MITROPOLITUL COSMA DE ETOLIA: Cu tot sufletul, si inima, si cugetul, si buzele, marturisesc si semnez „Marturisirea de credinta impotriva ecumenismului”

16-09-2009 1 minut Sublinieri

ips-cosma-de-aitolia-si-akarnania.jpg

15.09.2009

MITROPOLITUL COSMA DE ETOLIA ŞI AKARNANIA:

SCRISOARE CU SEMNAREA

„MĂRTURISIRII DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”

Sursă: „Theodromia”, aprilie-iunie 2009, pag. 206-207

SFÂNTA MITROPOLIE

DE ETOLIA ŞI AKARNANIA

În I.P. Mesolonghios, 18 iunie 2009

Iubiţi părinţi  şi fraţi, bucuraţi-vă în Domnul!

Cu tot sufletul, şi inima, şi cugetul, şi buzele, mărturisesc şi semnez „Mărturisirea de credinţă împotriva ecumenismului”.

Este un text plin de credinţă în nemuritoarea noastră Ortodoxie.

Este secure împotriva eresurilor şi a ereticilor şi desigur împotriva pan-ereziei secolului – ecumenismul.

Noi, care prin harul lui Dumnezeu suntem episcopi, am dat un înfricoşător jurământ în timpul hirotoniei înaintea Preasfântului Jertfelnic şi a Sfintei Evanghelii. Am făgăduit să nu ponegrim comoara neprihănitei Credinţe, pe care ne-au predat-o nouă Sfinţii şi de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, cărora noi nu suntem vrednici să le dezlegăm cureaua încălţămintelor.

Aşadar avem datoria să învăţăm drept întru mărturisirea credinţei gata de orice sacrificiu.

Nu, nu vom trăda cele sfinte şi cele cuvioase ale Sfintei noastre Ortodoxii, pentru o falsă politeţe şi agapologhie [1] a ecumeniştilor.

Vom rămâne prin harul Dumnezeului nostru Treimic „statornici şi neclintiţi” (Coloseni 1:23) în credinţă, în cuget şi în practica Sfinţilor Părinţi, precum de pildă a Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu Evghenicul, Sfântul Fotie şi alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii noastre celei Una, Sfântă, Universală şi Apostolică, a unicei Biserici din lume.

Vom rămâne prin harul lui Dumnezeu ortodocşi stând bine întru adevăr şi, dacă Domnul va îngădui, şi viaţa noastră o vom da pentru Ortodoxie.

Închei cu cântecul Ortodoxiei al Sfântului monah Iosif Vriennios:

„Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie, nu vom minţi faţă de tine, cinstire predanisită nouă de Părinţi. Întru tine ne-am născut şi întru tine trăim şi întru tine vom adormi. Iar dacă vremea o va cere şi de mii de ori vom muri pentru tine”.

Cu călduroase rugăciuni,

 

Mitropolitul Cosma de Etolia şi Akarnania

(traducere din neogreacă de ieromonahul Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2009/09/blog-post_15.html )

Note:

[1] iubire doar în cuvinte (n.tr.)

st-c-03.jpg

Legaturi:


Categorii

Ecumenism, Mitropolitul Cosma de Etolia şi Akarnania, Traduceri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “MITROPOLITUL COSMA DE ETOLIA: Cu tot sufletul, si inima, si cugetul, si buzele, marturisesc si semnez „Marturisirea de credinta impotriva ecumenismului”

  1. Vrednic este! Axios! Dignus est!

  2. Slava Domnului pentru toate!

  3. Cu siguranta cea mai frumoasa marturisire de credinta! Sincera si plina de caldura!
    Domnul sa ne lumineze!

  4. Fiodor M. Dostoievski: “Catolicismul nu este o religie crestina…este chiar mai rau decat ateismul!”
    2009 august 20
    tags: Catolicismul nu este o religie crestina, Dostoievski despre catolici, Dostoievski si papalitatea, Fiodor M. Dostoievski despre catolicismby Administrator Iata ce spune Fiodor Mihailovici Dostoievski despre catolicism,prin gura personajului sau principal din opera Idiotul,Prinţul Mîşkin:

    Idiotul,IV-7

    (…)

    – Pavlişcev era un spirit luminat şi un creştin, un adevărat creştin, declară brusc prinţul. Cum a putut el să treacă la o credinţă care nu e creştină?… Catolicismul nu este de fapt o religie creştină! adăugă el deodată, învăluind dintr-o privire scînteietoare întreaga societate.
    – Asta-i cam prea mult, murmură „înaltul demnitar” şi se uită cu mirare la Ivan Feodorovici.
    – Cum vine asta, că religia catolică nu este o credinţă creştină? se răsuci pe scaun Ivan Petrovici. Atunci ce fel de credinţă este?
    – Şi totuşi nu este o religie creştină! răspunse emoţionat şi peste măsură de tăios prinţul. Asta în primul rînd, iar în al doilea rînd catolicismul roman e chiar mai rău decît ateismul, iată părerea mea! Da! asta e părerea mea! Ateismul, de fapt, se mărgineşte la negare, reduce totul la zero, pe cînd catolicismul merge mai departe: predică un Hristos denaturat, un Hristos ponegrit şi profanat, un Hristos care este contrariu celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, vă asigur, v-o jur! E convingerea mea intimă pe care mi-am format-o de ani de zile şi care m-a făcut să sufăr cumplit… Catolicismul roman crede că biserica nu poate să trăiască pe pămînt dacă lumea întreagă nu este supusă puterii sale politice şi strigă: Non possumus.
    După mine, catolicismul nici nu este propriu-zis o religie, ci numai continuarea Imperiului roman din Apus, şi totul în el, începînd cu credinţa, e subordonat acestei idei. Papa a pus stăpînire pe pămînt, pe un tron terestru şi a luat sabia; de atunci totul merge aşa, numai că săbiei i-au mai adăugat minciuna, intriga, falsitatea, fanatismul, superstiţia, ticăloşia şi crima; şi-au bătut joc de sentimentele poporului cele mai sacre, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai arzătoare; au vîndut toate şi totul numai pentru bani, pentru o josnică stăpînire pămîntească. Şi să nu spunem atunci că-i învăţătura lui Antihrist? Cum să nu fi dat ea naştere ateismului? Ateismul izvorăşte din însăşi esenţa catolicismului roman! Acolo zace de fapt geneza ateismului. Ateismul e chiar în ei, căci puteau ei oare să creadă sieşi? Ateismul s-a hrănit din dezgustul pe care-l inspirau. A fost generat de minciuna şi de neputinţa lor spirituală! Ateismul! La noi, credinţa şi-au pierdut-o numai anumite pături, cum foarte bine s-a exprimat mai adineauri Evgheni Pavlovici. şi anume cele care şi-au pierdut rădăcinile; în schimb acolo, în Europa, chiar la masele cele mai largi ale poporului, credinţa s-a şubrezit – întîi şi întîi din ignoranţă şi din urzeala de minciuni, iar apoi din fanatism, din ură faţă de biserică şi faţă de creştinism! Prinţul se opri puţin pentru a-şi trage răsuflarea. Vorbise prea repede şi agitat; era palid, se sufoca. Toţi schimbau priviri nedumerite între ei, şi doar bătrînelul îşi dădu drumul pufnind de rîs. Prinţul N. îşi scoase lornionul şi fără nici o jenă începu să-l examineze pe orator. Poetul, neamţ de obîrşie, se urni din colţul lui şi cu un zîmbet maliţios pe buze îşi trase scaunul mai aproape de masă.
    -Exa-ge-rezi din cale-afară, spuse tărăgănat şi cu oarecare plictiseală în glas Ivan Petrovici, stînjenit parcă de întorsătura pe care o luase discuţia. Biserica de acolo numără şi ea reprezentanţi de vază, vrednici de toată stima şi plini de virtuţi.
    – Nici nu m-am referit, de fapt, la cutare sau cutare reprezentant al bisericii, luat separat. Am avut în vedere catolicismul roman, ca atare, privit în însăşi esenţa lui. Am vorbit de Roma. Cum ar fi cu putinţă ca o biserică să dispară cu totul? N-am afirmat niciodată aşa ceva!

    – Admit, dar sînt lucruri prea cunoscute şi n-are rost să mai vorbim… asta ţine de teologie…

    – A, nu, nu! Nu numai de teologic, vă asigur! Asta ne priveşte mult mai de aproape decît vă închipuiţi. Tocmai aici e greşeala noastră principală, că nu vrem, sau poate nu sîntem în stare să înţelegem că nu este vorba despre o problemă cu caracter pur teologic! Pentru că şi socialismul, fiind un produs al catolicismului, este de esenţă catolică! Şi el, ca şi fratele său bun, ateismul, deşi opus catolicismului din punct de vedere etic, este şi el un rezultat al desperării, în măsura în care tinde să se substituie puterii morale, pe care religia n-o mai are, spre a potoli aspiraţiile spirituale ale omenirii însetate de adevăr şi a o mîntui, dar nu prin învăţătura lui Hristos, ci, asemenea catolicismului, tot prin violenţă. E aceeaşi eliberare prin violenţă, aceeaşi unire prin sabie şi sînge!,,Nu-ţi este îngăduit să crezi în Dumnezeu,nu-ţi este îngăduit să ai avere, nu-ţi este îngăduit să ai personalitate, fraternite ou la mort, două milioa- ne de capete!” După faptele lor, îi vei cunoaşte – iată adevărul de netăgăduit! Şi să nu vă închipuiţi că lucrurile acestea sînt chiar atît de inofensive şi nu prezintă nici o primejdie pentru noi! O să trebuiască să ne împotrivim, să dăm o ripostă, şi cît mai curînd fără multă zăbavă! Să opunem Occidentului adevărul întrupat în Hristos al nostru, adevăr pe care noi l-am păstrat, în timp ce ei nici nu l-au cunoscut măcar! Trebuie să ne înfăţişăm înaintea lor ca purtători ai unei civilizaţii a noastre, şi nicidecum să ne lăsăm prinşi orbeşte în mrejele lor iezuite! Iată care trebuie să fie poziţia noastră faţă de ei! Şi să nu se mai spună la noi că predica iezuiţilor este subtilă şi elegantă, cum s-a exprimat cineva aici, adineauri…

  5. “UN DOMN, O CREDINTA, UN BOTEZ !!!”

    SA TRAIESTI PARINTE, MULTUMIM LUI DUMNEZEU CA NU A REUSIT DIAVOLUL SA TE ATRAGA IN INSELARE ! SA NE AJUTE DUMNEZEU SA STAM DIRJI SI SA APARAM DREAPTA CREDINTA ! DACA VA FI NEVOIE, SA NE INTAREASCA DUMNEZEU PENTRU MUCENICIE ! AMIN !

    BUNUL DUMNEZEU SA MINTUIASCA TOATE SUFLETLE ! AMIN !

    mircea

  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: “Marturisirea” umple un mare gol al Bisericii
  7. ”Trebuie să anatematizăm opiniile eretice, contrare celor pe care noi le-am primit prin tradiţie, şi să le respingem pe cele nelegiuite, însă faţă de oameni să arătăm toată înţelegerea şi să ne rugăm pentru mântuirea lor”(Sf.Ioan Gură de Aur)

  8. Fermitate dar si dulceata, blandete, alinare, Duh si Adevar. Repet, doresc sa felicit si sa urez multi si fericiti ani mitropolitilor semnatari!

  9. Aduc multumiri si recunostinta sfanta,cu metanie,binecredinciosului Mitropolit Cosma de Etolia si Akarnania,MARTURISITOR AL DREPTEI SI NEPTATATEI BISERICI ORTODOXE.Cu adevarat”HIPER-ORTODOX” -gura pacatosului adevar graieste,nu asa se zice? Amenintat,printre multi alti binecuvantatori ai Lui Dumnezeu, pt.aceasta,de insusi Intaistatatorul Ortodoxiei,Patriarhul ecumenist, de ,,ravna exagerata” in apararea Bisericii noastre cea Una,Sfanta,Universala si Apostolica, a UNICEI BISERICI DIN LUME,BISERICA-MAMA,MANTUITOARE, A LUI HRISTOS,daruita spre pastrare,neschimbata,neschimonosita sau modernizata dupa vreme,vremuri…Pt.aceasta s-au jertfit miile de mucenici,sfintii multiubiti de noi si pomeniti in sfintele biserici marturisitoare si drepte.
    Ce mai vor acesti catolici de la noi acum?Nu le e de ajuns ca s-au dezlipit de MAMA, INTAIA BISERICA, mergand spre inselare din interese meschine, de indestulare si maretie, lasandu-ne MAMA saraca si beteaga?Dar Domnul e cu noi,prin harul Dumnezeului nostru TREIMIC,ramanem,,statornici si neclintiti”aparandu-ne MAMA BISERICA, de orice vatamare.Vor,,dialog”?Viclene planuri, spre inselarea noastra, pun la cale NUNTA SI NU DIALOG,vor mireasa noastra,PREACURATA BISERICA ORTODOXA, pt.mirele lor,SATAN, spre pangarire.Au si nasi multi si tineri,DRACII VESTULUI SALBATIC,modernii sec.XXI. NOI NU ACCEPTAM ASA UNIRE! SPUNEM N U ! SEMNAM, convinsi fiind ca se vor impiedica de noi,amenintatii neinfricati, caci teama ne este numai de DUMNEZEU,CARUIA I SE CUVINE, SI SLAVA ,SI INCHINACIUNI II INALTAM ACUM SI IN VECI OCROTIRE DE INSELATORI.Amin!

  10. Pingback: Război întru Cuvânt » “Am ajuns din nou in timpurile cand Credinta noastra scumpa ne va costa!”
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare