvantat pe co­pil. Lumina lumanarilor si a candele­lor, stralucirea vesmintelor, mirosul de tamaie, cantarile bisericesti, dan­gatul clopotelor – toate acestea lasa in sufletul copilului impresii de neuitat. Cand parintii il duc des pe copilul lor la biserica, el se obisnuieste si incepe sa iubeasca Sfanta Liturghie.

Credinta ortodoxa, bogata in praz­nice, in Liturghii solemne si in fru­moase traditii, influenteaza intr-un mod binecuvantat omul. Aduceti-va aminte de Duminica Floriilor, de Sap­tamana Patimilor si de scoaterea epitafului, de Paste, sarbatoarea pe ca­re nimeni altcineva nu o praznuieste cu atata bucurie precum ortodocsii, de Boboteaza, cand se sfintesc apele, de ziua Sfintei Treimi, cu o multime de flori si de verdeata, de Inaltarea Sfintei Cruci, de sfintirea roadelor, de Schimbarea la Fata si de alte praznice. Si cate alte vechi obiceiuri ortodoxe infrumuseteaza viata noastra casnica: „coltul frumos”, cu icoane si cu candela aprinsa, ajunarile, zilele de pomenire, sfintirea casei si altele. Cat de bogata hrana sufleteasca pentru copii! De toate acestea ar trebui sa se ingri­jeasca parintii – sa isi bucure copiii si sa nu se indreptateasca prin lipsa de timp, indepartandu-se de biserica.

Educatia religioasa, pentru ince­put, are loc nu doar prin minte, cat mai ales prin simturi. De aceea, copiii care vin adesea la Biserica – acest camp arat – primesc samanta cea bu­na, care la vremea sa va da roada.

Marturisirea la varsta de sapte ani este un mare eveniment in viata co­pilului. Dupa marturisire, omul devi­ne la fel de sfant si de lipsit de pacat ca si dupa Botez. Este foarte impor­tant pentru parinti sa-i invete pe copii ca in acest timp sa ia aminte la nede­savarsirile lor, la faptele lor cele rele si sa se caiasca sincer pentru ele. Prima spovedanie ii arata copilului ca de acum a venit vremea credintei de si­ne statatoare si a raspunderii perso­nale inaintea lui Dumnezeu. Pana la aceasta, Taina Impartasaniei l-a hra­nit pe prunc din credinta parintilor. Acum insa copilul paseste pentru pri­ma oara la Sfantul Potir in mod con­stient, dupa o cainta personala. De aceea, pregatirea copilului catre vrednicia primirii constiente a Impartasa­niei este o etapa importanta a educa­tiei crestine.

De la aceasta varsta – ori putin mai tarziu – baietii pot sa inceapa sa slu­jeasca la altar, iar fetele sa cante in co­rul bisericii ori sa ajute la strangerea lumanarilor arse in timpul Sfintei Li­turghii. Acest fapt ii va obisnui pe co­pii sa participe la Sfanta Liturghie. Participarea regulata la Liturghie si comuniunea cu preotul vor condu­ce la o sensibilizare duhovniceasca a copilului, astfel incat el sa inceapa sa se indrepte spre biserica si chiar sa se gandeasca sa-si inchine viata lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna in­sa ca tanarul isi va alege chiar acest drum, dar prezenta unor astfel de ganduri vorbeste de la sine ca Biseri­ca a atins intru el cea mai buna coarda a sufletului.

Dificultati in educatie

Una dintre cele mai mari proble­me ale zilelor noastre este cea a pastrarii familiei si a mantuirii copii­lor. Datele statistice privitoare la nu­marul divorturilor si la cresterea cri­minalitatii intre tineri conduc la cele mai intunecate concluzii. In fata ochi­lor nostri familia se destrama si, oda­ta cu ea, se prabuseste intreg funda­mentul societatii. Din ce motive, oare, familia se afla in criza? Principala ca­uza o constituie slabirea credintei in Dumnezeu si abdicarea de la princi­piile crestine.

Pentru a mentine familia si a da o educatie corecta copiilor, sotii au ne­voie sa-si construiasca o viata de fa­milie pe fundament crestin. Desigur, nu este deloc usor in conditiile accelerarii ritmului de viata si ale dificultatilor economice. Daca inainte familia putea fi sustinuta doar din veniturile tatalui, astazi, foarte adesea, e nevoie sa lucreze ambii soti. Angajarea celor doi parinti ii afecteaza prin mediul familial si pe copii, care intra uneori, sub influenta neinteleasa pentru ei, a unei lumi plina de capcane.

Adeseori – intr-o stare de oboseala si de nervi – parintii incep sa se certe din cauza unor lucruri marunte, ridica glasul si chiar se insulta reciproc. Aceasta face ca in casa sa domneasca o atmosfera nesanatoasa, care ii afecteaza pe copii. Pentru a evita acest lucru, parintii au nevoie sa inteleaga pur si simplu ca viata copiilor este un lucru de capetenie. Mai bine sa traiasca modest si in pace decat in bogatie si cu o multime de suparari si de certuri. Urmarirea carierei si goana dupa bunuri materiale, conform datelor statistice, constituie principala cauza a divortului. Rugaciunea impreuna cu copiii ii ajuta pe parinti sa-si afle echilibrul in grijile lor lumesti si sa atraga asupra-le ajutorul lui Dumnezeu.

Desigur, greselile si neintelegerile sunt de neevitat chiar si in cele mai trainice si pline de religiozitate fami­lii. Sotii au nevoie insa sa-si rezolve problemele prin discutarea lor pasnica si deschisa. In timpul discutiilor trebuie, cu rabdare, sa ascultam parerea celuilalt si sa fim de acord cu ea. In nici un caz nu trebuie sa ridicam glasul, sa-l insultam ori sa-l umilim pe celalalt sot, mai cu seama in prezenta copiilor. E nevoie sa-ti ceri iertare chiar si atunci cand consideri ca ai dreptate; sa faci aceasta mai inainte de a merge la culcare, asa cum invata Sfantul Apostol Pavel [1]. Daca nu se face aceasta, atunci se ajunge la dezamagire reciproca, in subconstientul nostru raman urme intunecate, iar sotii isi pierd treptat respectul si dragostea unul fata de celalalt.

Parintii trebuie sa acorde atentie mijloacelor de petrecere a timpului liber din casa – televizorul si muzica -, care influenteaza atat de puternic mediul familial. Televizorul ar fi o inventie extraordinara daca s-ar folosi cu masura si s-ar alege programele folositoare. In practica insa televizorul are mai intotdeauna o influenta nega­tiva asupra copiilor. Ocupand in casa locul cel mai de cinste, precum un idol, el nu doar ca ocupa o mare parte din timpul copiilor, ci le si ofera divertismente pline de pasiuni si usuratate. Cea mai mare parte a programelor, dupa cum stim, vatama sufletele copiilor. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si de articole. Copiii care se uita mult la televizor, de obicei, ca spectatori, la lucruri rele, devin aroganti, indrazneti, intru ei incep devreme sa se arate insusiri negative. De observat ca televizorul are o influenta hipnotica nu doar asupra copiii lor, ci si asupra varstnicilor. Oamenii devin treptat dependenti de televizor precum de fumat ori de bautura, astfel incat fara el nu mai pot trai. Televizorul indeparteaza incetul cu ince­tul obisnuinta de a citi, de a conversa de a ne ruga ori de a face ceva folositor. Prin urmare au intru totul dreptate acei parinti care pentru propriul lor bine si pentru binele copiilor lor refuza sa cumpere un televizor ori controleaza strict timpul pe care copiii si-l petrec in fata televizorului. Poate ca o asemenea ingradire, pen­tru unii, se arata nelalocul ei ori chiar nefolositoare. Insa e bine sa amintim aici cuvintele Evangheliei despre pri­mejdiile caii celei largi pe care merg cei multi si despre cararea cea stramta si mantuitoare.

Acum, la fel ca in timpurile apos­tolice, putem constata ca lumea zace in rau si ca stapanitorul acestei lumi este diavolul. Crestinii au insa datoria sa poarte in lume lumina adevarului si a dragostei lui Hristos. Uneori pa­rintii, cu tot devotamentul lor fata de credinta, ii introduc destul de formal si de sec pe copii in adevarurile de credinta. Se ajunge cel mai adesea la in­susirea anumitor reguli si obiceiuri exterioare, fara sa arda in noi credinta sincera si dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Alte familii sufera de o relatie superficiala cu Ortodoxia. Ina­inte de Revolutia Rusa, multi oameni, in special intelectualii, mergeau la biserica doar cu prilejul marilor praz­nice ori cu prilejul unor evenimente speciale din familie: botezuri, nunti si inmormantari. In restul vietii lor insa petreceau fara sa aiba vreo legatura cu Biserica si fara sa acorde vreo aten­tie problemelor ei. Fireste, o asemenea atitudine plina de desconsiderare fata de credinta a acestor oameni a trecut si la copiii lor. De aceea, probabil, Revolutia din Rusia a si luat asemenea proportii monstruoase, iar oamenii au avut o atitudine pasiva fata de distru­gerea bisericilor, de profanarea celor sfinte si de nimicirea clerului.

Trebuie sa ne straduim ca credinta in Dumnezeu sa patrunda in intreaga noastra viata, si nu doar „de praznic”. Orice jumatate de masura in religie il lipseste pe om de integritatea lui, de tarie si de duhovnicie. Inca din pri­mele veacuri ale credintei Tertulian a spus ca „sufletul omului, prin natura lui, este crestin si nu poate sa se multumeasca cu o credinta nedeplina“. Iar acest lucru este valabil mai ales la copii, care cauta deplina armonie in­tre credinta si viata. In ciuda tuturor dificultatilor cu care se confrunta parintii in educatia copiilor lor, exista si o parte pozitiva: incercand sa puna copiii pe calea cea buna, parintii invata, in acelasi timp, sa creasca si ei duhovniceste. Acesta este intr-adevar, dupa planul Creatorului, insusi scopul familiei – sa-i invete pe oameni sa se ingrijeasca unul de celalalt si sa creasca spiritual impreuna.

Cand parintii, constientizand lip­sa lor de experienta si slabiciunea in opera de educare a copiilor, se intorc catre Dumnezeu pentru indrumare si ajutor, atunci Dumnezeu ii ajuta cu adevarat, iar viata familiei se scurge in chip minunat sub ocrotirea Celui Preainalt.


[1] Vezi Efes. 4, 26: Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră

(Din: Cand si cum incepem sa-i vorbim copilului despre Dumnezeu, Editura De Suflet, Bucuresti, 2011)

Legaturi:

 


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI

  1. Cand parintii se joaca de-a biserica (formalismul!) nu prea stiu ce se intampla. Dar cand parintii sunt crestini in tot timpul nu doar cat stau in biserica, am observat cum copiii “duc” Biserica pana si in jocurile lor. Nu mica ne-a fost bucuria sa fim invitati la o spovedanie facuta de un baietel care se juca de-a preotul. Intrebarile erau pentru toti (ca ne-a spovedit la comun) aceleasi: ai mancat toata mancarica? ai ascultat de mama ta? ai suparat pe fratii tai? Si la sfarsit, marea “bucurie”: Se impartaseste robul lui Dumnezeu, mamaie! Se impartaseste robul lui Dumnezeu, tati!
    Aceasta cand este vremea de joaca. Insa, cand incep activitatile “serioase”, copilul cel mai cuminte duce vasul cu agheazma cand se stropeste prin casa, cel mai harnic spune rugaciunea inainte de masa, si tot asa.

  2. ma bucur ca mi-ati pus o poza de pe http://www.orthphoto.net …poate promovati cumva si acest site polonez ortodox!

  3. Pingback: PARINTI SI COPII (I): Arhim. Simeon Kraiopoulos despre FERMITATE, RABDARE SI CONSECVENTA IN EDUCATIA COPIILOR. De ce parintii buni NU trebuie sa cedeze capriciilor celor mici? -
  4. Pingback: Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!” -
  5. Pingback: Parintele Simeon Kraiopoulos despre sensul uitat al Botezului. SUNTEM CONSTIENTI DE RASPUNDEREA NOASTRA FATA DE TAINA SFANTULUI BOTEZ? -
  6. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA? -
  7. Pingback: PARINTELE PETRONIU DE LA PRODROMU DESPRE TELEVIZOR SI PREGATIREA PENTRU VIATA VESNICA: “Lumea e asa de strambata si de indepartata de Dumnezeu, incat lucrurile crestinesti i se par nebunie” -
  8. Pingback: Parintele Ioan Buliga despre CAPCANELE TELEVIZORULUI si ATACURILE MEDIATICE PE TEMA “AVERII BISERICII” -
  9. Pingback: PARINTELE MELHISEDEC, Staretul Manastirii Lupsa, despre FORMALISM si VIATA DUHOVNICEASCA: “Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada” -
  10. Pingback: COPIII IN BISERICA - Recomandari
  11. Pingback: BOTEZUL LUCRATOR IN VIATA NOASTRA. Ce fel de parinti suntem? Ce fel de CRESTINI suntem? Copilul este mai mult influentat de VIATA noastra decat de VORBELE noastre -
  12. Pingback: COPIII SI TELEVIZORUL in familiile crestine. DE CE ALEGEM SA NE OTRAVIM SINGURI COPIII? -
  13. Pingback: COPIII SI BISERICA. Pr. Vladimir Vorobiev despre dificultatile de pastoratie a copiilor din zilele noastre. CAND POATE APAREA RISCUL PIERDERII EVLAVIEI -
  14. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: Cum incepe viata crestina in SFANTA TAINA A BOTEZULUI -
  15. Pingback: Sf. Teofan Zavoratul: PARINTII AU DATORIA SA AJUTE COPILUL IN LUPTA CU PATIMILE PRINTR-O EDUCATIE ATENTA -
  16. Pingback: Sfinti si mari duhovnici despre EDUCAREA COPIILOR IN SPIRIT CRESTIN: “In educatia copiilor, mai intai de toate tre­buie sa ne educam pe noi insine. Caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte” -
  17. Pingback: Vindecarea femeii garbove in zi de sambata si schimbarea zilei Domnului. TIMPUL CINSTIRII LUI DUMNEZEU PRIN LUCRARILE DUHOVNICESTI. Ce facem Duminica, cum praznuim sarbatorile? -
  18. Pingback: EDUCATIA ORTODOXA si LUMEA CONTEMPORANA. Cum sa imunizam copiii pentru intrarea in “minunata lume noua”, anti-crestina, de astazi? -
  19. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: COPILUL INCAPATANAT, RASFATAT, GROSOLAN, CARE VORBESTE URAT etc. Cum luptam cu obiceiurile proaste de comportament ale copilului? -
  20. Pingback: Cum sa educam copiii in duhul credintei ortodoxe? (II) – ALTE SFATURI FUNDAMENTALE PENTRU PARINTI DE LA SFINTI PARINTI SI DUHOVNICI -
  21. Pingback: “Cum sa educam ortodox copilul”: CUM TREBUIE SA FIE CASA IN CARE CRESC COPIII? – sfaturi intelepte pentru PARINTI de la sfinti si mari duhovnici | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: COPIII SI CALCULATORUL – intre necesitate, distractie si DROG PERICULOS | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: “Împăratul e gol!” – LIDIA STĂNILOAE despre PERVERTIREA COPIILOR si IPOCRIZIA “PREACINSTITILOR SPECIALISTI” in “bunastarea psihica” a copiilor, care vor sa-i emancipeze, “protejandu-i” de “traumel
  25. Pingback: Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate