Predica puternica a Parintelui Longhin de la Banceni (2011, video): LUATI-L PE HRISTOS IN VIATA VOASTRA, IN FAMILIA VOASTRA, IN DUREREA VOASTRA!

1-03-2013 Sublinieri

“Crestinii nostri au intrecut si pe diavoli cu trairea lor, cu viclenia lor, cu vrajmasia, cu toata rautatea… Asta este cea mai mare durere: ca oamenii au inlocuit pe satana… Vinovati suntem noi, ca asa am ajuns la o stare de vicleana, la o stare de tradare, la o stare de vanzare, la o stare de rautate… ca nu stiu pana cand ne va mai rabda Dumnezeu!”

Vremurile sunt foarte grele. Niciodata nu ne-am mai gandit ca vor veni aceste vremuri. […] Mai mare pericol ca astazi n-a fost si nu este niciodata! De aceea pastrati credinta ca o comoara, pastrati curatenia si statornicia ca o comoara, sa nu le ia nimeni!

PREDICA DE LA BANCENI, 31 iulie 2011:

“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin! Dragi parinti, iubiti frati, scumpe surori, slavit sa fie Domnul!

Cred ca astazi putin ar fi de vorbit, si numai dragostea si prezenta noastra arata o sarbatoare, cand toti copiii lui Dumnezeu se aduna la biserica sfanta, la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, ca sa-L slaveasca pe Dumnezeu, sa se impace cu Dumnezeu, si sa-si ceara fiecare dintre noi iertare de la Dumnezeu. Si fiecare dintre noi ar avea o rugaciune catre Domnul. Prima noastra rugaciune este: Dumnezeule milostiv fii, noua, pacatosilor. Gresit-am la cer si inaintea Ta. Nu sunt vrednic sa ma numesc un copil al Tau, ci primeste-ma ca pe unul dintre argati.

proskinitisFiecare credincios, daca este cu adevarat credincios si are duhul smerit, el trebuie sa se vada cel mai rau, cel mai vinovat dintre toti crestinii care sunt aici. Daca cineva a venit la sfanta biserica, si gandeste ca el nu este tare pacatos, sau nu asa de pacatos cum sunt ceilalti oameni, el se intoarce acasa fara de nimic. Iar cei care vin cu o cainta, cu o durere de suflet, si le pare rau pentru tot ceea ce au gresit, si mai ales pentru viata traita fara Dumnezeu [se vor folosi]. De multe ori noua ni se pare ca traim cu Dumnezeu, ca suntem credinciosi, dar de multe ori ne vedem iubiti crestini, ca vina noastra ne arata, ca cerul intreg arata spre noi, ca noi ne-am departat, ca noi am gresit si ca nu mai suntem acei care ar trebui sa fim dupa Sfanta Evanghelie, sau dupa Taina Sfantului Botbili2ez.

De ce imi sunt asa de dragi copilasii, de cand se nasc si pana cresc mai mari? Pentru ca ei sunt curati, pentru ca ei sunt sfinti, pentru ca ei pastreaza pecetea Duhului Sfant, pentru ca ei pastreaza pe Duhul Sfant in inima lor, in viata lor. Si cand incepe sa spuna cate-o minciuna, parca e copil inca, dar atunci incepe sa se murdareasca haina vietii, haina sufletului. De aceea, totdeauna, cand eram copii mici, ni se spunea ca e pacat sa spui minciuni, e rau sa faci ceea sau cealalta… Asa si crestinii isi pastreaza haina curata, haina sufletului, si cand ochii sufletului sunt deschisi, ei vad lumina cea sfanta.

Nu de mult eram la o manastire in Rusia, la Sfantul Serghie, si am vazut oameni din cer, sau oameni care traiesc pe pamant dar sunt in cer. Ma gandeam ca s-a terminat si cu monahismul si cu preotia. Cand vezi atata nepasare si atata raceala in jur, parca iti pare ca e sfarsitul lumii, dar cand am vazut acolo oameni sfinti, calugari sfinti, cu ochii plecati in jos, smeriti, uscati de post si de rugaciune… datorita lor se mai tine pamantul. Si am zis: Doamne, slava Tie! Si fara sa vrei iti curgeau lacrimi din ochi, pentru ca vedeai oameni ceresti. Atat de rar mai poti intalni astazi oameni pamanteni care traiesc in cer, de aici, de pe pamant!

Si printre noi au fost, dar putini au mai ramas oameni ceresti pe pamant, pentru ca raceala mare, iubiti credinciosi, a necredintei, a deznadejdii, a celor care poate se gandesc ca Dumnezeu intarzie sa vina sa judece lumea – ca de mult se vorbestanastasise, se citeste in Evanghelie – dar, nedandu-ne seama ca poate Dumnezeu, tocmai din cauza mea intarzie, ca ma iubeste si pe mine. Si te iubeste si pe tine, si asteapta ca  sa te intorci. De multe ori, cand citesti Sfanta Scriptura, te miri cat de bun este Dumnezeu. Cum, eu un om care sunt atat de cazut, in betie, in desfrau, in jocuri, in rautati, in pizma, in manie, in zavistie, cum Dumnezeu sta si [ma] asteapta? Si Dumnezeu spune asta: Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva… Ce fericita este ziua aceea cand auzi glasul lui Dumnezeu si deschizi usa! Si pentru multi dintre noi s-a intamplat aceasta, insa traind cu anii, iarasi ne-am racit si am inceput, iubiti credinciosi, sa inchidem usa iubirii lui Dumnezeu si a dragostei sfinte.

Am inceput sa ne invatam cu credinta si sa devina ceva asa cum ai manca toata ziua, cum ai manca toata noaptea, asa sa fie si o randuiala a credintei in viata ta, dar te inseli amarnic. Ajungi ca aceia care sunt numai caldicei, si care vor fi  aruncati afara, scosi afara. Un crestin adevarat, asa cum arde un foc, asa trebuie sa arda el de dorul dupa Dumnezeu si dupa cer, dupa Salvatorul nostru care ne-a salvat. Noi toti eram vinovati de moarte si trebuia sa fim pedepsiti. Nimeni n-a facut niciodata ceea ce a facut Dumnezeu si nici nu poate nimeni sa faca.

Eu stau intr-una si ma gandesc cum au suferit sfintii lui Dumnezeu! Si ei au suferit pentru ca erau din Dumnezeu, dar noi nu putem suferi pentru ca noi nu suntem desavarsiti in Dumnezeu. Noi asa: cand cadem, cand ne ridicam, cand suntem crestini, cand necrestini. Acum vorbesti frumos,  indata, cum te superi cu cineva vorbesti nu frumos, nu crestineste. Acum ii dai unui om o bucata de paine, si-i doresti bine, indata ii scoti ochii: ti-am dat, te-am hranit, te-am tinut! Si iar e rau. Acum ii doresti viata, acum ii doresti si moarte. Deci asa este crestinismul de astazi si acestia suntem si noi. Nu este nici un om intre noi, sa doreasca lumii intregi numai bine, mantuire si iertare. Nimeni nu-i aici! Nu-i nici un om aici, cum a spus Sfantul Serafim, cand a spus ca toti arhiererii, preotii si calugarii din ultimul veac vor merge in iad. Si el s-a rugat: du-ma pe mine in iad, si scoate-i pe ei! Nu-i nici un om aici intre noi. Deci vedeti la aceasta stare s-a ajuns: slabiciunea noastra crestineasca.

Pe unii ne-a luat cu grijile lumii, pe altii ii insala Satana, pentru ca el vine mereu sa insele lumea asta intreaga, sa ne duca in iad, sa ne piarda, sa nu vedem fata lui Dumnezeu niciodata. Voi n-ati ajuns in cer, diavolii au fost in cer. Ei stiu ce-au pierdut, si vor ca voi sa nu castigati ceea ce au pierdut ei. De aceea se lupta si razboiul asta e mare si cu mare greu se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu. Cu multe necazuri, cu multe suferinte putem ajunge in Imparatia lui Dumnezeu.viata_spirituala

Din Evanghelia de astazi, daca ati inteles, doar numai o rugaciune de ne-ar ramanea si noua ca sa o inaltam lui Dumnezeu: Deschide-ne, Doamne, ochii sufletului, ochii duhovnicesti!”. Asta am nevoie eu prima data. Pacatul, veacul acesta trecator ne-a inchis ochii duhovnicesti si nu te lasa sa privesti cum trebuie sa privesti, nu intelegi cum trebuie sa intelegi, pentru ca ochii sunt inchisi si tu inca un orb in lumea asta.

Citeam in predicile parintelui si spunea ca o compatimea pe o femeie care era oarba. Si cum spunea odata Domnul Iisus: Nu ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si pe copiii vostri“, asa si cel orb spunea: “nu ma compatimiti pe mine, ci pe voi insiva, ca voi mai mult sunteti ca mine, ca voi vedeti cu ochii [dar] judecati, vorbiti de rau, niciodata nu aveti pacea sufletului. Eu o am deplina pentru ca eu il vad numai pe Dumnezeu“.

Iubiti credinciosi, e o singura credinta, e un singur Botez, si un singur Dumnezeu. Nu se poate schimba nimic altfel, si asa vom merge pana la urma. E o credinta marturisitoare, e o credinta jertfitoare, e o credinta dupa cum spunea un parinte aseara aici: prin inchisori, prin suferinte, milioane de sfinti s-au inaltat spre cer, spre Dumnezeu“.

De multe ori auzeam la oameni cu viata sfanta, la fratii nostri la inmormantari, de cate ori mergeam,  si auzeam in toate predicile, mai se vorbea ca: “ne-a parasit, s-a dus dintre noi, dar vom avea un rugator in ceruri, pentru noi, cei de pe pamant“. Asta era in multe predici la oameni cu viata sfanta, la inaintasii Oastei Domnului. Dar cred ca in cer are cine se ruga. Bine ar fi daca am avea mai multi oameni din acestia cu viata sfanta, aici pe pamant, sa inalte rugaciunile de aici pe pamant la cer! Da, ei se roaga, ei mijlocesc, dar Dumnezeu are nevoie si de rugaciunile noastre, de viata noastra curata si sfanta… Ca am ajuns si am intrecut si pe diavoli. Crestinii nostri au intrecut si pe diavoli cu trairea lor, cu viclenia lor, cu vrajmasia, cu toata rautatea. Nici diavolii n-au ce face astazi pe pamant. Asta este cea mai mare durere: ca oamenii au inlocuit pe satana. Tot ceea ce satana ii indemna pe oameni, astazi oamenii fac singuri. Degeaba multi invinuiesc: satana m-a indemnat, satana... Nu-i de vina el cu nimic, sa stiti. Vinovati suntem noi, ca asa am ajuns la o stare de vicleana, la o stare de tradare, la o stare de vanzare, la o stare de rautate. Si atatea ne vin in cap si atata rau facem, ca nu stiu pana cand ne va mai rabda Dumnezeu. Au toate un capat, dar pentru noi, crestinii, este ziua despre care spune Domnul: Eu voi veni cu slava mare. De multe ori ma intreb: de ce, Doamne, lasi asa?  Sa stiti ca e foarte slaba credinta noastra astazi, iubiti crestini. 44685Si trebuie sa ne intarim, trebuie sa ne intoarcem la Dumnezeu cu toata inima, cu toata dragostea.  Pentru ca nu ne ajuta nici profesiile noastre, nici ca suntem oameni mari, nici ca suntem preoti, sau arhierei sau crestini. Un singur lucru ne ajuta, pocainta adevarata, viata smerita, cugetarea buna spre Dumnezeu, zdrobirea sufletului. Un om cand se roaga trebuie sa fie zdrobit la suflet de parerea de rau, de pacate. Trebuie sa gandeasca la mila lui Dumnezeu, care atat de mult a facut pentru noi si pentru viata noastra. Voi, fiecare, trebuie sa spuneti acuma, cu mintea: de ce atat de mult ne-ai iubit, Doamne? De ce atat de mult ne iubesti, Doamne? Noi fiind rai, neascultatori, dar Tu numai iubire si mila versi peste noi. Dar va veni o zi cand mila lui Dumnezeu se va sfarsi.

Eu L-as ruga macar pana la infricosata Judecata. Macar atunci sa ne judece cu mila, nu dupa faptele noastre. Ma gandeam de multe ori, maica Serafima sau multi altii asteptau moartea. Ziceau: nu mai vine. Maica Heruvima s-a imbracat si a zis: Domnul m-asteapta si eu intarzii. Si fugea, a cazut jos si a murit. O astepta! De ce eu ma tem de moarte? De ce voi va temeti de moarte? Pentru ca nu suntem pregatiti. Vedeti cata rautate este in noi?! Si daca astazi Dumnezeu ar spune: uite, pana diseara mori! S-ar schimba omul complet, dar nu de dragostea lui Dumnezeu, ci de frica mortii. Dar de frica mortii, de frica iadului nu-i mantuire, fratilor, si nici iertare nu-i. Multi citesc in Sfanta Scriptura si zic: uite focul vesnic, viermele neadormit, chinul, putoarea iadului, chinurile vesnice, ce fioros este! De antihrist ma tem. Trebuie sa va temeti numai de pacat, sa nu-l savarsiti. Teama sa aveti de pacat, dar daca va intoarceti la Dumnezeu, nu de frica iadului, ci de dragostea cerului. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea aceasta, ca a dat pe singurul Lui Fiu ca jertfa de rascumparare, ca cei care vor crede in El sa nu piara, si sa aiba viata vesnica. SDC16053

Frati crestini, pentru cei care cred in Dumnezeu, nu exista moarte. Cand moare omul, nu se sfarseste viata, atunci de-abia este inceputul vietii. Viata aceasta pamanteasca este data pe o vreme scurta, ca o pregatire pentru un examen de a intra in vesnicie. Cum fiecare se straduie  de a intra la o scoala, se pregateste, invata, se straduie intru toate, asa, pentru un crestin adevarat este viata aceasta, doar o pregatire pentru vesnicie. Si de atuncea doar incepe viata ta – ori cu Dumnezeu, ori cu satana – si nu sfarseste niciodata. De aceea spune: si fara de sfarsit. Cei buni se vor bucura cu Domnul in vecii vecilor. Aceasta inseamna in veci de veci: fara niciun sfarsit. Nu mai sunt nici mii de ani, deci fara de sfarsit. Iar cei rai, in veci de veci se vor chinui cu satana in iad. Dar prea putin ne-ar interesa despre lucrurile cu satana. Mai mult despre dragostea lui Iisus cel rastignit.

Se spune ca fiecare om, cand moare, are o dorinta. Unul vrea apa rece, altul ar vrea ceva sa manance. Este o dorinta. Si se spune ca inaintea mortii oamenii fug repede si se strang sa-i indeplineasca dorinta. Care este dorinta unui crestin cand moare? Veti putea spune cum a spus Sfantul Stefan? Eu ma gandeam la sfintii mucenici, la sfintii Bisericii noastre, ca multi inca si astazi mai cuteaza sa intrebe: oare care este credinta aceasta adevarata? care este credinta cea dreapta?  martirii inchisorilorNici pana astazi n-ati vazut-o? Care este calea care duce spre cer? Cine a mai avut, si care confesiune a putut sa dea atatia sfinti, atatia martiri? Dar L-au iubit cu adevarat pe Dumnezeu si de aceea ei n-au suferit singuri, si Hristos a suferit cu ei. Si Hristos ii intarea pe aceia care mureau in chinuri grele, in suferinte. Pentru sfintii lui Dumnezeu, inchisorile erau ca niste altare. Unii dintre ei mereu il vedeau pe Iisus cel rastignit jertfindu-Se, si ei se jertfeau impreuna cu El si ei nu simteau nici greul.

Citeam in cartile fratelui Traian, cand spunea despre inchisorile in care statea si chinurile pe care le-a avut. Si intr-o clipa te gandeai ca nu se poate asa ceva. Nu se poate ca un om sa poata duce atata, si chiar ca-i drept, ca nu poate, daca nu era Hristos cu el. De aceea, luati-L pe Hristos, fratii mei, in viata voastra, in familia voastra, la copiii vostri, in durerea voastra, in suferinta voastra, in rugaciunea voastra, luati-L pe Dumnezeu! Tare greu o sa va fie fara Dumnezeu cand veti pleca din lumea asta. Aici cumva mai cu o minciuna, mai cu o inselatorie, mai inselam pe Dumnezeu mai inselam pe om si merge cum merge. Dincolo nu merge nimic. Va dati seama cat de greu este chinul aici pe pamant pentru o boala, pentru o suferinta! Da’ sa fii chinuit vesnic?! Daca as nimeri in iad – si ma rog mult ca Dumnezeu sa aibe mila si de mine -, n-ar fi nici un chin mai greu decat chinul ca am ramas fara Dumnezeu in veci de veci, pentru ca n-am ascultat, pentru ca am refuzat dragostea Lui de pe cruce si jertfa rascumpararii Lui minunate.

Vedeti ce frumos este astazi? Vedeti ca parca ati uitat pentru o clipa de tot ceea ce se intampla in lumea asta? Si ce bine ar fi daca toata viata noastra am trai-o cu Dumnezeu! Ca tare urat am trait – si eu si voi. De multe ori, ca am stiut sau n-am stiut, am facut multe rele; si suntem vinovati tare mult. Din copilarie si pana acum numai pacate am adunat. Si nu stiu cat mi-a mai ramas in viata ca sa pot plange pacatele vietii mele. Neascultarea, raul din mine, pacatele pe care le-am facut si le-am adunat si am murdarit haina curata. Iubiti crestini, dar este salvare pentru toti. Hristos nu in zadar a intins mainile pe cruce. El a aratat dragostea si jertfa Lui minunata, si cat de mult a putut sa iubeasca.

Vedeti, nicio mama n-a murit pentru copilul ei, nicio mama nu s-a jertfit in locul copilului ei, cat de mult il iubeste. Vedeti ca noi iubim putin. Dragostea lui Dumnezeu e fara margini, si iarta pe orice pacatos, care vine la El. De multe ori aud din gura crestinului: sunt pacatos, sunt rau. Multi spun ca: nu mai am iertare, ca au facut prea mari pacate. Nici un pacat nu-i mai mare in lumea asta, fie ca e omor, fie ca e betie, fie ca e curvie, ca e rautate, nici un pacat nu-i mai mare si nu poate intrece nicun pacat dragostea lui Dumnezeu. Toate vi le iarta,  numai veniti! Si daca veniti, nu va mai duceti niciodata de aici, de langa crucea lui Iisus cel rastignit. Dragii mei, va rog din suflet si va indemn pe toti: nu ramaneti fara Dumnezeu in lumea asta, si pregatiti-va sa mergeti cu El si dincolo, in vesnicie!

Vremurile sunt foarte grele. Niciodata nu ne-am mai gandit ca vor veni aceste vremuri. Si nu  le cunoastem. Noi suntem niste oameni atat de slabi, si multe lucruri nu le cunoastem, nu le vedem, nu le stim, insa mai mare pericol ca astazi n-a fost si nu este niciodata! De aceea pastrati credinta ca o comoara, pastrati curatenia si statornicia ca o comoara, sa nu le ia nimeni! Si sa nu aveti niciodata alte crezuri, decat un crez pe care a fost zidita Biserica lui Hristos, dreapta credinta. Avem mantuire [aici] si niciodata nu o vad in alt loc mantuirea mea. Daca aici am gresit si am cazut, aici ma voi ridica si voi striga spre Domnul. Nu inseamna ca daca parasesti, si intri pe alta poarta, la vecin [la sectanti, la schismatici, n.n.], de-acuma esti om desavarsit sau om curat. Ci lacrimi de pocainta. Multi isi pun nadejdea in apa, ca daca merg si se boteaza a doua, a treia oara,  el este iertat. Dar nu-l spala apa. Nu vedeti cata rautate?! Cata apa ar trebui turnata inlauntrul nostru, nu pe dinafara, inlauntrul sufletului, acolo, cata apa ar trebui turnata, ca sa spele rautatea din noi. Noi stam aici si poate nu ne putem suporta unii pe altii. Sau poate vezi pe cineva care ti-a facut si el o data rau in viata si indata incepem: dar si el a venit aici? Da, dar Hristos si pentru el a murit. Si pentru toata lumea a murit Hristos, si pentru noi toti a murit Hristos. Si ne bucuram ca voi ati venit ca sa puteti multumi lui Hristos pentru jertfa si dragostea Lui. Doar venirea voastra este un semn ca vreti sa rasplatiti Domnului, pentru toata dragostea pe care ne-a dat-o si ne-o da mereu si ne-o va da, si ne va da cat va exista lumea pe pamant, va exista iertarea si dragostea lui Dumnezeu. Dar pregatiti-va, dragii mei, cu o inima cat mai curata, cat mai sincera; sa nu fie nici un viclesug, cat mai curata, si sa ramanem statornici aici.

Vedeti cum parintele Iosif Trifa, si pana la el atatia si atatia mii de sfinti, prin cat au trecut dar n-au lepadat [credinta]. Sfantul Ioan Gura de Aur, a carui Liturghie se savarseste, de cate ori a fost caterisit, pedepsit, si vedeti, iubiti crestini, cum dragostea lui Dumnezeu a facut ca sa ajunga. Si nu poate nimeni invinui pe nimeni, nici pe cei care au chinuit, nici pe cei care au vandut, pentru ca dragostea cere ca sa dai jertfa, in dragostea curata trebuie sa te daruiesti. […]

Arhierejskaja_hirotonija_Longina_Zhar_46_3Doamne, ajuta-ne si sa traim ca-n cer, si sa ne iubim ca-n cer! De aceea si spune: “precum in cer, asa si pe pamant“. Acea dragoste sfanta din vesnicie sa pogoare din cer peste noi, fiecare! Eu spun aceste cuvinte si as vrea sa multumesc parintilor, fratilor, surorilor, tuturor acelora care suntem aici impreuna, ca am putut impreuna sa ne rugam, sa inaltam o ruga spre cer. Zilele de acestea vor fi destul de putine. Prigoane si necazuri mari. Nu vedeti Biserica cat de incercata a fost, ortodoxia noastra? Cui i s-ar deschide gura sa spuna, si sa  marturiseasca despre o alta credinta, despre un alt Crez?  Cum ai putea sa parasesti pe mama ta si sa te alipesti de o femeie straina si sa spui ca-i mai buna sau mai frumoasa?  Niciodata, si nici o gura n-ar trebui sa se deschida, si n-ar trebui sa primim ecumenismul, ratacirile, curvia duhovniceasca, care e atat de periculoasa pentru tot ce este in jur. Sa vrem ca toata lumea sa se intoarca la dreapta credinta, dar noi sa pastram curat sfanta noastra Ortodoxie, cu toata inima, cu toata dragostea.

Ma gandeam aici, la o intamplare; v-am spus de multe ori. Un copil, crescand langa mama lui, el o iubea mult. La scoala, toti copiii din scoala, radeau de el si-i spuneau: “mama ta este cea mai urata mama“. Si lui ii era greu. Si tacea din gura, ca nu voia sa-i spuna mamei. Dar intr-o zi, cand toti il bateau, si-l imbranceau, si-i ziceau: “uite daca te-ai uita ce mama urata ai tu...” Si el s-a dus acasa si s-a prins de gatul mamei si a inceput sa planga, si a spus: “mama, de ce toti spun ca tu esti cea mai urata?“. Dar mama a spus: “asa este dragul mamii. Cand te-am nascut, tata a murit, si am ramas singura cu tine. Te-am pus in leagan si m-am dus spre gradina. Si cum praseam, am intors capul si am vazut ca flacarile focului au iesit pe geamuri afara. Cand am ajuns in usa casei, focul a cuprins usa si era numai foc. mama in lacrimiCand am intrat, mi-am acoperit cu palmele fata, sa nu arda focul. Cand am ajuns la leaganul tau, te-am cuprins la sanul meu cu mainile mele, si iesind prin foc, focul mi-a ars fata“. Mama avea o fata arsa de foc. “Dar nu-mi pasa de mine si de fata mea, ci doar imi doream salvarea ta, sa te salvez pe tine. Pe tine doar te mai aveam in lumea asta, care erai singura mea mangaiere si dragoste“. Atunci copilul a cuprins-o pe mama si a zis: “Mama, tu esti cea mai frumoasa mama din toata lumea. Daca toate mamele au dat o singura data viata copiilor, tu mi-ai dat si a doua oara viata, cand m-ai salvat din foc“.

De aceea, dragii mei, cat vor spune rau de Biserica noastra, de icoanele noastre, de sfanta cruce, ea ne ramane cea mai scumpa si cea mai draga. Si cea mai scumpa este aceasta credinta pe care trebuie sa o iubiti. Dar voi, mamelor scumpe, scoateti copiii vostri din focul lumii trecatoare, din pacatele acestea! Ca asa-i de greu sa-i vezi noaptea pe drumuri, imbracati asa cum sunt. Fie-va mila de ei, rugati-L pe Dumnezeu, rugati-i pe ei! Veniti impreuna! Si voi, dragi copii, ascultati, intorceti-va si credeti, caci viata asta trece tare repede, este inselatoare, ea se duce repede, nu se mai intoarce niciodata! Nici ziua de astazi nu o veti mai gasi nicicand! Nici mama care te asteapta cu lacrimi, cu mancarica facuta, nu-i vesnica. Dar vine o zi cand vei gasi numai un lacat pe usa. Toate sunt numai pentru o vreme. Dar trecand prin vremea asta, prin viata asta, nu ramaneti fara vesnicie, nu ramaneti fara de Hristos. Toti am cazut, tot suntem vinovati,  dar toti sa ne intoarcem la Domnul, ca pe toti ne iubeste si pe toti ne iarta.

Eu il rog pe bunul Dumnezeu, sa reverse harul peste voi, mila Lui, sa ne deschida ochii sufletului, sa putem crede cu adevarat, sa putem privi spre cer senin, sa ne putem hrani din viata duhovniceasca, din Sfintii Parinti, din Sfanta Scriptura, din cartile Oastei Domnului. Oastea Domnului a fost si va ramane sincera, ascultatoare, chiar daca va trece prin multe tulburari, prin multe necazuri. Se cere sa se curateasca de multe ori, de multe ispite. Daca sunt caderi, sa stiti ca din cauza noastra, a oamenilor. De multe ori sa stiti ca oamenii isi doresc marire, isi doresc cinste, dar gandeste, omule ,cine esti tu si cine este Dumnezeu, gandeste la viata ta, la pacatele tale, si niciodata nu te vei mari. Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui“, spune Sfantul Siluan Athonitul. Mintea voastra in iad sa o tineti, acolo. Smeriti-va, ca nu suntem nimic, sa stiti, suntem numai niste pacatosi, care asteptam salvarea, care traim in valurile lumii trecatoare, si multi se ineaca dar multi se salveaza. Si strigati pe Domnul cum a strigat Petru, si aplecati-va la picioarele crucii lui Iisus cel rastignit. [..] Si THE_CRUCIFIXION-webparintele Iosif, tot asa a spus: “veniti la Iisus ce rastignit, primiti-L pe Iisus cel rastignit, purtati-L, duceti-L pe Iisus cel rastignit la lume, spuneti-i de El”. De aceea a si zis: nu vreau nimic altceva sa stiu in mijlocul vostru, decat pe Iisus, si Acela rastignit. Domnul sa va ajute pe toti sa aveti pe Iisus cel rastignit in viata voastra, in inima voastra. Si daca ati gresit dragii mei, poate v-ati lepadat de credinta, poate v-ati lepadat de adevar, ati crezut, ati crezut in alte crezuri si ati parasit lucrarea aceasta frumoasa si minunata, intoarceti-va prin harul pocaintei, prin lacrimile pocaintei, prin smerenie si primiti-L inapoi pe Iisus, si nu va duceti de la El niciodata. Domnul si Maica Domnului si toti sfintii din cer sa va ajute!

[…]

Nu-i frumos intr-o lucrare, intr-o biserica, sa iasa preotul sa spuna: stati linistiti! Inseamna ca suntem niste copii neascultatori. Daca am fi copii ascultatori, capurile jos, am privi pamantul si mintea am urca-o la cer, spre Dumnezeu.

[…]

Cand eram la Bucuresti odata, si am vazut ca mor, am rugat pe Dumnezeu, ca inca o biserica sa o inalt Sfintei Treimi. Acum Dumnezeu m-a ajutat, s-a inaltat biserica, e frumoasa. De multe ori oamenii spun ca-i prea frumoasa. De multe ori oamenii privesc numai zidurile, dar sensul duhovnicesc nu-l vede nimeni. Fratilor, nu va uitati la vopselurile acestea, la zidurile acestea. Ci slava Domnului ca s-a inaltat o rugaciune, o candela s-a aprins spre cer. Voi dormiti noaptea, manastirile se roaga, si plang, si inalta rugaciuni spre cer; chiar putinii care mai sunt, dar slava Domnului, si multumim Domnului, pentru viata aceasta monahala, pentru cei care, ca randunelele zboara, si se pregatesc de zbor pentru imparatia vesnica.

Voi aveti multe griji: bani, constructii, copii. Un calugar are un singur dor si o singura grija, de-un suflet si de-un cer, si pentru lumea asta. Sfantul Siluan Athonitul a spus ca niciodata nu s-a rugat [numai] pentru el. El statea acolo la Muntele Athos, si se ruga pentru lumea aceasta, ca Dumnezeu s-o ajute. Si in toate rugaciunile Bisericii, ale Sfintei Liturghii, ea este pentru voi. Si, slava Domnului, ca daca ar fi mai multi sa doreasca o viata curata, o viata singura cu Dumnezeu impreunata, tare frumos este. Si de-ar da Dumnezeu cat mai multi sa fie in manastiri, sa putem inalta impreuna rugaciunile noastre la ceruri. Dar voi rugati-va, ca avem si noi nevoie mare de rugaciune. Si diavolul ispiteste astazi, si diavolul vrea ca sa ne “civilizeze” pe toti, sa uitam de starea de omenie, de rusine, de bun simt. Eu nu mai stiu ce zic batranii de astazi, cand vad ce se petrece in jur, cand vad cum au trait ei, si cum traiesc tinerii de astazi, la ce stare s-a ajuns in viata asta, de nerusinare, de nesimtire. E tare grea fratilor! Eu, cum ma uit cum se poarta tinerii, cum vorbesc cu parintii e destul de dureros, dar mai ales si cum ne purtam cu Dumnezeu.  Intoarceti-va cu pocainta, cu dragoste, la Domnul! Slavit sa fie Domnul! Amin.

PS-Longhin-de-Banceni-Mihail-Jar

Legaturi:


Categorii

Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Ecumenism, Episcopul Longhin Jar, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “Predica puternica a Parintelui Longhin de la Banceni (2011, video): LUATI-L PE HRISTOS IN VIATA VOASTRA, IN FAMILIA VOASTRA, IN DUREREA VOASTRA!

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile? -
  2. Pingback: Din cuvintele de folos ale unui parinte athonit de o luminata simplitate: “SPORESTE FARADELEGEA si de aceea se apropie a doua Venire. CINE ARE MARE DRAGOSTE CATRE EA, VA FI AJUTAT DE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU. Maica Domnului are putere, dar
  3. Pingback: Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? -
  4. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL da marturie vie despre IUBIREA MILOSTIVA a lui Dumnezeu pentru CEI PACATOSI -
  5. Pingback: ZIUA CAND SE TERMINA PIESA DE TEATRU, SE ARUNCA MASTILE SI SE ARATA ADEVARUL DESPRE FIECARE: “Nu‑mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru…”. CINE ESTE OM si cine lup, leu sau naparca? -
  6. Pingback: Predici audio “provocatoare” duhovniceste despre IUBIREA VRAJMASILOR si IUBIREA CASNICILOR. “Lui Dumnezeu Ii place sa-I spunem: NU POT, DOAMNE! Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta“ | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: LUPUL CU CHIP DE MIEL si… CEI DUPA CHIPUL SAU: “Pe cand la exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie, ura si osandire” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: Predici audio la INVIEREA FIICEI LUI IAIR si SFANTUL NECTARIE TAMADUITORUL. Invidia prigonitoare – “umbra privirii lui Cain peste lume” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile? | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: Parintele Miron Mihailescu: CUM SA TE ROGI NEINCETAT? CUM DEVENIM NOI INSINE? POTENTIALUL DE SUBLIM DIN NOI. “Mântuitorul nu promite uşurinţă, confort, înţelegere din partea oamenilor; promite, însă, că va fi cu noi” | Cuvântul Ortod
  12. Pingback: CU CE GANDURI SA PORNIM IN ANUL CEL NOU? | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: PREDICI SI MEDITATII LA PILDA FIULUI RISIPITOR: Parintele Ioanichie Balan: “NU E ALT PACAT MAI RASPANDIT ASTAZI DECAT PACATUL DESFRANARII. Duhul desfranarii racneste ca un leu salbatic si umbla sa insele cat mai multi”/ TATAL RISIPITOR DE DRAG
  14. Pingback: BUCURIA POCAINTEI – Mitropolitul Antonie Bloom: “HRISTOS CAUTA LA PROFUNZIMILE OMULUI si cunoaste ce anume sta in spatele cuvantului sau al faptei. Hristos nu poate fi pacalit nici de ceea ce este la aratare”. PRIMEJDIA NEPASARII FATA DE
  15. Pingback: Mare este caderea omului! Oamenii au devenit mai primejdiosi decat dracii… ARMA CLEVETIRII MINCINOASE. Pana unde merge acceptarea calomniilor? | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: VINO, DOAMNE IISUSE! “Nu te teme! Eu sunt Dumnezeul tău şi te ţin de mână şi te întăresc…” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: PREDICI LA DUMINICA A II-A DIN POSTUL MARE (a Sfantului Grigorie Palama): “FUNIA” BUNATATII LUI DUMNEZEU CARE NE IARTA PACATELE: “Te conjur din partea lui Dumnezeu celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia!” | Cuvântul O
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate