PARINTELE GAVRIIL BURZO (Man. Breaza) – Amintiri din vremurile de martiraj al temnitelor comuniste. “Pe oameni ii poti minti, poti sa le spui verzi si uscate, dar pe Dumnezeu, nu!”

16-02-2012 Sublinieri

“Ce auzi la Liturghie sa-ti treaca prin inima!”

Madalin Iacob

La 19 ani am fost arestat. Cu bunicul si cu fatu (cantorul, n.red.) din sat. Vina noastra a fost una singura, ne-am incapatanat sa facem o manastire, de fapt sa-l sprijinim pe un parinte la ridicarea unei manastiri. Nu aceasta de aici, unde vorbim noi acum, pe asta am facut-o eu dupa Revolutie, ci alta mai la vale langa cei trei ciresi. Pe parintele l-au arestat in noaptea de 10 spre 11 iunie ’58. In 17 august, fac o cerere pentru el, si ma ia si pe mine si pe bunicul si pe fatul. Fatul ca mi-a dat hartie, bunicul ca m-a ajutat. Si am fost dus la Satu Mare, Gherla, Jilava. Am stat in Delta vreo patru ani jumatate, langa Fetesti, la gradina, si apoi la Jilava si, la urma, la Gherla. 6 ani si jumatate”.

Ca oricarui lapusean, parintelui Gavriil nu ii lipseste darul povestirii. Pe prispa manastirii de la Breaza, in fata unei gramajoare cu mazariche de ales („ascultare” de la maica stareta), parintele Gavriil si-a depanat povestea vietii cu zambetul hatru si cu sfatosenia specifica oamenilor din zona. O viata deloc usoara, dar aflata mereu sub binecuvantarea lui Dumnezeu.

– Cand v-au arestat erati preot de mir sau erati calugar?

– Nici-nici. Eram seminarist! Dupa aceea am intrat in manastire, multi ani mai tarziu m-am facut calugar. Si am facut dupa revolutie, manastirea aceasta, cu ajutorul oamenilor.

– Dar cum de ati ales sa fìti monah?

– Inainte de a intra in puscarie aveam de gand sa nu ma casatoresc si gandul acesta s-a intarit in puscarie si am ramas preot celib pana in 1991, si din 1991, m-am calugarit. Si de atunci, stau aici de 12 ani si fac ascultare la maici.

– Si e grea ascultarea la maici?

– Pai, nu-i asa de grea. Numai trebuie sa asculti!

– De obicei, cei mici asculta de cei mari. Dumneavoastra sunteti duhovnicul…

– Da, dar sunt maicute iar maica sta­reta e sefa, ea are stampila, tot, eu… nimic! Fac numai rugaciuni. Sunt preot.

„Domnule Comandant, pe timpul serviciului meu a inviat Hristos!”

– Parinte Gavriil, dumneavoastra ati scris o carte…

Zile traite dupa gratii, am scris-o ca sa stiti si dumneavoastra, cei tineri, cum au trait banditii, fostii banditi.Apleaca-te, bandit”. Banditii erau: printul Ghica, profesorul Musceleanu, profesorul Musca, multi intelectuali. Pe atunci preotii si domnii erau la puscarie. In Gherla, pe cand eram cu fatu in celula – ne-au dat trei linguri la 40 de oameni. Si a batut unul in usa: „Domnule sergent, n-aveti o lingura?” „Avem, dar nu pentru voi!” A inchis, si a tipat si o injuratura. Si atunci, am luat si am mancat asa terciul ala amarat. Intelegi dumneata cum am trait noi? Nu e ca acum cand oamenii au discotecuri. Noi am trait altfel.

50 de banditi eram acolo. Ne scoteau de la 7 pana la 7, deci 12 ore, zi lumina, la lucru. Si venea la amiaza sacaua cu apa, nu ne ajungea apa. Venea cu mancare, vedeai muste pe deasupra… dadeai musca si mancai, ce sa-i faci? La munci agricole te duceau la orez sa te bage in apa pana la genunchi; ori eram dusi la recoltat de porumb – ca primavara il praseam, toamna il recoltam – si la toti ne-au venit cate doua randuri de porumb; dar unul mai mancacios, de foame, a mancat porumb de ala nefript. S-au inflamat intestinele in el. Cand ajungem la colonie, cine moare? Se tavalea de durere. Din cei 50 de detinuti, doi erau medici chirurgi. L-au consultat, a avut ocluzie intestinala. Zice: „Domnule sergent, acesta are ocluzie intestinala. Trebuie taiat ca, daca nu, moare!” „Taiati-l!” „De unde cutite?” „De la bucatarie!” „De unde ace?” „De la voi! Eu am spirt si vata.” L-au legat de maini si de picioare, i-au pus patura pe gura. A racnit cat a racnit, i-au taiat pe viu burta si i-au scos doua palme de intestin cu grauntele acelea umflate, l-au cusut la loc si, daca n-a murit [ulterior], si acuma traieste. L-au scos din ghearele mortii, intelegi dumneata? Cam asa am trait noi la puscarie!

La Luciu-Giurgeni, langa Fetesti, la gradina, la colonia de munca eram intr-o baraca doua sute de banditi – cand intra sergentul sau colonelul, trebuia sa dai raportul: „Domnule comandant, s-a intamplat sau nu s-a intamplat, cutare, cutare!” Ce-i vine la capitan in gand? In noaptea de Pasti, sa mearga sa vada ce fac banditii. Asa ca pe la 12 si un minut intra acolo, fain frumos, detinutul de garda, care era un inginer.Domnule coman­dant, in timpul serviciului meu, a inviat Hristos! Cand a zis asa, l-au pus in lanturi si l-au dus fain frumos la carcera…. Pana l-au dus pe el, noi toti am inceput sa cantam: „Hristos a inviat din morti”, de rasuna baraca. Ca au stiut ca nu mai e nimeni. Pana-l duce pe el, pana il pune la carcera, dureaza 10-15 minute. Nici n-a mai venit nimeni. Am cantat „Hristos a inviat”… Noi am fost inchisi, domnule, acolo, dar cu gandul eram liberi!

La Jilava n-am stat mult – acolo curgea apa pe pereti si erau doi stalpi in celula, si eram 40 de banditi, sau mai multi. Erau rogojini pe ciment puse si dormeam asa, ca sardelele, unul langa altul. Si acolo era cel mai greu. Dar n-am stat mult, am stat cateva zile la Jilava, dar a fost suficient: ca si cum as fi stat doi ani.

– Am citit parinte, ca IPS Justinian i-a spus manastirii ìn care ne aflam acum, „manastirea martirilor”. De ce?

– Manastirea asta se numeste manastirea martirilor pentru ca preotul Florea Muresanu, care era profesor la Teologie la Cluj-Napoca, dupa ce a fost arestat prima oara, tn 1951 si dus la Canal, a zis ca daca scapa din iadul acela, va construi o manastire. Si a construit-o! Intre 1954-1958.

– Dupa ce a venit de la canal a facut-o?

– Da, intre 1954-1958. Si a facut-o fara aprobarile comunistilor… Si apoi iarasi a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica, si dupa trei ani a murit. De aceea, manastirii acesteia i s-a spus „manastirea martirilor”.

– Si dumneavoastra l-ati ajutat?

– Eu aveam patru ani de seminar facuti. Si pentru ca am facut o cerere, cu 480 de semnaturi in favoarea lui m-au luat si pe mine. Trei ani de zile n-au stiut ai mei ca-s viu sau mort! Mama a plecat la Gheorghiu-Dej pe jos. Si a ajuns pana-n Dej. Si o vede un profesor din Suciu de Jos: „Tu, Valerica, unde mergi?” „Ma duc la Gheorghiu Dej!” „Tu, taranca mergi la Gheorghiu – Dej? Hai la mine, ca scriu la Directia penitenciarelor!” Si a scris: „Eu, Burzo Valeria, am avut un copil care la 19 ani a facut o cerere pentru un preot… asa, asa… Nu stiu de el, daca viu e ori mort!” Era cam la doi ani jumatate dupa ce m-au arestat. Si dupa zece zile, primeste o scrisoare, o carte postala batuta la masina: „Cel in cauza este in viata.” Dar n-a stiut unde sunt. A stiut despre mine ca n-am murit.

Universitatea din puscarie

– Si bunicul cu fatu, ei cata inchisoare au facut?

Bunicul a, facut doi ani si ceva, ca a fost batran si i-au dat drumul mai repede… Iar fatu a facut patru ani. Are 92 de ani. Traieste si acum, in Suciu de Sus cum ajungi in sat. Ultima casa cum mergi pe dreapta, spre Grosi. Ciceu Gavriil il cheama.

