Praznicul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta: MUCENICII, DOVADA INVIERII LUI HRISTOS
Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la
pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (I)
(23 aprilie)
Pe 23 aprilie, iubiţii mei creştini, Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Despre el vom vorbi aici. Dar înainte de a vorbi despre Sfântul Gheorghe vom spune câteva cuvinte despre Paşti, pentru că sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade de obicei aproape de Paşti şi are o legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru.
Paştele, sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Se bucură îngerii şi arhanghelii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, drepţii de Învierea Domnului. Dar ne bucurăm şi noi, pentru că din mormânt a zburat viaţa cea nemuritoare, iertarea păcatelor noastre, biruinţa şi triumful împotriva păcatului, a morţii şi a lui Lucifer. Precum spune minunat Ioan Gură-de-Aur în cuvântul său catehetic, pe care îl aud toţi cei care rămân până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii pascale,
„Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”.
Adică: Toţi cei care sunteţi săraci, nu vă întristaţi, căci bogăţie este Hristos. Toţi cei care sunteţi păcătoşi, ştergeţi-vă lacrimile, căci Hristos vă iartă păcatele. Toţi cei care vă temeţi de moarte, prindeţi curaj, căci Hristos a biruit moartea.
Învierea împrăştie pretutindeni, ca un soare, bucuria şi veselia. Se bucură chiar şi natura moartă, care primăvara înviază şi ea şi poartă cele de sărbătoare ale ei, iar florile de primăvară strigă şi ele în felul lor: Hristos a înviat! Bucuria lui Dumnezeu! Şi numai satana se tânguieşte şi este îndurerat şi împreună cu el şi toţi aceia care nu vor să creadă în Hristos şi continuă să trăiască în necredinţă şi în stricăciune. Necredincioşii, chiar şi în ziua Învierii, nu simt nimic sfânt şi duhovnicesc, ci trăiesc ca dobitoacele, fără Dumnezeu, fără Hristos, şi, din păcate, doar numele de creştin le-a mai rămas.
Paştele Domnului! Dar bucuria creştinilor continuă. Alături de Învierea lui Hristos sărbătorim şi pomenirea marelui mucenic Gheorghe.
Pomenirea lui este pe 23 aprilie. Dar atunci când 23 aprilie cade înainte de Paşti, în perioada de pocăinţă, atunci s-a hotărât ca sărbătoarea Sfântului Gheorghe să se prăznuiască în a doua zi de Paşti. Şi aceasta este o dovadă că Biserica noastră are dreptul să schimbe zilele sărbătorilor. Lucrul la care este atentă nu este atât când vom sărbători, ci cum vom sărbători. Dacă e vorba ca în zilele sfinte creştinii să cadă cu mutrele în chefuri, în beţii, în desfrânări şi în adultere şi în orice necurăţie şi crimă, mai bine ar fi fost să fi muncit. Aceşti creştini nu cinstesc, ci-l necinstesc pe sfântul; înjosesc numele de creştin şi dau dreptul necredincioşilor să critice credinţa noastră.
Dar să spunem acum câteva cuvinte şi despre sărbătoarea Sfântului Gheorghe.
Sfântul Gheorghe este iubit nu doar în patria noastră, ci şi în alte ţări creştine. Milioane de bărbaţi îi poartă numele: împăraţi, principi, generali, oameni de ştiinţă, bogaţi, săraci, muncitori, plugari poartă numele Gheorghe şi îşi sărbătoresc ziua onomastică. Până şi femeile au numele de Gheorghia (la noi Georgiana, Georgeta –n.tr.). Nu există casă în Elada să nu aibă vreo rudă cu numele Sfântului Gheorghe. Dar de ce atâta cinste faţă de Sfântul Gheorghe?
***
Sfântul Gheorghe a fost unul din cei mai mari eroi ai creştinismului. S-a născut şi a fost martirizat în anii unei groaznice persecuţii, pe care a declanşat-o împotriva creştinismului un sinistru şi sângeros împărat, Diocleţian. Patria natală a lui Gheorghe a fost Capadocia, o eparhie din Asia Mică, care a dat naştere la atâţia sfinţi şi mucenici. Tatăl lui, când Gheorghe era încă mic copil, a fost arestat, a mărturisit pe Hristos şi a fost martirizat. Gheorghe a fost un
copil de mucenic. Mama lui văduvă, femeie evlavioasă, îl lua pe micul Gheorghe şi-l ducea deseori la mormântul tatălui său mucenic. Şi acolo, deasupra mormântului, îngenunchiaţi amândoi, se rugau lui Dumnezeu. Gheorghe, din frageda lui vârstă, ardea de sfântul dor de a urma exemplul tatălui său şi de a deveni şi el mucenic al lui Hristos. Când a crescut, a slujit în armată. Era un soldat strălucit, ascultător, plin de bărbăţie, fără teamă în lupte. Îşi iubea patria, îi izgonea pe barbarii care atacau şi ardeau casele şi junghiau copiii şi femeile. Sfântul Gheorghe a fost un apărător al celor neputincioşi. Pentru bărbăţia lui a avansat repede şi a ajuns la cele mai înalte funcţii din armată; a devenit general.
Dar când s-a declanşat persecuţia împotriva creştinilor şi toţi ofiţerii au fost obligaţi să declare că nu sunt creştini şi că cred în idoli, atunci Gheorghe nu a ezitat deloc să facă ceea ce se cuvenea. Nu s-a lepădat de Hristos ca ceilalţi, ci a declarat că este creştin şi că nicio putere din lume nu va putea să-i schimbe credinţa. Împăratul, când a auzit această declaraţie, s-a întristat mult, pentru că cel mai viteaz general al său era creştin. La început a încercat să-l convingă cu binele, i-a promis până şi cele mai mari onoruri şi funcţii. Dar Gheorghe a respins toate propunerile şi a rămas statornic şi neclintit. Atunci, a început mucenicia lui; o mucenicie din cele mai groaznice. La început l-au aruncat într-o temniţă întunecoasă. L-au pus apoi pe roată, care era o unealtă de schingiuire; prin cuiele ei ascuţite, roata făcea să se sfâşie carnea, să curgă sânge şi omul să moară, dar Hristos prin harul Său l-a ajutat pe mucenic şi acesta a învins toate durerile. Şi nu doar aceasta, ci a făcut şi minuni: a înviat din mormânt un mort. A ucis o fiară mare care mânca oameni, s-a dus în templul idolilor şi prin rugăciunea sa a făcut de s-au dărâmat toţi idolii şi a făcut pe demoni să strige şi să spună că unul este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul lui Gheorghe. Acestea par multor oameni de necrezut, dar Hristos a spus că oricine crede în El va face minuni, va călca peste scorpii şi peste şerpi şi va birui toată puterea vrăjmaşului (Luca 10, 19).
***
Tot ce a făcut Sfântul Gheorghe nu a făcut cu puterea sa, a făcut-o prin puterea lui Hristos, Care a biruit păcatul şi moartea şi a înviat din morţi şi dăruieşte putere oricărui credincios să-i biruiască şi el pe vrăjmaşii lui. În felul acesta, fiecare sfânt este o nouă dovadă că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Viaţa, chinurile muceniceşti şi minunile sfinţilor nu pot să aibă o altă explicaţie decât una singură: că Hristos a înviat, trăieşte şi împărăţeşte şi că El este Cel care dăruieşte puterea şi harul Său ca oamenii neputincioşi şi păcătoşi să devină eroi şi martiri.
Mii de oameni, care au urmărit mucenicia şi minunile sfântului, au crezut şi s-au botezat în numele lui Hristos.
Creştinii mei, nu ajunge să sărbătorim praznicul Sfântului Gheorghe. Trebuie să-l imităm şi noi pe sfânt în virtuţile pe care le-a avut şi mai ales în bărbăţia pe care a arătat-o de-a lungul întregii sale vieţi. A omorât sfântul fiara, aşa cum se vede în icoana lui? Avem şi noi fiara noastră, adică patimile şi răutăţile noastre. Cine este liber de acestea? Înainte! Să ridicăm război împotriva acestor fiare lăuntrice! Cine se războieşte, acela îşi şi învinge cu ajutorul lui Hristos patimile, acela se face un vrednic următor al Sfântului Gheorghe. Acest creştin este o dovadă că Hristos care a înviat şi în zilele noastre trăieşte, biruieşte şi triumfă.
Hristos a înviat, fraţilor! Lui Hristos Celui răstignit şi înviat cinste şi slavă în vecii vecilor.
(traducere: M.L., sursa: „Miripnoa anthi”, Atena, 2007)
Cititi si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
O, sfinte Gheorghe
O, sfinte Gheorghe, pildă vie
De dragoste şi de credinţă,
Viteazul lui Hristos, martirul
Cel purtător de biruinţă,
Cu rang înalt în oastea lumii
Bogat şi tânăr şi frumos,
Ce-ai preferat ca să pierzi totul,
Pentru iubirea lui Hristos.
Ştiai ce chinuri te aşteaptă
Pentru cerdinţa cea creştină
Dar singur ţi-ai ales martiriul
Spre veşnicia în lumină.
Ai fost bătut şi trs pe roată
Şi-o stâncă grea pe piept ţi-au pus,
În var te-au îngropat şi-n ură
Şi-ntemniţat pentru Iisus.
Cu încăltări de fier încinse
Te-au încălţat, te-au otrăvit,
Te-au torturat în chip satanic
Şi-n toate tu ai biruit.
Nici temniţa nici chinuirea,
Nu au putut să î-ţi slăbească
Credinţa vie şi totală,
Nici vitejia-ţi ostăşească.
Iubirea ta cea ortodoxă,
A doborât idolatria,
A’nvins pe vrăjitor şi mortea
Şi-n suflete nimicnicia.
A smuls din lumea idolatră
Cea înşelată de păcat,
Mulţimi de suflete prin pilda
De ortodox adevărat.
Împărăteasa Alexandra,
Văzând pe viu martiriul tău,
Şi-a lepădat idolatria
Mărturisind pe Dumnezeu.
Câtă putere de credinţă,
Câtă dovadă de iubire,
Şi cât curaj, o sfânte Gheorghe,
Ai pus tu în mărturisire.
N-ai fost un teolog de marcă.
N-ai disecat pe Dumnezeu,
În stilul ce se face astăzi,
Dar ai lovit în ce e rău,
Spunând pe faţă tuturora,
Cum rătăcesc în înşelare
Iar când loveai în ei păcatul,
Loveai acolo unde doare.
Azi nu se face acest lucru.
Îl prezentăm pe Dumnezeu,
Modern … ne deranjând pe nimeni,
Spre-a nu ne face cumva… rău.
Credinţa ta cea foarte vie
Şi sfânta ta mărturisire,
Convinge, strigă, luptă, smulge
Prin Adevăr şi prin trăire.
Ca’n Duhul Sfânt vorbeşti – pe faţă-
De înşelarea idolatră,
De mincinoasa viaţă a lumii,
Prin pilda ta adevărată.
Martiriul tău e-n temelia,
Ortodoxiei noastre sfinte
Zidită-n sânge şi în chinuri,
Nu doar în ziduri şi-n cuvinte.
Acum avem cuvânt în public,
Non stop şi zi şi noapte,
Dar nu se stăvileşte răul
Şi totul trage către morte .
Puţini sunt sinceri în credinţă.
Puţini vor totul în Iisus.
Puţini păzesc ortodoxia
Neîntinată de apus.
Azi nimeni nu infruntă public
Păcatele şi erezia.
Azi compromisul i-o virtute,
Iar ţintă ni-i ecumenia.
Cine s-aruncă azi în luptă
O, sfinte Gheorghe ca şi tine
Să înfiereze răul public,
Ce ni se’aduce ca un bine ?
Noi ortodocşii cei de astăzi,
Ne acceptăm idolatria,
Păcatele’npotriva firii,
Incestul şi pornografia.
Banalizăm sacralitatea,
Şi’ncununăm orice curvar,
Cu cununia fecioriei,
În faţa sfântului altar.
Păcatele fără de număr,
Sunt adulate în popor,
Virtutea e batjocorită,
Şi-i în dispreţul tuturor.
Familia uşor dispare
Concubinaj … prietenie.
Neruşinare dezmăţ public,
E moda…. ÎN ORTODOXIE.
Biserica-i înoitoare.
Nu mai e cea de altă dată
Păzită-n lacrime şi chinuri
Ci-i seacă şi banalizată.
Trăirea ei azi î-ţi permite
Ceia ce-atunci era păcat,
Că-n veacul nostru traiu-acela
E depăşit şi demodat.
Nu eşti modern fără acstea
Eşti rău şi fundamentalist,
Eşti un fanatic şi-un habotnic.
Un paria, un extremist.
Noi poleim exteriorul,
Şi teoria în Hristos
Şi aceşti ani de libertate
Nu ne-au adus real folos.
S-e caută o cale doctă,
Şi-o teorie’n Dumnezeu
Care nu supără pe nimeni,
Şi nu s’atinge de ce-i rău.
De conduita imorală,
De formalism, de stăpânire,
De sincretism, de erezie
Şi acceptăm pecetluire.
Am dobândit în libertate
Cunoaşterea, spre învrăjbire.
O’ nvăţătură fără roade
Şi teatru ca…. mărturisire.
Azi printre oameni nu se vede,
-Că sincer- vrem pe Dumnezeu.
Dorind să fim pe placul lumii
Şi tolerând tot ce e-n rău.
Demască sfinte înşelarea
Şi du-ne către biruinţă.
Arată public Adevărul
Ce macină sfânta credinţă.
Ridica iarăşi lacea-ţi sfântă.
Loveşe-n monstrul cel hidos,
Ce’nghite tinerii de astăzi
Şi adu-i în turma Hristos,
Şi angajează-i tu în lupta
Cea vie. Cea adevărată,
Cu răul care-i mai puternic
Şi mai perfid ca niciodată .
Multumim fratilor pentru materialele voastre care ne sunt de real folos, multumim domnului Nicolae pentru poezii.La multi tuturor celor ce poarta numele Sfantului Mare Mucenic Gheorge.Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii tale,Sfantului Mare Mucenic Gheorghe şi ale tuturor sfintilor tai, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueste si ne mantuieste pe noi.Amin!
La multi ani intru Hristos si din partea noastra parintilor, fratilor si surorilor noastre care poarta numele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe!
O predica f. potrivita pt timpurile noastre, la sarbatoarea Sf Gheorghe a pr. Gh. Anitulesei
http://video.crestinortodox.ro/c7KdOUM0Ojs/Sfantul_Gheorghe___Predica_AUDIO.html
Hristos a înviat!
La mulţi ani şi multă bucurie duhovnicească tuturor celor, care poartă numele Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă!
Pentru rugăciunile acestui martir al lui Hristos, Domnul să ne dăruiască tuturor credinţă statornică şi curajul mărturisirii!
“Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”(F. M. Dostoievski, Fraţii Karamazov)
Doamne-ajută!
“Astăzi este sărbătoarea unuia din cei mai mari mucenici ai credinţei noastre, a Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Sărbătoarea aceasta coincide cu cel mai frumos anotimp. Şi precum cântă Biserica noastră, să alergăm astăzi pe câmpuri să culegem flori şi să împletim cununi pentru a încununa pe eroul credinţei noastre creştine.
Dar să culegem flori este cel mai uşor lucru. Altceva însă se cuvine să facem astăzi, ceva mult mai înalt. Ce anume? Să cunoaştem cine este Sfântul Gheorghe. Şi la aceasta voi încerca să vă dau un scurt răspuns.
***
Patria Sfântului Gheorghe este Asia Mică. S-a născut în părţile Cezareei şi a fost compatriot cu Sfântul Vasile cel Mare. Părinţii lui erau bogaţi şi nobili. Tatăl lui a fost martirizat pentu Hristos atunci când Sfântul Gheorghe era mic, în leagăn. Mama lui, doar de 20 de ani, era dintre acele mame care cred în Dumnezeu. De aceea nu s-a recăsătorit cum fac astăzi multe, care deşi trupul bărbatului lor nu a putrezit încă în mormânt, ele îşi caută un alt bărbat! În Asia Mică, o singură Cununie exista, una, nu mai multe. Ca şi turturelele: dacă una este omorâtă, perechea ei, nu se înjugă cu altcineva, rămâne singură până la sfârşit şi plânge pe ramuri. Aşa şi atunci. Nu zic că cei care vin la a doua Nuntă păcătuiesc, dar îndeosebi nunta este una, cea pe care o binecuvintează Dumnezeu, Sfânta Treime şi Prea Sfântul Duh.
Aşadar, mama lui atît de tânără a rămas văduvă. Auziţi voi, femei, auziţi voi, bărbaţi? Nu s-au făcut aceste sărbători ca să mâncăm şi să ne distrăm, ci s-au făcut ca să trăim şi noi ca sfinţii. Atunci Sfântul Gheorghe ne va binecuvânta şi va fi cu noi.
Tânăra văduvă îl avea pe Gheorghe mic. Şi cu laptele ei l-a plămădit şi plăsmuit. Aşadar, binecuvântată mamă. În spatele oricărui sfânt e o mamă. Şi în spatele Sfântului Gheorghe este mama care l-a aplecat la piept, şi pe lângă lapte, l-a alăptat şi cu credinţă, credinţa în Hristos.
Gheorghe, unicul şi iubitul fiu al văduvei, a crescut şi s-a distins prin calităţile sale. De foarte devreme şi-a manifestat înclinaţia de a deveni militar. Aşadar, s-a înrolat în armată. S-a distins ca militar şi ca ofiţer. Era primul în lupte. Avea o inimă de leu. În felul acesta a ajuns în rang general şi apoi chiar conte.
Sfântul Gheorghe mai presus de grade, Îl avea însă pe Dumnezeu. Apoi vin toate celelalte. Şi dacă credinţa în Dumnezeu este în primejdie, se cuvine să fii gata să jertfeşti şi gradele şi funcţiile şi tronurile şi cârjele şi mitrele şi toate. De mii de ori e mai bine să mori călugăr în Sfântul Munte, decât trădător al Ortodoxiei! De mii de ori militar cinstit, decât general care nu crede; de mii de ori ţăran care-l are înlăuntrul său pe Dumnezeu, decât om de ştiinţă ateu; de mii de ori gropar sau cioban care-l are înlăuntru pe Dumnezeu, decât bogăţiile lumii. Aceasta este sfânta noastră religie. Biserica noastră nu depinde de cei mari şi tari ai zilei. Ea se întemeiază pe credinţa celor smeriţi şi dispreţuiţi.
A venit deci momentul încercării Sfântului Gheorghe. Era perioada ultimei persecuţii din primele secole. Pe tronul Romei se afla una din cele mai sălbatice fiare, împăratul Diocleţian (284-304). Acesta nutrea o ură sălbatică faţă de creştini. De aceea a poruncit: Câţi sunt creştini, îşi pierd funcţiile; şi dacă persistă în credinţă, vor fi daţi morţii.
Când s-a emis porunca, venise de acum ceasul şi pentru Gheorghe. Înaintea tuturor a mărturisit şi a spus: Sunt creştin şi mai presus de împărat Îl am pe Hristos!
Diocleţian porunceşte şi îl arestează. Îi descoase gradele, îi iau armura, îl aruncă de îndată în închisoare. Din înălţime, în adânc! Dar el simţea bucurie şi veselie.
Să povestesc acum chinurile lui muceniceşti? Sunt multe. Care vreţi, citiţi sinaxarul ca să vedeţi. Pe scurt vă zic. I-au străpuns pântecele cu o suliţă de fier. Apoi l-au pus pe o roată de fier – care de jur împrejur, pe coroană, avea unghii ascuţite -, au lăsat roata să se rostogolească într-un loc povârnit, iar trupul Sfântului se tăia; i se sfâşiau cărnurile şi adăpau pământul. După aceea, l-au încălţat cu încălţăminte de fier cu cuie şi l-au obligat să păşească. Apoi l-au aruncat întro groapă cu var, ca să se topească. Dar şi varul l-a biruit şi încălţămintele de fier le-a biruit şi toate. Nu este un lucru de mirare acesta. A spus Hristos: „Nu vă temeţi! Veţi călca peste şerpi şi peste scorpii şi nici un fir de păr din capul vostru nu va cădea, dacă nu vrea Dumnezeu” (vezi Luca 10, 19; 21, 18; Matei 10, 29).
După acestea, în afara Cezareii era un templu idolesc plin de statui. Îl iau deci pe Sfântul Gheorghe, ca să jertfească. El privea cu faţa sa îngerească. Se uită la idoli şi spune cu glas mare: În numele lui Iisus Nazarineanul vă întreb: Statui şi idoli, ce sunteţi? Şi ei au răspuns: Nu suntem dumnezei, suntem demoni! Apoi, Sfântul şi-a făcut rugăciunea şi imediat un cutremur a zguduit întregul templu, au căzut jos statuile şi s-au făcut bucăţi şi praf.
Şi doar astea sunt? Şi o altă minune a Sfântului Gheorghe este minunată. În afara Cezareei, pe un povârniş exista o fântână cu apă bună, dar nimeni nu îndrăznea să se apropia de ea; pentru că alături era o peşteră, iar în ea se sălăşluise o mare fiară, un şarpe uriaş, care ieşea şi mânca oameni şi animale. Sfântul Gheorghe s-a apropiat cu suliţa lui de izvor. Fiara a mormăit, a ieşit brusc şi şi-a deschis gura ca să-l înghită. Dar Sfântul Gheorghe – să nu creadă necredincioşii, noi credem! – ce face ? Aruncă cu credinţă o cruciuliţă de lemn în gura deschisă a şarpelui. O aruncă în cele dinlăuntru ale lui şi fiara s-a spart şi a crăpat. De aceea, vedeţi în icoane pe Sfântul Gheorghe zugrăvit călăreţ şi cu suliţa, care are în vârf crucea Domnului, ucigând fiara. Astăzi, aceste lucruri par incredibile. Oamenii din lume le consideră poveşti. Dar noi ştim că se întâmplă nu numai cele pe care le-a făcut Sfântul Gheorghe, ci se petrec şi lucruri de mii de ori mai mari. Este plină istoria de minunile pe care le-au făcut sfinţii credinţei noastre cu puterea lui Hristos. Avem o religie vie şi se cuvine s-o iubim şi să i ne dedicăm în întregime. Iată deci, iubiţii mei, în puţine cuvinte viaţa sfântului. De aceea Sfântul Gheorghe este unul din cei mai iubiţi sfinţi de către popor.
***
Vă mai spun încă ceva şi termin. Am văzut pe fiara uriaşă care era la izvor şi care nu lăsa pe nimeni să se răcorească. În afară de această fiară pe care Sfântul Gheorghe a ucis-o cu suliţa şi cu crucea sa, în zilele noastre există o altă fiară, mult mai rea decât cea pe care a ucis-o Sfântul Gheorghe. Iar fiara cea mai rea care îneacă întreaga omenire şi ameninţă cu cea mai mare distrugere… este ateismul, materialismul ateu. Cu această fiară mica noastră ţară s-a luptat eroic, ca să nu cadă în gura ei.
De aceea, dacă alţii şi-au trădat credinţa şi îndatoririle, voi sărăcuţilor, copii eroici ai Bisericii şi ai patriei, rămâneţi în credinţa lui Dumnezeu, luptaţi-vă cu nobleţe, corp la corp, pentru tot ce are ţara noastră mai sfânt.
Cu ajutorul Sfântului Gheorghe vom merge înainte, vom învinge piedicile.”
(trad.Leontie Monahul, http://www.augoustinos-kantiotis)
Mă rog să rămâneţi pururea neclintiţi în credinţă, prin mijlocirile Sfântului Gheorghe şi ale tuturor sfinţilor. Amin.
“Mucenici ai marii Iubiri, rugati-va lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenici ai marii Iubiri, doar patimirea voastra este mai mica decat dragostea voastra. Orice dragoste lumeasca aduce suferinta mai mare decat ea. Dar voi ati iubit ceea ce este mai adanc decat timpul si mai larg decat spatiul.
Cand fratii vostri muritori aud suferintele voastre, ei le socotesc de necrezut si insuportabile. O, daca ei s-ar putea inchipui si in dragostea voastra! Toate suferintele voastre li s-ar parea nimic acestora, intocmai precum ele vi s-au parut voua. Întocmai precum ploaia rece si suieratul vantului par o nimica toata unei mame care se grabeste spre casa ca sa ajunga la copilul ei.
Celui ce are un tel mai mare decat lumea, lumea nu-i poate face nimic.
Cel ce se grabeste spre o casa mai larga decat spatiul, spatiul n-o poate cuprinde.
Cel care are o dragoste mai de pret decat creatiile vremelnice, nu poate fi nici impiedicat si nici strivit de timp.
Pe toata calea cea aspra si prin toate furtunile grele Iubirea ii insoteste pe cei iubiti ai Sai si-i atrage la Sine.
Mucenici ai marii Iubiri, rugati-va lui Dumnezeu pentru noi.”
(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici)