Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN SI “ZELOTII” SUPERCORECTI (II): “Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist”

16-06-2011 Sublinieri

“Va impartasim ingrijorarea noastra fiindca suntem cu adevarat descurajati de aceasta atitu­dine nesanatoasa care este tocmai acea ravna nu dupa cunoastere [Rom. 10, 2]. Si noi, si altii am in­cercat cu blandete sa luam legatura cu Parintele N. si cu Parintele P. referitor la aceste lucruri, dar am impresia ca nu putem comunica in nici un fel; in orice lucru ei au „dreptate”, sunt „specialisti”, si nu este cu putinta o alta parere’….

*

“Astazi este Augustin; maine (si deja a inceput) vor fi atacati „simplii” episcopi si preoti ai Bisericii noastre. Miscarea anti-Augustin este primul pas catre schisma si mai mari neo-randuieli in Biserica Ortodoxa”.

*

Cateva scrisori ale Parintelui Serafim Rose despre Fericitul Augustin

29 sept./12 oct. 1975

Sfantul Chiriac

Iubite Parinte Igor [Kapral][1]

“(…) Iata in sfarsit ceva ce nu este o cerere, ci expresia adancii noastre preocupari fata de mi­siunea noastra ortodoxa in ziua de azi. Parintele N., in ultimul numar din „Witness”, il ataca din nou cu multa suficienta si fara temei pe Ferici­tului Augustin. Oricine cunoaste invatatura gresita a Fericitului Augustin despre har; dar de ce acest „fundamentalist” incearca sa nimiceas­ca cu totul pe un om caruia nu i s-a tagaduit niciodata in traditia ortodoxa un loc intre Parin­tii Bisericii? Parintele Teodoret, vorbind nein­doielnic in numele altor zeloti din Grecia si Sfantul Munte, ne scrie ca fireste ca il accepta pe Augustin ca sfant, fiindca si Sfantul Nicodim Aghioritul il accepta. Vladica Ioan[2] al nostru a pus sa i se scrie o slujba si avea mare evlavie la el. Sfantul Nicodim l-a pus in Calendarul nostru rasaritean (cam la fel cum Vladica Ioan l-a  pus pe Sfantul Patricius), iar Parintii nostri rusi din secolul al XIX-lea l-au urmat. Sinodul al Cincilea Ecumenic il randuieste pe Augustin ca autoritate teologica la acelasi nivel cu Sfintii Vasile, Grigorie si Ioan Gura de Aur, fara retineri. Contemporanii lui Augustin care nu au fost de acord cu el (Sfantul Vincentiu de Lerin, Sfantul Ioan Casian) i-au indreptat invatatura fara a-i pomeni numele altfel decat cu respect, si nici vorba sa-l numeasca „eretic”. Restul con­temporanilor sai, intre care si unii mari Parinti, i s-au adresat intotdeauna cu cel mai mare respect. Traditia ortodoxa universala il accepta ca pe un neindoielnic Sfant Parinte, desi cu anumi­te scaderi in invatatura – cam ca pe Sfantul Grigorie al Nyssei in Rasarit.

De unde deci stra­nia campanie „protestanta” pentru a-l declara pe Fericitul Augustin eretic si de a osandi fatis pe oricine nu este de acord cu acest lucru? E un lucru care ne tulbura mult, nu atat pentru Feri­citul Augustin (care la urma urmei e un Parinte cu mai putina greutate decat multi altii), ci fiindca dezvaluie un foarte nesanatos duh „partinic” ce ameninta intreaga misiune ortodoxa de limba engleza. Parintele N. merge pana acolo incat sa zica: Daca nu crezi exact cum crede Parintele P, nu esti ortodox! Daca recomanzi un catehism din secolul al XIX-lea (cum recomanda intotdeauna Vladica Ioan convertitilor, esti la­tin; daca citesti Razboiul nevazut, esti sub influ­enta latineasca; daca refuzi sa crezi in evolutie (!), esti sub influenta apuseana!!!

Va impartasim ingrijorarea noastra fiindca suntem cu adevarat descurajati de aceasta atitu­dine nesanatoasa care este tocmai acea ravna nu dupa cunoastere [Rom. 10, 2]. Si noi, si altii am in­cercat cu blandete sa luam legatura cu Parintele N. si cu Parintele P. referitor la aceste lucruri, dar am impresia ca nu putem comunica in nici un fel; in orice lucru ei au „dreptate”, sunt „spe­cialisti”, si nu este cu putinta o alta parere. (…)

Va rugam sa ne iertati ca va impovaram cu astfel de lucruri. Am dori foarte mult sa va cu­noastem gandurile in privinta celor aratate. Este oare vreo cale prin care [ei] sa poata fi convinsi sa fie mai putin cutezatori? Se pare ca nu este nimeni dintre „rusi” pentru care sa aiba putin respect – toti sunt sub „influenta apuseana”. (Asta-i schmemanism!) Cum oare ar putea fi facuti sa vada, pana nu e prea tarziu, ca toti ar trebui sa fim mai smeriti si sa nu avem o parere asa de inalta fata de propria „teologie”) ca poate ne aflam toti sub „influente apuseane” de tot fe­lul (lucru foarte evident chiar in cazul Parintelui N.), dar aceasta nu trebuie sa ne excluda din Ortodoxie atata vreme cat ne straduim sa intele­gem adevarul.

Roaga-te pentru noi.

Cu dragoste in Hristos,

Monahul Serafim

***

17/30 martie 1976

Sfantul Patricius al Irlandei

Iubite frate intru Hristos, Nicolae [Moreno],

Inchinaciune intru Domnul nostru Iisus Hris­tos. Ma rog sa petreci cu bine Postul si sa fii pre­gatit sa intampini Sfanta Patima si Inviere a Mantuitorului nostru. Pentru noi aceasta este o parte a anului foarte bogata duhovniceste, cu slujbe lungi, cu tonul aparte al vietii din Postul Mare si citirile din Sfintii Parinti. Imi inchipui ca acolo toate citirile se fac in ruseste, dar nadaj­duiesc ca vei fi cumva in stare sa te folosesti de aceasta randuiala a citirilor de la slujbe. Aici am citit Scara, Lavsaiconul, Istoria Avvei Dorothei si Vietuirea Parintilor [Vita Patrum] a Sfantului Grigorie din Tours. Citirea repetata a acestor carti in fiecare an are darul de a le face sa pa­trunda si mai adanc in constiinta noastra orto­doxa si totdeauna se afla lucruri „noi” in ele, indiferent cat de des le-ai fi citit – lucru care, fireste, arata cat suntem de invartosati, si cata nevoie avem de asemenea lucruri.

Nadajduiesc ca in mijlocul studiilor tale (care ne rugam sa fie foarte rodnice!) prinzi si simta­mantul a ceea ce nu se poate invata in chip di­rect – tonul vietuirii si gandirii ortodoxe ce apa­re „printre randuri” parca, respectul pentru ge­neratia mai varstnica care ne preda comoara sfanta a Ortodoxiei, apropierea de invatatura Sfintilor Parinti, care nu trebuie sa fie una acade­mica, ci practica, si, dincolo de „disputele” de suprafata, trebuie sa ia aminte la intelesul mai adanc al invataturii patristice. „Specialistilor” patrologi din noua scoala le scapa acest lucru, ceea ce e o mare ispita in Biserica noastra in pre­zent, fiindca toti sunt afectati acum intr-o anu­mita masura de atmosfera academica lipsita de suflet din jurul nostru.

In ultima vreme am ob­servat cat de superficiala a fost discutia despre Fericitul Augustin – o abordare rece si precauta care fie l-ar fi „acceptat” cu ingaduinta, fie l-ar fi „scos din calendar”, doar pe temeiul unei ana­lize abstracte a invataturii sale. Dar adevarata perspectiva ortodoxa este, intai de toate, aceea de a nu te increde in conceptia „teologica” ab­stracta si a te intreba: Ce gandesc batranii nostri, ce gandesc Parintii mai apropiati? Si luand pa­rerile lor cu respect, incepi sa iti compui propria imagine. Dar „noii teologi”, cand aud ca Parintii nostri mai recenti, precum Sfantul Nicodim Aghioritul sau Arhiepiscopul nostru Ioan, aveau mult respect pentru Fericitul Augustin, nu pot decat sa spuna cu dispret: „erau sub influenta apuseana“, si isi arunca serioasele lor pareri cu o nesimtire si o neintelegere cu totul „apuseana“. Oricine a citit Marturisirile Fericitului Augustin cu simpatie nu e chiar asa de pornit „sa-l scoata din calendar” – caci vede in carte tocmai acea ravna si dragoste arzatoare care e tocmai lucrul ce lipseste asa de mult in viata noastra ortodoxa de azi! Apropo, ai citit cartea cu pricina? Ar tre­bui.

Arhiepiscopul Filaret al Cernigovului, in Patrologia sa din secolul al XIX-lea, desi scoate in evidenta clar greselile Fericitului Augustin – sau chiar le exagereaza -, totusi lauda foarte mult aceasta carte pentru caldura si evlavia sa. Si poate ca „occidentalismul” Fericitului Augustin il face si mai relevant pentru noi, cei de azi, care suntem asa de cufundati in Apus si in modul sau de gandire; este cu siguranta o trufie sa gan­dim ca vom citi doar marile carti „rasaritene” si „mistice”.

Ei bine, nu am vrut sa divaghez asa de mult asupra acestui subiect. Dar cel putin stii ca ne gandim la tine si suntem foarte dornici sa-ti insusesti cat mai mult cu putinta din experienta ta de seminar si de manastire. Si mai ales tine-ti inima deschisa si invata sa fii un pic mai des­prins de multimea disputelor intelectuale si cu­rentelor ce zboara prin jurul Bisericii noastre. Da-ne de stire cum o duci. Roaga-te pentru noi – am inceput tiparirea cartii despre Viata Fericitului Paisie [Velicicovschi, n.n.], care este un proiect imens pentru noi. (…)

 

Cu dragoste in Hristos,

Monahul Serafim

 

13/26 iunie 1981

Sfantul Trifilie al Ciprului

***

Iubite Parinte Mihail [Azkoul],

Hristos in mijlocul nostru!

Multumesc pentru scrisoare. Sunt sincer feri­cit sa vad ca exista cineva cu asemenea pareri ca ale dumitale fata de Fericitul Augustin, care do­reste sa faca si altceva decat sa-i dea in cap (atat lui cat si noua, tuturor celor ce avem cat de cat respect fata de el).

Ne ceri sa lucram impreuna la ceea ce pare a fi un „studiu amanuntit” al Fericitului Augus­tin. Ma intreb insa ce valoare poate avea un ase­menea studiu – caci pentru cineva care doreste sa infatiseze obarsia „influentei apusene” in teologia ortodoxa aceasta analiza amanuntita pare ea insasi ingrozitor de apuseana!

Daca incerci sa afli care e locul real al lui Au­gustin in Biserica Ortodoxa cred ca abordarea dumitale este cu totul gresita. Ea porneste de la parerea ca „noi modernii” suntem cei ce putem face acest lucru – ca noi putem „sti mai bine” decat oricine din trecutul ortodox. Eu nu prea cred. Am o profunda neincredere in toti cei ce scriu astazi pe teme teologice – caci noi ne aflam sub „influenta apuseana” mai mult decat oricine inainte, si cu cat ne dam seama mai pu­tin de acest lucru, cu-atat „occidentalismul” nostru devine mai daunator. Intreaga noastra abordare a teologiei, asa de rece, de academica, si adesea dispretuitoare, este atat de indepartata de Parinti, atat de straina lor. Sa recunoastem acest lucru si sa incercam sa nu fim asa de in­drazneti (vorbesc si de mine).

Nu am timpul (si probabil nici sursele) ca sa aflu cat anume au citit Sfantul Fotie si Sfantul Marcu din Fericitul Augustin. Banuiesc ca Sfan­tul Fotie a citit destul de putin in afara de texte­le aflate in disputa, iar Sfantul Marcu probabil ceva mai mult (de fapt, daca cercetezi suficient de mult, ai putea sa arati probabil ca Sfantul Marcu a fost intr-un fel „influentat” de Augus­tin! – la urma urmei ucenicul sau Ghennadie a fost traducatorul lui Toma din Aquino in gre­ceste). Neindoielnic, respectul lor pentru Au­gustin se intemeia pe respectul general fata de el din Biserica, si indeosebi in Apus, inca de la inceput.

Ajungem astfel la singura problema reala pe care cred ca ai putea-o cerceta cu folos: Ce anu­me a gandit Biserica Apuseana despre Fericitul Augustin in veacurile cat a fost ortodoxa? Apu­sul l-a cunoscut ca pe unul dintre Parintii sai; i-a cunoscut bine scrierile, inclusiv disputele asupra lor. Ce anume au gandit despre el Parin­tii apuseni care erau legati de Rasarit? Cunoas­tem parerea Sfantului Casian – el a criticat (poli­ticos) invatatura despre har a lui Augustin, acceptand insa autoritatea sa in alte chestiuni. Sfantul Vincentiu de Lerin s-a certat mai mult cu discipolii necumpatati ai lui Augustin. In nici unul dintre cazuri nu a fost vorba de „ere­zie” sau despre cineva care sa fie total neortodox. Daca e cineva care ar trebui sa fie un dusman al lui Augustin, acela este Sfantul Faust din Lerin, dar marturiile par a dovedi contra­riul. Sfantul Chesarie din Arles, Sfantul Grigorie cel Mare – admiratori ai lui Augustin, desi nu urmeaza exagerarile sale in privinta harului. Nu mai pomenesc de adeptii entuziasti ai lui Augustin.

Este aici un domeniu de cercetare in izvoare­le latine, dar nici o cercetare nu poate rasturna faptul evident ca (dupa cate mi se pare mie), Apusul Ortodox l-a primit ca pe un Parinte. Daca este intr-adevar un „eretic”, oare atunci nu cumva trebuie aruncat la gunoi intregul Apus o data cu el? Sunt sigur ca poti gasi des­tule semne de „mentalitate apuseana” la Grigorie cel Mare, de pilda, spre a-l discredita ca Parinte si Sfant in ochii multora dintre invatatii ortodocsi de azi – caci si el este primit in Rasarit pe temeiul reputatiei sale generale din Apus si pe temeiul Dialogurilor sale (carte fata de care sunt sigur ca putini s-ar indoi ca are dreptul sa fie numita ortodoxa).

Cred ca „vanarea ereziilor” lui Augustin dez­valuie cel putin doua greseli majore la invatatii ortodocsi de azi care o practica:

1. O profunda nesiguranta in privinta propri­ei ortodoxii, nascuta din nesiguranta vremurilor noastre, tradarea ecumenismului si propria lor educatie pur occidentala.Aici Augustin este „tapul ispasitor” – loveste-l cat mai tare, ca sa dovedesti cat esti de ortodox!


2.  O constiinta sectara incipienta caci atacandu-l asa de aspru pe Augustin se ataca nu doar intregul Apus Ortodox din primele vea­curi, ci si o mare parte dintre ganditorii ortodocsi din veacurile mai apropiate si de astazi. As putea sa-ti numesc episcopi din Biserica noastra ce gandesc exact ca Augustin in destul de multe chestiuni – deci sunt si ei „eretici”? Cred ca unii dintre anti-augustinienii nostri ajung aproape de aceasta concluzie, si deci aproape de schisma si de formarea unei secte „ortodoxe” ce se lauda cu corectitudinea parerilor sale intelectuale…


Nu sunt un mare admirator al doctrinelor lui Augustin. El are intr-adevar acel „supra-rationalism” apusean pe care Parintii rasariteni nu il au (acelasi „supra-rationalism” pe care-l mani­festa din belsug criticii de azi ai lui Augustin). Principalul si singurul lucru placut si ortodox al sau este simtamantul ortodox, evlavia si dragostea de Hristos, ce ies la iveala asa de puternic in lu­crarile sale nedogmatice, precum Marturisirile (iar Parintii Rusi indragesc si Solilocviile). A-l distruge pe Augustin, asa cum incearca s-o faca criticii de azi, inseamna sa ajuti de asemenea la distrugerea acestei evlavii si iubiri de Hristos – care sunt prea „simple” pentru intelectualii de azi (chiar daca si ei pretind a fi „evlaviosi” in fe­lul lor). Astazi este Augustin; maine (si deja a inceput) vor fi atacati „simplii” episcopi si pre­oti ai Bisericii noastre. Miscarea anti-Augustin este primul pas catre schisma si mai mari neo-randuieli in Biserica Ortodoxa.

Sa presupunem ca felul cum talcuieste cineva versetul de la Romani 5, 12 este incorect; ca el crede la fel ca Augustin in privinta transmiterii pacatului stramosesc; ca stie prea putin despre deosebirea intre Treimea „transcendenta” si cea „iconomica” si uneori le confunda. Oare nu mai poate ramane ortodox? Trebuie oare sa ne stri­gam in gura mare „corectitudinea” in astfel de chestiuni, ca si dispretul (dispret puternic resim­tit!) fata de cei ce cred astfel? In istoria Bisericii pareri de acest tip, ce sunt in dezacord cu con­sensul Bisericii, nu au fost pricina pentru a porni o vanatoare de erezii. Recunoscand firea noastra supusa greselii, Parintii din trecut au pastrat cele mai bune pareri ortodoxe si au parasit tacit asemenea pareri private ce nu au incercat sa se proclame a fi singurele pareri ortodoxe.

In ce ma priveste, eu ma tem mult mai mult de inimile reci ale celor „corecti intelectual” decat de orice greseli pe care le-ai putea gasi la Augustin. Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist (a carui imitare a lui Hristos trebuie sa se intinda si la „teologia co­recta” !); simt la Augustin dragostea lui Hristos.

 

Iarta-ma pentru sinceritatea mea, dar cred ca o vei primi cu bunavointa. Am vorbit din inima si nadajduiesc ca nu vei pune in circulatie aceasta scrisoare, astfel incat sa poata fi pusa la diverse „dosare” si facuta bucati pentru neindoielnicele sale defecte.

Fie ca Dumnezeu sa ne pastreze in harul Sau! Roaga-te pentru noi.

Cu dragoste in Hristos,

Nevrednicul ieromonah Serafim

P.S. Un lucru deosebit de important pe care nu l-am specificat in scrisoarea de mai sus: extrema criticare a lui Augustin arata o mare lipsa de incredere in Parintii si episcopii orto­docsi din trecut care l-au primit ca Parinte (in­clusiv intregul Apus Ortodox de dinainte de schisma). Aceasta lipsa de incredere este semnul racirii inimilor din vremea noastra.


[1] Mai tarziu Episcopul Ilarion (n. ed.).

[2] Arhiepiscopul Ioan Maximovici (n. ed.).

(din: Pr. Serafim Rose, “Locul Fericitului Augustin in Biserica Ortodoxa”, Editura Sophia, Bucuresti, 2002)

Legaturi:

***

“Şi la ce ne-au dus aceste şcoli? – Am dobândit nişte fiinţe standard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodată nu le-au trăit. De unde întunerecul acesta în Biserica noastră? De unde toate rupturile?

“Vremea noastra cu precadere scoate la iveala “nerozia” stiintelor teologice. Prin stiinta nu poti intelege existential pe Dumnezeu, si sa il traiesti (…) In ce consta abaterea societatii contemporane? – Uitati-va unde duc toate scolile! De cum ajunge omul pe trepte academice mai inalte, imediat incepe sa se uite cu condescendenta, sau mai degraba cu dispret si cu neatentie, la toti cei mai prejos de el”.

***


Categorii

Fericitul Augustin, Mandria, trufia, Marturisirea Bisericii, Parintele Serafim Rose, Razboiul nevazut, Sfinti Parinti

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

58 Commentarii la “Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN SI “ZELOTII” SUPERCORECTI (II): “Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Ce frumos vorbeste printre randuri Sf Serafim de SMERENIE ….pe vremea Sf Parinti aceasta era haina tuturor monahilor si a crestinilor…din pacate acum am lepadat aceasta haina si toti suntem mari teologi si asi in ale scripturii! Doar dragostea pentru Domnul Iisus Hristos ,Maica Domnului si adevarata smerenie ne mai poate salva tara si neamul .

  2. Nu pot sa spun decat atat: E GREU SA IUBESTI (= sa ai inima fierbinte, plina de evlavie fata de Dumnezeu si de grija pentru omul de langa tine)!

  3. Acest duh despre care vorbeste Par. Serafim Rose este foarte viu si rau-lucrator in continuare in scolile de teologie din America. Un student roman la masterat la una dintre Facultatile de aici a asistat la asemenea “desfiintari” nu doar ale Fericitului Augustin dar si a altor Parinti ai Bisericii, cum este si Sf. Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului. Cuvinte dure, condamnari de-a dreptul. Din pacate duhul acesta se transmite mai departe!

    Sa luam aminte! Ni se aplica, insa, din multe puncte de vedere tuturor. Chiar daca nu este vorba de Fericitul Augustin sau de vreun Parinte din trecut, ci de ierarhii si preotii nostri actuali sau, poate, uneori nici macar nu e vorba de o problema teologica, toti avem porniri extremiste de acest fel prin care il desfiintam pe cel care (ne) greseste, ii exageram greseala si il “zdrobim”. Ologi in trairea duhovniceasca si lipsiti de discernamant ne este foarte greu sa tinem calea de mijloc, calea imparateasca.
    Noi doar vrem sa fim ortodocsi dar nu suntem! Arata foarte bine Sf. Serafim Rose ca radacina acestei porniri este “o profunda nesiguranta in privinta propri­ei ortodoxii, nascuta din nesiguranta vremurilor noastre, tradarea ecumenismului si propria lor (noastra) educatie pur occidentala.”
    Cu cat mai mare este nesiguranta noastra cu atat mai tare sarim sa-l zdrobim pe cel in greseala (teologica sau nu) si facand asta credem ca zdrobim raul uitand ca raul nu este aproapele! Si uite-asa pe nesimtite ne transformam in calai, inchizitori sau chiar tortionari, convinsi ca aducem slujba lui Dumnezeu! Dincolo de subrezenia credintei noatre, de subrezenia nadejdii noastre in Dumnezeu care transpar din aceasta atitudine, cauza cea mai importanta este lipsa noastra de iubire.
    Fara iubire ravna noastra nu este sanatoasa! Asa cum spune Par. Serafim Rose:

    “In ce ma priveste, eu ma tem mult mai mult de inimile reci ale celor „corecti intelectual” decat de orice greseli pe care le-ai putea gasi la Augustin. Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist (a carui imitare a lui Hristos trebuie sa se intinda si la „teologia co­recta” !);”

    Tot Parintele Serafim Rose avertiza la un moment dat ca antihrist va veni cu cea mai ortodoxa fata! Sa fim cu luare-aminte! Si Sfantul Lavrentie de Cernigov spune ca antihrist va fi inscaunat la Ierusalim in prezenta Patriarhului – care doar in ultimul moment va avea descoperirea faptului ca cel inscaunat este antihrist, va striga cu glas mare aceast lucru si pentru marturia sa va fi ucis! Dar inseamna ca va fi in inselare asupra lui pana in ultimul moment! Cutremurator! Caci acela va veni sub masca virtutii si echilibrului, propovaduind binele! Cu mare usurinta putem cadea, deci, in inselare. Inca odata sa luam amite! Noi suntem siguri pe noi de atatea ori si cine stie de cate ori nu facem jocul celui rau fara ca macar sa ne dam seama!

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN (15 iunie) SI “RAVNITORII” SUPERCORECTI (I)
  5. A 12-a rugăciune. Pentru ticăloşia omului şi facerile de bine ale lui Dumnezeu.

    Fericitul Augustin

    O, Lumină, care altă lumină nu vede! Lumină care ascunde pe toată cealaltă lumină. Lumină, de la Care este toată lumina, şi afară de Care toată lumina întuneric este, şi către Care tot întunericul lumină este, şi Căreia lumină îi este tot întunericul. Lumină nemărginită, pe care orbiciunea nu o întunecă, pe care ceaţa nu o slăbeşte, pe care întunericul nu o înnegreşte, pe care nimic ce împotrivă îngrădeşte n-o astupă, pe Care nicăieri niciodată vreo umbră n-o ascunde. Lumină, Care pe toate le luminează împreună şi de-a pururea şi de-odată, înghite-mă pe mine întru adâncul strălucirii Tale, ca dinspre toate părţile să Te văd pe Tine întru mine, şi pe sine-mi întru Tine, şi toate sub Tine. Să nu mă părăseşti pe mine, să nu crească umbra necunoştinţei mele, şi să se înmulţească greşalele mele. Că fără de Tine toate îmi sînt mie întuneric, toate rele. Că binele nimic nu este fără de Tine, Binele cel sigur şi adevărat şi nemărginit. Aceasta o mărturisesc, aceasta o ştiu, Doamne Dumnezeul meu, că unde aş fi fără de Tine, rău îmi este mie. Fără de Tine, Doamne, sunt nu numai afară de Tine, ci şi întru mine toată adăugirea care nu este Domnul Dumnezeul meu lipsă îmi este mie. Vindeca-mă-voi când mi se va arăta slava Ta. Doamne, viaţa mea cea fericită, fă ca ticăloşia mea să-Ţi mărturisesc Ţie, de la care bunătatea şi unirea Ta. O, bunătate nemărginită şi una, prin simţirile trupului alunecat fiind eu, pe multa felurime a bunătăţilor Tale cele vremelnice au deosebit-o de cea una, în multe au despărţit-o; şi s-a făcut mie prisosinţa prea ostenicioasă, şi lipsa multă, când una şi alta căutând, de nici una nu mă umplu, şi când nu Te aflu pe Tine, cea neschimbată şi unică şi nedespărţită şi o bunătate de care am trebuinţă, Căreia urmându-i, nu m-aş fi rătăcit, nu m-aş fi îngreuiat, prin câştigarea Căreia se va sătura pofta mea. Vai de ticăloşia mea! Vai, Doamne! Ticălosul meu suflet la Tine aleargă, cu Care se bucură şi se prisoseşte; dar urmează lumii, cu care are trebuinţă de-a pururea, şi se chinuieşte. „Lipsesc”, strigă lumea. Tu strigi: „Odihnesc”. Şi ticăloşia noastră mai vârtos urmează celeia ce lipseşte decât celeia ce odihneşte. Neputinţa mea aceasta este arătată. O, Doctore al duhurilor, vindecă-o pe aceasta, ca să mă mărturisesc Ţie, Mântuirea sufletului meu, cu toată inima mea, pentru toate facerile Tale de bine, cu care mă hrăneşti pe mine din tinereţile mele şi până la bătrâneţe şi cărunteţe. Ţie mă rog prin Tine, să nu mă părăseşti pe mine. M-ai făcut pe mine nefiind, m-ai răscumpărat pe mine pierdut fiind. Am pierit, am murit: Te-ai pogorît către cel mort, piericiunea ai luat-o asupră-Ţi, către rob Te-ai pogorît, Împăratul; pe Sine-ţi Te-ai dat, ca pe rob să-l răscumperi; ca eu să trăiesc, Tu moarte ai primit. Ai biruit moartea. M-ai ridicat pe mine, smerindu-Te. Am pierit; vândut am fost sub păcat. Ai venit către mine, m-ai răscumpărat pe mine. Atâta m-ai iubit pe mine, încât Sângele Tău preţ l-ai dat. Decât Sine-ţi mai mult m-ai iubit pe mine, încât pentru mine ai voit a muri. Cu cinste scumpă m-ai întors pe mine din surghiunie. M-ai răscumpărat din robie. M-ai tras din muncă. M-ai chemat cu numele Tău, ca să fie pomenirea Ta de-a pururea la mine, şi niciodată să nu se depărteze de inimă, că nici Tu nu Te-ai depărtat de Cruce pentru mine. Unsu-m-ai pe mine cu untul de lemn al Tău, cu care Tu Te-ai uns, ca de la Tine, Hristosul, să mă numesc Creştin. De-a pururea cu mâinile Tale m-ai scris, ca să fie pomenirea mea de-a pururea la Tine, şi a Ta asemenea să fie la mine. Aşa de-a pururea Darul Tău şi mila Ta m-au întâmpinat pe mine, că din multe primejdii m-ai scos pe mine, Izbăvitorul meu. Rătăcit fiind, către cale m-ai întors; necunoscând, m-ai învăţat; mâhnit fiind, m-ai mângâiat; lipsit fiind, m-ai întărit; căzând, m-ai îndreptat; stând, m-ai ţinut; umblând, m-ai povăţuit; venind, m-ai primit; dormind, m-ai păzit; strigând, m-ai auzit.

  6. Cand vrei sa speli pe cineva, cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat trebuie sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta, ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatia lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata in chip mantuitor pe nimeni.

    Dar cand stergi intinaciunea cuiva, cand vrei sa-i acoperi pacatul, sa-i indepartezi nelegiuirea facuta, cand vrei sa-l ierti si sa-l infatisezi neprihanit (Isaia 40, 2; Colos. 1, 22), atunci trebuie sa te apleci si mai mult. Trebuie sa te smeresti si mai mult, atat de mult incat sa te anulezi pe tine pentru el, sa te uiti pe tine si sa calci pe tine pentru a-l inalta pe el. Acesta este lucru dumnezeiesc si cel mai greu cu putinta pentru oameni.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/21/joia-cea-mare-a-cinei-de-taina-cand-dumnezeu-sta-ingenuncheat-in-fata-mea-pr-c-tin-sarbu-intelesuri-vii-ale-tainei-spalarii-picioarelor/

  7. Foarte actuala este temerea Parintelui Serafim despre cei plini de ravna in ale dogmei si teologiei ortodoxe si mai putin in practica ortodoxa, mai ales prin atitudinea lor. Caci una este a atrage atentia asupra unei greseli, si alta este sa desfiintezi persoana, ca om si traitor in ale credintei. Spune Parintele ca nu invatatura Fericitului Augustin este criticata ci insusi persoana sa, ceea ce este evident gresit. Caci, asa cum spunea si in articolul de ieri Parintele Iustin Popovici: “sa despartim pacatul de pacatos, sa uram pacatul, dar sa-l iubim pe pacatos, sa ucidem pacatul, totusi sa-l mantuim pe pacatos.” Cu atat mai mult cu cat aici nici macar nu vorbim de un pacatos, in sensul larg acceptat, ci de un om care s-a sfintit prin dragostea lui fata de Dumnezeu si fata de semeni si care a facut o greseala la nivel de filozofie teologica. La fel este cazul si altor parinti si ierarhi care chiar daca gresesc, nu trebuie desfiintati, caci singurul judecator este Domnul, care are in vedere si cele bune si cele rele, vede si pocainta omului si inima lui.

    Si astazi asistam la acest gen de zelotism dogmatic, care desfiinteaza diversi ierarhi sau preoti, uneori criticati pe buna dreptate, dar cu excesiva acrivie, cu rautate deseori chiar, care nu poate proveni decat dintr-o inima rece, caci atunci cand iubesti nu ataci niciodata persoana ci doar pacatul/greselile ei. Aceste “inimi reci” vor sa fie super-corecte dogmatic dar de multe ori pornirea si manifestarile lasa cu totul de dorit, si se ajunge din pacate chiar la jigniri, la o batjocora si un dispret care nu au nimic de-a face cu o traire crestineasca, nici cu un minim de bun simt macar. Se taie si se spanzura pentru a se pastra dreapta invatatura, dar ce folos, caci: “daca iubire nu e, nimic nu-mi foloseste” (Sf. Ap.Pavel)
    Iar principala virtute pentru a dobandi Duhul Sfant, adica smerenia, este complet uitata, nu triumfa decat mandria corectitudinii… Mai ales ca aceasta super-corectitudine care taie ca briciul o intalnim la multi dintre cei care au dus o viata plina de pacate, uneori nici nu s-au indreptat sau pocait suficient. Sunt ca fariseii din Vechiul Testament, super-corecti incat nici de vindecare nu vroiau sa auda in zi de sambata…

    Niciodata un crestin nu trebuie sa uite de smerenie, caci fara aceasta nu poate nimeni intra in Imparatia Cerurilor. Unde mai punem, ca uneori nu se cunosc exact faptele si conjunctura si exista deseori riscul unei gresite judecati, chiar nedreptati… Nu intamplator se spune ca dreptatea fara iubire este tiranie. Mai intai de toate omul trebuie sa faca o schimbare asupra lui incepand din inima lui. Daca inima ramane rece, corect sau nu, va ramane departe de Dumnezeu. Mai putin de paie si mai mult de barne sa ne ingrijim. Si sa nu uitam niciodata sa iubim si sa … iertam.

  8. eu va spun altfel, si la fel, nu “decurge” necesar, precum cred ca nu e ultra “necesar” sa decurga nici ce spune cuviosul Serafim Rose in titlu ..

    ca marea majoritate a episcopilor de la noi, a arhiereilor, care il “adora” (asa, catoliceste), pe fericitul Augustin, sunt ferventi ecumenisti !

    la fel deci, nu e “obligatoriu”, dar e simptomatic …

    .

  9. @ acelas:

    Ce trista auto- sau meta-confirmare a TOT ceea ce a spus Cuviosul Serafim si a faptului ca… atunci cand nu vrem sa intelegem… nu intelegem. Da, foarte simptomatic… dar altceva.

    Si, iata, cat de multe taine si intimitati pretindem ca stim despre arhierei (despre “marea majoritate”!), cum ii avem pe toti la degetul mic de la picior… si cu cata ‘smerenie’ ne punem parerea deasupra cea a Parintelui Serafim… Incredibil, dar adevarat. VAI NOUA! Dar bine ca ne tin loc de arhierei pe impostorii si guru-sii virtuali si… propriile pareri ultra-ortodoxe.

  10. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/26/dulceata-si-durere-duhovniceasca-de-la-avva-selafiil-siberianul-ii-domnul-nu-impinge-cu-umarul-in-usa-dragul-bunelului/

    Dragul bunelului, acesta este un război prost condus. Dragul bunelului, ce pot eu să-ţi spun! Înger din cer de ar veni, şi mai mult decât atât, legiuni de îngeri de ar trimite Domnul să vestească voia Lui şi să îndemne la pocăinţă, daca omul voieşte a-şi astupa urechile, astupate vor fi acestea şi nimic nu vor folosi nici sfatul, nici implorarea, nici vorba bună.

  11. @ acelas
    Dragă frate, te rog să ma ierţi si să nu te superi pentru cele ce voi spune . Admin. a spus totul în comentariul său si nu adaug spre al completa pentru că văd in ceia ce a spus, insăşi ortodoxia. Socot că de nu facem aşa nu suntem ortodocşi şi nu-l urmăm pe Domnul Hristos. El afăcut aceasta inainte de noi. Dar cine este EL şi cine suntem noi sau mai corect cine sunt eu ? .Cuviosului Serafim şi fraţilor admin. le sunt foarte dator în ceia ce priveşte inţelegerea şi lupta mea personală spre indreptarea şi controlul ortodox al zelului şi râvnei manifestate atât inlăuntru cât faţă de semeni. Am remuşcări şi regret tot ce am trăit şi am determinat în semeni prin faptă şi cuvânt (deşi eu sunt un nimeni ca să fiu luat in seamă de cineva – în cele bune- dar suficient ca să fiu folosit cu sârg în cele rele spre osânda mea şi a celor ce o fac). Nu ştiu cât am reuşit să mă potolesc . Nu cred că trebiue să stingem acest zel si râvnă ci să să-l facem să fie în duh ortodox autentic şi in spusele sfinţilor părinţi. A judeca şi osândi ierarhii şi proţii este cel mai uşor lucru şi suntem împinşi (de o râvnă şi de un duh) spre aceasta.. Prin aceasta dovedim că ştim ce să pretindem ortodoxeşte altora . După cum judecăm însă vom fi şi noi judecaţi. Toţi cei ce judecăm ierarhii şi preoţii dovedim că ştim ce trebuie ei să facă dar oare ştim cu ce se luptă şi ce şi câţi le sunt împotrivă ?. Nu cumva osândim in ei ceia ce nu am făcut şi nu facem noi înşine ? Cine poate pretinde că nu a ajuns sfânt, că nu si-a sfinţit viaţa , familia şi semenii din preajma sa, din pricina lor ? Vom răspunde oare noi pentru greşelile lor ? A nu susţine duhul laicizant, reformator şi otrodoxia formalistă, sentimentalistă, filozofată, filozofantă, şi teoretizantă este o datorie, dar cum o facem este totul. Cât ostenim în rugăciune în post în nevoinţe adevărate, cât ajutăm şi susţinem concret biserica – care stim foarte bine că fără ierarhi şi preoţi nu mai este biserică- , cât cerem lui Dumnezeu înreptarea şi ruşinarea celor ce o surpă ?. Ortodoxia nu este vie prin concluzii logice. O,…dacă toată zarvaraia şi zelul nostru verbal şi sentimental le-am pune în adevarata rugăciune cu durere şi cerere adevărată …, nu am mai face să crească dispreţul faţă de preot şi ierarh ci perţuirea acestui unic şi nepreţuit dar fără de care nu există dezlegare de păcate şi taine mântuitoare. Niciodată nu am fost şi nu voi fi sigur că ceia ce susţin este desăvârşit şi nu poate fi criticat şi îndreptat şi mai ales nu am fost şi nu sunt sigur că este primit, că este de folos cu adevărat , după cum nu am fost şi nu voi fi sigur că este cu adevărat după voia şi placul lui Dumnezeu. Deci iartă-mă dragă frate şi nu socoti că ţi-am adus o critică pentru că cele spuse sunt întâi de toate pentru mine.

  12. am gasit pe site la admini
    Fericitul Augustin: „Intr-un cuvant, primeste aceasta scurta porunca: iubeste si fa ce vrei! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.”
    “Doua iubiri au facut doua cetati: iubirea de sine dusa pana la dispretul lui Dumnezeu a produs cetatea pamanteasca; iubirea lui Dumnezeu, impinsa pana la dispretul de sine a produs cetatea cereasca.”
    „(…) Doamne, Tu, Cel Care singur domnesti fara trufie, pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat, Tu, Care nu ai stapan, (…) Tu Te impotrivesti celor mandri si numai celor smeriti le dai har si tuni impotriva dorintelor de inaltare ale veacului acesta si temeliile muntilor se cutremura. Si, intrucat pentru unele indatoriri ale societatii umane este necesar sa fii iubit si temut de oameni, de aceea dusmanul adevaratei noastre fericiri ne urmareste peste tot si arunca in capcanele lui vorbe ca acestea: „bravo, bravo!”, „da-i inainte”, pentru ca noi, in timp ce culegem laudele cu lacomie, sa fim luati pe nepregatite si sa ducem bucuria noastra departe de adevarul Tau, s-o punem in rand cu viclenia oamenilor, sa ne placa sa fim iubiti si temuti, nu din cauza Ta, ci in locul Tau; si, in felul acesta, sa ne faca asemanatori lui si nu pentru armonia iubirii, ci pentru participarea la chinul lui, el, care a hotarat sa-si puna lacasul sau pe vijelie, pentru ca ei, reci si intunecati, pe o cale vicleana si intortocheata sa-i slujeasca celui care Te imita pe Tine. Noi insa, o, Doamne, biata Ta turma mica – iata ce santem, ia-ne Tu sub ocrotirea Ta. Intinde-Ti aripile Tale, pentru ca sub ele sa ne gasim salvarea. Tu sa fii slava noastra; de dragul Tau sa fim noi iubiti, si in noi sa fie temut Cuvantul Tau.”

  13. “Dar adevarata perspectiva ortodoxa este, intai de toate, aceea de a nu te increde in conceptia „teologica” abstracta si a te intreba: Ce gandesc batranii nostri, ce gandesc Parintii mai apropiati?”

    Iata un exemplu din ce gandesc Parintii despre cei care gresesc:

    Avva Daniel, unul din marii parinti ai Patericului a povestit despre un alt mare batran din partile de jos ale Egiptului ca acesta, in simplitatea lui, zicea ca Melchisedec este Fiu al lui Dumnezeu. I s-a dat, asadar, despre el de veste fericitului Chiril, patriarhul Alexandriei, care a trimis sa i-l aduca indata. Stiind ca batranul este mare facator de minuni si ca, daca-l va ruga, Dumnezeu ii va dezvalui lui taina – caci credea astfel, numai din ignoranta – a pus la cale un siretlic. I-a zis deci urmatoarele: “Asculta, avvo: ma aflu intr-o mare incurcatura. Un gand imi spune ca Melchisedec ar fi Fiul lui Dumnezeu; vine apoi alt gand care-mi spune ca nu este adevarat, ci el ar fi fost doar un om, preot al Dumnezeului celui Preainalt, cum zice Scriptura. Fiind chinuit in acest fel de ceva vreme, m-am gandit sa te chem sa te rogi tu ca Dumnezeu sa-ti dezvaluie taina aceasta pentru mine!”.
    Batranul, fiind curat cu inima si plin de credinta in puterea rugaciunii, i-a raspuns: “Lasa-ma trei zile. Il voi intreba pe Dumnezeu si-ti voi dezvalui taina”. A plecat batranul si a inceput sa se roage cu toata puterea credintei sale. Dupa trei zile vine la marele patriarh si spune ca Melchisedec a fost un om. “Cum ai aflat aceasta, avvo?”. El i-a raspuns: “Dumnezeu mi-a aratat pe toti patriarhii Legii celei Vechi. I-a trecut prin fata mea pe fiecare, de la Adam si pana la Melchisedec, si m-a incredintat ca acesta a fost doar om”. Chiril s-a bucurat mult pentru batran si i-a multumit adanc, iar batranul s-a intors la ale sale. De acum insa el propovaduia cu toata taria ca Melchisedec n-a fost decat un simplu om.

  14. Duhul acesta vehement si “supercorect” contravine absolut poruncii lui Hristos de a fi precum pruncii. Niciodata un prunc nu va ridica barda impotriva celorlalti, de multe ori doar pentru simplul motiv ca acestia nu inteleg un mesaj care oricum probabil ca este deficitar sau prezentant in mod nedesavarsit, poate si intr-un moment si loc nepotrivit. In aceste situatii se da dovada de lipsa crasa de nepricepere si o intelegere complet irationala a felului in care trebuie marturisit Hristos. Omul uita ca cei din jur nu inteleg lumea in care el traieste. Ei nu isi pot imagina ravna si dedicatia pentru Hristos pe care o poate avea cineva la un moment dat, iar o atitudine poruncitoare, si chiar violenta, nu face decat sa ii indreptateasca pe ceilalti sa creada despre “propavaduitor” ca are tulburari de comportament. Iar pentru cei care cunosc Adevarul, acesti “zeloti” sunt nici mai mult nici mai putin decat oameni cu grave tulburari spirituale, care se amagesc ca lupta pentru Biserica, si care sunt de fapt chinuiti si tinuti in slava desarta de catre demoni, uitand sa se vindece mai intai pe ei insisi inaite de a incepe sa VINDECE pe altii. Evident ca in cazul zelotilor, nu este vorba dorinta de a vindeca, ci de o cruciada dusa impotriva aproapelui.

  15. altul@

    Cu adevarat aceasta este delicatetea ortodoxa pornita din dragostea de aproapele!

  16. @ Altul, Daniela:

    Va dati seama ca era smerit, nevinovat si facator de minuni… Va puteti imagina, prin opozitie, cum insa, altii, vorbesc despre sfantul parinte Arsenie Boca, numindu-l “boca” (cu litera mica!) si zicandu-i “inselatul”? Sau cum altii l-au facut pe parintele Cleopa “mincinos” si iarasi altii i-au improscat cu noroi pe Cuviosii Paisie Aghioritul, Epifanie si Sofronie fiindca… au combatut pe stilisti si au acceptat calendarul nou (desi impus de masonerie si gresit, fireste)? Despre altele mai mici ce sa mai zicem… Ierarhii, clericii si mirenii insuficient de “ortodocsi” dupa mintea celor mai corecti sunt facuti zilnic harcea-parcea si chiar dati anatema (la propriu!) fara drept de apel… Iar asta se doreste a purta numele de “adevarata ortodoxie marturisitoare”…

  17. @acelas,

    cred ca nu e ultra “necesar” sa decurga nici ce spune cuviosul Serafim Rose in titlu ..

    Nu stiu la care titlu te referi mai exact, dar sa le analizam pe rand:

    “Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist”

    O inima rece este inima fara iubire. Nu inseamna a accepta o greseala, ci a putea sa nu fi de acord cu ea fara sa urasti, sa dispretuiesti, sa osandesti pe cel gresit. Fara iubire nu poti avea nici blandete, nici smerenie, nu poti primi Harul lui Dumnezeu, si deci nu poti avea discernamant. Principala lucrare a lui Antihrist se va baza pe inselare, iar fara discernamant aceasta lucrare va gasi un teren prielnic.

    “Astazi este Augustin; maine (si deja a inceput) vor fi atacati „simplii” episcopi si pre­oti ai Bisericii noastre. Miscarea anti-Augustin este primul pas catre schisma si mai mari neo-randuieli in Biserica Ortodoxa”.

    Totul este sa existe un pretext, caci atunci cand nu traiesti cu Hristos, inclini sa cazi si in ispita care te faci sa asculti de vocea care iti sopteste mereu motive de dezbinare, asa cum sunt si parerile contradictorii in privinta anumitor invataturi ale Fericitul Augustin. Exista un duh al dezbinarii si aceasta este lucrarea celui rau. Si se vede bine cum din diverse motive unii s-au rupt de biserica (motivand calendarul, ecumenismul si altele). Acest duh al dezbinarii este cel care isi face lucrarea de a sadi neincrederea in episcopi si preoti, caci vedem bine cum sunt atacati din diverse motive unii dintre ei, dand astfel pricina de sminteli si neranduieli, este o realitate aceasta.

    ca marea majoritate a episcopilor de la noi, a arhiereilor, care il “adora” (asa, catoliceste), pe fericitul Augustin, sunt ferventi ecumenisti !

    Acum, dupa tine pana si Par. Serafim Rose ar putea fi ecumenist, ceea ce evident nu este adevarat…, dar nu ar fi de mirare caci in infrigurarea cu care se vaneaza greseli nu se mai tine cont de nimic, caci ce conteaza viata unui om si toate celealte lucrari bune, e de ajuns un cuvant care nu ne place pentru a pune la zid si a desfiinta, caci nici nu e greu.

    Oare ce este mai rau, a pretui un om ca Fericitul Augustin care a dus (dupa pocainta) o viata imbunatatita, chiar daca a facut niste greseli dogmatice, parte din ele recunoscute si retractate ulterior, sau a a gasi (pana si in aceasta) pricina de dezbinare si osandire a unor clerici… Trebuie sa vrem sa tinem Biserica unita nu sa o dezbinam. Sa condamnam slujbele si rugaciunile facute impreuna cu ereticii catolici sau de alte confesiuni, dar nu si sa cautam cu lupa tot felul de motive de a ataca pe ierarhi. E firesc sa critici ecumenismul dar fara extremisme, altfel ne ferim de erezia ecumenista si dam in cea shismatica, care este mult mai grava.

  18. admin@

    “Va puteti imagina, prin opozitie, cum insa, altii, vorbesc despre sfantul parinte Arsenie Boca, numindu-l “boca” (cu litera mica!) si zicandu-i “inselatul”? Sau cum altii l-au facut pe parintele Cleopa “mincinos” si iarasi altii i-au improscat cu noroi pe Cuviosii Paisie Aghioritul, Epifanie si Sofronie fiindca… au combatut pe stilisti si au acceptat calendarul nou (desi impus de masonerie si gresit, fireste)?”

    In asemena cazuri nu cred ca mai este vorba despre niste simpli zeloti. Lipsa lor de orice frica de Dumnezeu vorbeste de la sine. Mai degraba este voba despre lupi imbracati in piei de oaie si infiltarti in turma sau de niste inselati si indraciti. In orice caz, cu serioase inrauriri diavolesti, pentru ca o asemenea indrazneala numai cel rau o da! Poate ca la inceput unii au avut cele mai bune intentii dar au cazut in inselare si isi imagineaza nefericitii, din lucrarea diavolului, ca sunt alesii lui Dumnezeu ca sa apere Ortodoxia si au luat-o razna. Fereasca Dumnezeu! Sa ne rugam sa ne fereasca Dumnezeu pe toti de asemenea caderi.

  19. Sf. Teofan Zavoratul:

    “Viata crestina seamana cu suisul la deal. Cel ce suie se osteneste pentru suis, dar pe masura ce suie i se descopera tot mai multe lucruri, pentru ca orizontul lui devine tot mai larg. Asa si in crestinism: cu cat sporeste cineva mai mult in viata crestina, cu atat devine mai larga sfera lucrurilor duhovnicesti care este accesibila mintii si perceptiei sale. Adevarat intelept este numai cel care este desavarsit in viata crestina; fara sa traiesti crestineste nu vei intelege nimic din crestinism. Ceea ce se cunoaste despre crestinism cu mintea, fara viata crestina, nu seamana deloc cu realitatea. Oricat de amanuntit si de elocvent ai povesti, de exemplu, ce fel de gust are ananasul, nu poti sa­ti dai seama cu adevarat pana ce nu­l gusti; asa si cu invatatura crestina — cat timp n­o aplici in viata ta, nicidecum n­ai sa te ridici pana la gustul ei.”

  20. Binevenit articol, desi personal n-am avut ocazia sa intalnesc prea multi porniti impotriva Fer. Augustin. Nici din contra atat de entuziasmati de oarecare greseli sau aparandu-l din motive ecumeniste. In privinta exegezei are multe idei comune cu Sf. Ambrozie, se vede ca a depus efort deosebit sa cunoasca traditii rasaritene, ca si Sf Grigorie cel Mare, si in general il pot folosi cu toata increderea ca nu sunt deraieri mari, ci dimpotriva multe lucruri sensibile care ma surprind.

    Mai degraba am intalnit inclusiv prof. univ impotriva unor “greseli” a par Staniloae, chiar este moda in oarecare cercuri de a-i descoperi “greseli” de traducere, sau “traduceri prea confesionale, voit modificate”.

    Sf Chiril al Alexandriei e adesea respins in mediu academic datorita metodei alegorice fata de care s-a prins aversiune din cauza obsesiei de a respinge si ce este bun, apreciat de Parinti la Origen.

    Sunt tendinte de a gasi nod in papura si la Sf Ioan Gura de Aur, si la toti Parintii Bisericii, ca toti sunt forfecati, sunt scrise atatea carti in Apus, pe care ai nostri abia asteapta sa le preia.

    La fel si parerile despre Fer Augustin, majoritatea sunt preluate pe nemestecate din biblioteci apusene, fie pro, fie contra ca protestantii sunt ferventi impotriva catolicilor. E interesanta si intrebarea par. Serafim “ai citit” ca este deja o normalitate sa nu se citeasca opera prea vasta ci mai ales despre.

    De asemenea si Sf Maxim Marturisitorul este “citat” in carti de curs univ. nu din Filocalie, ci din ce s-a inteles de la o protestanta, Anick de Souzenelle. Daca verifici in Filocalie, Sf Maxim chiar combate respectivele rastalmaciri incorecte dogmatic, dar cati au timp sa citeasca Filocalia? Daca nici profesorul nu a verificat de unde citeaza acea protestanta ci da o pagina aiurea….

    In final te intrebi pana unde e “boala supercorectitudinii” şi pana unde este comoditate de a cerceta lucrurile in complexitatea si profunzimea lor, cu sinceritate si smerenie?
    Mie-mi pare mai degraba comoditate si superficialitate, asa e firea unora, nu sunt in stare sa-i condamn nici pt asta, desi cei sensibili si profunzi au evident alta lucrare prin harul lui Dumnezeu, dar nici pt asta nu trebuie sa se mandreasca.

  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » IMAGINEA ANARHIEI SI A VIOLENTEI COLECTIVE: cazul devastarilor si huliganismelor ce au cuprins orasul Vancouver dupa… un meci de hochei
  22. @ Mihai (nepublicat):

    Mai citeste o data textele Cuv. Serafim… si apoi inca o data… E pacat ca nu ai inteles chiar nimic sau, oricum, ca ai ratat esentialul mesajului! Chiar e penibil sa vrem sa demonstram, involuntar, pe noi insine cata dreptate are marele parinte american in vreme ce noi ne etalam superioritatea si desteptaciunea teologia lovind in Fericitul Augustin… Ce spui tu a admis si P. Serafim, doar ca ne-a arata ca ALTA trebuie sa ne fie atitudinea. Tocmai dand la o parte cele gresite ale Fericitului…

    PS: Daca nu stiam ca si in Romania iata, sunt detractori ai lui Augustin, acum am aflat.

  23. Sa luam aminte la aceste randuri scrise de Cuviosul parinte Seraphim Rose. Sa fim atenti sa nu ne molipsipsim si noi de boala supercorectitudinii caci fiind inconjurati de atatea rataciri sa nu mai deosebim duhurile si sa incepem sa gandim anapoda cum dadeau fratii admini exemplele de mai sus cu oameni care deja gandesc pe dos despre Parintii Arsenie Boca si Cleopa.

    Al doilea gand ce mi-a venit in minte a fost: “smerenia si iara smerenia”. Caci daca totusi te aprinzi din nebagare de seama (lipsa de trezvie) sau chiar lipsa de cunostiinte de o ravna nepotrivita, daca ai smerenie mai poti stinge vapaia.
    Si daca totusi lipseste smerenia…al treilea gand ce mi-a venit a fost: mai este iubirea ca ultim zagaz…iar daca nimic din toate astea nu e…nu-ti ramane decat rugaciunea celorlati pentru tine caci te afli in mare orbire.

    Tot niste “ravnitori” supercorecti L-au rastignit si pe Mantuitorul asa ca da, acest duh este antihristic.

    Sa inteleg ca cei care il criticau pe Fericitul Augustin, indirect criticau si toata pleiada de sfinti care s-au folosit duhovniceste de lucrarile sale. Asta inseamna mare mandrie.

    Se mai vorbea aici de lupi in blana de oaie si ceva serpi veninosi pe care ii iei drept frati, ii oblojesti si drept rasplata ei te sfasie si otravesc….n-as putea spune ca este o fericire sa constati astfel de lucruri dar acum ganditi-va si voi….vreti sa fiti crestini si sa nu fiti rastigniti macar un pic?…as putea spune:”riscul meseriei”.
    Ajutati, iubiti, oblojiti caci in felul acesta “puneti foc pe capul lor” caci la rau se raspunde cu bine.

  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Ce este Adevarul? UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
  25. Recunosc ca si eu am fost lovit de aceasta maladie ,chiar daca nu la nivelul descris mai sus de Pr. Serafim,dar am fost si cred ca inca mai sunt.
    Zelotismul este mai des intalnit la cei tineri. Mai ales la cei din zona asta nationalist-crestina,unde se pot imbina natinalismul extrem cu zelotismul ortodox si daca se intampla asta iese dezastru.
    Si la unele bolguri ortodoxe destul de cunoscute putem vedea simptome de genul acesta.
    Pe toti ii auzi ca striga : “La lupta in numele Sfintei Ortodoxii,a Sfintei Natiuni Romanesti si in numele Capitanului si al Comandantului si a Legiunii Sfantului Arhanghel si a Sabiei lui sa-i distrugem pe toti(in mod special pe cei cu opinii diferite,”schismatice”),sa-i nimicim,taiati tot,adevarul se apara cu sabia,e vremea muceniciei(virtuale)…”
    Nu spun ca e gresit sa lupti in numele acestor idealuri,ba e chiar necesar,numai ca trebuie sa ai grija in ce duh faci toate acestea,trebuie gasit un echilibru in toate.
    Mai vin si luptatorii anti-sistem care si ei zic :”Cei ce nu sunt cu noi,sunt vanduti, sunt pro -cip sunt dati cu sistemul…”.Si la administratorii unor bloguri de genul intalnim aceste manifestari deviante si patologice.
    Nu spun ca nu trebuie sa nu fii anti-sistem,dar nu asta e prioritatea pt. noi si paganii pot fi anti-sistem.
    Si uite asa ne axam toti numai pe lupta asta exterioara nationalist-crestina, nu mai ne intereseaza lupta cu patimile(ca doar suntem vitejii neamului,nu mai suntem copii,nu?) si treptat sau accelerat nu mai acordam atentie sufletului care se umple de pacate si de patimi pe zi ce trece, vine si mandria pe care adesea se intampla sa nu o vezi si care se cuibareste bine in suflet si tot asa “inainte”…la lupta…
    Si-ti merge asa dar pana intr-o zi…
    Sfintenia nu tine cont de varsta sau de intelect si cunostinte,dar nici inselarea si mandria!
    Va doresc tuturor sa aveti pace si buna sporire in toate cele bune si in calea cea dreapta si unica!

  26. Draga admin, am citit cu atentie textul Pr Seraphim. Eu insumi il admir pe parinte, insa nu cred in infailibilitatea sa. In aceasta problema mi se pare prea putin informat.
    Atat timp cat ereticii il salta in slavi pe Fer Augustin (ati citit ceva pe tema asta? daca nu, lasati-o mai moale. Sau vreti sa aveti dreptate doar pt ca sunteti admin?), eu cred ca invataturile lui discutabile trebuie sa fie criticate. Este o datorie din punct de vedere ortodox, daca iubim adevarul.
    S-a pus problema de ce contemporanii sai nu au reactionat la aceste invataturi? Pentru ca si-a castigat faima in lupta impotriva donatistilor si pelagienilor (el a gresit in alte probleme) Scrierile lui in limba latina au fost traduse in greceste mult mai tarziu, de aceea nu au fost cunoscute in Rasarit. In Occident l-au combatut sfintii Ioan Casian, Vincent si Faust de Lerins. Insa popoarele germanice din Vestul Europei care s-au convertit la crestinism l-au ales pe Augustin ca unica autoritate, exagerandu-i invataturile gresite.

    Ce este rau in a demasca heterodoxia? Sf Atanasie nu l-a criticat pe Arie? Sfintii capadocieni nu i-au criticat de Eunomie, Macedonie si alti urmasi ai arienilor? Sf Chiril nu l-a criticat pe Nestorie? Sf Maxim nu l-a criticat pe Origen? s.a.m.d.
    Cei mai prolifici scriitori crestini, Origen (de limba greaca) si Augustin (de limba latina), au profesat si invataturi gresite. Stiti ca Pr. Dumitru Staniloae s-a opus publicarii lui Origen in colectia PSB? Pr Staniloae tot “ravnitor supercorect” a fost? Hai sa terminam cu prostiile! Heterodoxia trebuie criticata. Sfintii Parinti asa au facut. Adevarul este cea mai mare dovada de iubire.

  27. @Mihai:

    Ereticii il inalta in slavi si pe Sfantul Ioan Gura de Aur, care este numit “Doctor” in limbajul lor “teologic”. Insa nu dupa asta ne ghidam in cinstirea pe care o dam sfintilor, adica dupa cum slavesc sau nu ereticii pe cineva, ci dupa ce spune Biserica. Or Biserica spune foarte clar: Augustin este Sfant. A il pune pe Fer. Augustin pe acelasi plan cu Origen, Eunomie, Macedonie este mai grav decat o gafa, este o blasfemie. Cum sa pui un sfant in rand cu anatemizatii?! Fratioare, esti cu toate animalele de tractiune acasa? 🙂

    Asta una. In ceea ce priveste greselile de doctrina ale Fer. Augustin, nu ai facut decat sa repeti, cu mult mai putin talent si har, ceea ce a scris Parintele Seraphim Rose despre. Deci chiar nu se vede ca ai fi citit cu atentie postarea sau ce ti-am raspuns prima oara. Fericitul Augustin a avut greseli doctrinare, insa nu e o premiera asta, asa cum a aratat si parintele Seraphim Rose – Sfantul Iustin Filosoful si Martirul si Sfantul Parinte Grigorie de Nysa sustineau apocatastaza. Asta ii face mai putin sfinti? Evident ca nu! Asta ii pune in rand cu anatemizatii? Doamne fereste de asa idee nebuneasca. Pur si simplu au avut greseli in invatatura, despre care s-a vorbit si care trebuie delimitate de resul invataturii lor ortodoxe, dar care nu aduc atingere sfinteniei lor.

    De fapt, fondul problemei acestor postari nu este Fericitul Augustin si nici invataturile sale gresite sau corecte, ci modul in care curente din interiorul Bisericii care se dadeau hipercorecte s-au pozitionat fata de acest sfant parinte al Bisericii. In loc sa delimiteze pentru novici invataturile gresite de cele corecte ale acestui sfant, currentul nu a gasit altceva mai bun decat sa nege chiar sfintenia Fericitului, impotrivindu-se prin asta chiar Bisericii. Lucru de care nici fratia nu esti departe, de vreme ce il pui in rand cu anatemizatii….

  28. Pe langa faptul ca trebuie facuta diferenta intre cei care au avut invataturi gresite dintr-o intelegere eronata (si datorita educatiei lor, Sf. Augustin fiind de fapt considerat cel mai mare filozof crestin, dar si a mediului – apusean in acest caz), si cei care au impus invataturi gresite cu rea intentie, cum a fost Arie, care stia ca invatatura lui este gresita dar din pricina mandriei si a propiului egoism nu a vrut sa recunoasca acest fapt, impunand propria dogma si prigonind pe cei care aparau dreapta credinta. Ori una este sa duci o viata sfintita, sa faci fapte vrednice de pocainta si sa te lepezi de sine, si alta este sa prigonesti invatatura cea dreapta impunand propria ratacire, despre care esti constient ca este gresita. Fericitul Augustin a facut greseli de ordin teologic, scriind propriile reflectii, dar pe care nu a cautat sa le impuna in biserica, nici sa faca schisma ca Arie. Pe langa faptul ca Arie a cautat sa anuleze dumnezeirea lui Hristos, iar Sf. Augustin, in invataturile sale, din multa ravna, dar si pentru a combate ereziile care erau la acea vreme, a cazut in celalata extrema… In plus a recunoscut ca a gresit, caci a retractat spre sfarsitul vietii din invataturile sale, asadar nu poate fi numi eretic fie si numai pentru aceasta. Mai ales ca, asa cum spune si admin, Biserica il considera Sfant, iar cine nu asculta de Biserica, se gaseste in afara ei, sau poate dorim ca propriile noastre pareri sa se ridice deasupra Bisericii, care este infailibila (indiferent ca suntem mireni, monahi, clerici…)

  29. Atat timp cat ereticii il salta in slavi pe Fer Augustin (…), eu cred ca invataturile lui discutabile trebuie sa fie criticate

    Invaturile da, sa fie criticate si au tot fost, nu si omul insa, caci este o mica mare diferenta. Par. Serafim spune ca insusi persoana Fericitului Augustin este atacata si nu (doar) invaturile sale…

    Se stie de multa vreme despre aceste greseli, dar s-au trezit unii acum din somn, de parca s-ar fi intamplat ieri, cautand astfel motive de disputa din te miri ce si in mod gratuit, facand voia celui rau care doreste dezbinare cu orice pret…

    Existau si in acele timpuri o disputa intre Biserica de apus si cea de rasarit. Totusi, prea usor judecam pe altii, sa ne rugam sa nu fim si noi la fel de exigent judecati de Domnul la Sfanta Sa Judecata, precum noi ii osandim ceilalti.

  30. Fara de greseala nu a fost nici unul dintre marii Sfinti ai Bisericii – spre exemplu, Sfantul Ioanichie cel Mare in tinerete a fost luptator impotriva icoanelor – dar asta nu le stirbeste cu nimic sfintenia.
    Cum sa numesti inselat pe Parintele Arsenie Boca ? Cica pentru ca ar fi spus ca se crede mantuit. Insusi Sfantul Siluan spune: cand voi merge la Domnul, Il voi ruga pentru toate noroadele. Sa fi fost un pic inselat si Sfantul Siluan?
    Vai si amar de noi daca ne credem in masura sa judecam pe cei carora ar trebui sa le cerem ajutorul.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate