PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL, “taranul cu doua ierni de scoala” devenit… “teologul cel prea duios”

24-09-2011 Sublinieri

Fragment din cuvantul rostit de parintele Rafail Noica in noiembrie 2003,

in Aula Palatului Patriarhal, in cadrul simpozionului dedicat centenarului Parintelui Dumitru Staniloae si purtand titlul:

“TEOLOGIE SI MONAHISM”.

“O a doua pilda a teologiei ca stare a duhului as vrea s-o aduc prin Sfantul Siluan cel de la Athos. Sfantul Siluan, pe care unul din troparele lui il numeste teolog – si in asta vad ca Biserica, constiinta Bisericii accepta un al patrulea in numarul teologilor ei. In troparul lui care zice: “intre cuvantatorii de Dumnezeu cel prea duios” (sau cel prea dulce). Acest Siluan era un taran, cu doua ierni de scolire in Rusia tarista, dar din trairile si din citirile lui in viata monahiceasca, Parintele Sofronie spunea ca era un om citit, in sensul calugaresc al cuvantului.

[Iar un mare teolog al epocii noastre, care era intr-o zi cu noi la manastire, la trapeza, cand de praznicul Sfantului Siluan, se citea din cuvintele Sfantului Siluan (cuvinte care le avem in romana traduse de profesorul Ica sub titlul “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei), cuvintele acestea auzindu-le acel eminent teolog si arhiereu al bisericii noastre, a soptit dupa masa, parintelui Sofronie, ca pentru fiecare cuvant al acestui taran cu doua ierni de scolire – ca diploma – s-ar putea scrie o carte. Si asta dadea marturie despre el insusi, cu siguranta: el ar fi putut sa scrie o carte despre fiecare cuvant al Sfantului Siluan. Fiindca si el ca erudit, si Siluan ca om simplu, dar trait, traiau intr-o anumita masura in acelasi duh, si se intelegeau, as zice, unul pe altul. Siluan era de mult trecut la Domnul, dar cred ca si Siluan s-ar fi inteles cu acest eminent teolog].

Pentru Sfantul Siluan vreau sa dau, mai ales, ca pilda, un moment al vietii lui: criza cea mai mare, in care primeste cuvantul uimitor de la Mantuitorul: “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!”. Dupa 15 ani de nevointa extrema, limita, in fiecare noapte, pentru a ajunge, pentru a iesi din iadul, din starea de instrainare de Dumnezeu – asta-i iadul, nu importa ca sunt draci sau ca nu, desi era impresurat de draci in fiecare noapte – dar vorba era de instrainarea de Dumnezeu, de Dumnezeul iubit pe care-L cunoscuse (Il vazuse pe Hristos cu 15 ani inainte); 15 ani de nevointa sterila, cu noptile lui cand dormea poate vreo doua ceasuri – majoritatea vietii lui, doar asezat pe un scaun fara speteaza si numai cu crampeie de somn, cand adormea in nevointa rugaciunii. Si nu ajunge nicaieri. Si la un moment dat, vrand sa-I arate lui Hristos intentia lui, vrea sa se scoale de pe scaun, sa se inchine, dar vede un drac in fata lui, asa ca nu se putea inchina icoanei, fara sa aiba aerul ca se inchina dracului. Sade inapoi pe scaun zdrobit si cere Domnului: “Doamne, tu vezi ca vreau sa ma rog cu minte curata si diavolii ma impiedica”. In 15 ani, pentru prima oara primeste raspuns; si aude in inima lui: “cei mandri sufera de draci”.

Auzind cuvant, pe care-l recunoaste ca dumnezeiesc, in loc sa deznadajduiasca – ca acuma-i mai trage si una peste obraz si-l mai face si mandru – se umple de nadejde si zice: Doamne, tu esti milostiv, sufletul meu te-a cunoscut, spune-mi ce sa fac ca sa ma smeresc, si Domnul-i spune (alta palma peste obraz, am intelege-o noi):

“Tine-ti mintea in iad, si nu deznadajdui!”.

Daca-mi ingadui sa parafrazez “Tine-ti mintea in iad”, as zice:

Fii realist!…. Unde vrei sa ajungi? Vezi ca nu poti! 15 ani te-ai luptat! Asuma-ti iadul, sa stii ca asta este vesnica ta mostenire, pentru pacatul pe care il ai, pe care l-ai mostenit de la Adam si pe care-l traiesti si tu, dar… nu deznadajdui.

Si cuvantul important pentru Siluan, a fost acesta: “nu deznadajdui!”. L-a trait ca pe o fagaduinta, as zice apofatica, a lui Dumnezeu. “Tine-ti mintea in iad” e foarte catafatic, e foarte pozitiv, dar [pentru] “nu deznadajdui” nu explica de ce. Si Siluan stie ce sa faca. Si ceea ce face, face ca… Marturiseste ca atunci am inceput sa fac asa precum m-a invatat Domnul”… “Am inceput” sau “m-am pus sa fac”... “Mintea mi s-a curatit si duhul marturisea in inima mea mantuirea”. De-abia a inceput si teologia care traia in el l-a adus la luminare. Si de atunci a devenit ce-am putea numi Siluan cel Mare.

In sensul ca acest cuvant este acelasi cuvant pe care l-a primit Antonie cel Mare – de care Sisoe cel Mare zicea “cine poate purta astazi cuvantul Marelui Antonie… si stiu totusi un barbat care poate sa-l poarte!Acelasi cuvant pe care-l traia Pimen cel Mare, care zicea: “Sa stiti fratilor, ca unde este satana acolo va fi aruncat si Pimen”. Si nu deznadajduiau!

Insa forma in care a primit-o Siluan, teologic este cea mai desavarsita. Si este o forma care ne este si noua tuturor de folos – ca cine poate gandi fara sa deznadajduiasca, asa ca Antonie: “Toti se vor mantui, numai eu voi pieri? Dar sub forma pe care a primit-o Siluan: Tine-ti mintea in iad, fii realist, nu te mandri, nu te inalta in ce crezi ca esti! Dar tu nu deznadajdui!” As parafraza cuvantul lui Dumnezeu: “Tu, de Mine, de dragostea Mea, sa nu deznadajduiesti!

Parintele Siluan a inceput sa-si insuseasca, sa-si asume starea asta de iad, cu nadejdea la Dumnezeu. Cantul lui cel iubit, zice, era: “aici voi pieri, aici voi petrece vesnic in flacara asta intunecoasa, si voi zice: unde esti Doamne al meu? Unde esti lumina mea? Unde esti viata mea?“. Cu mintea era in iad, cu inima era in Dumnezeu. Cine credeti ca a biruit? Iata ca nu iadul e atotputernic! Teologul Siluan a inteles ce insemna cuvantul asta, scurt si apofatic al Domnului: “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!Nu deznadajdui de dragostea Domnului!

Ce vreau sa subliniez este ca daca, in criza lui cea mai mare, Siluan a putut sa zica “Doamne, tu esti milostiv!“- si sa-si aduca aminte de mila lui Dumnezeu: Sufletul meu te-a cunoscut!” si asa mai departe…. Noi toti stim intr-o masura sau alta – astazi probabil foarte mare – ce este o criza. Eu socotesc ca terminologia asta – criza, depresiune nervoasa si altele -, care este o terminologie clinica, ne dezorienteaza gandirea. Ar trebui sa ne reorientam toata terminologia vietii noastre, dupa terminologia Parintilor si a Bisericii. Ce este o criza sau o depresiune nervoasa? E o stare a duhului, e o stare duhovniceasca. Daca ne limitam la aspectul clinic, e o stare prost inteleasa si prost tratata. Deci de-aia zic ca pentru Siluan era criza cea mai adanca. Daca oamenii au ajuns in ceva cat de putin asemanator, de departe asemanator a acelei crize, in general, omul isi ia viata, cade in deznadejde si se sinucide. Deci vreau sa arat sa nu citim cu inchipuire ca momentul ala este un moment de criza [asa cum o intelegem noi]. Dar cine in criza lui isi mai aminteste de mila lui Dumnezeu? Cine in criza lui mai poate afla de la sine, adica in sine, in teologia lui, un cuvant de nadejde ca sa-si iasa din criza si sa reajunga la viata? Iata ca Siluan isi amintea permanent ca mila lui Dumnezeu, si daca Dumnezeu ii vorbeste, raspunsul lui Siluan este: “Doamne, tu esti milostiv! Sufletul meu te-a cunoscut!”.

Si-as vrea sa arat ca asta este un efect al teologiei ca stare a duhului. Starea duhului lui Siluan era neclintita pana in criza cea ultima pe care o poate cunoaste omul in viata asta pamanteasca”.

– extras din: Parintele Rafail Noica despre teologia ca rugaciune la Sfanta Maria Egipteanca, la Sfantul Siluan si in slujbele Triodului

Cuvantul integral VIDEO:

Teologie si monahism – Parintele Rafail Noica pe video.crestinortodox.ro

Cititi si:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Rafail Noica, Sfantul Siluan Athonitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Teologie ortodoxa, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL, “taranul cu doua ierni de scoala” devenit… “teologul cel prea duios”

  1. Sfintul Siluan il vazuse pe Dumnezeu la fata ( in chipul Omului ),in Lumina,…cine stie cit de inmarmuritor de frumos poate arata blindetea si smerenia ca Lumina pe chipul Omului,sau bunatatea si mila ca Lumina pe chipul Omului.Sfintul Siluan a vazut vizual cum arata mila,sau pe Dumnezeu milostiv,nu rational,sau nu stiind faptele de milostenie ale lui Dumnezeu fata de noi oamenii si fata de intreaga creatie,ci fata la fata,vede chipul linistit si blind al Domnului.De aceea nu il poate uita,de aceea si-a dorit cu ardoare pina la sfirsitul vietii sale pe pamint sa-L mai vada inca odata pe Dumnezeu,de aceea a si putut sa indure suferinte supraomenesti si indelungate,in calitatea lui de fiu al lui Dumnezeu.

  2. Pingback: Sfântul Siluan Athonitul – 24 septembrie | † DOAR ORTODOX †
  3. Si de aceea se mai numeste si Sf.Siluan cel Mare,pt.ca:”
    Marea si neasemanata experienta a Parintilor,lasata din generatie in generatie,ne arata ca multi dintre ei s-au invrednicit de prezenta harului la inceputul intoarcerii lor la Dumnezeu,dar foarte putini au ramas in acea nevointa,absolut necesara,ca dupa parasire,din nou,cu intelegere,sa-si dobandeas ca harul ce l-au cunoscut.In aceasta ceata a CELOR FOARTE PUTINI trebuie numarat si monahul SILUAN”.Sfantul Ioan Scararul spune despre cei ce au pierdut harul ca suferinta lor depaseste suferintele celor condamnati la moarte sau a celor ce isi plang pe mortii lor.
    (Pr.Sofronie)

  4. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL - cantari si cuvinte duhovnicesti "Fara har, sufletul e asemenea unui dobitoc". CAND NE ASCULTA DUMNEZEU RUGACIUNILE?
  5. Tot la Pr.Sofronie,am gasit scris ca aceasta parasire,nu este altceva decat un har prin care omul se ridica,in chip tainic,impreuna cu Hristos Domnul,pe Cruce.Este un indemn pe care omul il primeste spre a urca pe Golgota impreuna cu Domnul,dupa ce in prealabil va fi trecut tot impreuna cu El,prin Gradina Ghetsimani.Cei care nu pot experia acest har,cad in akedie,pt.ca nu mai pot sesiza sensul vietii lor.Parasirea,mai are rol ascetic despatimitor,pt.ca focul parasirii ard patimile prin lupta cu diavolul,asistat de Dumnezeu,Care il paraseste atat cat poate nevoi torul sa suporte.Mai mult decat atat,sunt cele iconomisite de Dumnezeu.Tot Parintele spune ca patimile vor trece,cu rabdare,pt.ca ele nu fac parte din starea reala a firii umane. In viata Sfantului Antonie cel Mare,care mahnit ca Dumnezeu L-a parasit in lupta sa cu vrajmasul,Il intreaba:”Unde ai fost Doamne?Iar El ii raspunde:aici eram,Antonie,dar am tacut ca sa vad cum te lupti”.Mai spune ca Dumnezeu in clipele de parasire este FOARTE ATENT cu ceea ce se intampla in om.Parasirea, care smulge din radacini patima slavei desarte,ajuta ca omul sa fie partas/sa cunoasca smerenia Lui Hristos,avand scop educativ si apoi mantuitor.De aceea oamenii duhovnicesti,primesc cu bucurie ispitele si-I multumesc Domnului Iisus.
    Dupa trecerea prin pustia arida a patimilor si a parasirii,urmeaza o alta experienta mantuitoare,cea a RUGACIUNII IPOSTATICE,(de care s-a mai vorbit tot la Pr.Sofronie),asemenea rugaciunii lui Hristos Domnul de dinaintea Sfintelor Sale Patimi,savarsita in gradina Ghetsimani.Aici,omul se va asemana cu Mantuitorul,Care S-a facut purtatorul intregii naturi omenesti in Ipostasul Sau.Asadar,Rugaciunea Ipostatica,este rugaciunea pentru intreaga lume.Putini sunt acei carora li s-a dat aceasta experienta,printre care se numara si SFANTUL SILUAN. In aceasta suferinta,se rup si catusele individualitatii egoiste,omul pasind intr-un nou chip,al fiintarii,cel ipostatic,dupa chipul Ipostasului Celuia-Nascut,Fiul.Prin aceasta durere,ipostasul uman,patrunde in sensul invierii lucratoare,fiind chemati sa INTRAM IN VIATA CELUILALT,unde poate fi bucurie,pace sau iad.A trai intreaga omenire in inima proprie,aceasta este rugaciunea ipostatica a Sfantului Siluan,chipul rugaciunii adevarate care ajunge la dimensiuni cosmice.Astfel,omul capata o constiinta universala si stie tot ce se petrece in lume fara sa aiba contact fizic cu ea.Prin urmare,aceasta rugaciune,transpune nevoitorul in fata chinurilor iadului,traind raul celuilalt ca pe o stare proprie,traind viata semanului ca fiind,viata lui.In rugaciunea pentru intreaga lume,ca insusi pentru sine,omul traieste real intreaga omenire ca pe o singura viata,o singura fire intr-o multime de persoane.Prin urmarea Lui Hristos Domnul in gradina Ghetsimani,traim real intreaga omenire ca pe o singura viata,o singura fire,intr-o multime de persoane.Si ultima lovitura este MOARTEA PE GOLGOTA SI COBORAREA LA IAD.Coborarea la iad dupa Sf,Maxim,este un act ascetico-mistic care se petrece in inima omului,impreuna cu Hristos Domnul.De aici vine si ne scoate numai Stapanul,daruind Lumina mintii si gandurilor noastre.
    (culese de la Pr.Sofronie din tema Rugaciunii Ipostatice)(iertati,am scris de pe mobil)

  6. Salutare, popor! Va spun din experienta ca e bine sa mai deschizi si situri care aparent nu te intereseaza ca-ti pot fi folositoare informatiile gasite. Ma bucur ca am “gresit” si v-am citit si va indrum sa continuati. Numai bine tuturor!

  7. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL – cantari si cuvinte duhovnicesti. “Atunci cand Domnul ne da intristare pentru cineva inseamna ca vrea sa miluiasca acel om”; “ROAGA-TE SIMPLU, CA UN COPIL, SI DOMNUL VA ASCULTA RUGACIUNEA TA” -
  8. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL. Viata si invatatura marelui staret contemporan (VIDEO). Intalnirea cu Parintele Sofronie. Calauza la “izvoarele vietii Duhului”. DORUL DUPA DUMNEZEUL CEL VIU – conferinta audio a Pr. Florin Botezan (audio) -
  9. Pingback: RUGACIUNE CATRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL. Paraclisul Cuviosului Siluan. Troparele (text, audio, video) -
  10. Pingback: Conferinta de la Bucuresti a PARINTELUI ZAHARIA DE LA ESSEX (audio + text) – prima parte: “Inalta stiinta a Sfantului Siluan Athonitul si a staretului Sofronie Saharov”: PUTEREA INIMII ZDROBITE SI A DUHULUI UMILIT -
  11. Pingback: Sfantul Siluan despre NECREDINTA, MANDRIE, IUBIRE SI PACEA INIMII. “Omului pacatos Domnul ii pare neinduplecat, pentru ca nu este har in sufletul lui” -
  12. Pingback: “Sa ne smerim, fratilor, si Domnul ne va arata toate!”. Cuvintele Sfantului Siluan Athonitul despre SMERENIE si TANJIREA DUPA DUMNEZEU (si audio) -
  13. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL da marturie vie despre IUBIREA MILOSTIVA a lui Dumnezeu pentru CEI PACATOSI -
  14. Pingback: CUVIOSUL SILUAN ATHONITUL ne arata, prin pilde vii, METODELE DUHOVNICESTI DE A REZISTA TURBATELOR ATACURI DEMONICE, care sunt roadele amare sau tragice ale INCAPATANARII NEASCULTATOARE si pana unde poate merge IUBIREA DE APROAPE si RUGACIUNEA PENTRU CEI M
  15. Pingback: PREDICI AUDIO la Duminica tuturor sfintilor: TRAIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU IN ADEVAR SI IUBIRE in fata vuietului de minciuni ale Amagitorului: “A zis Dumnezeu sa nu curvesti? Dar oare nu vezi ca toata lumea face aceasta?”. DE CE ALEGEM TULBU
  16. Pingback: PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de
  17. Pingback: MAI AVEM URECHI DE AUZIT PLANSUL, RUGACIUNEA SI STRIGATUL DUREROS AL SFANTULUI SILUAN PENTRU NOI? “Cad in genunchi inaintea voas­tra si va rog cu lacrimi… O, fratii mei din tot pamantul, caiti-va pana cand mai e vreme!” | Cuvântul Orto
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate