FILM RUSESC ANTI-AVORT: ”Iluminarea”/ MITUL SUPRAPOPULARII/ Dreptul la viata al… plantelor (!) sau schizofrenia ideologiei ecologiste

***

• Vremuri Vechi si Noi: 10 motive pentru a nu face un avort

de Kristi Burton Brown, 10 noiembrie 2013

1) Implică tragedia

Uneori, circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost violată. Poate că fătul a fost diagnosticat cu o afecţiune. Sau sănătatea femeii ar putea fi pusă în pericol. Însă o tragedie nu acoperă o alta. Nu ştergem efectele unui viol ucigând un copil. Nu vindecăm un bebeluş luându-i viaţa. Şi nu putem evita toate problemele de sănătate evitând realitatea unei alte fiinţe umane.

Femeile care au fost violate trebuie îngrijite cu compasiune. Dar grija plină de compasiune nu include executarea pruncului. Părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie să primească dovezi clare şi să fie direcţionaţi spre persoane cu experienţă. Ei nu trebuie forţaţi să aleagă avortul, ci să li se dea șansa de a sfida şansele mici ce li se oferă. Femeile cu sarcini de mare risc trebuie tratate de personal medical calificat. Însă tratamentul nu trebuie să includă uciderea deliberată a copilului. (Dacă un bebeluş moare pe durata tratamentului urmat de femeie – adică în timpul chimioterapiei pentru cancer, îndepărtarea unei sarcini extrauterine, etc. – acesta nu se clasifică drept avort.)

2) Se distrug vieţi inocente

Ştiinţa nu poate fi mai clară de atât. Fiinţele umane nenăscute sunt vii, irepetabile şi unice. Din momentul fertilizării – cunoscută mai bine drept concepere – o nouă viaţă umană prinde viață. Punând capăt acestei vieţi nu se distruge „potenţialul”. Se ia pur şi simplu o viaţă. Am face bine să înţelegem ramura ştiinţei moderne care dezvăluie natura umană a celor nenăscuţi.

3) Încalca drepturile civile

Drepturile civile sunt încălcate atunci când oamenii sunt privaţi de drepturile lor de bază, în mod discriminatoriu. Copiii nenăscuţi sunt privaţi de viaţă – un drept fundamental – doar pentru că se află în pântecele mamei şi datorită stadiului lor de dezvoltare. Acest lucru este discriminatoriu, inuman şi crud.

4) Pedepseşte suflete nevinovate

Un copil nu merită să moară pentru păcatele părintelui său. Un copil de cinci ani nu poate fi ucis pentru că tatăl său este un violator. Nu ar trebui să fie permis ca un copil nenăscut, de cinci luni, să fie ucis pentru acelaşi motiv.

Un copil nu merită să moară din cauză că mama sau tatăl lui au fost iresponsabili. Un copil este întru totul nevinovat. Un copil nu a hotărât ca părinţii lui să facă sex sau să folosească metode contraceptive ineficiente. Un copil nenăscut este întotdeauna nevinovat şi nu ar trebui pedepsit niciodată.

5) Poate dăuna femeilor

Poveştile din viaţa reală nu contenesc să demonstreze că avortul dăunează femeilor. Vătămarea ia multe forme – mentală, emoţională, relaţională şi fizică – şi, în unele cazuri, viaţa femeii se pierde odată cu avortul. Acestea pot, de asemenea, să îşi piardă fertilitatea sau să crească şansele pierderilor de sarcină, după efectuarea unui avort.

6) Dăunează relaţiilor şi familiilor

De fiecare dată când cineva din familie moare, restul familiei este afectat. Acest lucru este valabil şi în cazul avorturilor. Un copil real, viu şi de neînlocuit a fost ucis, iar părinţii şi fraţii sunt afectaţi. Taţii care încearcă să oprească avorturile ar trebui să citească acest articol. Fraţii care doresc un loc în care să-şi exprime durerea, ar trebui să meargă aici. Şi pentru mai multe informaţii despre cum afectează avortul relaţiile, citiţi asta şi asta. Multe femei care avortează doar pentru a-şi convinge iubitul să rămână cu ele descoperă că sunt părăsite oricum, la scurt timp după avort. Avortul nu este niciodată răspunsul pentru o relaţie de succes şi plină de iubire.

7) Nu dispare niciodată

Oricât am încerca, nu putem şterge niciodată efectul avortului. Avortul răpeşte – ucide – o fiinţă umană nevinovată. Timpul nu şterge urma crimei şi nici nu uşurează realitatea de drept. Avortul este o tragedie cruntă şi este o alegere ce n-ar trebui făcută niciodată. O asemenea alegere îşi pune amprenta asupra noastră pentru totdeauna.

8) Se creează noi probleme

Unii oameni au convingerea că făcând un avort şi punând capăt vieţii unui copil își vor soluţiona problemele. În viitorul apropiat poate părea că problemele au dispărut. Poate că varianta facultăţii devine o opțiune mai uşoară, poate că părinţii nu vor afla niciodată că fiica lor a fost însărcinată sau poate că o aventură rămâne nedescoperită. Dar de fapt, avortul doar maschează problemele – nu le găseşte o rezolvare. Multe femei termină facultatea şi în acelaşi timp dau viaţă copiilor lor. Mulţi părinţi sunt mult mai deschişi şi iubitori decât au crezut fiicele lor că este posibil. Iar adevărul este mai bun decât o minciună, atunci când preţul pentru minciună este viaţa unei persoane nevinovate. În final, despre asta este vorba cu adevărat: problemele noastre nu îşi găsesc rezolvarea prin uciderea unei persoane nevinovate. Doar pentru că este ceva legal, nu înseamnă că este şi moral. Şi doar pentru că este adesea o alegere secretă, nu înseamnă că nu îşi va pune amprenta asupra ta pentru totdeauna.

De multe ori, părinţii resimt o mare presiune, fără a li se fi deschis ochii cu privire la marele dar care le-a fost oferit…

9) Se evita responsabilizarea

Avortul este uneori un instrument de a ascunde cu uşurinţă o aventură de-o noapte sau o relaţie ce a mers prost. Totuşi, atunci când doi adulţi iau decizia de a se implica într-o activitate ce presupune conceperea copiilor, aceşti adulţi trebuie să îşi asume responsabilitatea. Metodele contraceptive pot eşua. Cel mai bun planning poate să se destrame. Dar responsabilitatea nu trebuie evitată cu preţul vieţii unui copil nevinovat.

Şi oamenii responsabili sunt nevoiţi să ia decizii grele câteodată. Sincronizarea poate părea defectuoasă, iar circumstanţele pot fi dificile. Însă asta nu justifică uciderea unei persoane nevinovate. A alege să creşti un copil te face responsabil. A alege să adopţi un copil te face responsabil. Însă a alege avortul şi a priva un bebeluş (care deja există) de viaţă este ceva iresponsabil şi greşit, în mod iremediabil.

10) Nu este eliberator

Ca şi femeie ce se consideră drept o feministă, găsesc că este îngrozitor faptul că avortul este considerat un „drept al femeilor”. Nu este „dreptul” meu să îmi ucid pruncul. Nu ar trebui ca eu să fiu singura persoană care are puterea să comande execuţia copilului meu de mâna unui medic de avorturi. A-mi lăsa bebeluşul să aibă parte de o moarte prin aspirarea coloanei sale vertebrală într-un tub, prin smulgerea membrelor sale sau prin oprirea inimioarei prin intermediul otravei, nu defineşte puterea sau sentimentul de eliberare. Aceste opţiuni nu ar trebui să fie nicidecum opţiuni. Ele reprezintă crunte tragedii pentru toţi cei implicaţi şi nu ar trebui permise într-o ţară civilizată. Femeile nu au parte de libertate cu preţul sângelui copiilor lor.

Toate femeile ar trebui să conştientizeze ce înseamnă exact avortul.

Notă: Iată unul din comentariile la acest articol, postat de Mama Bear:

Haideţi să luăm parte la o discuţie în familie:

John: Îmi pare rău să spun asta, dar trebuie să reţinem faptul că va suferi pentru tot restul vieţii.

Mary: Iar acest lucru mi-ar putea strica şi planurile pentru facultate de anul viitor.

Dad: Să nu mai vorbim de cheltuieli! Ar însemna să încep să mă afund în contul de pensionare şi să lucrez mai mult. Asigurarea noastră nu va putea acoperi toate costurile.

Mary: Tot ce ştiu este că nu mă voi putea descurca şi cu ea şi cu facultatea.

John: Din păcate nu ar avea o viaţă normală. Şi s-ar putea să trăiască numai un an sau doi, oricum.

Mary: Şi iată că există această injecţie care îi va opri inima şi astfel nu va simţi nimic.

Dad: OK, ne-am înţeles. Haide să mergem la clinica aceea şi să…

Vreţi finalul?

… haideţi să mergem la acea clinică şi să îi spunem medicului oncolog al mamei că nu vrem ca el să mai testeze alte tratamente pe mama. Doar să pună capăt la tot, fără durere. La urma urmei, vrem ceea ce este mai bun pentru ea.

Sunteţi surprinşi? A sunat ca o discuţie de avortare a unui copil cu dizabilităţi, şi poate că mama (adolescentх) nu este căsătorită, nu? Dacă argumentele legate de confort, cheltuieli, dizabilitate şi speranţa de viaţă scurtă ne şochează atunci când se aplică celor deja născuţi, nu ar trebui ca ele să fie la fel de şocante atunci când sunt aplicate în cazul sufletelor ce aşteaptă să se nască?

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Dancu

• Cultura Vietii: VIDEO Suprapopularea: crearea unui mit

Suprapopularea este un mit. Acest mit a provocat abuzuri ale drepturilor omului in intreaga lume, controlul fortat al populatiei, practici medicale interzise si atacuri indreptate catre minoritati si femei. Aceasta este concluzia filmului documentar Overpopulation is a myth (Supropularea este un mit) realizat de The Population Research Institute. Aceasta este o organizatie non-profit din SUA, al carei scop este sa expuna mitul suprapopularii, pentru a scoate la iveala abuzurile ce se comit prin programele de control al populatiei, si pentru a demonstra ca oamenii constituite cea mai importanta resursa a planetei.

Misiunea lor este aceea de a:

• distruge mitul suprapopularii, care face ca viata unui om sa fie mai ieftina si permite actiunea programelor de control al populatiei
• expune promovarea avortului, a metodelor de avort contraceptive, sterilizarea chimica si chirurgicala, realizate prin programe ce urmaresc stabilizarea populatiei, planificarea familiala si sanatatea reproductiva
• sublinia faptul ca oamenii reprezinta resursa cea mai importanta de pe planeta
• promova legi si politici pentru natalitate si familie
• incuraja programe pentru a-i ajuta pe cei saraci

Pana in prezent, Population Research Institute a realizat cinci episoade din acest documentar, care pot fi accesate la adresa Overpopulation is a myth.

Episodul 1 – Supapopularea: Fabricarea unui mit – De unde vine acest mit? Cand ar trebui sa fie sfarsitul umanitatii?
Episodul 2 – Copiii: O populație stabilă – Ce ne trebuie pentru a putea fi inlocuiti? Facem deja asta?
Episodul 3 – Hrana: E destulă – Exista oameni infometati pentru ca nu este suficienta hrana pe planeta, sau raspunsul e mult mai complex?
Episodul 4 – Sărăcia: De unde am pornit cu toții – De ce saracia nu este cauzata de suprapopulare?
Episodul 5 – 7 miliarde de oameni – Relaxați-vă, vă rugăm! Este un numar mare, dar nu e ceea ce credeti.

Dreptul plantelor la viață?!

Da, ati citit corect. Conform unor academicieni, filosofi si, mai ales, grupuri ecologiste extremiste, ne aflam in fazele incipiente ale unei miscari globale pentru recunoasterea „dreptului la viata si la evolutie” al plantelor. Ca si cind capitolul drepturilor omului a fost deja incheiat, ori problema drepturilor omului ar fi fost rezolvata. Plictiseala ii constrange pe academicieni si intelectuali sa abordeze subiecte noi, sa deschida noi frontiere de gandire si dezbateri intelectuale care socheaza si atrag atentia.

Asa cum a fost, acum doar citeva decenii, casatoria intre persoane de acelasi sex. Subiectul acesta a suscitat multa valva atunci, dar acum incepe sa plictiseasca. Noi drepturi trebuie inventate pentru a justifica salariile profesorilor de drept, filosofilor, carturarilor. Competitia ii forteaza sa afle subiecte noi de dezbatere, unul mai bizar ca altul. In categoria asta de idei bizare se afla notiunea noua ca plantelor ar trebui sa li se recunoasca un drept la viata. Din perspectiva crestina, aceasta este o forma de idolatrie: in loc de a se inchina Creatorului, oamenii zilelor noastre incep sa se inchine lucrurilor create… Suntem martori, se pare, reintoarcerii in trecutul indepartat si innegurat al istoriei cind oamenii practicau animismul.

O noua gandire – radicala si periculoasa

Stiri despre „noua frontiera” a gandirii ecologiste apar destul de des in media internationala, dar rar in cea romana. De exemplu, in 2012 Noua Zeelanda a acordat statut de persoana juridica unei… ape curgatoare! Dupa ce in paganism multe rauri ale lumii au fost desemnate ca „sfinte” – de exemplu Gangele si Indusul – in septembrie 2012, Whanganui, al treilea rau ca lungime din Noua Zeelanda, a devenit prima apa din istoria omenirii caruia un tribunal i-a acordat “legal personhood”, adica personalitate juridica. Iar in mai anul acesta, in Irlanda, miscarea ecologista a cerut incriminarea extractia resurselor naturale in detrimentul naturii – numita „ecocide”, adica eco-ucidere! In 2008, Ecuador a devenit primul stat din lume care sa acorde drepturi constitutionale plantelor. Textul Constitutiei face referire la “Dreptul naturii la intretinere, regenerarea ciclurilor vitale, structura, functii si procese evolutive”.

ONU este si ea in spatele acestei miscari stranii. A redactat o Conventie internationala impotriva ecouciderii(International Convention against the Ecocide). Scopul ei e sa protejeze planeta si speciile de actiunile destructive ale corporatiilor, fiintelor umane, ori ale autoritatilor. Iar in 2009, ONU l-a declarat pe presedintele Boliviei „World Hero of Mother Earth”, adica „Eroul mondial al Planetei Mama”!

Drepturile fiintelor ne-umane

Despre drepturile animalelor se scrie des, cerindu-se ca si ele sa primeasca statut legal de persoane juridice. Acest trend, insa, face parte dintr-o miscare mai larga sub titlul generic de Rights for NonHuman Persons, adica „Drepturi pentru persoanele ne-umane”. Luna aceasta, Universitatea Yale a organizat un simpozion de trei zile, cu acest titlu. Printre conferentiari s-au aflat extremisti pro-avort, anti fiinte umane si transumanisti precum Peter Singer, filosof si bioetician care cere extinderea avortului la perioada de dupa nastere, Joel Marks, profesor de filosofie la Universitatea New Haven si Lori Marino de la Universitatea Emory din Georgia. Ce au acesti profesori in comun? Notiunea ca personalitatea nu trebuie acordata doar fiintelor umane, ci tututor fiintelor – inclusiv cele neumane – care simt durere, sunt constiente de sine ori au abilitatea de a comunica. Si tot recent a fost emisa Declaratia de la Cambridge privind constientizarea (The Cambridge Declaration on Consciencesness) care cere acordarea de personalitate legala „animalelor neumane, inclusiv mamiferele si pasarile si multe alte creaturi, inclusiv caracatitele”.

Ultima stire privind incercarile de echivalare a fiintelor neumane cu oamenii a survenit pe 11 decembrie, cand in Statele Unite doua tribunale au refuzat sa acorde statut de persoana cimpanzeilor.

Drepturile plantelor

Daca drepturile animalelor se pot justifica prin faptul ca „simt durere, sunt constiente de ele insele si pot comunica”, oare cum se justifica „dreptul la viata al plantelor”? Prin atribuirea acelorasi trasaturi si capacitati plantelor, incepind de la ierburi pina la copacii cei mai falnici. Fiintele umane au dreptul la viata pentru ca sunt vii. Si plantele sunt vii si, in consecinta, zic ecologistii, trebuie si lor sa li se acorde dreptul la viata. Promotorii „drepturilor plantelor” deja au in minte o noua frontiera a drepturilor – aceea a robotilor. Ocazional, plantele se comporta ca fiintele umane, zic unii cercetatorii; plantele reactioneaza pozitiv ori negativ la muzica, unele plante se „miros” unele pe altele, unele se inchid cind sunt atinse; altele poseda o memorie, la fel ca fiintele umane ori animalele. Ele ar avea, spun expertii, o „constiinta anoetica”, adica abilitatea de a simti stimuli externi si de a reactiona la ei. Alti botanisti spun ca anumite plante pot „auzi” alte plante. Mai exista plante care „isi cunosc” vecinii, adica „suratele” care cresc linga ele. Valva a facut si anuntul din 2 noiembrie 2012 al unui grup de cercatatori israeliti de la Universitatea Ben Gurion, ca plantele comunica intre ele. Era vorba despre o pastaie care comunica altor pastai… ca seceta o streseaza! Deci, zic botanistii, e vorba de „neurobotanica”, stiinta care studiaza abilitatile neuronale ale plantelor…

Unul din expontentii actuali ai miscarii pentru drepturile plantelor este Michael Marder, autorul cartii „Gandirea plantelor: o filosofie a vietii vegetale” (Plant Thinking: A Philosophy of Vegatal Life) publicata in 2013 de Columbia University Press. Desi este greu de citit si inca si mai greu de inteles, cartea este o biblie a miscarii ecologiste, asa cum Das Kapital a radicalizat si catalizat gandirea Stangii secolului XIX. Marder vorbeste despre notiuni cu totul bizare, cum ar fi „inteligenta plantelor” si in plus, fortifica ideea unui „drept al plantelor la evolutie”. Eco-uciderea stinge procesului continuu de evolutie si, ca atare, trebuie interzisa prin lege!

Dar drepturile oamenilor la viata?

Drepturile animalelor. Drepturile cainilor. Drepturile robotilor. Drepturile fiintelor neumane. Drepturile plantelor. Dar dreptul la viata al copilului nenascut? E greu de inteles aceasta schizofrenie a gandirii contemporane. Activistii ecologisti, pentru drepturile animalelor, savantii si filosofii acestia sunt, aproape in totalitate, favorabili sau chiar promotori ai avortului pe motiv ca… nenascutul nu poseda capacitati suficiente pentru a fi desemnat si ocrotit ca persoana! Fara dreptul la viata al copiilor nenascuti specia umana va dispare, iar creaturile neumane carora li se acorda drepturi vor stapini pamantul. Probabil ca doar o astfel de situatie va multumi, in cele din urma, extremistii anti-oameni.

*