– Tot Gavriil!

– Tot Gavriil, ca pe mine. Si in manas­tire pe cand eram cu fatu, am stat cu doi unguri, in celula, la Satu Mare, jumatate de an. Am invatat Tatal nostru pe ungureste, asa se invata atunci… Apoi, cand am fost in Delta, am invatat poezii de Radu Gyr. De la alti banditi, care aveau deja sapte-opt ani. Si acum imi amintesc din ele….

Cantecul Potirului:

Cand holda de seceri taiata fu gata,

Bunicul si tata

Lasara o chita de spice-n picioare,

Legand-o cucernic cu-un fir de cicoare.

Iar spicele-n soare lucind matasos

Pareau ca sunt barba lui Domnu’ Hristos.

Cand painea-n cuptor semana cu arama,

Bunica si mama,

Scotand-o sfìelnic cu semnele crucii,

Purtau parca moaste cinstite si lucii,

Iar painea aburind in dulce miros

Parea ca e carnea lui Domnu’ Hristos”.

[Poezia apartine lui Nichifor Crainic – o gasiti integral aici, n.n.]

Apoi intr-o iarna, la Gherla, a fost o adevarata universitate. Contele de Monte Cristo, Luceafarul, toate le-am invatat pe de rost de la un profesor. Din Luceafarul mai stiu vreo 20 de strofe si astazi. Imi amintesc ca pe gamela din care mancam, cu grunjeala de pe baraca, cu var sau cu sapun, scriam cuvinte frantuzesti. Dupa ce il plictiseam pe printul Ghica cu franceza, mergeam la profesorul Musceleanu. Aveam 21 de ani atunci, sclipea mintea mea! Am invatat acolo rugaciuni pe de rost, acatiste.

– Si dupa ce-ati iesit din inchisoare ce-ati facut?

– Am continuat anul cinci de seminar in Cluj, m-am inscris la Teologie la Sibiu, dupa care am mers in parohie, iar din 91, dupa cum spuneam, sunt aici la Breaza. Si astept moartea. Mi-am facut mormant si astept sa mor, nu stiu cand.

– Dar cati ani aveti?

– Dar cati ziceti dumneavoastra, la barba mea alba?

– Pai, la barba alba, mai mult, dar cum va tineti, nu pareti mai mult de 70 de ani.

– 73 de ani fac, la toamna.

Dar de manastirea veche, facuta de parintele Florea ce s-a ales?

– Focul. Au ars-o comunistii si au facut staul de vite si au ars manastirea. Apoi m-am hotarat, pentru ca si oamenii au fost de acord, cei din Suciu de Sus, sa o facem aici in memoria parintelui Muresan. Muresan Florea, fost protopop si profesor de teologie la Cluj, la Academia de Cluj.

– Si cate maicute sunt aici? Multe?

– Doua. Au fost mai multe si au mai plecat.

– De ce oare credeti ca s-au schimbat vremurile, ca nu mai vin oamenii in manastire?

– Nu s-au schimbat vremurile… s-a racit lumea. Un ungur, de pe aici, a vrut sa zica catre un preot ca tare s-a stricat lumea, dar el a zis – nu stia bine romaneste – Tare ati stricat lumea, domnu’ parinte!

– Si pentru oamenii acestia din lume, dumneavoastra ce sfaturi le-ati da?

– Sa se duca cat mai des la biserica, sa se spovedeasca de patru ori pe an, in cele patru posturi mari de peste an; sa fie crestini buni si rugatori catre Dumnezeu, sa munceasca ca si cum ar trai o suta de ani si sa se roage ca si cum ar muri maine. Daca ai sti ca maine mori, toata ziua te-ai ruga: Doamne, ajuta-ma sa ajung in rai, in imparatia Ta!

– Da, uitam tot timpul ca putem sa si murim.

Nu trebuie sa uitam! Sa ne gandim, si atunci sa ne facem program de rugaciune. Ai ceaslov? Ai carte de rugaciune? Dimineata, seara – dupa ceaslov trebuie spuse rugaciunile. Cand ai timp, duminica, cate un acatist, cate un paraclis. Sa participi la slujba efectiv, la Liturghie, si ce auzi dumneata sa intre prin inima! Pentru ca din inima ies toate rautatile. Si gandurile bune, si cele rele. Si as vrea sa iasa numai gandurile acelea bune! La biserica trebuie sa mergi din inima si sa patrunda, sa ramana acolo, in sufletul dumitale, tot ce este bun; si ce e rau, dat afara.

– Deci trebuie o constiinta tot timpul.

Da, sa ai tot timpul constiinta prezentei lui Dumnezeu, ca Dumnezeu te vede si daca esti in autobuz, si daca esti in avion, si daca esti fotoreporter nu stiu unde, Dumnezeu te vede si te aude. Nu te poti ascunde de El. Pe oameni ii poti minti, poti sa le spui verzi si uscate, dar pe Dumnezeu, nu! Si trebuie respectat un fel de regim. Vezi dumneata, daca nu mananci la ora fìxa, ti-i foame, la ora unu, stomacelul zbiara; la ora noua, cere de mancare; la ora sase seara, iara zbia­ra… Asa si sufletului e nevoie sa-i dai de mancare.

Dar oameniì, pe aici, cum mai sunt? Mai sunt aproape de biserica? S-au mai schimbat fata de acum 50-60 de ani, cand erati dumneavoastra tanar?

– Nu, oamenii tot asa au ramas, bisericosi. Sigur, ca tineretul, acuma, nu mai face joc la sura. Acuma, la discotecuri, sunt niste chestii, cam… no’! Acolo nu este bine pentru tineret, numai ca n-ai ce-i face.

– Dar care credeti ca e diferenta intre jocul la sura si discoteca?

– E un pic de diferenta. La sura babele spionau: cu cine joaca fata lui Gheorghe a lui Papuc? A, cu feciorul cela, si cuta­re… si era un fel de jena, pe cand aici, numai tineretul! Si apoi, pe intuneric, fac prostii, si nu e bine! Nu e bine! Tin minte ca mergea sora mea, Aurica. Zicea mama catre ea: „Tu, fata, cand ii soarele sus de-o straja, sa fii acasa!Acuma, nu­mai dupa ce se intuneca se duc. Nu stai noaptea, pe acolo, prin toti raii! […]

– Dar libertatea aceasta, a tinerilor, nu e de la Dumnezeu?

Nu orice fel de libertate e buna, sa-ti faci tu de cap! Libertatea e in limitele bunei cuviinte. Nu libertate sa dau in cap la altul, sau sa nu ascult de parinti, sau asa ceva! Eu, cand am iesit din temnita, am mers in Dej. Si am fost si am dormit la cineva, la un taxator. Era plecat in cursa. Si a doua zi, am venit la cursa. Si am mers, si cand m-am dat jos, in sat, nu m-a cunoscut lumea. Am intrat – era biserica deschisa – am ingenuncheat si m-am rugat lui Dumnezeu. Am multumit ca am iesit. Mama era pe ulita, dusa pe acolo, pe la cineva, si a auzit ca a venit Gavriil al Valeriei. Eu, adica! Dupa ce-am intrat in biserica si m-am rugat, am mers acasa, mi-am sarutat fratii, surorile. Cinci am fost si noi, la parinti, si cinci suntem, inca, nu am murit.

[…]

– Dar de ce le frica oamenilor de moarte asa mult?

– Le e frica, pentru ca ei nu stiu ce e dincolo. Dar noi, ca si crestini…

– Si oamenilor cu copii, ce sfaturi le dadeati cand veneau la dumneavoastra? Sau acum, ce le-ati spune?

– Eu asta le-as spune: sa-si creasca bine copiii, ca aschia nu sare departe de taietori. Deci, copiii trebuie sa aiba modele. Si daca n-au modele bune, atunci si ei or fi rai, ca modelele cele rele. Ca ei, cam ce vad in familie, aceea fac.

Daca nu poti sa-i dai paine

Celui ce plangand iti cere,

Spune-i cel putin o vorba,

Sa-i aduca mangaiere…

Fapta buna fa-o-n taina

Si pastreaz-o sub tacere,

Cum sta albina si face

Pe un fagure de miere.

(in: revista “Lumea monahilor”, nr. / noiembrie 2011)


Categorii

Biserica rastignita, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mucenici ai vremurilor noastre, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “PARINTELE GAVRIIL BURZO (Man. Breaza) – Amintiri din vremurile de martiraj al temnitelor comuniste. “Pe oameni ii poti minti, poti sa le spui verzi si uscate, dar pe Dumnezeu, nu!”

  1. Cate cuvinte magaietoare!…..
    Iar acestea””
    “”- Si pentru oamenii acestia din lume, dumneavoastra ce sfaturi le-ati da?

    – Sa se duca cat mai des la biserica, sa se spovedeasca de patru ori pe an, in cele patru posturi mari de peste an; sa fie crestini buni si rugatori catre Dumnezeu, sa munceasca ca si cum ar trai o suta de ani si sa se roage ca si cum ar muri maine.””
    Macar atat de-am fi in stare sa facem, si-ar fi bine.

    Dumnezeu sa-i dea putere Parintelui! Parca ma simt mai in siguranta in lumea asta cand stiu ca mai exista asemenea Parinti, cand, in care in fiecare zi de atatea ori simt ca pierd busola, si ma intreb cat ne mai rabda Dumnezeu !

  2. Voiam sa spun aici (cand, in care in fiecare zi de atatea ori simt ca pierd busola, si ma intreb cat ne mai rabda Dumnezeu) ca de multa vreme incoace, dar parca acum mai tare ca oricand, nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu va lovesc de vreo ticalosie, de vreun furtisag, de lucruri de astea, si uneori nu mai pot, simt ca o iau razna, ma lupt si eu cat pot cu ele, dar astia nu se lasa!!! Pui la punct una si a doua zi vin cu doua!

  3. corectez “sa nu ma lovesc””

  4. Astazi pusacariile sunt pensioane pentru ticalosii zilei, “”ziceam ca stam la inchisoare””, ca nu suporta regimul de detentie, vai, vai, saracii.. Dar detentia batranilor cu pesnii de mizerie, copiilor, care traiesc din alocatie si a oamenilor cinstiti care abia isi duc traiul, pentru ca astia -chiar de-s excelenti profesionisti- nu au loc de “”libarci””, trebuie oaameni santajabili, cum o fi de suportat?

  5. Toate semnele de…circulatie le gasiti in Noul Testament Ortodox.

  6. @Lucia

    “”Toate semnele de…circulatie le gasiti in Noul Testament Ortodox.””

    Da, multumesc, acolo le si caut. Prima data n-am priceput vorbele, apoi m-am luminat.
    Maicuta Sfanta si Sfintii mei dragi sunt ajutoarele si mijlocitorii mei. Maicuta draga, stie toate lucrarile mele (sarcinile de serviciu), caci in toate ii cer ajutorul, sa ma ajute sa descalcesc itele si sa iasa bine si in folosul unitatii pentru care lucrez, sa mai ramana ceva si pentru acestia!

  7. Pericopa evanghelica: Marcu 15, 1- 15

    1. Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
    2. Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici.
    3. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.
    4. Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta.
    5. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.
    6. Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.
    7. Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.
    8. Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.
    9. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?
    10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.
    11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.
    12. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor?
    13. Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L!
    14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L!
    15. Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.

    I Ioan 4, 20- 21; 5, 1- 21

    20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
    21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.
    1. Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El.
    2. Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui.
    3. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.
    4. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră.
    5. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
    6. Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, că Duhul este adevărul.
    7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.
    8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel.
    9. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său.
    10. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său.
    11. Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
    12. Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
    13. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică.
    14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.
    15. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut.
    16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte – să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela.
    17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.
    18. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el.
    19. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.
    20. Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci.
    21. Fiilor, păziţi-vă de idoli.

  8. “- Sa se duca cat mai des la biserica, sa se spovedeasca de patru ori pe an, in cele patru posturi mari de peste an;”

    In Biserica Ortodoxa Romana salasluieste aceasta idee ca trebuie sa te spovedesti de 4 ori pe an, in Posturi.
    Oare este bine asa ?
    Oare nu trebuie sa alergam la spovedanie de cateori avem sufletul greu ca am gresit ?

    Sa ma iertati, dar spovedania trebuie s-o faci atunci cand ai inima grea, ca este post sau nu, si nu de patru ori pe an, ci de patruzeci de ori pe an, daca ai gresit si te apasa greseala…

    Ma iertati, am tot respectul pentru acest parinte, dar anumite “clisee” cred ca trebuie combatute, pentru ca se instaureaza o “mecanica” a postului si spovedaniei, care pana la urma nu mai are legatura cu umilinta si constientizarea pacatului, ci cu “corectitudinea duhovniceasca”…

  9. @ Hrisanti:

    Am auzit si eu de 4 ori pe an (si am facut asa), am auzit si de multe ori pe an (si am facut si asa). Nu pot sa ma dau pe mine drept canon ca sa cumpanesc cum e mai bine, asa ca nu comentez decat ca am avut foloase din ambele metode si mai ales ca le-am intalnit la preoti foarte buni. Dar si parintele care zicea de cele 4 posturi spunea ca, daca te apasa ceva pe suflet, mergi mai des. Probabil ca asta e un soi de minim… Cat despre clisee si corectitudine, eu mi-am descoperit abilitatea de a face mecanic si o spovedanie mai deasa, sa zicem la aprox 3 saptamani! Si acum, ca m-am descalificat pe mine insumi, tac… 🙂

  10. @silviu
    “mi-am descoperit abilitatea de a face mecanic si o spovedanie mai deasa…”

    O spovedanie, daca este facuta “mecanic” nu are nicio valoare.
    De aceea nu cred ca trebuie sa-i punem termene fixe : “de patru ori pe an in Posturi” sau “la trei saptamani”.

    Dorinta spovedaniei vine din greutatea pe care o simte sufletul care a pacatuit.
    Cand stii ca ai gresit si te apasa te duci si te spovedesti, ca e la trei saptamani, la trei luni, sau la trei zile.
    Nu te duci la spovedanie fiindca este post si e bine sa te spovedesti cand ai postit, si nici nu eviti spovedania fiindca nu este post sau nu ai postit.
    Nu cred ca spovedania este legata neaparat de post,de cele patru posturi sau de orice alt reper calendaristic bisericesc, ci mai ales de constiinta…de greutatea inimii…de gandul ca l-ai suparat pe Domnul.

    Doamne ajuta !

  11. @Hrisanti,

    Asta cu spovedania cand simti ca te apasa pacatele, e mai mult pt cei mai ‘simtitori’, caci sunt si dintre cei care nu se simt apasati foarte de pacatele lor, desi le constientizeaza. Uneori si pacatele mici se aduna, ideea e ca pe langa ce a ai spus, cred ca daca nu simti ca esti apasat de pacate, tot e bine sa te duci la spovedanie mai des, ca sa nu ti se adune prea multe. Si, da, e bine si la ‘termene fixe’, caci, cum spuneam, nu e musai sa simtim, pacatuim oricum zilnic. Pe langa asta, unii se spovedesc in mod regulat la sfatul duhovnicului. Insa a te spovedi la un anumit interval regulat de timp, nu e acelasi lucru cu a te spovedi mecanic. Atunci cand stii ca tb sa te spovedesti, te rogi la Dumnezeu, si vei avea si starea de pocainta, daca te rogi, in functie de fiecare. Si chiar daca nu simti acea stare de zdrobire a inimii, tot e bine sa te spovedesti, o spun din proprie experienta. Nu am simtit mereu ca imi vine sa plang pt pacate, dar m-am simitit usurata dupa Spovedanie. Dupa cum se stie, pocainta trebuie facuta mereu, sa ne para rau, sa plangem, sa ne rugam pentru iertarea pacatelor, nu doar cand mergem sa ne spovedim, ci mai ales atunci cand facem pacatul.

    Cat priveste de 4 ori pe an, si eu cred la fel ca Silviu, ca Parintele a spus numarul minim de spovedanii pe care un crestin trebuie sa le faca.

    Doamne, ajuta!

  12. @ Hrisanti:

    Da, desigur ca spovedania mecanica nu are valoare, dar asta arata tocmai faptul ca nu numarul spovedaniilor conteaza (desi are rezultate, si cred ca unora li se potrivesc mai bine mai multe decat mai putine) ci, trecand chiar peste felul cum sunt facute, efectul lor, adica ne imbunatatim pe noi insine in urma lor sau ramanem acelasi “om vechi”, chiar daca in fata preotului si inainte de spovedanie ne doare sufletul pentru pacatul in care traim (si pe care il simtim fiecare in felul lui). [ Dupa cum se spune in Pateric: “A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand: ce este pocainta pacatului? Si i-a zis batranul: a nu-l mai face de aici inainte, ca pentru aceasta s-au numit fara prihana dreptii, ca au lasat pacatele si drepti s-au facut.” ]

    Dar, de vreme ce in post e randuita de Biserica ‘vremea pocaintei’ in mod subliniat, atunci preotii cer ca, macar in post, sa mergem si la spovedanie, ca un minim efort…

  13. Pingback: PARINTELE MARTIR FLOREA MURESANU, CU ADEVARUL IN SPATE PE GOLGOTA. “Daca soarta te arunca printre oamenii misei, mai bine sa te ucida, decat sa traiesti ca ei” -
  14. “LA MULŢI ANI,CU MULTA SĂNĂTATE” ,SĂ NE TRĂITŢI PENTRU BUCURIA ŞI
    MÂNGÂEREA SUFLETELOR NOASTRE VĂ DORIM CÂT MAI MULT ALĂTURRI DE NOI
    ŞI ÎN MIJLOCUL NOSTRU CU TOATĂ DRAGOSTEA NOASTRĂ COPIII DUMNEAVOASTRĂ
    DE SUFLET DE LA GHERLA .CU DRAG VĂ SĂRUTĂM DREAPTA PĂRINTE.

  15. Pingback: PARINTELE IOAN SABAU – 4 ani de la trecerea la Domnul a unuia dintre cei mai mari preoti ardeleni (†16 februa­rie 2009): “AVETI DATORIA SA VEDETI VREMILE! Preotia nu e o meserie, ci o smulgere din iad a oii ratacite” (VIDEO) -
  16. Pingback: Predica puternica a Parintelui Longhin de la Banceni (2011, video): LUATI-L PE HRISTOS IN VIATA VOASTRA, IN FAMILIA VOASTRA, IN DUREREA VOASTRA! -
  17. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA? -
  18. Pingback: Episcopul IGNATIE MURESANUL la Petru-Voda: "In lume purtam foarte multe masti, suntem ipocriti, dar la Judecata PE DUMNEZEU NU-L VOM PUTEA MINTI IN NICIUN FEL!" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: Vindecarea femeii garbove in zi de sambata si schimbarea zilei Domnului. TIMPUL CINSTIRII LUI DUMNEZEU PRIN LUCRARILE DUHOVNICESTI. Ce facem Duminica, cum praznuim sarbatorile? -
  20. Pingback: CONSTIINTA si NESIMTIRE -
  21. Pingback: SARBATOAREA DE PASTI IN PUSCARIILE COMUNISTE ALE ANILOR `50 (I), la Pitesti, Jilava, Gherla. STRIGATUL GOLGOTEI IN NOAPTEA DE INVIERE. Care era pretul intonarii unui simplu “Hristos a inviat” de catre martirii temnitelor? - Recomandari
  22. Pingback: RASTIGNIRE dincolo de orice margini ale inchipuirii umane SI INVIERE IN INCHISORILE COMUNISTE (II). “Lumea credintei”: Povestile zguduitoare a doi martiri de la Pitesti si Gherla: TACHE RODAS si PREOTUL PETRE FOCSANEANU - Recomandari
  23. Pingback: ZIUA CAND SE TERMINA PIESA DE TEATRU, SE ARUNCA MASTILE SI SE ARATA ADEVARUL DESPRE FIECARE: “Nu‑mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru…”. CINE ESTE OM si cine lup, leu sau naparca? -
  24. Pingback: SFINTII INCHISORILOR COMUNISTE au platit pretul libertatii noastre de acum… | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: Biserica – Cerul pe pamant. DE CE ESTE NECESARA RUGACIUNEA IN BISERICA SI CUM TREBUIE SA PARTICIPAM LA SLUJBE? De la alungarea cu biciul a negustorilor din templu la pazirea cuviintei in casa lui Dumnezeu | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: Vindecarea femeii garbove in zi de sambata si schimbarea zilei Domnului. TIMPUL CINSTIRII LUI DUMNEZEU PRIN LUCRARILE DUHOVNICESTI. Ce facem Duminica, cum praznuim sarbatorile? | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: PARINTELE GAVRIIL BURZO despre SUFERINTA SI REZISTENTA DUHOVNICEASCA DIN INCHISORILE COMUNISTE ALE "BANDITILOR" LUI DUMNEZEU: "Nici pui de sarpe, nici dusmanii mei sa nu sufere ce am suferit noi"/ MEMORIALUL DE LA GHERLA si MARTURII DE
  28. Pingback: MOMENTUL ADEVARULUI. “Vine ceasul cand cele efemere ale lumii vor pieri, cand MASTILE VOR CADEA si adevarul va iesi la iveala”. “DE ACEEA ESTE INFRICOSATA JUDECATA DE APOI, in sensul ca NU PUTEM SA-L PACALIM PE DUMNEZEU si nici pe noi in
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate