PREDICI AUDIO la Duminica tuturor sfintilor: TRAIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU IN ADEVAR SI IUBIRE in fata vuietului de minciuni ale Amagitorului: “A zis Dumnezeu sa nu curvesti? Dar oare nu vezi ca toata lumea face aceasta?”. DE CE ALEGEM TULBURAREA DIAVOLEASCA IN LOCUL FERICIRII SFINTILOR?

7-06-2015 Sublinieri

“Este o ofensiva si o lupta in lumea intreaga ca sa se poata casatori barbati cu barbati si femei cu femei…”

toti_sfintii-pantocrator-athos-1600

VEDETI SI:

***

Predica Protos. Dosoftei (Man. Putna) in Duminica I dupa Rusalii (30 iunie 2013)

***

Predici ale Arhim. Nichifor Horia (Iasi) in Duminica tuturor sfintilor

(2011 si 2013):

Transcriere partiala a cuvantului Parintelui Nichifor Horia din 2013:

[…] Multe dureri, aici, pe pamant, avem a duce, pentru ca durerea si bucuria sunt impletite, dupa cum impletite sunt binele si raul si adevarul si minciuna. Si Judecata cea infricosatoare este infricosatoare pentru ca va fi un moment in care toate acestea se vor desparti ca intr-o dureroasa, dar necesara operatie chirurgicala in care, pentru a trai omul, trebuie sa-i tai tumoarea sau degetul sau piciorul, pentru a trai omul intreg. Va fi un timp in care raul si binele se vor desparti si cei care au ales sa creada mai mult cuvantul amagitorului vor cunoaste pana la sfarsit minciuna acestei alegeri. Dar inca din viata aceasta vedem ca omul nu poate sa mai iasa din ceea ce a ales. Vedem pe unul care a ales sa minta sau sa ucida si vedem pe chipul lui manie si infricosare si chipul lui este aproape de evitat si aduce tulburare in mijlocul lui. Vedem pe altul ca a inceput sa bea, din mandrie, din refuzul de a-si cere iertare sau de a-si intelege ratacirea si bautura i-a uscat mintea si este tulburator si ocolit de oameni si, pe cat de poate, il evita cu totii si poarta aceasta tulburare in sufletul lui. Vedem pe altul tulburat de patima curviei sau de fel de fel de alte patimi si cata suferinta produc in jur.

Sfintii au fost cei ce au purtat, in privirea lor, in marturia lor, chipul pacii si al adevarului si curajul de a marturisi acest adevar pana la capat, pentru ca acest adevar li s-a descoperit a fi insasi Viata. Si sfintii au fost fericiti in alegerea lor. Adeseori, cand spui unei tinere sau unui tanar in ziua de astazi: <Cum ar face Sfanta Paraschiva in locul tau?>, vedem ca se scutura si spun: <Dar eu nu vreau sa fiu ca Sfanta Paraschiva!> Dar de ce, iti inchipui ca Sfanta Paraschiva a fost vreo nefericita, pentru ca nu a mers in discoteca precum mergi tu sau ca nu a mintit sau ca nu a clevetit cu usurinta precum faci tu? Sufletul tau este chinuit, tulburat si fara nadejde in momente de criza de viata. Iata, al Sfintei Paraschiva a fost netulburat si aceasta putere pe care a cunoscut-o in viata ei s-a transmis pana si in trupul ei, care ne-a ramas ca sfinte moaste, vadire a nestricaciunii si a adevarului alegerii ei.

Maica-Domnului-IisusCand, din multime, o femeie I-a spus Mantuitorului:

Fericit pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt,

Mantuitorul a spus: Da, asa este. Fericita a fost Maica Domnului ca a crezut cuvantul lui Dumnezeu pana la capat. Dar adauga Mantuitorul:

Fericiti sunt toti cei care, asemenea ei, vor crede cuvantul lui Dumnezeu pana la capat, il vor trai si-l vor marturisi, il vor pazi pe el.

Iata, daca Adam a lepadat cuvantul lui Dumnezeu – Sa nu gusti din pomul acesta, caci, daca vei gusta, vei muriunirea omului cu Dumnezeu in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos se face numai dupa ce un om, Maica Domnului, a avut puterea sa spuna lui Dumnezeu:

Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau,

atunci cand ingerul i-a vestit Maicii Domnului hotararea, voia lui Dumnezeu ca Insusi Dumnezeu Cel adevarat sa Se nasca din pantecele ei. Si astfel, omul, neputincios a urma sfinteniei Domnului, sa poata, intarit de Insusi Hristos, Cel Ce a vietuit pe pamant, sa urmeze si sa creada si sa se sfinteasca el insusi.

[…]

... Sfintii ne cheama si pe noi sa impartasim aceeasi fericire cu ei: fericirea de a crede cuvantul lui Dumnezeu si de a fi noi insine martori, prin viata noastra, ca Dumnezeu lucreaza, si lucreaza smerit! […]

Am inteles atunci ca si noi, asemenea sfintilor, impartasim fagaduinta data de Hristos:

„Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”.

Si Hristos fiind cu noi, daca noi pazim Cuvantul lui Dumnezeu-Cuvantul, impartasim aceasta putere de viata datatoare, ca sa nu ne lasam amagiti de nicio minciuna. IspitreaAdamEvaAstazi, multe stiri si multe pofte se razboiesc cu noi si ne vuiesc la urechi, asemenea vocii amagitorului in rai: oare a zis Mantuitorul aici si pe dincolo? Oare a spus Dumnezeu sa nu mint? Dar daca ti-e mai lesne sa iei un serviciu asa sau sa ai o procopseala in felul acesta, ce mai inseamna o minciuna la noianul de minciuni din intreaga lume? Sau: nu vezi cata minciuna este in lume? A zis Dumnezeu sa nu curvesti? Dar oare nu vezi ca toata lumea face aceasta? Si ca e de ras in zilele noastre sa te casatoresti fara sa fi cunoscut pofta trupului, implinita cu nerusinare? Oare a spus Dumnezeu sa nu ucizi? Dar cati din “poporul nostru drept-slavitor crestin”, cate femei nu si-au ucis proprii copii in pantecele lor? A marturisi pe Dumnezeu nu inseamna numai a spune „Cred intr-Unul Dumnezeu Tatal Atottiitorulinseamna sa si pazim Cuvantul Lui, nu doar sa pretindem ca il credem, ci si sa il traim in viata noastra, si atunci si viata noastra se va sfinti si noi vom fi marturisitori ai adevaratului Dumnezeu si ne vom sfinti.

Si privirea noastra va deveni asemenea sfintilor, aducatoare de pace, nu de tulburare. Se intampla sa cunosti probabil un om intaia oara, intr-un compartiment de tren sau in alta parte si, iata, de prima oara il „mirosi” dupa cum se misca, dupa cum se asaza, daca e un om care iubeste minciuna sau adevarul, daca e un om care iubeste sfintenia sau doar marturiseste ca o iubeste, dar in realitate vicleneste poate chiar in inima lui, fata de el insusi.

Cuvantul de astazi pe care ni-l dau sfintii este cuvantul lui Hristos:

„Ce este da, da. Ce este nu, nu”.

Acest cuvant sa il purtam cu noi toata viata noastra.

Praznuirea tuturor sfintilor sa fie pentru noi incredintare ca toti sfintii sunt cu noi atunci cand noi traim asemenea lor, in adevar si iubire.

ADEVAR SI IUBIRE. Pentru ca adevarul fara iubire poate sa ne indreptateasca a-l judeca pe celalalt, a-l prigoni, a-l osandi in greseala lui.

Iubirea fara adevar ne duce la un sentimentalism diluat in care credem ca il iubim pe celalalt, dar il indreptatim in moartea lui si in boala lui.

Sa invatam in aceasta zi sa auzim Cuvantul lui Dumnezeu si sa-l pazim pe el.

A fost o vreme prelungita in timpul comunismului – in care cu frica purtai o carte de rugaciuni in casa sau o Biblie. Iar cuvantul de ordine era ca Dumnezeu nu mai are ce cauta in casele si in sufletele noastre, ca Dumnezeu nu exista – ca o robie babilonica prin care ne-a dat Dumnezeu sa trecem. De ce? Nu stim. Poporul nostru dreptcredincios a nascut oameni sfinti care au sfintit acest pamant, si totusi iata ca ne-a dat Dumnezeu sa trecem prin aceasta. Si au murit cei ce marturiseau aceste minciuni si astazi stim ca Dumnezeu exista, stim ca Dumnezeu lucreaza impreuna cu noi. Sa ne dea Domnul sa si traim aceasta!

Sa dea Domnul sa avem toate cuvintele noastre presarate cu sarea adevarului si a dragostei. Numai in acest fel vom putea fi cu adevarat liberi. Altminteri, sigur ca omul este liber, e liber sa-si ucida copiii sai sau sa-si ucida vrajmasii, e liber sa cleveteasca si sa barfeasca si sa defaimeze pe fratele sau vecinului sau – sau prin ziare sau la televizor -, e liber sa curveasca, sa se imbete, dar libertatea aceasta nu-l duce spre sfintenie sau spre Dumnezeu, nu-i da fericirea sfintilor, ci-i da tulburarea si nelinistea diavoleasca, pentru ca a crezut cuvantul diavolului mai mult decat cuvantul lui Dumnezeu.

Vedem si astazi impletite in jurul nostru adevar si minciuna si stiri contradictorii. Familia-Normala-Barbat-Femeie-Marsul-de-la-Iasi-2014-DoxologiaMulti dintre dumneavoastra stiti comunicatul Parintilor nostri ierarhi ai Sinodului Mitropoliei, cu cata dorinta si cu cata lupta ca ceea ce va sa se puna inainte spre votarea Constitutiei sa fie spre slava lui Dumnezeu, astfel ca familia sa nu mai fie prigonita si casatoria sa fie asa cum a lasat-o Dumnezeu, intre barbat si femeie. Pentru ca este o ofensiva si o lupta in lumea intreaga ca sa se poata casatori barbati cu barbati si femei cu femei, amintindu-ne parca de cuvantul dumnezeiescului Pavel catre Romani:

Pentru mandria lor i-a lasat Dumnezeu in tulburarea mintii lor, savarsind pacatul si luand plata nelegiuirii”.

Iata ca traim, mirati, intr-o lume ce a cunoscut cuvantul crestin si cuvantul ortodox, aceasta tulburare ce sta impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Si cei ce aveti copii tulburati de asemenea ganduri, cei ce sunteti pusi sa marturisiti aceasta, sa intelegeti si sa spuneti copiilor vostri:

Nici gandul tau launtric nu este al tau, ci al diavolului, al amagitorului! Nici ceea ce se spune in presa sau la radio sau printr-o votare a Constitutiei ca se pot casatori barbat cu barbat si femeie cu femeie nu este “stirea” pe care o auzi de la Dumnezeu, ci de la diavol.

Sa invatam sa ascultam drept cuvantul lui Dumnezeu si sa ascutim urechea noastra ca sa putem intr-adevar sa ne sfintim viata noastra. Si in aceste zile, cand alte nenorociri bat la poarta sufletului nostru, cum si de la inceputul lumii au batut, sa putem sa luam aminte si asemenea arhanghelului Mihail sa putem sa spunem prin viata noastra:

„Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte”.

Si eu va indemn sa luam aminte cu totii ce cuvant credem, ce cuvant lucram in sufletul nostru. Fiecare dintre dumneavoastra sa citeasca Sfanta Scriptura, Noul Testament, sa cunoasca poruncile lui Dumnezeu si sa inteleaga ca ele sunt datatoare de viata. Asa cum avem indicatoare – daca vreau sa merg la Pascani, am o sageata, pe acolo e Pascaniul! Tot astfel este cuvantul lui Hristos in Evanghelie, este sageata lui Hristos care imi arata: Vrei viata? Vrei fericire? Vrei adevar? Mergi pe acolo! Nu crezi aceasta? Esti liber s-o iei la dreapta. Esti liber s-o iei la stanga. Poti sa te intorci. Dar iata, prin sfintii care au trait pe pamant, Eu iti descopar ca nu vei cunoaste nici viata, nici fericire, nici adevar, ci minciuna si intristare si intristarea aceasta o vei imprastia si in jurul tau si tulburarea aceasta o vei imprastia in jurul tau. Si dureros o vei duce!

Spune Dumnezeu [prin Moise]:

“Am pus inaintea ta binele si raul, [viata si moartea]. Alege binele!”

Praznuirea tuturor sfintilor ne cheama si pe noi astazi sa alegem Binele, sa alegem Viata si sa-L marturisim. Ca sa avem partasie cu sfintii, ca sa avem bucurie cu sfintii, ca si noi sa traim viata nestricacioasa si fara de moarte.

Dumnezeu sa ne ajute, iubiti credinciosi, in aceste zile binecuvantate – pentru ca Dumnezeu ne-a dat sa fim impreuna in Biserica, ne-a dat sa auzim Cuvantul Lui, ne-a dat timp sa vedem poruncile Lui, ne-a dat puterea sa ne bucuram de ele -, sa multumim lui Dumnezeu ca am fost impreuna la Taina Sfintei Liturghii, ca ne putem impartasi impreuna din Trupul si Sangele Lui si ca, iata, faptele si marturiile sfintilor fericiti ne stau inainte ca o chemare: Alegeti Viata, alegeti Binele si inmultiti puterea lui Dumnezeu pe pamant facand voia Lui. Am rostit cu totii Tatal nostru si am spus acolo: „Faca-se voia Ta, Doamne!” Sa ne rugam pentru aceasta, sa traim cu dreapta intelegere si mai ales sa ne rugam ca Lumina lui Dumnezeu sa straluceasca in sufletele tuturor oamenilor, pentru ca toti sa aleaga Adevarul, toti sa inteleaga Cuvantul Lui”.

[…]

***

Transcrierea predicii Parintelui Nichifor Horia din 2011 (Man. Bucium):

“Preacuviosi parinti, preacuvioase maici, iubiti credinciosi si credincioase,

dc1975030131870c56a74ab13c8b9821In aceasta zi de duminica, cea dintai dupa Pogorarea Duhului Sfant, proslavim pe cei ce intru dreapta credinta s-au silit ei insisi si au mostenit Imparatia Cerurilor, dupa cum spune Evanghelia pe care am ascultat-o astazi, caci toti cei ce au lasat cele ale lumii si ale poftelor lor pentru Hristos vor lua insutit si Imparatia Cerurilor. Pomenirea de astazi, pe care o facem, a sfintilor care au bineplacut lui Hristos, nu este doar o comemorare, nu este doar amintirea unor fapte stralucite de biruinta sau a unor alegeri drepte pe care le-au facut in viata, ci este un dialog dinamic pe care il avem cu sfintii lui Dumnezeu. Este o proslavire a lor si o inchinare pe care o facem, totodata. Ei s-au sfintit pe ei insisi in Duhul Sfant, pe Care L-au cunoscut din aceasta viata si Care S-a salasluit intru ei si nu intamplator ii numim pe cuviosi „purtatori de Duh”, pentru ca Duhul Sfant este Cel Care sfinteste si il face pe om asemanator Lui, asemanator lui Dumnezeu, asemanator Duhului Sfant. Acelasi Duh Sfant intru Care am trait in aceasta viata, in Acelasi Duh Sfant si dupa moarte.

Ei sunt alaturi de noi, intaresc rugaciunile noastre, dar si dorul nostru de a ne asemana lor, de a dobandi Duhul Sfant. Lupta noastra de a petrece in Duhul Sfant, in Dumnezeu, este o chemare in masura in care simtim ca Dumnezeu ne iubeste. Dumnezeu ne cheama precum i-a chemat pe sfintii purtatori de Duh sa cunoastem adevarata pace si adevarata siguranta pe care ne-o da paza pe care El ne-o da in aceasta lume, caci spune ca niciun fir de par din capul vostru nu se va clinti fara stirea Tatalui Meu. Sfintii sunt cei ce au crezut toate cuvintele Sfintei Scripturi, pe care Duhul Sfant le-a descoperit oamenilor, toate cuvintele pe care le-a spus Domnul nostru Iisus Hristos, pe care le-a descoperit Apostolilor, ca si noi sa petrecem in viata vesnica.

Incepem apropierea noastra de Dumnezeu lepadandu-ne de toate poftele amagitoare, de ganduri de castig si de invidie, nedreptati si ucideri. Iar scopul nostru este mult mai mult decat atat. Sfantul Serafim de Sarov spunea ucenicilor sai:

„Credeti-ma, iubitilor, postul, rugaciunea, privegherile, milostenia, toate sunt bune si toate sunt de folos, dar nu ele sunt scopul vietii noastre crestine. Nu ele sunt scopul luptei noastre, ca sa ne desavarsim in niste nevointe. Ci adevaratul scop este dobandirea Duhului Sfant.

Si putem sa ne intrebam atunci: bine, dar ce inseamna dobandirea Duhului Sfant? Cum recunoastem ca am dobandit Duhul Sfant sau ca Duhul Sfant S-a apropiat de noi sau ca petrecem, in linii mari, in Duhul Sfant? Cum recunoastem ca sfintii au fost purtatori de Duh si au fost intru Duhul Sfant? Cum se manifesta aceasta intru noi, dincolo de o anume pace, dincolo de o anume siguranta pe care o avem?

Duhul Sfant cheama pe om, in primul rand, prin toate cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a descoperit, prin toate cuvintele Scripturii. Duhul Sfant cheama pe om atunci cand omul intelege sa slaveasca si sa cunoasca pe Dumnezeu in tot ceea ce traieste, in creatia pe care Domnul a pus-o atat de desavarsita si de plina de bogatie in jurul nostru, atunci cand Domnul vorbeste inimii si ii da putere sufletului sa implineasca poruncile lui Dumnezeu si lucrarea iubirii fata de aproapele. Duhul Sfant lucreaza asa cum a lucrat in sfintii Sai: prin desavarsirea iubirii fata de toti ceilalti. Pentru ca niciunii dintre noi, pacatosi sau slabanogi, nu gandim vreodata, apropiindu-ne de moastele sfintilor, ca am putea fi respinsi, ca am putea fi dispretuiti pentru pacatele noastre, ci toti credem ca sfintii si Insusi Dumnezeu cauta mai degraba la pocainta adevarata a sufletului nostru, la dorinta noastra de a ne sfinti, de a infaptui binele si la intelegerea ca tot pacatul este o minciuna care ne departeaza nu numai de Dumnezeu, ci si de noi insine, pentru ca ontologic omul cauta binele si cauta apropierea de Dumnezeu si nu poate sa nu fie aceasta, odata ce Tatal nostru este Dumnezeu.

Cerandu-I cuvant de invatatura pentru rugaciune Mantuitorului, Apostolii au primit aceasta rugaciune, pe care toti o invatam de mici copii: Tatal nostru Carele esti in ceruri. Putea sa ne invete sa spunem <Dumnezeul nostru Care esti in ceruri> sau <Stapanul nostru Care esti in ceruri> sau <Mai-marele nostru…>; nimic din toate acestea, ci Tatal nostru, ca sa intelegem ca asa cum, in chip firesc, copilul recunoaste vocea tatalui, are incredere in dragostea tatalui si in tata intru toate, intru voia tatalui, tot astfel si noi. De ce se lasa copilul in voia tatalui? Pentru ca stie ca tatal ii vrea adevaratul bine, ca tatal il iubeste. De aceea, si Dumnezeu, cand ne vesteste: Sa nu minti, sa nu furi, sa nu curvesti, sa nu fii marturie mincinoasa, prin toate acestea ne arata calea prin care putem fi fericiti, ne arata ce sa facem ca sa nu ratam fericirea pe care ne-o dorim.

Iata, chintesenta tuturor poruncilor este iubirea pe care Dumnezeu ne-o cere, fata de Dumnezeu Tatal nostru, fata de Dumnezeu Iisus Hristos, Cel Ce S-a jertfit si S-a ingropat, fata de Dumnezeu Duhul Sfant, Cel Ce Se salasluieste in inimile celor ce cred si-L iubesc pe El, ducandu-i la nestricaciune.

Moastele Sfintilor Dimitrie Constantin si ElenaSfintele moaste sunt trupuri ale sfintilor care s-au patruns de nestricaciunea Duhului Sfant, care au devenit nestricacioase, dupa cum nestricacios Dumnezeu este si noi ne inchinam si le sarutam stiind ca luam putere si ca in ele ne intalnim cu Insusi Dumnezeu, ca-L cinstim pe Insusi Dumnezeu. Multi se poticnesc in aceasta si spun: <Cum puteti sa sarutati niste oseminte?> Noi nu sarutam niste oseminte, ci trupurile, de cele mai multe ori neputrezite, ale celor care intr-atat s-au umplut de Duhul Sfant, incat Duhul Sfant ii proslaveste si dupa moarte. Sarutand moastele lor, noi ne intalnim cu Duhul Sfant, cinstim pe sfantul care s-a nevoit, cinstim Duhul Care i-a sfintit.

De cate ori cinstim pe sfintii lui Dumnezeu si-i chemam in rugaciune, de atatea ori cinstim pe Duhul Sfant, pe Insasi Treimea, Care lucreaza in noi prin sfinti, prin cei ce au dobandit adevarata pace si lumina launtrica si cei care ne vestesc intru smerenie si dragoste caile lui Dumnezeu. Duhul Sfant, asa cum marturisim si in Crez, a lucrat in lume prin prooroci. A lucrat inca de la intemeierea lumii, ni se spune ca era deasupra apelor, Duh de viata facator, de aceea noi spunem: Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului si Datator-de-viata in lume. Dar, iata, Duhul Sfant lucreaza acum, dupa Patimirea, Invierea si Inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos ca, implinind lucrarea sfintitoare care ne este noua chemare, ne este noua cu putinta dupa ce Mantuitorul a sfintit firea umana, inaltand-o de-a dreapta Tatalui.

In Duhul Sfant noi insine suntem chemati precum sfintii sa traim, invatand sa traim cuvintele care sunt ghidul cel adevarat al vietii nostre, invatand sa nu mai cedam poftelor care ne hartuiesc, invatand sa ne luptam cu ele. De multe ori oamenii aduc in sprijinul unor pacate faptul ca <asa au simtit>: sa curveasca sau sa minta sau sa se lacomeasca intru toate. Si toate aceste simtiri sunt simtiri ale omului cazut, ale lor, dar sunt simtiri ale bolii, precum cel bolnav de ficat simte nevoia sa doarma mult mai mult, dar omul sanatos stie ca adevarata fericire nu este sa dormi 15 ore pe zi, ci sa te bucuri lucrand, sa te bucuri ajutand pe celalalt, sa te bucuri folosind ceea ce Dumnezeu a pus inlauntrul tau, nu sa dormi intru boala. Adevarata simtire nu este a ne lasa coplesiti si purtati de pofte ce se lupta intru noi, ci de a ne lasa purtati de cuvantul lui Dumnezeu si de a lepada din noi orice minciuna si orice duh de stapanire si de rautate si de invidie, de a lepada din noi orice necredinta si, precum sfintii lui Dumnezeu, noi insine sa ne sfintim.

martiriul_sfantului_apostol_intaiul_mucenic_si_arhidiacon_stefan_2Iata, spuneam ca chintesenta poruncilor este iubirea, stim ca sfintii insisi cu iubire vegheaza in lume si se apropie de toti cei ce-i cheama pe ei intru dreapta credinta. Sa ne fie noua praznuirea de astazi putere in plus pe care sa o primim de la sfintii lui Dumnezeu de a ne desavarsi intru iubire, de a ierta mai curand, de a nu ne intepeni in orgolii si jigniri de tot felul, de a nu mai incerca in fel si chip sa ne facem noi insine dreptate si de a ne pune la adapost prin fel de fel de asigurari, ci sa ne incredintam cu adevarat lui Dumnezeu, Care stie nevoile noastre si Care, in iubire, ne imputerniceste pe noi asemenea Lui.

Sfintenia lui Dumnezeu lucreaza in lume si lucreaza cu iubire pana la firul de iarba, pana la iarba care nu cade pe pamant fara stirea Lui, iubire pentru cel din urma pacatos, pentru ca scris este ca nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu.

Tot astfel cei ce se sfintesc pe ei insisi: nu se razvratesc [din cauza] nedreptatii, desi disting bine intre dreptate si nedreptate, nu doresc moartea pacatosului si a celor ce fac nedreptate, ci luminarea lor; dar, in acelasi timp, nu se lasa robiti de tot felul de mecanisme, de lingusire si de adaptare la tot felul de viclenii si de nedreptati, nu se lasa coplesiti de asupriri si de amenintari de orice chip. Sfantul lui Dumnezeu este mai presus de frica, mai presus de amenintare. Stie sa distinga intre adevar si minciuna, stie sa nu se lase coplesit de duhul de stapanire al celuilalt, dar, in acelasi timp, stie ca in orice ura, in orice dusmanie, el se indeparteaza de Duhul Sfant.

siluan athonitul1Sfantul Siluan spune fratilor sai calugari:

„Sa nu crezi ca petrecand in nevointe si in rugaciune esti in Duhul Sfant, atata timp cat dusmanesti pe fratele tau. Mai degraba un duh amagitor stapaneste inima ta.”

Si Sfantul Siluan, cel numit Noul Teolog, este primul care descopera ca adevarat criteriu de neratacire puterea de a iubi pe vrajmasi, puterea de a nu-i uri, puterea de a nu le dori raul. Pe de o parte, a nu ne lasa supusi lor, a nu ne lasa sub puterea lor amenintatoare, a nu-i lingusi, a nu le adeveri nedreptatile si pacatele, pe de alta parte a nu-i uri. Sfintii mucenici stateau inaintea prigonitorilor si-i certau pentru orbirea lor, nu se supuneau poruncilor lor nedrepte, chiar daca erau imparati sau stapanitori sau ighemoni, insa, in acelasi timp, in sufletele lor nu era ura, nu se aparau pe ei insisi in alt chip decat marturisind adevarul si dragostea lui Hristos.

A praznui pe sfintii lui Dumnezeu inseamna a-i cinsti, a-i ferici, precum fericim pe Maica Domnului, a-i ferici pentru ca au facut alegerea cea dreapta, a-i ferici pentru ca au trecut inca de aici, de pe pamant, au petrecut in adevar si iubire, au cunoscut puterea Duhului Sfant, au vazut drept cum lucreaza Dumnezeu in istorie, cum lucreaza Dumnezeu in fiecare om si nu s-au lasat poticniti de nedreptati si de vrajmasii de orice chip. Ii fericim, ii cinstim si stim ca ei sunt alaturi de noi, sunt intre noi si ne rugam astazi lor sa ne dea puterea ca si noi sa traim cu luare-aminte, cu atentie sa nu pacatuim nici macar cu cuvantul sau cu gandul si in niciun chip cu fapta. Cerem ajutorul lor, ca, precum ei l-au cunoscut pe Dumnezeu, si noi sa-L cunoastem si sa stim cum lucreaza in lume, ii cinstim si ne rugam ca si noi insine sa ne sfintim, sa devenim buni si iubitori, petrecand in adevar si in lumina lui Dumnezeu.

Multumim azi lui Dumnezeu, Cel Ce prin Duhul Cel Sfant, Domnul de-viata-facatorul, Duhul Adevarului, ne-a daruit noua sa petrecem drept pe acest pamant, sa cunoastem lumina dreptei credinte”.

***

icoana_tuturor_sfintilor

Pentru aceasta Duminica, va mai recomandam:

***

– Îi inţelegeţi pe cei care nu cred in Dumnezeu?

– Da! Pentru că am trecut si eu prin starea asta, deci nu mi-e străină necredinţa.

– Ce fel de dialog aveţi cu ei?

– Incerc să am un dialog cât se poate de cald. Adică nu pot să îi acuz pe oameni, să spun: „Eu nu vorbesc cu tine, că tu eşti ateu!” Asta este o abordare absolut infantilă, sau, mă rog, necreştină... Pentru că noi nu urâm păcătoşii, urâm păcatul. Noi iubim oamenii — că-i ateu, că-i musulman, protestant, catolic — noi trebuie să îi iubim. Aşa că te apropii de el cu dragoste. Dacă tu nu-i arăţi dragoste, care-i deosebirea dintre tine si el? Cu ce eşti tu mai bun decât el? Tu esti ortodox?! Şi dacă esti ortodox, ce? Cum arăti lucrul ăsta? Cum trăieşti ortodoxia? Cum il trăieşti pe Hristos?

Că noi asta trebuie să arătăm, nu cum suntem noi mai grozavi că noi ţinem post si ăia nu ţin… Şi? Spune sfântul apostol Pavel că cel care posteşte, pentru Dumnezeu posteşte; cel care mănâncă, pentru Dumnezeu mănâncă...

– Spune Mântuitorul: unul pe altul.

– Da, exact, atât! N-a spus Mântuitorul altceva — să staţi in cap, să… Si dacă altul e catolic, si dacă altul e protestant, si dacă… A, că nu mărturisesc dogma lui, pentru că am discernământ, am calea mea, Îl urmez pe Hristos, Sfânta Tradiţie, Sfânta Biserică, sigur că da! Dar nu pot acuma să-l urăsc pe ăla pentru că el e de altă credinţă. Eu am cunoscut oameni excepţionali, care sunt de alte credinţe. Avem prieteni musulmani care ne ajută la mănăstire, ce să vă spun? Păi, cum să nu ţin la omul ăla? Eu mi-aş dori să fie si el ortodox, sigur că da! Dar nu-l poţi forţa. Are conştiinţa lui, are libertatea lui. Nu pot să mă bag peste el că nici Dumnezeu nu-l fortează! Cum să-I fortez eu? Dar el, ca om, e de toată isprava! Bine, intr-o anumită cultură, intr-o anumită tradiţie. Nu poţi schimba in om lucrurile aşa, nu le poţi forţa. Dar arăt că sunt mai bun decât el sunt in stare?

– Si dacă intră o maică catolică in mănăstire… o vezi si incepi să strigi: Huo, satana!

– Doamne fereşte! Doamne fereşte! Eu am spus si in biserică, la o predică – cel care face aşa ceva nu este creştin.

– In acelaşi timp, nu trebuie condamnat cel care huiduie.

– Nu-l condamn, da ii spun: „Soro, frate, uşurel, stai aşa, ca nu se cuvine!” Dar el este preot si tu eşti o femeie care ai intrat in biserică… Ferească Dumnezeu! Nu, cum să faci aşa ceva?

– Atunci, ce faci? Iei atitudine?

– Nu poţi, că amplifici scandalul. Zici in gând, te rogi: „Doamne, iartă-ne pe toţi, pe ei!” Că numai Dumnezeu poate. Că dacă mai intră incă unul si incă unul… deja, în situaţia aia nu mai poţi să faci nimic, că explodează totul si ce se intâmplă? Intri intr-o polemică. Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.

Raportul intre pace si dreptate este de 4 la 1, adică cu pacea câştigi 4 şi pierzi 1, cu dreptatea câştigi unul si pierzi patru. Deci intotdeauna să mergi după pace, nu după dreptate. Si când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul. Dacă intri in polemici, ce să mai… n-are rost… A, pot să-mi spun părerea. Dacă n-a acceptat-o, imi pare rău, la revedere, mă ierţi, asta e părerea mea. Te opreşti. Nu mergi mai departe, să-ncepi faci pe ăla cu ou si cu oţet — n-are rost. Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit, nu că sunt eu acuma… cu o mândrie din asta care deja imi anulează toată credinţa mea, toată mărturisirea mea. Nu, nu se poate. Păi, hai să vă mai spun ceva: gândiţi-vă la Sfintele Evanghelii, că acolo avem pe Mântuitorul, Care vine intr-o lume plină de păcătoşi. Câţi mai erau credincioşi? Era lumea păcatului. Mântuitorul ce era să facă? Sa-i ia pe toţi să-i certe? Că erau toţi nişte păcătoşi. Nu, îi ia cu frumosul… Când cu femeia păcătoasă, ce a zis? Cine crede că e fără de păcat să arunce primul piatra. Adică iubeşte-i pe vrăjmaşi! A vorbit urât numai de invăţătorii de lege, de ce? Pentru că…

– …nici tu nu te mântuieşti, nici pe ceilalţi nu-i laşi.

– Exact, exact!… nu-i lăsau pe ceilalţi… ăsta e singurul motiv pentru care s-a luat de ei aşa de urât, dar faţă de ceilalţi. Deci, ăsta e exemplul nostru de atitudine. Eu, când mă comport aşa — unde am văzut eu la Hristos un astfel de comportament? Din păcate, noi nu inţelegem că viaţa noastră trebuie sâ fie hristocentrică. Nu inţelegem că singurul model este Hristos! N-avem altul. Orice alt model este un model omenesc, deci este un model care, mai mult sau mai puţin, este afectat de patimile noastre. Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos? Că asta inseamnă a fi creştin: să-L mărturiseşti pe Hristos. Si cum il mărturiseşti pe Hristos? Spui: „Sunt creştin”? Cum spune Mântuitorul: „Nu oricine-mi spune «Doamne, Doamne» va intra in impărăţia lui Dumnezeu.” Nu, nu-i suficient să zici: „Doamne, Doamne!” Si ce dacă zici? Trebuie să trăieşti, deci „să-ţi iei crucea si să-Mi urmezi Mie, să te lepezi de sine”. Este foarte clar cum se face asta. Din păcate, suntem foarte departe. Si lucrurile astea le vedem peste tot, si la cei care sunt apropiaţi de biserică, şi la cei care sunt departe de biserică. Sigur că sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Tuturor Sfintilor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, LGBT.../ Casatoriile homosexuale, Parintele Dosoftei Dijmarescu, Parintele Nichifor Horia, Portile Iadului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “PREDICI AUDIO la Duminica tuturor sfintilor: TRAIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU IN ADEVAR SI IUBIRE in fata vuietului de minciuni ale Amagitorului: “A zis Dumnezeu sa nu curvesti? Dar oare nu vezi ca toata lumea face aceasta?”. DE CE ALEGEM TULBURAREA DIAVOLEASCA IN LOCUL FERICIRII SFINTILOR?

  1. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  2. Pingback: Crestinul contemporan intre MAMONA GRIJILOR PRISOSITOARE, A VOCILOR AMAGITOARE DE SIRENA si LINISTEA DE A NE INCREDINTA SUFLETUL LUI DUMNEZEU. “Drogurile” patimilor lumesti care ne tin despartiti de Dumnezeu | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: ARMELE SI PUTERILE SFINTILOR – “EROII DUHULUI”: “Dacă eşti doar puternic, eşti în primejdie să tai capete fără discernământ şi să-i răneşti pe ceilalţi. Ai nevoie de Crucea Iubirii şi a Răbdării, dar şi de Sabia D
  4. Pingback: SFINTENIA care MANGAIE SI ODIHNESTE si SFINTENIA care MARTURISESTE, INFRUNTAND RAUL, VICLENIA si EREZIA. De unde luam curajul marturisirii? Predica Parintelui Nichifor Horia despre PAZIREA si TRAIREA DREPTEI-CREDINTE (audio si text) | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: PROVOCAREA INCONFORTABILĂ A SFINȚENIEI… NU DUPĂ GÂNDUL NOSTRU, în omiliile Arhim. Varnava Iankos: “Orice se sprijină pe puterea noastră, pe virtutea noastră, este o mare înşelare, care susţine moartea duhovnicească” | Cuvânt
  6. Pingback: SFINȚII LEPĂDAȚI și DEMONIZAȚII ASCUNȘI… SÂNGEROS DE “CIVILIZAȚI”. Cum îi cinstim deplin pe sfinți? (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate