Predica PS Sebastian despre REFUZUL DE A TE BUCURA DE BINELE APROAPELUI: Intalnim si astazi astfel de oameni, care cauta sa intunece cu RAUTATEA si INVIDIA lor frumosul si binele, chiar si atunci cand acestea sunt evidente”

16-05-2011 Sublinieri

“Nu vi s-a parut ca ati recunoscut, pentru o clipa, pe cartitorii cotidieni, care au grija totdeauna sa scoata la iveala, “partea cea goala a paharului”, minimalizand si cautand sa neutralizeze orice bine savarsit de noi prin de ei inchipuite mijloace ori scopuri ascunse si meschine?”

Omilie foarte actuala la Duminica vindecarii slabanogului de la Betezda

“Dreptmaritori crestini,

Astazi Mantuitorul Iisus Hristos savarseste o minune care ar fi trebuit sa-i impresioneze pe toti cei ce au fost martori la ea. Un paralizat sau “slabanog”, cum il numeste Evanghelia, tintuit la pat de 38 de ani, isi redobandeste sanatatea pe marginea scaldatorii Vitezda, prin bunavointa Domnului. Si, iata ca ceea ce ar fi trebuit sa “copleseasca” s-a prefacut intr-o tema de discutie absurda, si minunea vindecarii a fost umbrita de formalismul bolnav si de neputinta iudeilor de a se bucura de binele facut de Hristos bietului suferind de atata amar de vreme.

Nu a fost singura data cand iudeii au incercat inabusirea faimei Domnului in “litera legii”, camuflandu-si in felul acesta neputinta lor de a recunoaste si pretui ca atare binele atat de evident savarsit de Hristos. Un om redevine “om”, iar ei invoca faptul ca “era sambata”. Cu acelasi “argument” au incercat sa minimalizeze si minunea vindecarii omului cu mana uscata (Lc. 6, 6-11) si tot sub acelasi pretext au pornit si ancheta pe cat de artificiala, pe atat de penibila, impotriva orbului din nastere, pe care Hristos “a indraznit” sa-l vindece tot sambata (In. 9, 1-38). Nimic mai josnic impotriva evidentei binelui, decat “viciul de procedura”. Dorinta iudeilor de “a-L prinde in cuvant (Lc. 20, 26) pe Iisus cu orice pret se ascundea cand dupa argumentul ca “este sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul” (In. 5, 10), cand dupa acuzatia directa ca incalca Sambata (In. 9, 16), pentru ca, in fapt, sa fie doar invidia si rautatea lor in fata faimei tot mai crescande de care Se bucura Iisus in popor.

Obsesia iudeilor pentru sambata era si o maladie, dar si un pretext. Maladie, pentru degenerarea stupida care cuprinsese porunca propriu-zisa din Legea lui Moise (Ies. 20, 8-11) – facuta pentru om, iar nu omul pentru ea (Mc. 2, 27) – si pretext, pentru rautatea si invidia care se ascundeau de fapt in spatele acestei ravne aparent scrupuloase. E adevarat ca legea respectarii zilei de odihna cerea “sa nu faci in ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau… ” (Ies. 20, 10), insa, de la aceasta si pana la a nu dezlega boul sau asinul sambata pentru a-l duce sa-l adape (Lc. 13, 15), sau pana la a se scandaliza de vindecarea femeii celei garbove (Lc. 13, 16), ori de tamaduirea orbului din nastere (In. 9), precum si a slabanogului de astazi, mi se pare doar ipocrizie, formalism bolnav, rautate si invidie deghizata in pretinsa dragoste de Lege.

Iubiti credinciosi,

Asistam in pericopa evanghelica de astazi, vizavi de atitudinea celor ce n-au voit sa pretuiasca minunea vindecarii paralizatului, la ceea ce Mantuitorul a condamnat oarecad cu intransigenta la farisei, cand i-a acuzat ca strecoara tantarul si inghit camila (Mt. 23, 24). Si, recunoastem in iudeii suspect de scrupulosi, atat mormintele varuite(Mt. 23, 27),paharele curatate doar pe exterior(Mt. 23, 25), cat si pe povatuitorii orbi (Mt. 23, 24), despre care ne-a atras atentia Hristos ca ne vor calauzi cu paguboasa ravna in groapa (Mt. 15, 14).

Dumneavoasta nu ati recunoscut, ascultand pericopa evanghelica de astazi, pe “credinciosul de serviciu” care cu nepriceputa ravna, crezandu-se “invatator”, mai mare tulburare provoaca in biserica, in dorinta de a-i disciplina pe cei nestiutori? Ma refer la cei care, de dragul “ordinii”, provoaca ei insisi dezordine, printr-o atitudine absolut nepedagogica de a-i invata pe cei necunoscatori cum sau cand trebuie sa se inchine, pe unde au voie si pe unde nu au voie sa treaca in lacasul de cult, cand trebuie si cand nu trebuie sa ingenuncheze s.a.m.d. Exista persoane care au cazut “victima” unor astfel de “lectii publice” de crestinism, cu finalitatea de a nu mai calca niciodata in sfanta biserica.

Altii poate ati recunoscut in evanghelia de astazi pe superstitiosii care nu vin duminica in mod regulat la biserica, in schimb respecta cu strictete “traditia” de a nu taia cu foarfeca nimic vinerea; nu postesc, asa cum se cere, toate posturile de peste an, dar au grija sa nu spele rufe in toate zilele de dupa Boboteaza si pana la odovania praznicului; tin cu strictete doliu dupa parintii lor trecuti la cele vesnice, in schimb traiesc necununati crestineste. Acestora, deopotriva, mi se pare ca Se adreseaza Hristos cand zice: “Nebuni si orbi, ce este mai mare darul sau altarul care sfinteste darul” (Mt. 23, 19), sau cand le atrage atentia fariseilor ca: “strecoara tantarul si inghit camila” (Mt. 23, 24).

De prea multe ori asistam si astazi la ravna fara pricepere, la forme fara fond, ori la superstitii fara credinta, ceea ce dovedeste ca nu toti stim indeajuns sa distingem esentialul de neesential, continutul de “ambalaj”, sau litera legii de spiritul ei. Sau poate ati intrezarit, ascultand evanghelia de astazi, chipul inveninat al vecinului crapand de invidie pentru ca a vazut bucurie si petrecere in casa voastra, ori ochii banuitori ai dusmanilor, siliti a va recunoaste succesele? Nu vi s-a parut ca ati recunoscut, pentru o clipa, pe cartitorii cotidieni, care au grija totdeauna sa scoata la iveala, “partea cea goala a paharului”, minimalizand si cautand sa neutralizeze orice bine savarsit de noi prin de ei inchipuite mijloace ori scopuri ascunse si meschine? Intalnim si astazi astfel de oameni, care cauta sa intunece cu rautatea si invidia lor frumosul si binele, chiar si atunci cand acestea sunt evidente. Ei sunt exponentii celuilalt motiv pentru care iudeii nu s-au putut bucura de minunea savarsita astazi de Domnul Hristos – rautatea si invidia care-i rodea, vazand faima Sa crescanda.

Dragii mei,

Iata cum evanghelia de astazi ne dezvaluie doua motive pentru care nu numai minunea aceasta nu a fot receptata asa cum se cuvine de conationalii Domnului, dar si invatatura si Persoana Sa in general. Formalismul ingust si bolnav al Legii vechi din inima iudeilor, prea triumfalisti pentru statutul de popor ales, s-a aratat prea stramt pentru a cuprinde deschiderea “duhului” adusa de Hristos. Implinirea legii propovaduita de El (Mt. 5, 17) a fost etichetata drept “hula(In. 10, 36), in timp ce prietenia Sa cu vamesii si cu pacatosii (Lc. 7, 34) a fost considerata slabiciune.

De aceea, cred ca pericopa aceasta, dincolo de minunea propriu-zisa prezentata si de confirmarea inca o data ca pacatul imbolnaveste pana si trupul, nu numai spiritul nostru – iata te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau (In. 5, 14) – ne atrage atentia asupra acestor doua pacate ce ne pandesc si pe noi: formalismul si neputinta de a ne bucura de binele aproapelui. Formalismul, merge mana in mana cu bigotismul, cu misticismul bolnav si bolnavicios, cu semidoctismul, cu superstitiile si cu dragostea de litera lipsita de duh, in timp ce neputinta de a ne bucura alaturi de aproapele ascunde rautate, invidie, complex si competitie neconstructiva. Hristos, insa, a intors astazi spatele si unei atitudini si celeilalte, aratand ca nu are nimic de-a face cu niciuna din ele (In. 5, 13), dar a atras atentia asupra pacatului care poate amplifica raul (In. 5, 14).

Pentru aceasta, datori suntem noi, crestinii, a recunoaste si a lucra binele in adevaratul lui duh, nu doar formal, ci si in spiritul lui, si nu selectiv, ci exhaustiv, potrivit cuvantului Domnului – pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati(Mt. 23, 23). Apoi e necesar sa intelegem ca relatiile noaste cu aproapele trebuie guvernate mai degraba de dragoste decat de judecata critica, mai mult de compasiune decat de patima, mai mult de intelegere decat de suspiciune, rautate ori invidie. Avand aceste dorinte in minitle si in inimile noastre ca dreptate diriguitoare la tot lucrul cel bun, vom putea castiga si noi adevarata intelepciune si bunul discernamant care ne pot preface in admiratori, intelegatori si urmatori ai invataturilor Mantuitorului Hristos, aratand inteleapta pricepere a ravnei celei bune si dragostea nefatarnica si nepatimasa fata de aproapele nostru. Amin”.

(din: †  Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)

Legaturi:


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invidia, rautatea, Mandria, trufia, PS Sebastian, Razboiul nevazut, Vindecarea Slabanogului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “Predica PS Sebastian despre REFUZUL DE A TE BUCURA DE BINELE APROAPELUI: Intalnim si astazi astfel de oameni, care cauta sa intunece cu RAUTATEA si INVIDIA lor frumosul si binele, chiar si atunci cand acestea sunt evidente”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: TINEREA DE MINTE A RAULUI, milostivirea si rautatea care otraveste totul. CUM TE POTI IMPARTASI CHIAR CU DIAVOLUL? -
  2. Foaarte tare!

    Exceptionala cuvantare!

    Dar ma uit – cat de ”veche” dar nicicand mai ACTUALA….postarea din mai 2011 – cum de n-am vazut-o?!

    Cred ca n-avem OCHI de vazut, pe-atunci!

    🙂 Apropos de ”credinciosul de serviciu” datorita caruia/careia numai intra (neavizatii) in veci de veci! Nu ca n-ar avea vina ”jandarmul” de serviciu DAR si putina credinta a incepatorilor prin predarea armelor (rabdare si perseverenta) inainte de vreme…

    Nu mica este constatarea cautatului ”cu lumanarea” a indeplinirii unui formalism (tipic, tipic si la INIMA – NIMIC!)fara trecerea SI prin filtru duhului a ceea ce zice/pretinde litera legii;

    -daca s-ar cauta duhul ei, legea pusa in practica de legiuitor ar genera numai VIATA si bucurie iar nu moarte si tristete, sanatate, iar nu boala….

    De aceea nu sunt iubiti legiuitorii pentru ca, 1. fac legile sa fie incalcate ori interpretate/interpretabile 2. practicienii pun (de obicei) pret pe LITERA LEGII deturnandu-i sensul, omorandu-i DUHUL, provocand repulsie, exact ca vederea unu cadavru (fost om inalt la stat si frumos) acum – lipsit de viata si urat mirositor!

    Asa si noi – ametiti de lume si vartejul in care suntem angrenati, tindem sa “asistam si astazi la ravna fara pricepere, la forme fara fond, ori la superstitii fara credinta, ceea ce dovedeste ca nu toti stim indeajuns sa distingem esentialul de neesential, continutul de “ambalaj”, sau litera legii de spiritul ei”.

  3. Pingback: “Vrei sa te faci sanatos?” CUVANT CATRE CEL SLABANOGIT DE PACAT al Ierom. Grigorie Sandu -
  4. Pingback: Din predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA SLABANOGULUI DE LA SCALDATOAREA VITEZDA: “Iata Omul care a venit pentru om!”; “Mila este mai de pret decat orice fel de punere in lege pe dinafara” -
  5. Pingback: Cuvinte de folos la “Duminica slabanogului” | Alex Rădescu
  6. Pingback: SMERENIA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. “Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez”. Cine mai refuza astazi ISPITA COMPETITIEI pentru marire? -
  7. Pingback: Predici audio la Duminica slabanogului de la scaldatoarea Betezda: “DOAMNE, NU AM OM!”/ IPS Augustin de Florina: “Domnul intreaba: Omenire, vrei sa te faci sanatoasa? Alege si ia, omule. Omul veacului nostru ce alege? Aici este tragedia&
  8. Pingback: MUSTRARE sau OSANDIRE? Adevarul evanghelic si patristic de capatai in chestiuni de o permanenta actualitate si de o cruciala importanta -
  9. Pingback: VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON. Predicile Parintelui Cleopa si Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINTA CARE LUCREAZA SI STRIGA LA CER IN CIUDA CELOR MULTI… CARE IMPIEDICA BINELE SI ITI PUN CALUS IN GURA -
  10. Pingback: Parintele NICOLAE STEINHARDT (†29 iulie 1989): “Pentru crestinism BANUIALA e un pacat grav si oribil. NEINCREDEREA e ucigatoare ca si pruncuciderea, desfiinteaza ca om pe cel asupra caruia este manifestata” -
  11. Pingback: Parintele Ioan Buliga: ROBIA DIN IADUL ZAVISTIEI. Cum ajungem ucigasi precum CAIN si cum putem infrunta duhovniceste greutatile vietii? -
  12. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC -
  13. Pingback: RIDICA-TE, IA-TI PATUL TAU SI UMBLA! “Dumnezeu ne vrea luptandu-ne si INCERCAND NEINCETAT! El stie putinatatea noastra, stie cat de slabi suntem, dar vrea SA NU NE LASAM si SA NU NE LEPADAM de increderea in iubirea Sa” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Injumatatirea Praznicului Cincizecimii: HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU, DAND APA VIE CELOR INSETATI DE NE-LUMESC | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: “Să luăm locul care ni se potriveşte, acela care se află LA PICIOARELE DOMNULUI nostru şi să cerem mila Sa”. ÎN CIUDA PĂCATELOR NOASTRE, NĂDĂJDUIM! | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate