PARINTELE MELCHISEDEC, staretul Man. Putna, trage cu putere clopotul trezirii neamului privind incercarea de DISTRUGERE A FAMILIEI: “Au sosit vremurile marturisirii Adevarului si ale despartirii apelor! NU ESTE DE TACUT!”

18-06-2013 Sublinieri

melchisedec-velnic

Dragii mei, poate va spune cineva că va fi doar o lege, dar noi ne vom vedea de viața și de credința noastră mai departe. Nu, dragii mei! Legiferarea păcatelor împotriva firii, a sodomiei, a gomoriei – păcate pentru care în Vechiul Testament, vă amintiți foarte bine, Dumnezeu a trimis foc din cer –, legiferarea acestora atrage pervertirea firii, are consecințe asupra întregului neam.

Au sosit vremurile, dragii mei, când trebuie să mărturisim Adevărul. Au sosit vremurile când trebuie să ne detașăm, să despărțim apele tulburi de apele limpezi. E timpul să spunem răului că este rău și binelui că este bine, nu să amestecăm binele cu răul.

***

mormant-stefan-cel-mare-putna-1

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Preacuvioși părinți și frați, iubiți credincioși,

Mărturisim în aceste zile Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer şi ne salutăm cu salutul „Hristos S-a înălţat!” până la Duminica ce urmează, a Rusaliilor, când vom prăznui Pogorârea Sfântului Duh, întemeierea Bisericii noastre.

Proorocul Solomon, în Pilde, spune că e este cu neputinţă să cunoști mersul corăbiei pe mare, să urmărești urma șarpelui pe stâncă și drumul vulturului pe cer. Este greu să înțelegi lucrurile acestea, spune el, este greu să pătrunzi aceste taine. Sfinții Părinți tălmăcesc acest cuvânt în felul acesta: așa cum corabia pluteşte pe mare și nu se cunoaște drumul pe unde a trecut, astfel a fost zămislirea Fecioarei Maria. Urma șarpelui pe stâncă face referire la pogorârea lui Hristos la iad, căci nu a știut iadul că l-a primit pe Hristos. Iar urma vulturului pe cer face referire la Înălțarea Domnului la ceruri. Odată cu înălțarea Sa la ceruri El a înălțat şi firea noastră omenească.

Am ascultat astăzi cu toții, în această duminică, a șaptea după Paști, învățătura Bisericii noastre despre Sinodul I Ecumenic, şi în cuvântul de învăţătură a fost prezentat în detaliu tot ce s-a întâmplat la Sinodul I Ecumenic și învățătura stabilită acolo.

De ce am spus acest cuvânt de la Înțeleptul Solomon? Pentru a ne aduce aminte că scopul firii umane este să se înalțe către cele de sus, să se înduhovnicească. Noi, cum frumos spune un Sfânt Părinte, îl avem pe Hristos înaintea noastră. El a mers înainte ca să ne pregătească loc, și spre cele înalte trebuie să ne îndreptăm. În plus, Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic au pus accent pe unitatea Bisericii.

Dragii mei, vreau să atrag atenția asupra unui lucru care se petrece sub ochii noștri, ai tuturor. De multe ori noi stăm pasivi, nesimțitori la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și această pasivitate a nu vine decât din lipsa de credință fierbinte. Nu avem o credință vie, statornică, luminată de Duhul lui Hristos, luminată de Duhul Evangheliei. Am spus că firea umană a fost lăsată de Dumnezeu ca să se înalțe, nu să se coboare, nu să se întoarcă spre cele de jos, ci să se îndrepte spre cele de sus.

Trebuie să fim uniți și să ne rugăm, căci trăim niște vremuri foarte grele pentru întregul neam. Nu ne dăm seama cu toţii de ce se întâmplă și de care vor fi urmările a ceea ce acum se dezbate și urmează să se legifereze. Am spus de atâtea ori, aici, în biserică, faptul că astăzi credința noastră și familia sunt vânate. Se vrea distrugerea familiei, a familiei sănătoase, sfinte și bune. Se urmăreşte desfiinţarea legii aceleia strămoșești bine așezate în Biserica noastră și în neamul nostru.

Au doar am fost un neam pervers? Au doar am fost un neam care n-a avut la căpătâi Evanghelia, încât astăzi trebuie să dăm și să aprobăm legi care să fie împotriva Evangheliei? Au doar trebuie să avem o Constituție care să fie departe de duhul neamului nostru? Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem și pentru care trebuie să facem ceva, nu să stăm cu mâinile în sân.

Prima dată aș face îndemnul să ne rugăm. Au doară la temelia neamului strămoșilor noștri, la căpătâiul lui Ștefan și al atâtor domnitori oare a stat legea păcatului? Oare au fost păcatele la căpătâiul lor sau a fost Evanghelia lui Hristos? Pe ce s-a întemeiat acest neam? Pe desfrânare? Pe sodomie? Pe păcate împotriva firii, care acum ajung să fie legiferate?

Hristos S-a înălțat la cer ca să înalțe firea umană. Ne-a deschis nouă drum, ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem. Să se întrebe parlamentarii noștri și toți cei pe care i-am votat și i-am ales ca să ne reprezinte: oare tatăl și mama lor, strămoșii lor, ce spun? Bunicii care i-au crescut, ce spun când văd ce propun ei în Parlament?

Dragii mei, poate va spune cineva că va fi doar o lege, dar noi ne vom vedea de viața și de credința noastră mai departe. Nu, dragii mei. Legiferarea păcatelor împotriva firii, a sodomiei, a gomoriei – păcate pentru care în Vechiul Testament, vă amintiți foarte bine, Dumnezeu a trimis foc din cer –, legiferarea acestora atrage pervertirea firii, are consecințe asupra întregului neam.

Prin anul 2007­–2008 l-am vizitat, împreună cu părinţii de la această mănăstire, pe Părintele Arsenie de la Techirghiol. I-am pus atunci această întrebare: „Sfinția voastră, cum interpretați acest text al Sfintei Scripturi, «urâciunea pustiirii a ajuns în locul cel sfânt», la loc de cinste?

Răspunsul părintelui a fost clar: păcatul se așează în locul cel sfânt. Care e locul cel sfânt? Mintea și inima noastră. Trupul nostru trebuie să fie templu al Duhului celui Preasfânt și nu altceva. Mintea noastră trebuie să fie locaș al Duhului lui Dumnezeu și nu altceva.

Și, pe lângă toate acestea, ce lege este aceea care îngăduie păcatul? Au doară nu am avut un regim comunist, care a vrut să impună o morală fără Dumnezeu? Dar în acea morală fără de Dumnezeu era mai bine ca acum, sincer să fim. Era mai bine atunci ca acum, pentru că acea morală îl înlătura pe Dumnezeu, dar nu legifera păcatul. Era împotriva păcatului. Pe când acum s-a ajuns să legiferăm păcatul.

Nădăjduim, dragii mei, că se vor lua decizii înțelepte. Nădăjduim că cei care atentează la ființa și la identitatea neamului nostru nu vor izbândi. Ieri l-am serbat pe Eminescu, ziua lui de naștere în veşnicie. Dragii mei, citiți Eminescu. Vedeți cât de frumos a scris despre neamul nostru, despre spiritualitatea noastră, despre rădăcinile noastre care sunt bune și sfinte. Ei bine, aceste rădăcini trebuie păstrate. Nu trebuie otrăvite. Nu trebuie injectate în rădăcina neamului nostru perversiunea, păcatul, fărădelegea, ci trebuie să ne păstrăm în demnitate sfântă și curată. De aceea, dragii mei, fiind în această perioadă, când trebuie să ne înălțăm sufletește, nu să coborâm către cele de jos, să ne rugăm mai mult.

Îndemnul nostru, al tuturor, este un îndemn la rugăciune, ca Dumnezeu să ne dea limpezime și curaj în a mărturisi Adevărul. Au sosit vremurile, dragii mei, când trebuie să mărturisim Adevărul. Au sosit vremurile când trebuie să ne detașăm, să despărțim apele tulburi de apele limpezi. E timpul să spunem răului că este rău și binelui că este bine, nu să amestecăm binele cu răul. O lege care promovează imoralitatea, aceea nu este lege, aceea este fărădelege. Aceea nu este ceva care să se impună, pentru că în interiorul nostru este sădită legea morală.

Spune Sfântul Apostol Pavel limpede în Epistola către Romani: „Păgânii care nu au lege – deci nu aveau legea creștină – din fire fac cele ale legii”. Adică își dau seama de ceea ce este bine și ceea ce este rău, de ceea ce este păcat și de ceea ce este virtute. Ei bine, să ne rugăm la preabunul Dumnezeu ca să dea tuturor limpezime minții, căci li s-a cam întunecat mintea.

S-a vorbit astăzi de Arie, de eretici și de nelegiuirile care îi stăpâneau. Dragii mei, când omul se desparte de Biserică, când se desparte de Adevăr, să nu credeți că imoralitatea este departe de el. Pe cel care se desparte, ereticul, când a plecat din Adevăr, diavolul are grijă, smulgându-l din adevărata credință, să-l treacă prin toate mârșăviile și prin toate păcatele.

Ați auzit, poate, că sunt atâtea și atâtea secte unde este promovată imoralitatea: incestul, orgii, desfrânări. Dacă nu ați auzit, veți auzi, ați auzit acum. Sunt secte unde sunt încrucișări, amestecări de sânge, care nu sunt altceva decât desfrânări în grup. V-am spus: diavolul nu se va mulțumi niciodată să-i răpească omului numai dreapta credință, ci caută să-l terfelească în cele mai urâte și în cele mai netrebnice păcate, de care rușine este și a grăi, cum spune Sfântul Apostol Pavel.

De aceea, dragii mei, fiind astăzi în Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, nădăjduim în unitatea Bisericii noastre și într-un duh cuminte, în duhul Sfinților Părinți, al Bisericii noastre. Împreună, cler și popor, trebuie să fim uniți și să ne păstrăm identitatea. Să păstrăm acest pământ sfânt și curat. De câte ori n-ați mărturisit, dumneavoastră, care ați fost plecați în afară, când v-ați întors în țară, că nu este un pământ mai sfânt și mai frumos ca acesta al patriei noastre? De ce? Pentru că a fost sfințit cu sudoarea strămoșilor noștri, cu genunchii pe care și i-au plecat, cu viața lor sfântă și curată, demnă, pe care au dus-o în frică de Dumnezeu. Ei bine, noi, cei de acum, trebuie să mergem tot așa. Tot în acest duh. Pe masa noastră de lucru tot Sfânta Evanghelie trebuie să fie, Crucea tot la pieptul nostru, trebuie să îl mărturisim tot pe Hristos Domnul și adevărurile pe care El ni le-a adus, iar păcatele, nelegiuirile care au fost legiferate în Apus și pe care vor și ai noștri să le legifereze, acestea n-au ce căuta. De aceea să fim tari, să nu vă fie rușine, să nu vă fie teamă în a mărturisi Adevărul.

Dascălii, profesorii, primarii, și absolut toți cei care aveți o funcție de conducere undeva, luați atitudine împotriva a ceea ce se întâmplă, a imoralității care ni se impune, pentru că iarăși spun: e vânată ființa, identitatea noastră națională. E un atentat la cultura noastră și la spiritualitatea noastră. Noi avem o cultură și o spiritualitate, un neam, un popor bine întemeiat, bine așezat pe niște valori și nu trebuie să le pervertim, nu trebuie să le schimbăm.

Moda lumii” – auzeam pe cineva că spunea despre ce se încearcă să se înscrie în noua Constituție pe care vor să ne cheme să o votăm. Dacă nu va fi cum trebuie nu ne vom prezenta. Să nu mergem la Referendum dacă ea nu va fi în duhul neamului și a spiritualității noastre. De ce? Pentru că nu este a noastră. Nu mă reprezintă, nu mă caracterizează.

S-a ridicat cineva și a spus că trebuie să recunoaștem meritele Bisericii Ortodoxe și a celorlalte biserici din țară, contribuția lor la istoria neamului. Și altcineva s-a ridicat și a spus: Iarăși Biserica? Când vom deveni un stat civilizat?

Aceasta e civilizație? Pardon! Dacă trebuie să fiu pervertit și să-mi pervertesc mintea și conștiința, aceasta nu-i civilizație. Acesta este un abuz. Ceea ce fac ei este un abuz împotriva ființei și a identității naționale, pentru că ei caută să ne schimbe pe noi și să fim noi cum sunt ei. N-aibă decât! Să fie ei! Dacă ei nu știu să apere valorile noastre, nu trebuie să ne facă și pe noi ca pe ei.

De aceea, dragii mei, să-mi iertați vehemența cu care poate am vorbit, dar nu este de glumit. Nu este de tăcut, ci trebuie vorbit, cum am spus și cum a îndemnat Sinodul Mitropolitan. Poate unii cunoașteți, poate unii nu cunoașteți: miercuri, la Mănăstirea Neamț, s-a întâlnit Sinodul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a luat atitudine faţă de ceea ce se întâmplă și a îndemnat tot clerul și pe credincioși la rugăciune, la veghere, la trezvie și la adoptarea unei atitudini. De aceea nu trebuie să tăcem.

Am spus că este cel mai mare atentat care se face asupra culturii și a spiritualității noastre naționale: să pui non-valoarea în locul valorii, să pui păcatul în locul cel sfânt, la loc de cinste. Aceștia grăbesc sfârșitul, dragii mei. Îl silesc pe Dumnezeu să se comporte altfel decât vrea El. De aceea, dându-ne seama că-L silim pe Dumnezeu să se comporte astfel, noi, cu atitudinea noastră, cu bunătatea, cu dragostea, cu rugăciunea fierbinte să-i cerem lui Dumnezeu să le schimbe mintea, să le dea cunoștința Adevărului, tăria mărturisirii Adevărului, a dreptei credințe.

Cum am spus: să meargă toți aceștia să-și întrebe părinții, să-și întrebe strămoșii, să-i întrebe pe toți aceia care stau la temelia neamului nostru: ei cum au mers, ei cum au trăit, ei cum au fost? Și dacă vor avea un răspuns pozitiv, să-l urmeze. Să facă ce au făcut înaintașii și nu altceva. Găsim la biserici, la mănăstiri, tetraevanghele date de sfinții noștri voievozi, de domnitorii noștri, de cei care au întemeiat neamul și țara. Să vadă toți aceștia pe ce trebuie să întemeieze o Constituție: pe Adevăr și pe dreptate, nu pe altceva. Și Adevărul este unul: Hristos este Adevărul, Calea pe care trebuie să mergem.

De aceea, nădăjduim în rugăciunile noastre, ale tuturor. Fiecare să se roage după cum poate: să postească o zi, două, cât poate, să facă ceva. Să zică „Doamne miluiește!” de patruzeci de ori. „Dă-le, Doamne, înțelepciune; dă-le, Doamne, nițică smerenie!” Căci, dragii mei, dacă vor avea nițică smerenie își vor da seama că greșesc. Dar, când omul trăiește în înfumurare, în închipuire, este greu să-şi înţeleagă greşeala. Ce este un eretic? O minte nerăstignită. Ce este un păcătos? Tot o minte nesmerită. Pe când cine se smerește își recunoaște starea în care se află și caută să se înalțe precum vulturul și urmează Vulturului a cărui Înălțare la ceruri am serbat-o, îi urmează lui Hristos. Aici este mintea cea limpede și curată.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne păstrăm cât mai mult identitatea noastră, spiritualitatea noastră, viața noastră cea bună, familia sfântă, aceea întemeiată din soț și soție, din bărbat și femeie, căci aceasta este binecuvântată de Dumnezeu. Încă de la creaţie Dumnezeu așa a lăsat: bărbat și femeie, și nu altfel. Aceasta e temelia familiei și a societății. Nu devierile, căci sunt devieri cele ce se vor legiferate. Am spus: dacă se va ajunge și se va îngădui să vină peste noi această plagă, ea va avea urmări nefaste asupra întregului neam, dar nădăjduim că nu va fi așa ceva. Dacă vom fi uniți și ne vom ruga, nu va fi. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

pr._staret_putna_0

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Biserica la ceas de cumpana, Ce este pacatul?, Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul Intai Ecumenic (Niceea), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, LGBT.../ Casatoriile homosexuale, Marturisirea Bisericii, Parintele Melchisedec Velnic, Parinti de la Putna, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

90 Commentarii la “PARINTELE MELCHISEDEC, staretul Man. Putna, trage cu putere clopotul trezirii neamului privind incercarea de DISTRUGERE A FAMILIEI: “Au sosit vremurile marturisirii Adevarului si ale despartirii apelor! NU ESTE DE TACUT!”

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Basescu este tipul de politician care este de acord cu tot ce il poate recomanda in fata “Inaltelor Porti” contemporane ca pe un om oapabil sa se faca pres in fata lor pentru putere, si in cazul nostru pentru ca sa poate sa mai aiba acces la putere si dupa ce-si va incheia cel de-al doilea mandat prezidential…

  2. Nu se deschide fisierul pentru a asculta predica Parintelui Melchisedec.

  3. “Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiţi, zice Domnul, și de ce este necurat să nu vă atingeți, și Eu vă voi primi pe voi, și voi fi vouă Tată, și veți fi Mie fii și fiice, zice Domnul Atotţitorul. (Epistola a-ll Corinteni v17 si v18). De nu ne vom iesi din mijlocul lor și nu ne vom osebi, fii ai Sodomei vom fii (cu toată ortodoxia noastră academică care acceptă tot și nu luptă cu nimic concret). Iertare.

  4. Cuvinte de foc sunt acestea…le intelege oare Neamul nostru ?

  5. @ GeluS:

    Se vede ca nu prea, nu numai neamul, dar nici macar o parte mai consistenta a celor de la care inca mai erau nadejdi…

  6. @GeluS

    Cei care au urechi de auzit, aud si inteleg, dar nu au drept de decizie decat pentru ei insisi…
    Iar cei care au drept de decizie pentru societate nu au urechi de auzit si nici minte sa inteleaga, caci au facut “pact” cu necuratul, pentru puterea lumeasca…
    Numai Dumnezeu ne mai poate apara…

  7. Cu siguranta, cuvinte simplu de inteles. Problema este daca reactionam la ele. Firea umana este profund bolnava, intepenita intr-o imobilitate de a-si decide cu adevarat soarta. In sensul, ca auzim si credem, ne bucuram de cuvinte dar prea putin facem ceva: in sensul ca am face, dar nu prea suntem obisnuiti cu a face si din cauza asta practic nici prea am stii (din lipsa de exercitiu) cum sa actionam raportat la necesitatile reale. Aceste necesitati nu sunt deloc usor de adresat. Nu merge sa te duci sa strigi: sa nu mai facem legile asa ca nu e bine; mai rau faci. Ca nu e bine este sfatul duhovnicesc pe care l-am primit, dar in societate nu merge chiar asa. Si de fapt in intepenirea lui, omul stie ca nici nu prea are sanse cu o atitudine ca aceea. E o boala grea pe care numai Dumnezeu o poate vindeca. Nu stiu ce leac sa dau. Poate mai mult curaj si deschidere la minte. Curaj in sensul de bucurie de viata, de a face ceva, iar deschidere la minte pentru ca trebuie sa avem argumente reale, aplicabile si asteptari realiste din partea societatii (perfect nu se poate).

  8. Tot Sfântul Apostol Pavel ne avertizează că nu ne’am împotrivit păcatului până la sânge.

    Daaa !…dar asta…, de…, era viziunea lui (fundamentalistă), care… este demult depășită.

    Unde-i dragostea, de aproapele( pervers, eretic, ateu, sincretist, relativist…?, unde-i toleranţa?, unde-i supunerea (față de stăpânire)?…?.

    Nu facem noi bine că ne axam pe celelalte… Care nu supară pe nimeni (cu o excepție totuși, dacă-l includem și pe Dumnezeu aici), care sunt foarte ortodoxe, care atrag, onorează, nu pun in dificultate (pe nimeni și prin nimic), încânta,înnobilează, odihnesc, nu ne fac nici radicali, exclusivişti, rigorişti… etc.

  9. @Admin
    Cu durere,tocmai asta vroiam sa zic si eu in intrebarea mea…

  10. Astazi pana si clopotele cele mai tunatoare bat in zadar? Nu ne mai misca nimic?

  11. Aici in Canada s-a legiferat de mult
    Iar anul acesta la școala baiatului meu cel mare (16 ani )le-au ținut o conferință gay prin intercom (difuzoare in fiecare clasa)la toată școala, unde practic ii indemna sa încerce experiențe gay, ca sa vadă dacă n-au cumva inclinații homo
    Când am protestat pe lângă directoare cum și-a permis asa ceva, mi-a spus ca ea este lesbi și ca cel care a conferențiat este un prieten de-al ei și ca legal au tot dreptul și dacă vreau sa am probleme, sa ma duc sa reaclam unde vreau
    Au un fel de comitet la nivel de scoală unde se monitorizarea toate asa zisele discriminări ale minorităților sexuale.O adevărata politie interna.
    Acesta este pericolul.Ca vor reuși sa schimbe mentalitatea generațiilor tinere iar noi , anacronicii când vom dispărea, sa te ții atunci. Ca ingineria genetica a reușit, iar cei mici de-acum, vor fii părinti de maine. Poți sa mai repari.Nu! Pentru ca va trebui sa refaci drumul invers ca timp iar energia depusa va trebui sa fie dubla. Ca de la bine la rău omul se învață foarte repede,dar dacă începi sa-i pui restrictii morale, de la rău la bine, nu știu ce sa mai zic. Si-atunci in loc de doua, vor fii nevoie poate de 4 generații, ca sa revii la normal.
    Nu mai departe de-acum doua luni.Directoarea de resurse umane de la mine de la servici, a plecat in concediu de maternitate. M-a chemat in birou unde era și directorul fabricii și mi-a spus foarte clar ca știe ca sunt homofob, declarat și ca dacă vreau sa mai fiu in fabrica atunci când ea se va reîntoarce , sa am grije ce vorbesc, pentru ca înlocuitorul ei , est gay declarat și poate sa ma reclame.Iar conform noii politici a intreprinderii(o multi-națională),risc sa-mi pierd jobul dacă discriminez. Dar discriminarea merge doar într-un singur sens?am întrebat. Dreptul meu la libera exprimare nu est brimat. Nu sunt și eu la rându-mi discriminat? Si mi-au răspuns,lăsându-mi un gust amar ca, chiar dacă este împotriva convingerilor lor personale, conform noii politici interne, NU sunt discriminat. Apropo, acesta politica va trebui sa o semnez pana la sfarsitul lunii și eu nu vreau. încă nu știu care va fi consecința refuzului meu. E la nivel de corporație(engleza) și n-au primit încă instrucțiuni in acest sens in limba franceza

  12. @Nicolae Mirean

    Nicolae,pana la dragoste mai este mult,mult…pai noi nu le mai simtim si cunoastem pe cele mai de jos,ce vorbesti tu de dragostea de aproapele ?

  13. @Hrisanti
    Stiu ce pact au facut aia,insa asta nu-i scuza nici pe ceilalti care “nu au drept de decizie decat pentru ei insisi”.

  14. Incep sa ma enervez…
    Oare cum sa dam drumul la o bulboana spirituala asa cum s a dat in Franta impotriva celor fara de lege, cum sa le aratam ca poporul nu vrea prostiile astea ce se discuta in ultima vreme?
    Stiu ca Parintele zice sa ne rugam, sa postim.. dar imi pierd rabdarea..

  15. “Aceștia grăbesc sfârșitul, dragii mei. Îl silesc pe Dumnezeu să se comporte altfel decât vrea El”.
    Chiar acesta este punctul central al lor hotarat de multi ani,insa nu a izbutit mult timp pentru ca lumea,desi pacatoasa,inca il mai cunostea pe Hristos.

  16. GeluS

    Da, ai dreptate, dragostea nu cuprinde pe nimeni instantaneu, spontan, pe pământ (și în trup fiind), pentru că instinctul de conservare se manifesta automat, iar ispitele deși trec prin filtrul rațiunii și prin spațiu de veghe al conştiinţei nu mai întâmpină nici o împotrivire (acolo unde conștiința a fost pervertita ea mai întâi după chipul lumii acesteia). Dragostea pentru aproapele, pretinde renunțare la tine, (lepădare de sine), rstignire, înseamnă blocarea (voită) a instinctului de conservare, (ascultând de glasul conștiinței, de Hristos și de duhovnic), stingerea egoismului (și înlăuntru şi în afară),

  17. In afara de televiziunile private ,au inceput sa faca propaganda pederasta si pe Radio Romania Cultural si Actualitati (abonament)

  18. GeluS
    În textul coment-ului meu (la care faci referire, privind dragostea de aproapele), am formulat acele întrebări ca venind din viziunea emancipatilor, a reformiştilor (din afara și din lăuntru), ortodoxei zilelor noastre.

  19. @ stef:

    Cum, la ce emisiuni, sub ce forma?

  20. Cu referire la unde este dragostea de aproapele, este o componenta a ce am spus mai sus: nu poti sa te limitezi la credinta ta si o fortezi ca un etalon pentru ceilalti. Pentru multi, asta inseamna ca esti crestin. Dar esti de fapt egoist. Trebuie sa te ingrijesti cu adevarat de aproapele, sa il iei in serios in starea si la nivelul la care e, sa ii explici, sa ii arati cum este binele si raul, sa fii tu insuti un exemplu care vorbeste de la sine. Cu alte cuvinte nu doar pomenesti de un etalon, ci devii tu insuti etalonul Hristos (atat cat se poate pentru un om).

  21. M-a uns la inima cuvantul parintelui Melchisedec. A spus lucrurilor pe nume, fara ocolisuri, cu claritate, cu putere, cu inteligenta, coerent si curajos. Cred ca voi asculta de cateva ori acest cuvant de invatatura, pentru ca trebuie sa ne patrundem de el.
    Frumoase sunt darurile inteligentei si culturii cand sunt puse in slujba Celui Care i le-a dat omului. Iata un adevarat intelectual.
    A ajuns la moda acum printre auto-proclamatii ‘intelectuali’ pe care ii promoveaza televizorul si ziarele sa se lase in curentul pierzarii si sa se faca vocile raului. Sa nu ne intimidam cand ni se spun minciunile care hulesc credinta considerand-o retrograda, neprogrsita, potrivita mai degraba evului mediu si celor fara cultura (argumente folisite si de comunisti si readuse in actualitate de pretinsii corifei ai unei pretinse si false ‘drepte’ politice) ci sa fim constienti ca Adevarul nu e doar pentru ieri, ci Ortodoxia e si pentru azi si pentru maine si va ramane in veac, iar Domnul a dat multor intelectuali adevarati constiinta Lui.
    Ar trebui ca si noi la randul nostru, mai cu putere sau mai discret, dupa imprejurari, sa cautam sa ii facem si pe ceilalti din jurul nostru consitenti (macar membri ai familiei sau prieteni) ca suntem la o rascruce care va decide viitorul nostru si al copiilor nostri. Si ma refer in primul rand la constientizarea celor din familie si a prietenilor pentru ca nu toti avem sansa de a trai o viata autentic crestina, in familii autentic crestine, printre prieteni crestini.
    Macar printre ai nostri nu trebuie lasat sa se auda doar vocea celor care se fac instrumentele unor interese neprietene. Pe aceste instrumente intelepciunea poporului le-a numit cozi de topor, pentru ca aceste persoane care s-au pus in slujba celor care ne-au vrut raul au fost ca niste cozi pentru topoarele intereselor altora.
    Probabil nu vom putea stavili cancerul care vine peste noi, ca si-a creat de vreo doua sute de ani mecanismele de a actiona si de a se impune in cadrul statelor, dar poate il intarziem sau il mai limitam. Orice intarziere, ca si in lupta cu cancerul, nu este o lupta surda si oricum menita insuccesului, ci poate da ocazia aparitiei unui tratament. Ne poate da o zi in plus de ragaz pentru a ne intari sau a ne pocai.
    Cei cu viata mai curata ne-au avertizat ca vor veni vremuri grele, de bejanie sufleteasca. Apare deja cu evidenta acest lucru si noua pacatosilor. E clar sa se lupta impotriva natiunilor si mai ales impotriva crestinismului, o lupa accentuata importiva ortodoxiei. Dar cum alte neamuri au fost in bejanie fizica sute de ani sau chiar milenii si au rezistat, poate vom invata si noi de la ei sa rezistam in bejania sufleteasca a acestui neam. Au rezistat pentru ca si-au pastrat constiinta apartenentei la un neam si la o credinta. Daca ne vom pastra constiinta vie macar in familiile noastre, intre prietenii nostri, daca ne vom invata copiii ca au o credinta (si nu doar o credinta, ci Credinta), o cultura, un neam de unde provin si nu au venit pe lume din neant si in neant, cu ajutorul Domnului vom rezista, putini poate, dar vom rezista.

  22. Chiar nu s-a inteles ironia din cuvintele domnului Nicolae (mirean)?

    Haideti sa nu ne pierdem in dizertatii teoretice si nici sa vorbim despre a forta un etalon crestin pentru ceilalti in contextul acesta, fiindca inseamna ca nu intelegem inca despre ce este vorba, si anume ca nimeni nu impune lumii etalonul crestin inalt si ideal, ci vorbim de dreptul nostru la minima normalitate sociala si libertate de constiinta, fara de care nu mai poti nici macar respira in aceasta societate antihristica – care, tocmai ea, ni se impune cu forta. Pana stam noi sa ne intrebam cum e cu iubirea, maine ne vom pierde serviciul si chiar libertatea pe motiv de “homofobie”, iar copiii nostri vor fi SILITI sa se reeduce intru sodomie!

  23. Pingback: MARTURII, inclusiv de la cititorii nostri, DESPRE DICTATURA HOMOSEXUALITATII IN OCCIDENT sau ce teroare ne asteapta, pe noi si pe copiii nostri, la serviciu si la scoala, daca sodomia va fi "normalizata"/ INTERESANT: Mircea Badea este impotriva
  24. @DANZ,

    exact de lucrul asta mi-era si mie frica, de faptul ca vor incepe nu doar sa bage deviatiile la inaintare cu drepturi legale, ci ca vor convinge pe tineri ca ei de fapt erau homosexuali si vezi Doamne, inapoiatii din Biserica si societatea civila retrograda din Romania nu ii lasa pe bietii tineri sa isi traiasca orientarea sexuala. De fapt, orientare inseamna si alegere, ma orientez, deci experimentez, imi place, aleg, decid. Orientare sexuala inseamna prin insusi cuvantul pe care il contine o decizie facuta in urma unor stimuli din exteriorul tau. Deci cu alte cuvinte, maine poimaine primesc o tidula de la scoala copilului cum ca ar fi homosexual si nu am voie sa intervin ca imi pierd si drepturile parintesti. halal democratie!

  25. Scolile au luat fiinta la noi in tara pe langa manastiri. Ar trebui sa se reinfiinteze pe langa manastiri scoli ce tin direct de Biserica Ortodoxa
    incepand de la clasele 1-4, cu profil religios puternic, cu participare la Sfintele Slujbe a tuturor claselor dupa un program, cu manuale aprobate de Sf. Sinod a nu contine ceva contrar invataturii crestine, totusi scoli normale, cu toate disciplinele de invatamant si cu profesori exclusiv care sa necesite tot felul de aprobari de la ierarhi, dovezi de participare la un numar minim de Liturghii pe saptamana si de la duhovnic, cu spovedanie regulata, etc. Iar aprobarile acestea sa se obtina mai greu…

    Ar mai trebui niste portite de infiintat pentru salvarea copiilor pe langa Home schooling de promovat…

    Ar trebui de asemenea sa se infiinteze in parohii orfelinate in care daca ajunge un copil sa nu poata deloc sa fie infiat, ci doar, daca e cazul, redat parintilor naturali, sau sa ramana in grija acelor orfelinate

  26. Ingrid@

    Absolut de accord!

  27. Toata consideratia pentru atitudinea pr.Melchisedec.Acum cand ne-au plecat duhovnicii adevarati ,(Domnul sa le lumineze locul in Imparatia Adevarului)ne bucuram ca apa vie continua sa tasneasca prin cuvantul care cade ca o sabie ce vrea sa desparta viata de moarte.Marturisesc ca ascult cu bucurie, pe “ortodox radio” ,predicile sf.sale din dorinta de a scapa de formalismul in care ne complacem la parohie.Dumnezeu sa-l tina sanatos si sa ne dea si alte calauze vii, care sa arda pana la cer, sa ne aprinda si pe noi cu flacara Adevarului.
    In rest sa ne amintim de sfatul dragului pr.Iustin(vasnica pomenire),care spunea sa nu fim “momai imbrobodite ci ostasi ai lui Hristos”.Asadar nu caldicei, sa ne scuipe Dumneseu din gura Sa, ci sa ne rugam sa primim lumina si putere de marturisire,iar propovaduirea noastra ca ortodocsi sa nu fie numai in famili si la prieteni ci in fiecare loc in care Domnul ne binecuvinteaza pasii.
    E vreme de mucenicie, iar astazi acest lucru este echivalent cu normalitatea(mai crede cineva in alta sansa de mantuire?).Nu trebuie sa facem lucruri iesite din comun ci sa fim normali. Sa nu ne fie teama pentru ca ii avem alaturi de noi pe EI,cei care au luptat pentru neam si tara.Avem in noi trupul si sangele lui Hristos, care ne vrea vii in bucuria de a fi crestini.Am ajuns sa ne fie teama pentru locul de munca,de ce nu ne lasam in voia Lui si sub ocrotirea Lui? Mai bine sa patimim marturisind normalul credintei noastre, decat dupa, cand cu siguranta vom suferi mai mult decat acum,iar daca va fi sa patimim pentru Adevar sa fim bucurosi pentru asemenea dar. Avem astfel de exemple printre noi. De curand o crestina, asistenta madicala la un spital,indemna pacientii la credinta.Pentru a-si pastra locul de munca a fost obligata sa se interneze la psihiatrie, sa demonstreze ca este normala din punct de vedere psihic.A trecut prin toate aceste incercari si marturiseste cu aceeasi putere credinta.Iata cum se poate face mucenicie prin comportament firesc si normal, iar Domnul nu ii lasa,ii dezvaluie ca exemple pentru noi. Sa ne trezim oameni buni, si noi,si cei care ne-au mai ramas calauze pentru sufletele noasre!

  28. Pingback: MARTURII, inclusiv de la cititorii nostri, DESPRE DICTATURA HOMOSEXUALITATII IN OCCIDENT sau ce teroare ne asteapta, pe noi si pe copiii nostri, la serviciu si la scoala, daca sodomia va fi "normalizata"/ INTERESANT: Mircea Badea este impotriva
  29. Ingrid, din cate am citit in Familia ortodoxa, revista de nota 10, homeschooling in Romania este posibil numai sub umbrela unei scoli din occident care sa asigure verificarea cunostintelor copilului. Sunt curioasa daca exista posibilitatea de a studia direct in limba romana prin educatia acasa si cum se poate echivala studiul fara o scoala umbrela din america sau alta tara. Romania a prins radacini comuniste foarte puternice, statul a pus sechestru pe educatia tinerilor, astfel incat este foarte refractar sistemul la incercarea de a ne feri copiii de tot ce inseamna invatamant prost, cu influente necrestine, daunatoare, grupuri si anturaje periculoase, din ce in ce mai periculoase, indoctrinare evolutionista si multe multe altele, printre care cireasa de pe tort ar fi educatia sexuala si pro homosexualitate. In Romania tot din cauza comunismului familia si-a pierdut functia educativa poate mai mult ca in alte tari unde oamenii au dreptul la homeschooling, unde crestinii au drepturi pentru care lupta. Sunt trista sa constat ca desi in unele parohii se initiaza proiecte de catre Biserica pentru a atrage copiii macar la scoala publica pentru a evita abandonul scolar si pentru a influenta cu duh crestin tineretul, totusi este mult de lucru, e greu de cooptat forta de munca sub tutela Bisericii la nivel de parohie de tara, la orase se face mai usor scoala in tinda bisericii, la tara oamenii nu dau doi bani uneori pe educatia copiilor, sunt ori absorbiti de munci agricole, ceea ce e pozitiv dar uneori nu investesc in educatia copiilor macar un pic de atentie, ori sunt absorbiti de neputinte care ii impiedica sa dea atentia cuvenita viitorului copiilor. Tot mai multi tineri renunta la o educatie, nu doar la scoala. Necesita timp sa recuperam ce am pierdut, nu ne da batuti, problema este insa ca avem nevoie de timp si timpul nu mai are rabdare cu noi, se apropie prigoana asta si tineretul nu este pregatit, suntem luati pe sus ca popor, inca mai credem ca miza vietii noastre este sa platim credite la masina si casa etc. Tinerii sunt absorbiti de alte preocupari decat de cele duhovnicesti si timp este tot mai putin pentru a le da ragazul sa vina la credinta pe timp de pace. Cand nu va mai fi pacea asta putina cata a mai ramas, bruma asta de libertate de exprimare, atunci cati vor mai cauta pe Dumnezeu? Pe unii prigoana ii face mai autentici in credinta, pe altii nu. Doamne ajuta!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate