PREDICI la praznicul SFINTILOR ARHANGHELI si AL TUTUROR PUTERILOR CERESTI. Lumea ingerilor si dorul dupa Cer

7-11-2014 Sublinieri

De ce samanta cea buna este lasata sa creasca impreuna cu neghina pana la seceris?

Soborul-Sfintii-Arhangheli-100-x-70-cm-2008(icoana de Ion Popa)

Pentru sarbatoarea de astazi, va mai recomandam si:

***

15

PARINTELE ANDREI COROIAN:

Armonia lumii cerești

Predică la sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil

Sufletul omenesc nu se împlinește în lucruri şi în obiecte finite, nici chiar in persoane mărginite, iar lumea efemeră nu-l va mulţumi niciodată deplin. El va căuta mereu o Persoana ideală, căreia să i se dăruiască deplin, cu care să trăiască într-o comuniune de iubire, o viaţă adevărată, netrecătoare şi pururea fericită. Dacă Persoana (singura) care îl poate împlini, mulţumi, bucura şi veseli pe om făcându-l fericit, este Dumnezeul întrupat, Mântuitorul Iisus Hristos, lumea ideală după care tânjeşte nu poate fi alta decât lumea cerească a îngerilor.

Mântuitorul poartă întru Sine toată slava, puterea, iubirea, adevărul, dreptatea, bunătatea, frumuseţea şi armonia preasfintei Treimi, iar lumea cerească a îngerilor, a duhurilor rămase pe veci bune (o parte dintre ele întrebuinţând greşit libertatea, au devenit rele) care se desfată şi lucrează cu hărnicie, într-o lumină şi transparenţă desăvârşită, la împlinirea voii sfinte a Creatorului este adevărata lume întru care nu există tristeţe, durere sau răutate.

Îngerii buni cu bucurie îşi împlinesc menirea lor, sporind în viaţa cea plină de bucurie şi veselie. Într-o mişcare plină de dinamism, plini de duhul fierbinte al iubirii, ei slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi înălţă spre El neamul omenesc.

sf.arhangheli2611200830124631Sărbătoarea din 8 noiembrie, a cinstitelor Puteri cereşti şi a mai-marilor lor, sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil, ne reaminteşte an de an, despre întreit sfânta bunătate al Dumnezeu şi despre iubirea Lui veşnic izvorâtoare care este revărsată atât de minunat în orice făptură şi arătată atât de duios şi măreţ în sfînta pronie.

Ne reamintim şi rememorăm virtuţile şi harismele cu care sunt împodobite persoanele Sfinţilor Arhangheli şi ale celorlalte personalităţi cereşti, şi conştientizăm mereu legătura şi unitatea dintre cele două lumi, chemate la o comuniune sfântă şi la unire deplină, de către Cel ce este Domnul şi Făcătorul puterilor cereşti, al sfinţilor, dar şi al tuturor oamenilor şi al întregii făpturi. Nu mai puţin suntem cheamaţi să redeşteptăm în noi dorul de Dumnezeu, dorul de sfinţenie şi de comuniune sfântă, dorul de a lupta şi a birui răul şi răutatea sub toate formele ei de manifestare.

Reaprindem în noi dorul de a ne pregăti sufletele pentru nunta Mielului, curățindu-le prin pocăinţă şi milostenie, luminându-le prin rugăciune, studiu şi cugetare sfântă, desăvârşindu-le prin iubire, dăruire, mulţumire şi cântare duhovnicescă. Toată revelaţia sfintei Scripturi şi a sfintei Tradiţii ne stă înainte ca ajutor spre a spori în noi credinţa, nădejdea, răbdarea şi mai ales iubirea şi cunoştinţa, pe care desăvârşindu-le, să aşteptăm cu dorire sfântă şi nădejde neclintită, ziua cea mare a arătării cerescului Mire, a dulcelui Mântuitor şi nu mai puţin drept Judecător.

Trăim în comuniunea sfântă a Bisericii, o viaţă împreună cu Hristos, ne adăpăm şi ne hrănim din lumina şi din puterea harului Său, lucrător în sfintele Taine, lucrător în rugăciune şi fapte bune, dar şi în comuniunea sfântă cu semenii noştri. Exemple avem viaţa şi trăirea sfinţilor şi a îngerilor.

Sfântului Dionisie Areopagitul descrie aşezarea într-o anumită ierarhie a puterilor cereşti, după calităţile lor, după gradul de apropiere de Dumnezeu. Mai ştim că ele au fost create de către Dumnezeu prin gândire, înainte de creaţia lumii materiale zidite prin cuvant. Aşa cum sunt descrise ele par un mănunchi de virtuţi, după cum darurile Duhului Sfânt sunt descrise de Sfântul Apostol Pavel în epistola sa către Galateni (Gal. 5, 22).

Create de către Dumnezeu, prin gândire, înaintea lumii materiale, zidită prin cuvânt, puterile cereşti par anume a aminti lumii pământeşti şi oamenilor locuitori în ea, despre starea duhovnicească şi armonia în care sunt chemaţi să trăiască. Aşezând faţă-n faţă cele nouă cete ale cereştilor îngeri cu cele nouă daruri ale Duhului Sfânt enumerate de Sfantul Apostol Pavel, prin care viaţa creştinului ar trebui să crească până la desăvârşire întru Iisus Hristos, găsim corespondenţe depline, care pot face din cereştile puteri modele depline, pentru viaţa noastră duhovnicească.

Dintre cele nouă cete ale îngerilor, în cea mai mare apropiere de Dumnezeu se află ceata Serafimilor, care reprezintă seraphim1nepieritoarea şi plină de farmec duhovnicesc virtute a iubirii. Serafim se tâlcuieşte cel ce arde. Despre această categorie de îngeri conform vedeniei proorocului Isaia (Isaia) ştim că au şase aripi şi slăvesc neîncetat pe Dumnezeu cu cântări întreit sfinte. Iubirea lor fierbinte şi dorul lor nesăţios după Persoanele iubite ale Preasfintei Treimi, îi determină să-L slăvească pe Dumnezeu neîncetat. Lucrarea acesta a lor ne arată faptul că rugăciunea izvorăşte din iubire de Dumnezeu şi se menţine prin aceeaşi iubire.

Măsura rugăciunii (despre care sfântul Ioan Scărarul spune că susţine lumea) este măsura iubirii. Cine iubeşte în curăţie pe Dumnezeu din toată fiinţa şi puterea sa, nu poate să nu-L laude, să nu-L slăvească, şi să-I mulţumească neîncetat, căutând să I se asemene. Cel Care izvorăşte iubire, cuprinde toate făpturile întru iubirea Sa, revărsând mereu nesfârşita bogăţie a harului Său şi în acelaşi timp este un Subiect inepuizabil de iubire şi de frumuseţe atrăgătoare, pe Care omul ca făptură creată Il caută tot mai mult,vrând să se I asemene, iubindu-L.

Serafeim2010Ce reprezintă cele șase aripi ale Serafimilor? Cu două, se spune, îşi acoperă feţele spre a nu se arde de slava Dumnezeirii. Ce vrea să însemne aceasta? Sfiala dragostei, întru adâncul smereniei! Adică ei nu îndrăznesc să privească faţa Celui iubit cu neruşinare, ci cu ochii plecaţi, cu sfială şi bună cuviinţă. Cu două aripi îşi acoperă picioarele, se spune în continuare, şi aceasta este o lecţie de decenţă şi de bună-cuviinţă, pentru o omenirea comtemporană, care se pare a pierdut în vestimentaţie orice bun-simţ al decenţei. Iar cu două zboară, cântându-I lui Dumnezeu, lăudându-L şi mulţumindu-I neîncetat.

Adevărata dragoste se arată prin arderea inimii şi prin osteneala faptei, nu prin vorbe îndrăzneţe şi fără acoperire. De exemplu sfântul Ioan Gură de Aur, curat la suflet şi la trup ca un Serafim, a jertfit iubirii Dumnezeieşti geniul, talentul şi viaţa sa ca nimeni altul, revărsându-o prin cuvinte înţelepte şi fapte bune asupra oamenilor. La sfârşitul vieţii, după grele prigoniri şi torturi fizice din partea soldaţilor imperiali, a închis ochii împăcat, cu pace şi bucurie în suflet, rostind: Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Lumea şi societatea noastră au nevoie să înveţe această adevărată iubire, adică modul de iubi al Serafimilor, care s-au făcut model pentru toţi sfinţii de-a lungul istoriei. Apostolii, proorocii, ierarhii, mucenicii şi cuvioşii s-au ostenit să imite iubirea fierbinte a Serafimilor şi le-au cerut ajutor acestora.

heruvimi2A doua ceată de îngeri din prima triadă, este cea a Heruvimilor cei cu ochi mulţi. Heruvim înseamnă multă știinţă sau revărsare de înţelepciune. Despre Dumnezeu spunem că este ochiul Cel a toate văzător. Vede toate, ştie toate, veghează toate. Heruvimii sunt şi ei numai ochi, adică stăruie într-o necontenită trezvie, plină de înţelegere, prin care pătrund cele mai adânci taine şi descoperiri ale dumnezeirii, apoi cu înţelepciune le împărtăşesc celorlalţi îngeri din ierarhiile mai de jos. Ei simbolizează şi reprezintă virtutea şi marele dar al bucuriei. Al bucuriei cunoştinţei şi al bucuriei împărtăşirii. Mare este bucuria cunoașterii celor bune, a cunoaşterii lui Dumnezeu, a cunoaşterii Legii Lui, a cunoaşterii oamenilor lui Dumnezeu, adică sfinţilor, a învățăturii Bisericii, a cunoaşterii omului, a tainelor lumii şi a universului.

Bucurie este cunoaşterea în orice domeniu al ştiinţei, al filosofiei, al literaturii sau al istoriei şi geografiei, al chimiei, biologiei, astrologiei, fiecare cu cât perseverează şi adânceşte cunoaşterea în domeniul cercetării sale, cu atât se bucură mai mult. Însă bucuria cunoştinţei este desăvârşită, doar atunci când împărtăşeşte şi altora roadele cunoaşterii sale. […]

Când suntem asaltaţi de ignoranţă, de incultură, de superficialitate şi de vulgaritate, iubirea de cunoaştere sinceră si continuă, după modelul Heruvimilor, ne va duce la cunoaşterea adevărului absolut care este Dumnezeu, şi la cunoaşterea tuturor adevărurilor Sale. Aceasta în detrimentul cunoaşterii oculte, insuflate de tatăl minciunii absolute – Satan, care este şi izvorul tuturor minciunilor, falsităţilor, non-valorilor, absurdităţilor şi monstruozităţilor distrugătoare. A căuta mereu şi a cere luminare, înţelepciune şi înţelegere, precum procedează sfinţii Heruvimi, sau cum au făcut-o la vremea lor sfântul Vasile cel Mare sau sfântul Grigorie Palama, iată adevarata rugăciune pe care trebuie să o înălţăm lui Dumnezeu. În paralel cu această rugăciune stăruitoare pentru a primi darul cunoaşterii şi al înţelegerii de la Dumnezeu, nu trebuie să uităm desigur întâia cerere pomenită, adică harul şi puterea de a iubi dezinteresat, statornic şi de a mulţumi lui Dumnezeu în toate împejurările vieţii.

aeac5b1fed93tA treia ceată din triada cea mai de sus este cea a sfintelor Tronuri. Această categorie de îngeri sunt cei care Îl odihnesc pe Dumnezeu prin liniştea, pacea, cuminţenia şi mai ales prin ascultarea lor. Un ucenic ascultător îl odihneşte pe părintele său, exemple având destule în Pateric sau Limonariu. Dacă întâi este iubirea aprinsă şi neodihnită în a face fapte bune, gata oricând să se jertfească; apoi cunoaşterea temeinică, profundă, care este mereu izvor de lumină şi bucurie, la fel de bună este şi ascultarea, supunerea nevinovată, care, deşi aparent umbreşte şi anihilează persoana ascultătorului, în realitate însă o dezvoltă înălţând-o la maxim după asemănarea Celui care porunceşte.

Pentru noi oamenii ascultarea este cea mai sigură cale de parcurgere, a drumului de la chip la asemănare, lucru verificat în mii de cazuri, cu precădere în viaţa monahală. Ascultarea faţă de o persoană mai îmbunătăţită (sau care îţi porunceşte îmbunătăţirea) duce sigur la îmbunătăţire, la mântuire şi la sfinţenie. Ascultarea de Dumnezeu duce negreşit la sfinţenie, la o mai mare iubire şi la o mai profundă cunoaştere a Acestuia. Sfântul Antonie cel Mare, potrivit gândirii generale din vremea sa ar fi fost de folos să părăsească pustia ieşind în întâmpinarea mulţimilor, chiar marele împărat sfântul Constantin l-a poftit la Constantinopol. Dar el a ascultat de Dumnezeu şi s-a adâncit tot mai mult în pustie, ajutând lumea cu rugăciunea sa. Prin aceasta potrivit descoperirii avvei Pavel cel simplu, ucenicul său, a rămas Avva Antonie cel Mare şi nu un om sau sfânt oarecare.

Sfântul Grigorie de Nazianz, refuzând privilegiata poziţie de Patriarh ecumenic, a părăsit Constantinopolul pentru a trăi în pustia Arianzului, cu fiarele sălbatice. Aici însă s-a desfătat de dulceaţa rugăciunii, şi învăluit de lumina necreată a harului dumezeiesc, a lăsat Bisericii adâncurile teologiei. El a mai spus şi un cuvant cu adevărat dumnezeiesc: pentru mine cea mai importantă lucrare este nelucrarea. Adică starea de ascultare necontenită, de a fi într-o continuă stare de recepţie la dispoziţia lui Dumnezeu este mai importantă decât multele lucrări administrative care le-aş putea face.

Cât de importantă este în istorie, pentru om şi pentru societate, această necontenită şi necondiţionată ascultare de Dumnezeu! Şi câtă linişte, pace şi armonie poate mereu aduce.

În acest sens, după modelul suprem de ascultare al Mântuitorului Hristos, al Preacuratei Maicii Sale şi al marilor sfinţi ni se oferă şi modelul de ascultare al cetei Tronurilor.

Din a doua triadă cei dintâi îngeri sunt ceata Domniilor. Aceştia, în deplină libertate, slujesc necontenit lui angel_soborDumnezeu. Nu din teamă de rob, nici din interes sau pentru câştig, ci în mod liber, seniorial, cu mulţumire pentru harul şi cinstea de a-I fi slujitori. Din această categorie sunt îngerii păzitori, meniţi să-i păzească pe conducătorii popoarelor. Ei nu sunt doar păzitorii care îi păzesc pe conducători de uneltire şi uzurpare, ci sunt şi modelul lor. Oricare stăpânitor trebuie să fie conştient că a primit stăpânirea şi puterea de la Dumnezeu, că trebuie să o exercite corect, spre slava Lui, spre folosul oamenilor. El nu trebuie să caute nici să se sfiască de unele feţe, comportându-se astfel cu nedreptate şi uitând de puterea ce i s-a încredinţat, nici să fie iubitor de câştig nedrept. Domniile ne învaţă că trebuie să ne mulţumim cu cinstea, deloc mică, de a ni se fi oferit onoarea şi calitatea de conducător. În această situaţie legătura cu îngerul păzitor ar trebui să fie constantă, după exemplul marilor voievozi creştini, spre a fi cu atât mai folositoare.

Cetei Domniilor îi urmează ceata Puterilor, care au stăpânire asupra planetelor, slujind pe Dumnezeu în păstrarea armoniei cosmosului şi universului, şi tot ei dăruiesc oamenilor darul profeţiei. Tot din această triadă face parte şi ceata Stăpâniilor, adică îngerii care au putere asupra lui Satan şi asupra duhurilor lui necurate, limitând sau curmând lucrarea lor, după porunca şi voia lui Dumnezeu.

Omul avea la început această stăpânire asupra stihiilor, planetelor şi asupra duhurilor rele. A pierdut-o prin păcat, dar o poate redobândi prin Hristos, prin harul Lui şi prin puterea Duhului Sfânt. Redevenind stăpân asupra patimilor şi păcatelor, care sălăşluiesc în fiinţa omenească, nu va fi nici robul stihiilor, zodiilor sau al duhurilor necurate. A împuţina lucrarea răutăţii în noi înşine şi în întreaga lume este o datorie sfântă, precum rugăciunea către Dumnezeu şi către aceste sfinte Puteri, care cu bucurie aşteaptă chemarea noastră şi conlucrarea noastră cu ele.

Din triada cea mai de jos fac parte Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii. Din ceata Începătoriilor, Dumnezeu a rânduit să fie numiţi Îngerii păzitori ai fiecărei Ţări, ai fiecărui ţinut, sat sau oraş, ai fiecărei biserici şi păstor al ei, arătând astfel marea Sa purtare de grijă faţă de neamul omenesc.

biserica-sfantul-mucenic-gherorghe_19Arhanghelii sunt în număr de şapte: Mihail, al cărui nume se tâlcuieşte puterea lui Dumnezeu, este căpetenia tuturor puterilor cereşti, pentru că el a oprit căderea îngerilor, care urmau răzvrătitului Lucifer. El este cel care a ocrotit poporul ales în pustie la ieşirea din Egipt, care a ocrotit pe marele prooroc Moise şi a pedepsit pe cei ce se împotriveau Legii lui. A păzit pe Daniil în groapa cu lei, a pedepsit cetăţile Sodoma şi Gomora, a făcut minuni şi în Legea harului, precum cea din Colose şi la Mânăstirea Dochiaru din Sfântul Munte Athos. La sfârşitul acestei lumi el va suna din trâmbiţă (I Tes. 4, 16), anunţând pentru toate neamurile Înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu.

Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri, care a vestit proorocului Zaharia naşterea Înaintemergătorului şi a sfintei Fecioare Maria, naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. El este păzitorul fecioarelor, cel care duce la Dumnezeu rugăciunile fierbinţi şi descoperă pentru oameni tainele Acestuia, care ajută la mântuirea lor.

Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitorul neputinţelor omenești. Uriil este luminătorul celor întunecaţi. Salatiil rugătorul cel fierbinte petru neamul omenesc. Gudiil este slăvitor de Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc în fapte bune. Varahiil, ultimul arhanghel, este aducătorul binecuvântării lui Dumnezeu pe pământ.

Utima ceată din triada cea mai de jos este cea a Îngerilor. Dintre ei fiecare creştin primim îngerul păzitor la aggelos_kuriou_1202Botez, ei ne insuflă gânduri bune şi ne îndeamnă să facem fapte bune. Ne păzesc de ispitele, cursele şi capcanele întinse de ispititorul Satan.

Arhangelii, Îngerii şi toate Puterile Cereşti sunt într-o neîncetată lucrare de slujire şi slăvire a lui Dumnezeu. În armonie desăvârșită şi continuă bună dispoziţie, ei sunt locuitorii şi slujitorii societăţii cereşti, dar şi ai celei omeneşti. O cunoaştere mai bună (atât cât ne este posibil) a lumii îngerilor şi mai ales a modului lor de viaţă ar fi de mare folos pentru oamenii din toate timpurile. A învăţa şi a cultiva iubirea de Dumnezeu şi de oameni, armonia, înţelepciunea, bucuria, pacea, răbdarea, blândeţea, înfrînarea, curăţia, bunătatea, întrajutorarea, ascultarea, supunerea, respectul, cinstirea, este pentru toţi oamenii o datorie, iar pentru creştini poruncă obligatorie.

Îngerii sunt mereu gata să ne înveţe şi să ne ajute în a munci responsabil spre slava lui Dumnezeu şi spre binele oamenilor, în a practica virtuţile şi poruncile evanghelice ca pocăinţa, milostenia, postul, sărăcia duhului-smerenia, credinţa şi mai ales rugăciunea. Conştiinţa că îngerul păzitor este prezent continuu lângă noi, că el nu se mânie atunci când noi ne mâniem, respectă atunci când noi nu respectăm, se roagă atunci când noi nu ne rugăm, priveghează atunci când noi dormim, plânge când noi trăim în nepăsare şi nesimţire şi iubeşte pe duşmanii noştri, atunci când noi nu îi iubim, ne poate trezi din nepăsare sau face mai atenţi. O simţire constantă a prezenţei sfinţilor îngeri ne va aduce aminte că, în viaţa noastră trebuie să fie mereu vii şi lucrătoare credinţa, fapta bună, cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, iubirea frăţească şi iubirea dumnezeiască atotcuprinzătoare (cf. II Petru 1, 5-7), că numai sporindu-le pe acestea putem birui patimile şi păcatele care bântuie această lume şi duhurile rele care nevăzut lucrează în spatele lor. Cultivând pe pământ armonia vituţilor, putem aspira la sfârşitul vieţii, la fericita şi mult dorita părtăşie cu Dumnezeul nostru, în armonioasa lume a îngerilor. Căci după vorba părintelui Cleopa – parafrazându-l – putem spune, că: Raiul ar trebui să ne mănânce pe toţi! Amin.

***

sobor

SFANTUL INOCHENTIE AL PENZEI:

Din cuvantul in ziua Mai-marelui Voievod Mihail si a celorlalte netrupesti puteri

(despre samanta cea buna si despre neghine)

Venind la Domn slugile, I-au zis: „Doamne, n-ai semanat Tu, oare, samanta buna in tarina Ta? De un­de, dar, are neghina? Voiesti sa ne ducem si s-o pli­vim?” El insa a zis: „Nu; lasati sa creasca impreuna si graul, si neghina, pana la seceris” (Mt. 13,27-30).

Astfel, Cuvantul Intrupat, dand de inteles planul judecatilor Sale, infatiseaza nevazutul prin lucruri vazute, dumnezeiescul – prin intamplari obisnuite, ascunsul – prin chipuri simtite. Astfel, Fiul lui Dumnezeu Se arata prin stapanul tarinii pe Sine, prin samanta buna – pe fiii Imparatiei, iar prin neghine – pe fiii impotrivirii.

images (9)Mai vedeti aici si niste slugi care se ingrijesc de semintele stapanului lor, care nazuiesc sa desparta neghine de grau. Acestea, dupa talcuirea Adevarului Insusi, sunt bunele puteri ne­trupesti, pe care Biserica le preaslaveste acum cu cantari de lauda, sunt duhuri trimise sa slujeas­ca in lucrarea mantuirii, sunt para de foc care in chip firesc tinde sa arda neghinele.

Ascultatorilor! Samanta cea buna ar fi fost de­mult curatata, fiii impotrivirii, fiii intunericului ar fi fost demult nimiciti din tarina cu foc, cu putere de Sus, daca dreapta judecata, unindu-se cu mi­lostivirea, nu le-ar fi oprit pana acum: nu; lasati sa creasca impreuna si graul si neghina, pana la seceris.

Asadar, graul si neghinele cresc impreuna. Cerescul Stapan al acestei tarine le ingaduie fiilor impotrivirii, puilor de naparci, sa se inmulteasca intre fiii imparatiei, intre fiii lui Dumnezeu. Ce sfidare, ce milostivire, ce intelepciune!

Privind hotararea aceasta cu ochii mintii, aflam in ea, printre altele, ingaduinta ca furtuna rautatilor, care atrage dupa sine nenorociri, sa ramana, ingaduinta ca nelegiuirea inversunata sa impileze cucernicia tacuta. Se stie ca barbatul calcator de lege, care cugeta desfranare, unel­teste tot raul. Acesta, dupa spusele Inteleptului, este cuptor al rautatii (v. Pilde 16, 30). A imparti cu un asemenea monstru de inversunare acelasi colt de pamant, poate chiar acelasi acoperis, es­te cu putinta fara necazuri, fara stramtorari, fara nenorociri? Prorocul, traind intre oameni care Il amarau pe Dumnezeu, intre israilitenii cei pagani si fara de lege, ne-a lasat o nepartinitoare descriere: Fiul omului! Ai sa traiesti intre ei ca intre scorpii (Iez. 2, 6). Dar ca sa nu se poticneasca pi­cioarele noastre de aceasta piatra, vom trece de la pricina la urmari.

Adancindu-ne in planul Proniei dumneze­iesti, nu putem sa nu recunoastem din inima ca iconomia mantuirii este minunat de bine gan­dita. In aceasta lume, barbatul evlavios trebuie sa-si petreaca zilele in mijlocul scorpiilor, traind intre calcatorii de lege, trebuie sa arda in cuptorul urii si rautatii. Sa-mi spuneti insa: vasul de lut este bun de folosit daca nu a fost mai intai incercat in cuptor incins? Cat de curat poate sa fie aurul care n-a fost curatit mai intai in cup­tor? Si aurul ceresc, amestecat cu necuratia lu­mii, nu trebuie incercat de sapte ori ca sa stra­luceasca in toata marirea sa? Ah, ascultatorilor! Daca urmarim cu gandul poporul ales de Dum­nezeu Insusi, incepand de la curtea lui Faraon pana la Iordan, iar apoi pana la robirea in doua randuri, ne cuprinde groaza vazand ce foc a fost folosit pentru curatirea acestui aur, ce stramtora­re, cu cate necazuri, cu ce foamete si sete, cu ca­te navaliri ale vrajmasilor a fost incercat poporul lui Dumnezeu, fiii cei binecuvantati in Avraam, Isaac si Iacov!

Si ce sa mai zic, de vreme ce Insusi Capul Bi­sericii, Iisus Hristos, Care Isi iubeste mireasa mai mult decat isi meletios-e1306183355611iubeste orice om trupul, a ingadu­it sa se aprinda intaratarea in inimile paganilor, si in loc sa le infraneze inversunarea a lasat sa fie impilati sfintii Sai, a lasat chiar sa fie varsat sange drept. Ce-ar putea sa creada despre aceas­ta cel ce inca nu cugeta ca tot binele este in mana lui Dumnezeu? Prin aceasta zguduire Biserica a scuturat insa necuratia de pe picioarele sale, si-a descoperit maretia in toata deplinatatea ei, si in vremea aceea cand se varsa sangele crestinesc s-a raspandit intre neamuri chiar pana la marginile lumii. Iata cum isi revarsa stralucirea aurul incer­cat! Iata cum Pronia, intotdeauna batjocorind intreprinderile vrajmasilor bunei credinte, intoarce uneltirile lor spre implinirea planurilor Sale.

Tocmai de aceea si acum, ascultatorilor, drep­tul trebuie sa locuiasca intre oameni indaratnici si stricati, ca sa se arate lucrurile lui cele bune, ca sa se descopere mai limpede maretia lui, ca nevointele si ostenelile lui sa se incununeze cu mai mare slava.

Privind din alta latura gandul cu care a fost data hotararea aceasta, nu putem sa nu ne minunam de Intelepciunea Ce randuieste toate, in chip nepatruns de mintea noastra, spre scopul Sau cel inalt. Pana si cea mai slaba judecata, pana si cea mai simpla minte va intelege ca daca fiilor Imparatiei le-a fost menit folos de pe urma fiilor impotrivirii, cu atat mai mult fiilor paganatatii de pe urma fiilor lui Dumnezeu! Faclia aprinsa si pusa in sfesnic nu are cum sa nu-i lumineze pe cei ce se apropie de ea. Odraslele intunericului, straduindu-se fie sa intunece aceasta flacara, fie sa o stinga de tot si sa ii doboare pe fiii luminii, sunt neaparat luminate de stralucirea acestora. Cine nu stie ca rabdarea mucenicilor, care a biru­it imparati cu toate armele lor, cu toata puterea si taria lor, a luminat mintile paganilor, a risipit intunericul inchinarii la idoli? Cu adevarat, calea dreptilor este ca zarea diminetii, care creste mereu pa­na se face ziua mare (Pilde 4,18).

Angels warn LotAstfel, fiecare ins binecredincios care traieste in mijlocul unor oameni cruzi si aspri cu inima nu este altceva decat un trimis care le da in vi­leag paganatatea, ca Prorocul Natan, care arata casei lui Israil faradelegile lor. Inchipuiti-vi-l pe drept, priviti la el cu luare-aminte, ascultati ce va graiesc blandetea lui, umilinta lui, saracia lui, rabdarea lui, dragostea lui! O, cat de limpede ii da in vileag dreptul pe potrivnicii sai! Se poate spune cu indrazneala ca lucrarile dreptului sunt la fel ca niste batai pentru Faraon cel gandit, pen­tru stapanitorul acestei lumi…

Lasati sa creasca impreuna si graul, si neghina, pana la seceris, zice Domnul, nevrand, bineinteles, moartea pacatosului, ci ca acesta sa se intoarca si sa fie viu (v. Iez. 18, 32) – dar daca s-a invartosat inima oamenilor, si isi inchid ochii ca sa nu vada lumina Evangheliei, si cu urechile greu aud, ca sa nu se strecoare cu de-a sila vreun gand bun; daca toata invatatura lui Hristos este data deo­parte ca „dezavantajoasa” si „nepotrivita vre­mii”, iar cucernicia este doar obiect de dispret si de zeflemele; daca toate acestea au atins cea mai inalta treapta, iar secerisul nu incepe inca; daca ingerii amana smulsul neghinelor, credeti, oare, ca Dreptul Judecator va lasa in pace paganatatea si nu o va mai baga deloc in seama? Nu! Adeva­rul raspunde ca nu nimiceste facerile de rele ca nu cumva, plivind neghina, sa smulga odata cu ea si graul (v. Mt. 13, 29). O, ce milostivire fata de pacatosi! Cu adevarat, Doamne, numai fiii Tai cei iubiti ne mai tin pe noi, fiii impotrivirii!

Inchei prin a spune ca sunt cat se poate de ne­chibzuiti si de orbi cei care, din pricina ca pe­deapsa intarzie, ori nu asteapta deloc dreapta rasplatire, ori amana indreptarea pana in clipa cand aceasta nu va mai fi cu putinta.

(din: Sf. Inochentie al Penzei, Viata care duce la Cer. Invataturile unui sfant tanar, Editura Sophia, 2012)

DSC02973


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Andrei Coroian, Sfantul Inochentie al Penzei, Sfintii ingeri si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “PREDICI la praznicul SFINTILOR ARHANGHELI si AL TUTUROR PUTERILOR CERESTI. Lumea ingerilor si dorul dupa Cer

  1. Pingback: Omilie video si tropar la PRAZNICUL SFINTILOR ARHANGHELI. Parintele Dumitru Cobzaru (Cluj) – cuvant pentru provocarile zilei: “CINE SE LEAPADA DE BISERICA SI DE SLUJITORII EI SE LEAPADA DE DUMNEZEU!” | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: Omilie video si tropar la PRAZNICUL SFINTILOR ARHANGHELI. Parintele Dumitru Cobzaru (Cluj) – raspuns duhovnicesc la provocarile zilei: “CINE SE LEAPADA DE BISERICA SI DE SLUJITORII EI SE LEAPADA DE DUMNEZEU!” | Cuvântul Ortodox
  3. Mi-a placut mult acest cuvant al Sfantului Inochentie al Penzei. Multumiri admin.

  4. Pingback: Omilii video si tropar la PRAZNICUL SFINTILOR ARHANGHELI. Parintele Dumitru Cobzaru (Cluj) – raspuns duhovnicesc la provocarile zilei: “CINE SE LEAPADA DE BISERICA SI DE SLUJITORII EI SE LEAPADA DE DUMNEZEU!” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: SA STAM BINE, SA STAM… in RANDUIALA, in UNIRE si IN IUBIRE SLUJITOARE! – Predici audio la Sfintii Arhangheli si soborul puterilor ceresti | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate