PREDICI AUDIO la SFANTUL GHEORGHE: Mucenicia – drumul lui Hristos si al celor care II urmeaza: “Nu este sluga mai mare decat stapanul ei…”

(icoana de Ioan Popa)

Predica Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) la sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (2010) despre MARTURISIREA LUI HRISTOS:

***

Predica Parintelui Teofan Popescu la Sfantul Mucenic Gheorghe (2014):

“Hristos a inviat!

[…] Astazi il sarbatorim pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, un sfant fata de care slavitul Voievod Stefan cel Mare avea mare evlavie si, de aceea, Stefan cel Mare a si construit trei Biserici in cinstea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe – la Baia, la Harlau si la Voronet. La Biserica Voronetului, construita in anul 1488, avem acolo un tablou votiv – o copie, o imagine dupa acest tablou se afla si in muzeul manastirii noaste– si acolo apare Sfantul Mare Mucenic Gheorghe cum il tine dupa umeri pe Sfantul Stefan cel Mare si il aduce in fata Mantuitorului – mijloceste pentru Stefan cel Mare in fata Domnului nostru Iisus Hristos. Si, intr-un fel este firesc – Sfantul Stefan a fost un militar, un soldat –, intr-un fel este firesc ca acest Voievod, acest Sfant al neamului nostru sa aiba evlavie fata de sfintii militari, nu numai fata de Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, ci si fata de Sfantul Procopie, Sfantul Dimitrie.

Iubiti credinciosi, intr-un fel este foarte folositor ca a cazut aceasta sarbatoare in aceasta frumoasa perioada, fiindca lucrul acesta ne face pe toti sa ne gandim mai bine la faptul ca Sfintii Mucenici sunt martori si marturisitori ai Invierii. Sfintii Mucenici sunt martori ai Invierii in sensul ca Hristos este viu in sufletele lor, sufletele lor au inviat in Hristos si de aici ei au putere sa se jertfeasca pentru Hristos. Si unul din semnele prin care ne dam seama ca a inviat sufletul nostru este ceea ce auziti in aceasta saptamana:

„Sa iertam toate pentru Inviere!”

Si, iubiti credinciosi, trebuie sa ne straduim in aceasta Saptamana Luminata sa ne gandim la persoanele fata de care avem diverse ganduri de suparare, de invidie, de rautate, poate chiar de ura, si sa ne rugam pentru ele, pentru aceste persoane, sa cerem ajutorul lui Dumnezeu ca sa ne dispara aceste ganduri, si Dumnezeu sa ii miluiasca si pe ei, sa ne mantuim cu totii.

Sfintii mucenici au avut aceasta stare duhovniceasca [de iertare, de impacare], pe care daca nu o aveau sa stiti ca nu ar fi avut puterea sa-L marturiseasca pe Hristos; la un moment dat ar fi cedat, s-ar fi temut sa isi piarda viata. Poate stiti cu totii, in Vietile Sfintilor, acel exemplu foarte graitor in care doi crestini, inainte sa fie omorati pentru Hristos s-au certat si unul dintre ei si-a cerut iertare, celalalt insa n-a vrut sa il ierte – va dati seama ce crestinism formal, nici in pragul mortii sa nu vrei sa ierti. Si, se spune mai departe ca, atunci cand au fost scosi sa fie omorati pentru Hristos, cel care nu a vrut sa ierte nu a mai vrut sa fie mucenic pentru Hristos, s-a lepadat de Hristos, iar celalat a devenit martir, mucenic pentru Hristos, ostas al lui Hristos in Imparatia lui Dumnezeu. Iata deci, frati crestini, ca este o legatura stransa intre invierea sufletului nostru, intre iertarea aproapelui si puterea de a-L marturisi pe Hristos.

Spunea la un moment dat un Parinte, care a stat multi ani in inchisoare, ca nu ne putem numi crestini ortodocsi, nu putem sa spunem ca suntem crestini care apartinem dreptei credinte daca nu ne punem problema ca, la un moment dat, s-ar putea sa fim omorati pentru Hristos. Adica sa ne asumam si lucrul acesta – se va intampla, nu se va intampla, nu stim – dar sa avem constiinta aceasta ca, in cazul in care se va intampla, va trebui sa avem puterea sa ne dam viata pentru Hristos. Si spunea acest parinte care a facut foarte multi ani de puscarie, si de multe ori a fost pe punctul de a fi omorat, spunea ca a dobandit acest gand, acest cuget ortodox din experienta, si si-a dat seama ca a sporit foarte mult in viata duhovniceasca pentru ca se gandea ca oricand poate fi omorat pentru Hristos.

Iata, frati crestini, ca Sfintii sunt martori ai Invierii si marturisitori ai Invierii. Sfintii mucenici sunt marturisitori ai Invierii prin faptul ca prin moartea lor, prin faptul ca au credinta puternica in Inviere, marturisesc adevarul Invierii, si ne dau si noua putere sa mergem mai departe. Spune foarte frumos Sfantul Ioan Gura de Aur:

„La moastele si la mormintele Sfintilor mucenici primim multa liniste si siguranta sufleteasca. Daca ei si-au dat viata pentru Hristos, atunci noi de ce sa ne temem?”.

Iar Sfantul Asterie al Amasiei spune:

„daca nu ar fi Sfintii mucenici, viata ar fi trista si fara de sarbatoare”.

Iubiti credinciosi, Sfintii mucenici sunt aceia despre care se spune in cartea Apocalipsei ca

„si-au spalat vesmintele si le-au facut albe in sangele Mielului”.

Ati auzit si in Sfanta Evanghelie care s-a citit astazi, de la Sfantul Ioan Teologul, cuvintele:

„Nu este sluga mai mare decat stapanul ei”,

„Daca M-au prigonit pe mine, si pe voi va vor prigoni”.

Adica, frati crestini, ce vrea sa spuna Sfantul Ioan Evanghelistul sub inspiratie dumnezeiasca, redand cuvintele Mantuitorului:

„Nu este sluga mai mare decat stapanul ei”?

Ne talcuiesc Sfintii Parinti, in sensul ca noi, daca Il urmam pe Hristos, nu putem avea decat acelasi drum ca si Hristos, acelasi drum al muceniciei. [Mucenicia poate fi chiar] o mucenicie directa, cum s-a intamplat de-a lungul istoriei bisericesti, de la primul mucenic Sfantul Arhidiacon Stefan pana la mucenicii zilelor noastre. Ganditi-va la tragedia crestinilor din Siria, unde sunt omorati pe capete si au curajul marturisirii multi dintre ei, li se taie capetele. Chiar acum, de curand, acesti oameni fara Dumnezeu, acesti teroristi au distrus o manastire veche din Siria, au distrus-o complet, au profanat-o, au distrus tot ce se putea acolo. Iata, sa-I multumim lui Dumnezeu ca suntem intr-o tara ortodoxa, o tara unde este pace, unde este liniste, dar sa ne gandim la faptul ca niciodata mucenicia nu a incetat in Biserica, in nici o perioada a istoriei. Iata ca, si in zilele noastre, sunt martiri pentru Hristos.

Dar de ce am spus ca mucenicia este drumul pe care il are orice crestin de strabatut daca vrea sa fie partas slavei Invierii lui Hristos? Spune Sfantul Ioan Gura de Aur:

„Asa cum Sfintilor mucenici li s-au sfasiat coastele, li s-a zdrobit trupul, tot asa – spune Sfantul Ioan Gura de Aur – trebuie si noi sa ne punem constiinta judecator, judecator aspru al faptelor si al gandurilor noastre, si sa zdrobim, sa sfasiem toate patimile, toate gandurile spurcate si in felul acesta vom putea intelege mai bine cuvintele Sfantului Apostol Pavel care spune: „caci de ne-am judeca noi singuri, nu am mai fi judecati””.

Iata deci, frati crestini, ca mucenicia care ni se cere noua, celor de astazi, dintr-o tara unde nu este prigonita credinta crestina, este aceasta despre care vorbeste Sfantul Ioan de Aur: sa ne omoram cu puterea constiintei, cu ajutorul lui Dumnezeu toate pornirile acestea pacatoase, sa ne taiem voia, sa taiem in carne vie patimile noastre cerand ajutorul lui Hristos.

Si ganditi-va, frati crestini, ca avem ce sa taiem, avem ce sa sfasiem, avem ce sa zdrobim. Ganditi-va numai la faptul ca noi, romanii, barfim foarte mult, si asta arata cat de superficiali suntem in rugaciune si in credinta, fiindca barfa este ucidere si sinucidere – il ucidem si pe celalalt si ne facem si noua foarte rau. Alte popoare sa stiti, desi nu au dreapta credinta, paradoxal – ca sa ne smereasca Dumnezeu pe noi care suntem in dreapta credinta – nu barfesc asa mult. Noi avem slabiciunea aceasta si trebuie sa fim constienti [de ea] ca sa ne putem schimba si sa incetam cu barfa pentru ca noi nu stim cu adevarat ce este in sufletul fiecaruia, nu stim puterile lui, nu stim lucrarea lui, nu stim pocainta lui in fata lui Dumnezeu si pierdem foarte mult. Iata, v-am dat un exemplu cum ar putea lucra constiinta noastra pentru a zdrobi patima aceasta si altele.

Revenind la Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai populari sfinti din toata crestinatatea ortodoxa, unul dintre cei mai cunoscuti, el a trait in secolul al IV-lea si a suferit prigoana sub imparatul Diocletian, unul dintre cei mai duri prigonitori ai crestinatatii din primele secole. Si ne spune scriitorul bisericesc Lactantiu, in cartea Despre moartea persecutorilor, ca acest imparat, Diocletian, a avut o moarte foarte tragica. Dupa ce a omorat si si-a batut joc de atatea mii, si sute de mii de crestini, a murit in chinuri foarte mari ale constiintei, naluciri s.a, s-a retras singur intr-un castel si avea chinuri foarte mari fiindca se luptase cu sfintii lui Hristos, se luptase cu Hristos, si acum ii venise si lui momentul plecarii din aceasta vremelnica viata.

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe avea o functie importanta, era comandant al garzii imperiale din palatul imparatului Diocletian. Era un soldat foarte apreciat care, vazand toata aceasta prigoana impotriva crestinilor, prin puterea lui Dumnezeu a marturisit ca si el este crestin, si ca nu il mai intereseaza slava acestei lumi, si vrea sa Il marturiseasca pe Hristos. Dupa care, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a fost supus la foarte multe chinuri. Este unul din sfintii din intreaga istorie a martirajului bisericii care a fost chinuit cel mai mult: i s-a legat o piatra de gat si a fost aruncat in mare, i s-au pus sandale inrosite in fier, a fost pus pe o roata ca sa i se rupa trupul, bagat trei zile intr-o groapa cu var, i s-a dat otrava sa bea. Cu ajutorul lui lui Dumnezeu, tot timpul ii aparea fie un inger, fie Hristos ii dadea putere si nu murea. Iar imparatul Diocletian, in nebunia lui, spunea ca acest Sfant face multe vrajitorii si ca nu poate sa fie adevarat ce spune el. Pana la urma, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a murit prin taiarea capului. In ziua de 23 aprilie i s-a taiat capul si [de asemenea si] imparatesei Alexandra, sotia imparatului Diocletian, care l-a marturisit si ea pe Hristos.

Iubiti credinciosi, va spuneam despre legatura dintre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si Sfantul Stefan. Stiti ca in slujbele bisericesti se spune despre Sfantul Gheorghe ca este „purtator de biruinta”. Si in cronici, la un moment dat se spune despre Stefan cel Mare ca dupa niste batalii s-a intors in cetatea Sucevei ca un „purtator de biruinta”. Iata cum cronicarii foloseau aceleasi cuvinte ca cele din slujbele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si prin faptul ca se stia ca Stefan cel Mare avea evlavie la Sfantul Gheorghe.

Stefan cel Mare a mai construit o Biserica, dar nu la noi in tara, in Sfantul Munte, manastirea Zografu. O manastire foarte mare, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, a daruit manastirii Zografu o icoana foarte frumoasa cu Sfantul Gheorghe si, de asemenea, tot de la Stefan cel Mare ne-au ramas doua steaguri cu Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Sfantul Gheorghe era ocrotitorul armatei lui Stefan cel Mare si a ramas si in zilele noastre, iata, ocrotitorul armatei romane. Unul din cele doua steaguri se afla la Muzeul militar in Bucuresti, iar celalalt la Manastirea Zografu. Iata ce scrie pe steagul daruit de Stefan cel Mare manastirii Zografu:

„O, luptatorule si biruitorule, Mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului, io, Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldave, pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe tine ca sa te preamarim in veci, Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008, adica 1500, la 43 de ani ai domniei sale, io, Stefan Voievod, Domn al Tarii Moldovei.”

Exista multe minuni legate de Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si din zilele noastre, si mai din vechime. Unul din marii nostrii Marturisitori ai secolului XX, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – care, dupa cum vedeti, purta chiar numele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si care stiti ca a facut foarte multi ani de inchisoare, a suferit foarte mult si printr-o minune a ramas in viata – , povesteste ca foarte mult se ruga la Sfantul Gheorghe, si se gandea: Asa cum Sfantul Gheorghe a stat in temnita, asa sta si el acum, si asa cum Sfantul Gheorghe a fost martir, asa il marturiseste si el pe Hristos si ca a simtit foarte mult ajutorul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Si spune Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa ca se gandea atunci cand era in inchisoare la asemanarea foarte mare intre sfintii martiri, intre Sfantul Gheorghe si cei care il marturiseau pe Hristos in temnitele comuniste, se gandea la Valeriu Gafencu mai ales – care este intr-adevar un Sfant al inchisorilor – se gandea ce trup slab, plapand avea Valeriu Gafencu, si totusi ce putere duhovniceasca uriasa avea, se gandea si la Sfintii martiri. La un moment dat cu trupul lor zdrobit, de-abia mai rasuflau, si totusi… ce putere duhovniceasca aveau… Un alt Parinte care a facut multi ani de inchisoare, cand a fost intrebat:

“Cum de ati rezistat la toate bataile acelea ingrozitoare care cateodata ti se face rau numai cand le citesti, apoi sa le si traiesti?”

Si Parintele a dat urmatorul raspuns:

“Nu prin puterea trupului am reusit noi sa rezistam, era altceva, era puterea lui Dumnezeu. Nici noi nu ne explicam cum puteam sa rezistam la atatea chinuri.”

Frati crestini, as vrea sa va mai spun cateva lucruri despre o minune foarte frumoasa care este in legatura cu Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, o minune din sec. al XIX-lea, consemnata in cartea Fapte minunate de la Parintii Athoniti. In aceasta carte se povesteste cum, in sec. al XIX-lea, un calugar din Sfantul Munte rugandu-se cu zdrobire de inima, cu pocainta, a avut o descoperire in timp ce se afla la rugaciune. A fost rapit si dus sa vada Imparatia lui Dumnezeu, sa vada raiul. Este foarte frumoasa aceasta minune si v-as ruga sa faceti rost de aceasta carte ca sa o cititi, fiindca este foarte folositoare, si printre altele acolo, in Imparatia lui Dumnezeu, acest monah se intalneste cu Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, intrucat el se rugase foarte mult la Sfantul Gheorghe, avea o evlavie deosebita la Sfantul Gheorghe. Sfantul Gheorghe il conduce in aceasta descoperire catre Palatul Imparatului.

Sa stiti, frati crestini, ca atunci cand ne rugam mult la Maica Domnului sau la un alt Sfant si avem evlavie, ceva din caracteristicile Sfantului respectiv imprumutam si noi. Si as vrea din aceasta minune sa va spun doar cateva lucruri, minunea este mult mai lunga si mai frumoasa, dar doar cateva lucruri as vrea sa va spun. Atunci cand ajunge in fata Mantuitorului, Care era inconjurat de multi sfinti, Mantuitorul se coboara de pe tron cu bucurie si il imbratiseaza pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Asta ca sa ne dam seama ce mare trecere are acest sfant in fata lui Dumnezeu.

Si acest Sfant Mare Mucenic Gheorghe are, pe parcursul acestui drum catre palatul Imparatului, are mai multe discutii cu acest calugar – [la un moment dat trece peste o punte foarte subtire si dedesubt era iadul, se auzeau tipete, si acest calugar zice ca nu poate, nu are cum sa treaca si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe ii spune: “Cu ajutorul Maicii Domnului, o sa poti trece”.

[…]

Si din aceste dialoguri pe care la are Sfantul Mare Mucenic Gheorghe cu acest calugar aflat in aceasta rapire, in acest extaz, in aceasta descoperire, as dori sa va relatez doar doua dialoguri. Unul se refera la oamenii zilelor noastre – se referea la secolulul al XIX-lea, dar desigur se refera si la zilele noastre.

[…]

[ VEDETI DIALOGURILE SI INTREAGA VIZIUNE, LA: O VIZIUNE DIN SFANTUL MUNTE CU SF. MUCENIC GHEORGHE despre vremurile din urma lipsite de povatuitori si despre cum putem trece puntea spre Cer. “A pierit adevarul, a lipsit smerenia…”. PLUS: VIDEO CU PARINTELE AMFILOHIE ]

[…]

Iata, frati crestini, ce mare trecere au la Dumnezeu sfintii, si in ce nebunie si ratacire se afla sarmanii sectanti care cred ca noi ne inchinam la sfinti ca la Dumnezeu. Nu, unul este Dumnezeu, pe care Il adoram, altceva sunt Sfintii pe care ii cinstim, dar sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu si ei ne pot ajuta in fata tronului Dumnezeirii, dupa cum vedeti si din aceasta minune.

V-as mai citi, de asemenea, un alt dialog dintre Sfantul Gheorghe si acest monah, dialog prin care Sfantul Gheorghe il mustra pe acest monah ca nu s-a ocupat indeajuns, cu destula atentie, cu destula ravna de rugaciunea lui Iisus. Si, intr-un fel, este un indemn nu numai pentru monahi, desigur, este un indemn pentru noi toti. Iata ca Sfintii mucenici au simtit si ei puterea acestei rugaciuni, pentru ca, frati crestini, in momentele acestea grele, de cumpana, intre viata si moarte, atunci se cheama intr-adevar cu multa putere, cu multa pocainta numele lui Hristos, si in felul acesta Mucenicul primeste har, binecuvantare, tarie sa mearga mai departe chemand in permanenta numele Mantuitorului. Si iata ce ii spune Sfantul Mare Mucenic Gheorghe acestui calugar:

„Pentru ce te stapaneste lenevirea si-ti imprastii mintea incoace si-ncolo si nu iei aminte la rugaciunea lui Iisus Hristos? Nu stii cata paguba patimeste omul cand se leneveste la rugaciune, macar si o rasuflare? Si iarasi, cat folos are cand cugeta la mantuitorul nume al Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos de-a pururea? Un om ca acesta se izbaveste de patimi si de pacate si se face lacas al Presfintei Treimi, si va ajunge la dragostea cea desavarsita, pe care, in parte, ai cercat-o si tu din mila lui Dumnezeu cea neajunsa. […]

Frati crestini, sa ne ajute si pe noi Sfantul Mare Mucenic Gheorghe sa avem puterea de a ierta toate pentru Inviere, sa avem puterea de a fi tot timpul crestini ortodocsi, nu numai cand venim la Biserica, iar atunci cand iesim de la Biserica sa ne comportam, sa gandim si sa vorbim ca paganii. Sfantul Gheorghe si toti Sfintii mucenici sa ne dea aceasta putere de a ramane in duh si in adevar in credinta ortodoxa si va indemnam in aceasta zi sa cititi din Acatistului Sfantului Gheorghe, daca puteti tot Acatistul sau cateva rugaciuni, sa cereti ajutorul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe!

Hristos a inviat!”

***

Cuvant al IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la praznicul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (2014):

Legaturi:

***

Legaturi: