Pastorala de Craciun pro-viata si pro-familie a IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

21-12-2011 Sublinieri

Vezi si:

COPIII – BUCURIE ȘI FRUMUSEȚE ÎN FAMILIE

Scrisoare pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului

Iubiților preoți din parohii,

cuvioșilor viețuitori ai sfintelor mănăstiri și

dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu

din Arhiepiscopia Iașilor: har, bucurie, iertare și

ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit –

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt!

„Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu.” (Isaia 8,18)

Iubiți fii și fiice întru Hristos Domnul,

Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la marele Praznic al Nașterii Domnului. Colindătorii bat la ușa sufletelor noastre pentru a ne împărtăși vestea cea bună a Nașterii lui Hristos din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin adumbrirea Duhului Sfânt. Inimile și glasurile curate ale copiilor purtători de colind sfânt ne mărturisesc adevărul că Dumnezeu S-a coborât pe pământ și a locuit printre noi pentru a ne ridica la ceruri, făcându-ne părtași vieții celei veșnice și nestricăcioase.

Cu ochii credinței vedem pe Maica Domnului cu Pruncul în pântece călătorind de la Nazaret spre Betleem, vedem peștera cea săracă în care S-a născut dumnezeiescul Prunc. Prin ochii credinței asistăm la primele zile trăite de Hristos printre noi, oamenii: Îl însoțim ca prunc în Ierusalim la opt și la patruzeci de zile de la naștere, Îl însoțim în Egipt fugind de mânia ucigătoare de prunci a lui Irod, iar apoi în drumul de întoarcere către Nazaretul Galileii.

Toate aceste momente legate de nașterea și copilăria lui Hristos trezesc în noi dorul după puritatea copilăriei, după căldura unei familii în care domnește bucuria, armonia și pacea, dorul după o viață curată și sfântă pe care o aflăm în fiecare copil nou născut în lume, deoarece „copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu” (1).

Iubiți frați și surori întru Hristos Iisus Domnul,

La Nașterea lui Hristos, toate s-au umplut de bucurie. Oștirile cerești, lăudându-L pe Dumnezeu, cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (2). Păstorii, primind minunată înștiințare de la înger:

Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (3),

văzându-L pe Prunc, s-au întors la turmele lor „slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră” (4). Magii din Răsărit, purtători de alese daruri, ajungând în fața dumnezeiescului Prunc, „s-au bucurat cu bucurie mare foarte” (5).

De ce, oare, această bucurie mare? Pentru că

Prunc, zice Profetul, s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (6).

Aceeași bucurie suntem chemați să o trăim și astăzi de praznicul Nașterii Domnului.

„Să se bucure cerul, rostesc imnele Bisericii, să se veselească pământul! Că S-a născut Mielul lui Dumnezeu.” (7) „Veseliți-vă, drepților, ceruri, bucurați-vă, săltați, munților, căci S-a născut Hristos.” (8) „Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselesc” (9), căci „Domnul Iisus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat” (10).

Aceeași sfântă bucurie legată de Nașterea Domnului se prelungește în viața fiecărui om atunci când acesta mărturisește și trăiește, adânc și conștient, taina coborârii lui Dumnezeu pe pământ, moartea și Învierea Sa. Împărtășindu-se cu Sfintele Taine, adică cu Hristos Cel născut în Betleem, mort și înviat din morți, omul se naște din nou, renaște la o viață nouă altoită în Dumnezeu, devine „făptură nouă” (11). Pentru această naștere din nou, renaștere în Duhul, omul se bucură cu bucurie sfântă, bucurându-Se și Hristos împreună cu Preacurata Sa Maică, cu îngerii și cu sfinții toți.

Bucurie mare a fost, așadar, atunci când S-a născut după trup Fiul lui Dumnezeu. Bucurie mare este și atunci când omul se întoarce la Dumnezeu, renăscând duhovnicește. Mai există însă o bucurie, izvorâtă din bucuria Nașterii Domnului și din bucuria renașterii întru Hristos a omului, și anume bucuria venirii pe lume a unui copil.

Asupra acestei sfinte, mari și binecuvântate bucurii a nașterii de prunci dorim a ne opri o clipă astăzi, în ziua de praznic a Nașterii Domnului.

Nașterea de prunci a fost considerată de-a lungul vremii în toate tradițiile popoarelor o mare binecuvântare de la Dumnezeu revărsată asupra tatălui, mamei, fraților și surorilor mai mari, asupra întregii familii.

Zdruncinându-se adânc temeliile spirituale ale umanității în ultimele veacuri, nașterea de copii și-a pierdut mult, în conștiința multora, din aureola sa de har, bucurie și binecuvântare. Căutarea unei vieți cât mai comode și lipsite de grijă, diminuarea sau chiar pierderea simțământului jertfirii pentru celălalt în viața de familie duc la limitarea nașterilor la unu sau cel mult doi copii. Aceste manifestări, încurajate de legislații permisive în ceea ce privește avorturile, de comercializarea produselor anticoncepționale, care tot abortive sunt, de politici educaționale distructive în privința nașterii de prunci, prin mass-media și nu numai, sunt, în cele din urmă, consecința înstrăinării omului de Dumnezeu și expresia lipsei de nădejde în purtarea Lui de grijă.

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

În aceste zile de praznic, pline de bucuria Nașterii lui Hristos, este bine să fim pătrunși de adevărul că aducerea pe lume a unui copil este izvor de bucurie, de bine și de binecuvântare pentru întreaga familie. Să întrebăm mamele în vârstă și pe soții lor, care au adus pe lume mulți copii, și ne vor spune că nu regretă nici un moment faptul de a fi avut o familie numeroasă. Vor zice că a fost greu, au fost și momente de cumpănă, dar acum, spre apusul vieții pământești, se bucură că au avut mulți copii. Să întrebăm și femeile sau bărbații în vârstă care n-au avut copii și toți, aproape toți, vor mărturisi tristețea de a fi fost lipsiți de copii sau de a se fi lipsit ei înșiși, prin avort sau anticoncepționale, de nașterea de prunci.

Să privim la familiile care și astăzi au, prin mila Domnului, mulți copii. Le este greu, au dificultăți materiale mari, dar bucuria le este pe măsură în cele mai multe cazuri. Copiii se ajută unul pe altul, se obișnuiesc de mici cu greutățile vieții, devin mai curajoși în fața obstacolelor, căci au experimentat de mici depășirea lor. În asemenea familii, dragostea între frați și surori este mare, spiritul de jertfă le definește viața, se mulțumesc cu puțin, sunt mai generoși, altruiști și, în genere, acceptă mai ușor unele privațiuni sau neîmpliniri personale. Relația lor cu părinții este frumoasă: îi ajută, îi înțeleg, îi iubesc.

Cele spuse mai sus nu sunt imaginare, nu sunt invenții, cum poate ar gândi cineva, ci sunt izvorâte din constatări personale, din viața unor familii de preoți sau de credincioși cu mulți copii, familii care împodobesc și astăzi unele parohii ortodoxe din țară și din străinătate. În aceste familii, în ciuda aparențelor, bucuria este la ea acasă. Sunt uneori lipsuri, alteori dorința de a avea bunuri materiale mai multe, sunt nopți nedormite și momente de cumpănă, dar bucuria de a fi mulți, de a fi împreună, de a fi sub ocrotirea lui Dumnezeu este imensă.

„Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (12), pare să spună mama născătoare de mulți copii, precum Isaia profetul odinioară.

Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și răzbunător”,

pare să spună împreună cu împăratul David (13) tatăl ocrotitor al familiei cu mulți copii. Tot el se fericește, văzându-se înconjurat de fii și fiice, zicând:

„Fericit este omul care-și umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașul său în poartă” (14).

Și mai presus de toate se aude glasul Mântuitorului Hristos în inima unei familii binecuvântate cu mulți copii:

Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu” (15), căci „oricine va primi, în numele Meu, pe unul din acești copii pe Mine Mă primește” (16). Și de nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor (17).

Dreptmăritori credincioși,

Am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre sfârșitul anului 2011 de la Nașterea lui Hristos. A fost un an în care Sfântul Sinod al Bisericii noastre s-a aplecat cu mai multă atenție asupra Sfintelor Taine ale Botezului și Cununiei ca fundamente ale familiei creștine. Toți membrii Bisericii au fost chemați ca, într-un fel sau altul, să mediteze la perspectiva creștină în ceea ce privește nașterea, creșterea și educarea copiilor. Nădăjduim ca această preocupare a întregii noastre Biserici față de familia creștină să aducă roadele așteptate, și anume: tinerii să-și întemeieze familii creștine ferindu-se de desfrânare; în familii să se nască, rod al iubirii dintre soț și soție, pruncii binecuvântați de Dumnezeu; copiii să fie crescuți în frica de Dumnezeu, iubirea de neam și rușinea de oameni, după cuvântul bătrânilor noștri înțelepți de altădată.

Anul Nou, 2012, își va deschide în curând porțile. Vor fi zile bune și mai puțin bune, căci viața omului este alternanță de cer senin și furtună. Dacă în anul care vine familiile creștine vor fi mai numeroase, stăruind în „credință, în iubire și în sfințenie”, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur; dacă flagelul avortului, divorțului, desfrâului sau păcatelor contra firii va înceta sau, cel puțin, își va diminua din prăpădul lui distrugător; dacă mamele tinere vor da naștere copiilor cu care le-a binecuvântat Dumnezeu; dacă rugăciunea va fi stăruitoare, săvârșirea Sfintei Liturghii mai deasă și cu adânc duh de smerenie și stare de prezență; dacă românul va înțelege că fără Dumnezeu nu poate realiza nimic frumos, adânc și adevărat, atunci Anul Nou 2012 va fi un „an bineplăcut Domnului” (18), adică un răstimp de pace, nădejde, iertare între învrăjbiți, frățietate și nezdruncinată credință în Dumnezeu – izvorul a tot binele.

În duhul acestei așteptări mântuitoare, rog pe Dumnezeu să aibă pe fiecare în parte și pe toți laolaltă în iubirea milostivirii Sale, să ne ocrotească de tot răul și dușmănia, să ne ajute pentru a avea cele de trebuință ca hrană, casă, loc de muncă și cât mai multe familii binecuvântate cu copii mulți, frumoși și sănătoși în mintea și trupul lor.

***

Praznicul Nașterii Domnului cu bucurie sfântă!

Anul Nou, 2012, cu rod frumos în familie, în Biserică, în Țară și în lume!

La mulți, buni, frumoși și fericiți ani!

 

Al vostru frate întru Hristos și către Dumnezeu

doritor în rugăciune de tot binele,

† Teofan

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Note bibliografice

1. Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, București, 1995, p. 108.

2. Cf. Luca 2,13-14.

3. Luca 2,10-11.

4. Cf. Luca 2,16-20.

5. Matei 2,10.

6. Isaia 9,5.

7. Canonul Utreniei la Nașterea Domnului, Sedealna, glasul al 8-lea, în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 439.

8. Laudele la Nașterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 446.

9. Ibidem, p. 447.

10. Stihira a doua la „Doamne, strigat-am…”, Vecernia la Nașterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 426.

11. Galateni 6,15.

12. Isaia 8,18.

13. Psalmul 8,2.

14. Psalmul 126,5.

15. Marcu 10,14.

16. Marcu 9,37.

17. Matei 18,3.

18. Cf. Isaia 61,2.


Categorii

Avort, contraceptie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Teofan, Nasterea Domnului (Craciunul), Pastorale, Portile Iadului, Viata de familie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “Pastorala de Craciun pro-viata si pro-familie a IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

  1. Pericopa evanghelica: Luca 20, 1- 8

    1.Şi într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii,
    2.Şi, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere?
    3.Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi:
    4.Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
    5.Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut în el?
    6.Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc.
    7.Şi au răspuns că nu ştiu de unde.
    8.Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

    Pericopa apostolica: II Timotei 4, 9- 22

    9.Sileşte-te să vii curând la mine,
    10.Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia;
    11.Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire.
    12.Pe Tihic l-am trimis la Efes.
    13.Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele.
    14.Alexandru arămarul mi-a făcut multe rele; Domnul să-i răsplătească după faptele lui.
    15.Păzeşte-te şi tu de el, căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre.
    16.La întâia mea apărare, nimeni nu mi-a venit într-ajutor, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală!
    17.Dar Domnul mi-a stat într-ajutor şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe deplin vestită şi s-o audă toate neamurile; iar eu am fost izbăvit din gura leului.
    18.Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, în împărăţia Sa cerească. Lui fie slava în vecii vecilor. Amin!
    19.Îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor.
    20.Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.
    21.Sileşte-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.
    22.Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.

  2. Ce frumoasă e iubirea
    Când e sincera și vie,
    Când e ortodox trăită
    Și de soţ și soţie

    Când și soţul și soţia
    Îl iubesc pe Dumnezeu,
    Și primesc să-și nască pruncii,
    Nu s’asculte de cel rău,

    Când e sfântă căsnicia
    Și iubirea-i curăţie,
    Că ea-i viul, ea-i puterea
    (Și-n belșug și-n sărăcie).

    Căci familia-i izvorul
    Și-al iubirii şi-al puterii
    Nemului, ce’nvinge moartea
    Și-și trăiește învierea.

    Că-n familia cinstita
    Pruncii’s viul ce unește
    Rodul dragostei și jetrfa
    Care pururea sfinţește.

    “Dragostea” care-și ucide
    Rodul său nevonovat,
    Naște, egoism și ură
    Prin “iubiri” ce vin din iad.

    Că a face rău în lume ,
    Nu e greu, și nu-i departe
    Cel ce’aduce dezbinarea
    Şi “iubiri” care nasc…, MOARTE.

    Prin famile, prin taine
    Prin Hristos în Duhul Sfânt,
    Crește neamul, crește viul
    Și iubirea pe pământ.

    Dar azi Doamne, în familii
    Naștem moarte, facem crime,
    Ca Irod, că prin avorturi
    Te ucidem (toţi), pe Tine.

    Dă-ne iarăși înlăuntru
    Să primim cerescul semn,
    Și din inima’mpietrită
    Să ne facem Betleem.

    Ca din cer să vii în taină
    (În grozava sărăcie
    Și în moartea din launtru)
    Să Te naști, pe veșnicie.

  3. Multa pace și dor de Hristos mi’aduce prezenta si chipul IPS Teofan. Ortodoxia sfintiei sale este atat de firesc trăită. Nu este ostentstiv nici prin acţiune nici prin cuvânt. Persoana sa nu te strivește cu înălţimea personalitatii ci te cucereste cu simplitatea, te atrage cu o bunatate vie, cu farmecul smereniei în naturaletea si firescul ei, te induiosesza cu fragilitatea sa care il adanceste in rugaciune.Doamne ocrtoteste-l și dai har peste har.

  4. Nu mi se pare normal sa ai copii si sa nu ai ce le oferi. E adevarat avortul este o crima , insa nu cred ca folosirea oricaror forme de anticonceptionale este un pacat. Tot timpul ni se aduce in fata pilda lui Onan din sf Scriptura care a fost osandit pentru imprastiere , insa nu trebuie sa uitam ca atunci erau alte vremuri in care copiii cresteau altfel , cresterea unui copil pe vremea aceea nu presupunea atatea necesitati ca in ziua de azi (educatie, bani, mancare , haine, medici),atunci cum crestea un pic era familiarizat cu diverse mestesuguri ca sa invete sa isi castige singur existenta si nici nu putem da nastere de prunci gandind ca Dumnezeu are grija de toate. E ca si cum te ai imbolnavi si in loc sa mergi la doctori te bazezi doar pe rugaciuni si Sf Masluri (foarte necesare si utile dar nu suficiente)cazand in habotnicism si pacatul mandriei (crezandu-te vrednic ca Dumnezeu sa te vindece in chip minunat ca pe sfintii de demult). Sf Valeriu Gafencu spunea ca “trebuie sa pazim adevarul neschimbat dar sa ocolim fanatismul caci nebunia credintei este putere dumnezeiasca, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrata, lucida si profund umana” . Totodata o alta dogma care ne este impusa in mod nejustificat este aceea a practicarii abstinentei daca nu se vrea nasterea de prunci. De fapt impreunarea trupeasca dintre soti nu are ca scop decat nasterea de prunci cea ce iar mi se pare absurd, nicaieri nu se specifica in sf Scriptura aceasta intr-un mod absolut ,se spune sa ne ferim de desfranare ( adulter si pacate impotriva firii) chiar sfintii parinti (cel putin o parte dintre ei caci , cu iertare, dar si ei se contrazic in multe chestiuni nu numai cu privire la acest subiect) dau de inteles ca sotii trebuie sa se bucure unul de altul atat sufleteste cat si trupeste. Unirea trupeasca desavarsita la un moment dat creaza si ea o anumita intimitate, o stare sufleteasca de netagaduit intre cei doi iar in momentul cand aceasta este privita doar ca ceva secundar, murdar si un lucru tabu poate de nastere la complexe, stari nervoase, sentimente de culpa nejustificate. Iubirea dintre un sot si sotie nu trebuie reglementata decat de legile firii dar si aici e discutabil. Tot timpul ni se aduce la cunostinta pilda Sf Ioachim si Ana, a Maicii Domnului si a Mantuitorului etc uitand ca aceste Persoane Sfinte si Mult Prea Sfinte sunt total diferite de noi au o alta Constiinta si nivel spiritual, noi doar incercam (cu multa smerenie si dupa putinta) sa fim ca Ei, insa nu ne putem compara cu Dansii niciodata. Apoi Maica Domnului nu a avut decat un Fiu ,Unul si Bun (nestiind niciodata de barbat) , oare de ce sa nu avem si noi cate un copil caruia sa ii putem oferi toate conditiile sufletesti si materiale ca sa se dezvolte asa cum trebuie in loc de mai multi pe care sa ii chinuim neavand ce le trebuie si crescandu-i de pe azi pe maine.
    In concluzie cea ce vreau sa spun este ca nu mi se pare normal sa ai un comportament iresponsabil dand nastere la un numar de prunci pe care nu iti poti permite sa ii intretii cum trebuie , neputand sa le asiguri cele necesare si cu aceasta riscand (cu toate silintele tale) sa o ia pe o cale nemantuitoare. Saracia de cele mai multe ori nu naste doar smerenie ci si razvratire sau promiscuitate. Cu aceste ganduri exprimate in scris il rog pe Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ierte si pe dvs (administratorii acestui site minunat) sa aveti inganduinta daca considerati ca am gresit (prea)
    mult.

  5. Apoi Maica Domnului nu a avut decat un Fiu ,Unul si Bun (nestiind niciodata de barbat) , oare de ce sa nu avem si noi cate un copil caruia sa ii putem oferi toate conditiile sufletesti si materiale.

    Scuze, frate, dar…. comparatia asta e total nepotrivita. Si argumentul, evident, fortat. Asta o spune…. bunul simt (iertare, nu vreau sa zic ca lipseste, ci doar ca “valul argumentarilor” a mers putin cam departe).

    Altfel, numai cu partea a doua a afirmatiei (deci fara comparatia nepotrivita), iar nu-i prea in ordine cu “toate conditiile materiale” (nu mai zic de sufletesti, ca sufletesti le avem si pentru zece copii, dar TIMP nu avem). In sensul ca mai bine doi copii, decat toate conditiile materiale pentru unul singur, ramine poate prea egoist fara frati si surori.

    Nu-i o critica, ca si eu tot un copil am, dar asa a fost sa fie.
    In rest nu comentez.

  6. @ Ionut:

    Frate, ne trebuie CREDINTA. Credinta nu inseamna fanatism, inseamna simpla implinire a poruncilor… care nu se invechesc. Iar daca nu avem destula credinta (si noi suntem slabi), atunci sa ne recunoastem si sa ne asumam aceasta ca pe o vina mare, ca pe o cadere si sa cerem mila si ajutorul Bunului. Iar nu sa ne indreptatim si sa ne razvratim, nu sa incercam sa ne construim un sistem de justificari, fiindca nu ne vom putea indreptati, in lipsa dreptatii, decat prin pocainta.

    Incearca sa asculti, daca ai timp si rabdare: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/12/09/parintele-tanase-conferinta-de-la-bucuresti-serile-filocalice-audio-tarele-copilariei-copiii-care-cresc-intr-o-lume-fara-suflet-nov-2011/

    Iarta-ne!

    Doamne, ajuta!

  7. Pingback: PASTORALE DE CRACIUN IN APARAREA FAMILIEI: IPS Iustinian si IPS Teofan contra avortului si anticonceptionalelor/ Noua moda draceasca la adolescenti, sub influenta pornografiei/ SEXUALIZAREA FETITELOR - O PERVERTIRE PROGRAMATICA (Stiri familie)
  8. Pingback: Familia, în cuvintele pastorale la sărbătoarea Nașterii Domnului 2011 | Cultura vieţii
  9. Nu numai curentele lumesti ale desfranarii duc la avorturi, ci si saracia din Romania. Multe femei fac avorturi pentru ca nu au bani ca sa isi creasca copiii, altele pentru ca nu stiu ce este acela postul si infranarea, si ajung sa conceapa prea des (asta si datorita neinfranarii barbatilor lor). Oricum, desfraul la varste foarte tinere este la mare moda acum in Romania, iar internetul pune la dispozitia consumatorilor de pornografie tot felul de perversiuni sexuale. Rusine celor ce fac aceste lucruri!

  10. @ Andreea:

    1. Din pacate, asta e o mare minciuna. Saracii fac mult mai putine avorturi decat cei bogati, in familiile sarace se nasc cei mai multi copii, etc. Plus ca nimic, nici saracia, evident, nu poate fi o cauza reala sau o scuza pentru pacatul de UCIDERE A PRUNCILOR.

    2. A osandi pe cei care fac pacate (deci nu pacatul, ci persoanele) si a le striga RUSINE, fara a avea vreun drept duhovnicesc asupra lor (de duhovnic, de parinte, de prieten apropiat), atesta o lipsa de constiinta a PROPRIILOR pacate si patimi. Cine judeca, va cadea el insusi in cele pentru care i-a condamnat pe altii, sau in altele echivalente. Asa ca sa fim mai atenti si mai retinuti… si sa ne rusinam noi insine de propriile noastre crime nestiute, facute zi de zi, in loc sa gasim mereu vinovati in afara noastra.

    Craciun binecuvantat!

  11. Pingback: IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, avertizeaza printr-o brosura documentata: EDUCATIA SEXUALA – UN PERICOL PENTRU COPIII NOSTRI!
  12. Pingback: POMENIREA PRUNCILOR UCISI DE IROD. K. V. Zorin: Sursele duhovnicesti ale suferintelor copiilor -
  13. Pingback: PREDICI AUDIO LA DUMINICA PILDEI CELOR POFTITI LA CINA. Pilda pretextelor. “Sa ne impartasim cu Dumnezeu, sa ne cuminecam unii de altii!” -
  14. Pingback: PASTORALA DE CRACIUN A IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI (2012). Cum se lucreaza taina Nasterii lui Hristos in sufletele noastre? Viata ca Betleem -
  15. Pingback: Pastorala de Craciun (2012) a IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului – PASTORALA APARARII FAMILIEI ORTODOXE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: IMPORTANT! Sinodul Mitropoliei Moldovei cere autoritatilor CONSTITUTIE CRESTINA prin mentionarea BISERICII, FAMILIEI si GARANTAREA OREI DE RELIGIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre gravitatea PACATULUI AVORTULUI si CUM POATE FI IERTAT -
  18. Pingback: Cuvantul IPS Teofan la Inaltarea Domnului (VIDEO) in apararea familiei crestine de pacatele contra firii: CARMUITORII VREMELNICI AI TARII SA ASCULTE DE CONSTIINTA SI DE POPOR, NU DE GLASURILE DE SIRENA DIN ALTA PARTE! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: Cuvantul IPS Teofan la Inaltarea Domnului (VIDEO) in apararea familiei crestine de pacatele contra firii: CARMUITORII VREMELNICI AI TARII SA ASCULTE DE CONSTIINTA SI DE POPOR, NU DE GLASURILE DE SIRENA DIN ALTA PARTE! - Recomandari
  20. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII - Recomandari
  21. Pingback: PASTORALE IMPORTANTE ALE CRACIUNULUI 2013. Chemare la solidaritate cu crestinii prigoniti ai Siriei si la propovaduirea adevarurilor de credinta - Recomandari
  22. Pingback: FILM RUSESC ANTI-AVORT: ”Iluminarea”/ MITUL SUPRAPOPULARII/ Dreptul la viata al… plantelor (!) sau schizofrenia ideologiei ecologiste - Recomandari
  23. Pingback: Pastorala de Inviere (2014) a IPS Teofan despre OFENSIVA CULTURII MORTII din zilele noastre prin RAZBOAIELE FRATRICIDE, PERSECUTIILE IMPOTRIVA CRESTINILOR si “REVARSAREA DE PAGANATATE ASUPRA LUMII” -
  24. Pingback: Selectii de PASTORALE la NASTEREA DOMNULUI (2015) ale ierarhilor români, din care RAZBATE DUH DE INGRIJORARE si se transmit cu gravitate AVERTISMENTE DUHOVNICESTI FATA DE INCERCARILE CARE SE PREGATESC BISERICII SI ROMÂNIEI: “Mărturisirea păcatel
  25. Pingback: Selectii din cele mai frumoase PASTORALE la NASTEREA DOMNULUI (2015) ale ierarhilor români, din care RAZBATE PUTERNIC DUH DE INGRIJORARE FATA DE INCERCARILE CARE SE PREGATESC BISERICII SI ROMANIEI: “Să fim cu luare aminte asupra primejdiilor ce po
  26. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! | Cuvântul Orto
  27. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: PASTORALA IPS TEOFAN LA NASTEREA DOMNULUI 2016. Intalnirea personala cu Dumnezeul cel viu si INDEMNUL LA A RAMANE IN BISERICA “în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi a
  29. Pingback: Cercetatu-ne-a pe noi de sus, Mântuitorul nostru… – PASTORALA MISCATOARE DE CRACIUN A MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI: “De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut și o țară care se stinge. Doamn
  30. Pingback: Mitropolitul Andrei: “IROD ARE URMAŞI. O ŢARĂ ÎNTREAGĂ A FOST UCISĂ… La ce se ajunge? La o generaţie aproape descreştinată. La O GENERAŢIE ROBITĂ DE PATIMI, care adesea te înspăimântă” – IERARHI ROMÂNI MARTURISIND P
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate