Păzind dreapta credinţă, te sârguieşti tu să vieţuieşti după regulile acestei sfinte credinţe?

5-03-2017 Sublinieri

Protoiereu Grigorie Diacenko:

Îmi aduc eu aminte de adevărurile credinţei, pentru uitarea cărora pot ajunge la veşnica pieire?

Îngăduieşte-mi, frate, după datoria păstorului Bisericii să intru cu tine în cercetarea stării tale duhovniceşti şi pentru aceasta să pun iubirii tale câteva întrebări.

În primul rând, păstrezi tu întreg simbolul credinţei, transmis fiecăruia dintre noi la Sfântul Botez?

Îţi aduci tu aminte că noi toţi, oricine am fi, suntem fiinţe căzute, care, fiind zidite fără prihană şi înzestrate cu chipul lui Dumnezeu, puse în raiul desfătării, menite nemuririi şi fericirii veşnice, nu am ştiut să stăm pe culmea asemănării cu Dumnezeu, am ascultat sfatul şarpelui, am căzut după voia noastră în adâncul neascultării şi al păcatului, ne-am prefăcut în pulbere şi am pierdut tot ceea ce am avut şi am putut avea?

Îţi aminteşti tu că pentru ridicarea noastră din această cădere cumplită, pentru izbăvirea noastră din adâncul păcatului şi al stricăciunii S-a pogorât pe pământ Însuşi Fiul lui Dumnezeu, a luat trupul nostru, a vieţuit asemenea nouă, a răbdat tot felul de lipsuri şi ocări, a murit pentru noi pe Cruce, a coborât la iad şi apoi, înviind din morţi, S-a înălţat la Cer, ca de pe tronul slavei să cârmuiască toată lumea spre mântuirea noastră?

Îți aminteşti tu că Acest Răscumpărător iubit al nostru, înălţându-Se la Cer, ne-a trimis în locul Său un alt Mângâietor (In. 14,16), pe Duhul cel Preasfânt, ca El să fie cu noi în veci, să ne povăţuiască la tot adevărul, să ne mângâie în orice necaz; că acest Duh Atotsfânt ne luminează prin prooroci şi apostoli, ne sfințeşte şi ne tămăduieşte prin Tainele Bisericii, că El sălășluieşte cu harul Său în orice suflet, care nu Îl izgonește din sine prin necurăţia şi necăinţa sa?

Îţi aminteşti tu că toţi avem aceeaşi maică, dată  de Însuşi Dumnezeu – Biserica lui Hristos, care ne naște pe toţi din apă şi din Duh în Taina Botezului, ne hrăneşte pe toţi cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu trupul şi Sângele lui Hristos în Taina Împărtăşaniei, ne tămăduieşte sufletele şi conştiinţa prin pocăinţă și spovedanie, ne însoţeşte chiar până la mormânt cu dezlegarea şi rugăciunile ei, că cele ce sunt legate sau dezlegate de slujitorii ei, în acelaşi timp, sunt legate sau dezlegate în Cer şi că oricine se împotriveşte sfintelor rânduieli ale Bisericii este mai rău decât un vameş şi un păgân?

În sfârşit, îţi aminteşti tu că noi toţi ne aflăm aici, pe pământ pentru puţin timp, că pe toţi ne aşteaptă moartea şi Judecata, că va veni vremea când toate cele văzute vor trece, când toţi morţii vor învia ca să primească răsplata după faptele lor şi că atunci cei ce s-au pocăit cu adevărat vor primi fericirea nesfârşită, iară cei nepocăiţi vor fi daţi chinurilor veşnice în iad?

Iată esenţa sfintei noastre credinţe! Ea este cât mai sus şi totodată clară pentru fiecare, cum este bolta cerului; este adâncă, de nepătruns şi totodată la îndemâna fiecăruia, cum este marea; este de neatins şi totodată binefăcătoare pentru toţi şi pretutindeni, cum este soarele. Păzeşte, frate, această sfântă credinţă: pentru ea mucenicii şi-au vărsat tot sângele lor, ei i-au închinat sfinţii nevoitori toată viaţa lor, pentru ea au rătăcit… în munţi… şi în crăpăturile pământului cei de care, după cuvântul apostolului, lumea nu era vrednică (Evr. 11, 38). Ruşine şi păcat să avem de nu vom păzi această sfântă credinţă acum, când nimic nu ne desparte de ea, ci totul ne îndeamnă s-o păzim în întregime.

Păzind dreapta credinţă, te sârguieşti tu să vieţuieşti după regulile acestei sfinte credinţe? Ştii ce anume cere ea de la noi: să nu iubim lumea, nici cele ce sunt în lume (1 In. 2,15), să fugim de pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii (1 In. 2,16), să ne petrecem viaţa în curăţie, evlavie şi dreptate, să fim milostivi, blânzi, mărinimoşi, să cugetăm şi să împlinim, după cuvântul apostolului, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă (Filip. 4, 8). Aşa este viaţa ta, iubitul meu frate? Cel pe care Dumnezeu l-a binecuvântat cu darurile fericirii Îi mulţumeşte, oare, lui Dumnezeu pentru ele şi întrebuinţează el aceste daruri spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul aproapelui? Cel, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat cu nefericire, se smereşte, oare, sub dreapta cea tare a lui Dumnezeu, îşi duce el crucea cu blândeţe şi se foloseşte de ea spre curăţirea și sfințirea sufletului său?

Părinţilor, vă creşteţi voi copiii voştri în frica lui Dumnezeu şi le daţi lor exemplu de viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu? Fii şi fiice, îi răsplătiţi voi cu Iubirea şi ascultarea voastră pe părinţii voştri pentru grijile si ostenelile săvârşite pentru voi, alinaţi voi cu osârdia şi duioşia voastră bătrâneţea şi neputinţele lor? Domni şi stăpâni, vă amintiţi, oare, că şi peste voi este un Stăpân, Căruia va trebui oarecând să-I daţi socoteală pentru soarta supuşilor voştri; nu suferă ei din pricina cruzimii şi a mofturilor voastre? Slujitori şi robi, slujiţi voi stăpânilor voştri creştineşte, ostenindu-vă din suflet, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi (Col. 3, 22)? Ştiţi voi că nu oamenilor slujiţi, ci Domnului, Care v-a rânduit de la naştere această stare şi cu cât mai grea este soarta voastră aici, cu atât mai mare este răsplata ce vă aşteaptă dincolo? Creştinismul nu înlătură deosebirea dintre rangurile şi stările pământeşti, ci le înnobilează şi le sfinţeşte pe toate. Creştinul este mai presus de legăturile pământeşti, orice stare pentru el este doar o trecere către starea cea de obşte, cerească. Acolo totul se netezeşte, totul se răsplăteşte însutit; acolo toţi suntem una şi alcătuim unica familie a Tatălui Ceresc.

Având în vedere acest înalt țel al existentei noastre şi ştiind că în Împărăţia cea viitoare şi veşnică a lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat, vă sârguiți oare, să vă curăţiţi de toată întinăciunea trupului şi a duhului şi să vă împodobiţi cu acele virtuţi, pe care se cuvine a le avea moştenitorii acestei Împărăţii? Vă feriţi, oare, de păcat şi de sminteală, ca de nişte bube? Căutaţi faptele bune, ca pe nişte comori? Năzuiţi către adevăr? Iubiţi dreptatea? Vă desfătaţi cu curăţia? Urmaţi înfrânarea? Păziţi blândeţea şi smerenia?

Domnul cel preamilosârd, cunoscând toată neputinţa fiinţei noastre, ne-a dat cel mai eficient mijloc pentru curăţirea păcatelor noastre – mă refer la pocăinţă şi spovedanie. Vă folosiţi de acest mijloc preţios aşa cum se cuvine? Şi lucrează el în voi aşa cum trebuie? În fiece zi ne spălăm faţa şi mâinile, socotim necesar să curăţim îmbrăcămintea, încălţămintea şi interiorul caselor noastre; cum să nu spălăm măcar o dată pe an sufletele şi inimile noastre cu lacrimile pocăinţei şi să nu curăţim conştiinţa noastră prin spovedanie?

Însă pocăinţa este autentică numai atunci când este însoţită de căinţa adevărată pentru păcate; spovedania este puternică numai dacă nu ne întoarcem iarăşi la acele păcate pentru care am primit iertarea. Aşadar, vă străduiţi să vă feriţi de acele prăpăstii întunecate şi alunecoase, în care a căzut şi s-a sfărâmat virtutea voastră? Ați luat toate măsurile ca mlădiţa cea plăpândă a nevinovăţiei, ce s-a ivit în Taina Pocăinţei, să fie îngrădită şi păzită de noile furtuni, de noua secetă şi de împietrirea păcatului, de noua revărsare a şuvoaielor iubirii de plăceri? Fără acestea vă veţi ridica doar spre a cădea din nou şi mai în adânc, până ce vă veţi afunda în acel adânc al răutăților şi al necurăţiei, din care nu mai este scăpare.

Și ultima întrebare: îți aduci tu aminte de toate acestea şi te pregăteşti cum se cuvine pentru ultimul tău ceas? Inevitabil şi cumplit este ceasul acesta; înfricoşătoare este despărţirea sufletului de trup! Atunci toate ne părăsesc, toate cele cu care ne-am întdeletnicit, care ne-au ademenit, ne-au bucurat şi ne-au întristat! Lumea şi viaţa rămân în urmă, iar în față stau veşnicia şi Judecata! Numai credinţa, numai faptele bune, numai pocăinţa şi zdrobirea inimii vor merge după noi şi ne vor ajuta, dacă le-am agonisit.

Îţi aduci tu aminte de toate acestea şi te pregăteşti pentru trecerea din lumea aceasta deşartă în veşnicie? Dacă atunci când pornim într-o călătorie vremelnică, ne pregătim şi chibzuim dinainte cum anume s-o săvârşim, unde şi când să ne oprim, ce anume şi unde să vorbim, ce anume şi unde să făptuim, nu va fi, oare, cea mai mare nebunie să stăm înaintea veşniciei şi să nu cugetăm dinainte cum vom intra în ea, să nu adunăm proviziile cuvenite pentru călătoria cea fără de sfârşit, să nu depunem toate eforturile şi să nu folosim toate mijloacele ca înfricoşătorul şi cel din urmă ceas să nune ia prin surprindere, nepregătiţi? Căci cine a făcut legământ cu moartea? Cine poate spune că va vedea ziua de mâine? Bine este celui ce trăieşte astfel încât totdeauna este gata să-şi încheie viaţa şi să se înfăţişeze la Dumnezeiasca Judecată! Dar vai celui ce a pierdut din vedere ultimul ţel al existenţei sale, celui ce s-a făcut rob poftelor şi patimilor, celui ce, având încă posibilitatea de a face pocăinţă pentru păcatele sale şi a le curăţi prin credinţă şi lacrimi, nu aleargă degrab să se folosească de mijloacele rânduite pentru mântuirea păcătosului său suflet! Timpul preţios al milei va trece şi uşile se vor închide! Iar el va începe a plânge şi a striga şi nimeni nu-l va auzi!”

(din: Protoiereu Grigorie Diacenko, Cerceteaza-te pe tine insuti inaintea Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii“, Editura Egumenita,  2012)

Legaturi:

***

 

***

 

***

 


Categorii

Duminica Ortodoxiei, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Protoiereu Grigorie Diacenko

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate