SFARSITUL ROMANIEI, CU “FLACARA” (ANTI)DEMOCRATIEI LA CAPATAI?

30-07-2012 13 minute Sublinieri

Mihai Gotiu: Flacăra înmormântării democrației. Băsescu, cu miniciuna înainte

Când peste 80% dintre românii prezenți la vot te trimit la coșul de gunoi al istoriei, în condițiile în care sunt cu (măcar) 2 milioane mai mulți decât cei care te-au investit în funcția de președinte, să ieși hăhăind cu lumânarea în mână și să proclami ”victoria poporului” e mai mult decât nesimțire. E o minciună pe care Băsescu încearcă să o impună cu forța în ciuda evidenței.

Iar imaginea cea mai clară e acea așa-zisă ”flacără a democrației”. Deși i s-a atras atenția că simbolurile olimpice nu pot fi folosite în scop politic, Băsescu (și susținătorii lui) a continuat să uzeze de ea. Acea ”flacără a democrației” simbolizează, mai degrabă, îngroparea democrației. Lumânarea de lângă căpătâiul ei.

Pe finalul discursului ”de învingător”, Băsescu s-a apucat să vorbească despre reconciliere națională! Asta după ce doar cu câteva minute mai devreme a asociat cu ”pușcăriabilii” peste 7 milioane de români care și-au exercitat un drept democratic, cel mai important drept democratic: votul. Cum Dumnezeu poți vorbi de ”reconciliere” în asemenea condiții e, iarăși, un gest incredibil. Unde mai pui că oamenii au început să iasă în stradă. Dar culmea, nu cei care ar fi avut motive să sărbătorească ”victoria” anunțată de Băsescu. Dacă președintele suspendat chiar își închipuie că peste 7 milioane de români se vor lăsa chiar așa ușor ”ciuruiți” încă o dată, se înșeală amarnic.

Nota noastra:

Traian Basescu era, demult, cam din 2009, un presedinte care avea putere aproape exclusiv prin sprijinul extern. Dar acum, dupa referendum? Acum ajutorul extern nu mai e doar cel via FMI sau via Bruxelles. FMI se descurca si cu ceilalti, oricum.

Geopolitic, insa, sprijinul de care se bucura Traian Basescu si care l-a ajutat decisiv sa isi atinga obiectivul, anume neimplinirea cvorumului la referendum, arata cateva lucruri de maxima gravitate pentru integritatea Romaniei.

sprijinul lui Viktor Orban, efectiv si intruziv, dar si perceput ca atare de cancelariile in jur, este pur si simplu o manifestare a influentei pe care o exercita Ungaria asupra Romaniei. Interesul clar al lui Orban de a il sustine pe Basescu este chiar mai amplu decat obiectivul declarat al autonomiei teritoriale. Este interesul de a VULNERABILIZA Romania, de a o slabi in general, ca vecin, in vederea obiectivului sau mai larg, reinventarea Europei Centrale (Mitteleuropa) alaturi de Germania.

Notiunea de Mitteleuropa are semnificatia concreta a zonei dominate de Germania in timpul primului razboi mondial. Orban avea, deci, in vizor, o realitate geopolitica. Inca o data, nationalistilor care l-au sustinut pe Basescu si il sustin in continuare ar trebui sa le crape obrazul de rusine.

– implicarea lui Orban este un semn de maxima vulnerabilitate a tarii noastre fata de TOTI vecinii nostri deci si fata de Rusia (apropo de spaima stupida a unora ca USL e cu Moscova). Articolul de mai jos de pe Vocea Rusiei este sugestiv: daca Moscova spune ca Romania e condusa de la Budapesta, inseamna ca spune ca Romania e slaba, vulnerabila.

Ce pretentii sa ridice Romania in Basarabia si in est, daca ea este condusa de Budapesta? Nu cumva, mai degraba, ar trebui sa cedeze pe frontul estic si chiar sa accepte o federalizare a ei? Este, asadar, si in interesul Moscovei ca aceasta situatie sa se prelungeasca, pentru ca Romania se face praf, cu un presedinte sustinut de cancelariile “Europei Centrale” si lipsit de sustinere interna. Pentru ca o Romanie slaba, in conditiile in care e pion euroatlantic, e in interesul Rusiei.

Avand in vedere aceste presiuni geopolitice, Romania incepe tot mai mult sa semene cu Romania din planul Czernin din primul razboi mondial: total subordonata Puterilor Centrale (acelei Mitteleuropa evocate de Orban, adica Germania-Austria-Ungaria), cedandu-le teritorii carpatine si avantaje economice (Transilvania fiind oricum a Ungariei), cedand Dobrogea Bulgariei. O Romanie amputata si umilita in mod voit.

– Soros isi freaca si el mainile. Este genul de situatie perfecta pentru el, cand poate juca la doua maini: pe de o parte, guvernul Ponta devine si mai dependent de anemicul sprijin american (Wesley Clark), pe de alta, mult mai solida tabara Basescu (Tismaneanu-Macovei-MRU-GDS) era oricum a lui de la inceput.

In privinta politicii interne. O manifestare a incredibilului tupeu basescian: Am schimbat strategia de campanie când Antonescu a promulgat pragul; putea să nu o facă“.

Un fel de a spune: v-am facut fraierilor, daca eram in locul vostru nu as fi adoptat pragul pentru referendum, ha-ha-ha.Un ras sardonic la capataiul unei Romanii in agonie. Unele surse striga tradare. Asa sa fie? In mod cert, Traian Basescu are dreptate: va iesi mai intarit din aceasta criza. Era ultima ocazie sa fie oprit de la implementarea agendei de distrugere a Romaniei. O data depasit hopul popular, el va merge inainte cu si mai mare viteza si forta. Si iata, cere inclusiv acum ca autorii “loviturii de stat” sa suporte consecintele legii. E semnalul de incepere a represiunii opozitiei – deocamdata politice. Urmeaza si restul.

Ce e sigur e ca media occidentala este, in continuare, “setata” pentru a face agenda lui Basescu. Tema generala este ca Basescu a supravietuit referendumului, punandu-se accent pe slaba prezenta la vot, desi realitatea este cu totul alta: in ciuda numarului fals de electori romani, in ciuda perioadei de concedii si de canicula, precum si a boicoturilor (PDL si maghiar), s-a venit, totusi, la vot, iar numarul de voturi anti-Basescu e urias. Faptul ca media occidentala e setata in continuare in directia propagandei pro-Basescu arata ca jocul Bruxelles-ului merge mai departe, conform planului. Mai nou, la vocea eurocratilor s-au raliat pana si socialistii lui Ponta (vezi mai jos), iar USL a ramas TOTAL fara sustinere in zona europeana.

In ceea ce priveste implicatiile revenirii lui Traian Basescu la Cotroceni, ele sunt clare, pentru noi. Sustinut de “Mitteleuropa” si de eurocrati, poate sa faca absolut ce vrea in Romania, pentru ca tocmai s-a dovedit ca aceasta sustinere externa e indeajuns si el nu mai trebuie sa dea socoteala poporului roman.

Este ca in 1946, cand romanii erau anticomunisti dar nu conta. Regimul era instaurat si sustinut de Moscova bolsevica si si-a mentinut puterea inclusiv dupa retragerea Armatei Rosii.

Sigur, si-a mentinut puterea prin totalitarism. Caci altfel nu se poate mentine puterea unui regim sustinut din exterior ce are ca obiectiv demolarea unei tari. De aceea, problema pe care o avem in fata noastra, inca odata, nu este de genul “dar ceilalti – USL in speta – sunt mai buni”? Nu fratilor, pentru numele lui Dumnezeu, este vorba de un REGIM DICTATORIAL; este ca si cum am compara bolsevicii cu partidele politice istorice, desigur intesate si ele, ca si cele de acum, de masoni, politruci si corupti!

Marturisitorul Ioan Ianolide scria in Intoarcerea la Hristos ca, in inchisoare fiind, regreta Romania interbelica, cea a partidelor care, corupte si masonice cum erau ele, totusi reprezentau o Romanie cu totul alta decat cea demonizata si totalitara creata de comunisti. Aici suntem si noi, in prag de trecere catre o Romanie scufundata in minciuna, ura, represiune. In care regretele vor fi tradive si, pentru cei care si-au anesteziat discernamantul, va ramane doar scrasnirea dintilor sau… complicitatea cu tortionarii. 

***

UPDATE

REFERENDUM 2012. REZULTATE. Liderul grupului social-democrat din PE crede că preşedintele Traian Băsescu poate să revină la Cotroceni, iar rezultatele referendumului trebuie acceptate.

REFERENDUM 2012. REZULTATE.Traian Băsescu are bineînţeles dreptul să se întoarcă la funcţia de preşedinte. Totuşi, ar trebui să găsească împreună cu Guvernul un modus vivendi, să lucreze împreună în beneficiul reformelor din România. Nu văd nici un câştigător al acestui referendum. Cred că ambele părţi, Guvernul şi domnul Băsescu ar trebui să facă eforturi în aşa fel încât într-un final, România să nu fie perdanta, ci câştigătoarea acestor rezultate”, a declarat liderul socialiştilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, la RFI România.

“Rezultatele trebuie să fie acceptate. Cât despre legitimitatea politică, aici putem discuta, pentru că majoritatea a votat împotriva preşedintelui Băsescu, dar cred că ar trebui să ne rezumăm la litera legii. Cred că România se află într-o poziţie foarte dificilă. Am spus în numele grupului meu politic că urmăm linia Comisiei Europene, am criticat-o pe Viviane Reding, comisarul pentru Justiţie, când şi-a depăşit atribuţiile şi a lansat unele acuzaţii, dar cred că trebuie să fie foarte clar că poziţia Comisiei are tot sprijinul din partea marii majorităţi din Parlamentul European şi acum depinde de forţele din România să acţioneze în consecinţă”, a adăugat acesta.

  • Costi Rogozanu: 

86,90% au spus “DA”. BEC: prezenţa la 23.00 a fost 45,92%

Un lucru e sigur: scorul anti-Băsescu. De ce urîm țăranii

Update. Na, că a mai ieşit Băsescu cu încă o declaraţie la 1.30. Cu un tupeu întreit, despre cum l-au ales pe el oamenii. Şi a făcut un fel de ofertă de coabitare asta numai dacă USL “a învăţat lecţia de la popor”. Aberaţia dă în halucinaţie.

A, şi i s-a stins flacăra democraţiei. Şi a dat vina pe un tip de la Antena 3.

A, şi mai şi încearcă să mai şi spună cît de etic a fost că nu s-a mai dus la vot, deşi a promis că merge. Patetic. Din cauza fetelor în bikini.

Update. Nişte cifre de noapte bună. Băsescu a primit în 2007, la referendum, 6 milioane de voturi. Acum are vreo 8 împotrivă.

Cele mai multe voturi strînse de preşedinţii României

Ion Iliescu – 1990. 12.232.498 – 85,07 %

Ion Iliescu -1992. 7.393.429 (61,43%) – turul doi

Emil Constantinescu – 1996. 7.057.906 (54,41%) – turul doi

Ion Iliescu – 2000. 6.696.623 (66,83%) – turul doi

Traian Băsescu – 2004. 5.126.894 – turul doi

Traian Băsescu – 2009. 5.277.068 – turul doi

Asta aşa, ca să mă mai minunez încă o dată de cît înseamnă acei 87% care au spus că trebuie să plece.

Update. MRU, încă un nesimţit: “peste 50% au votat pentru democraţie”. Şi morţii de pe liste, şi muncitorii la negru din Vest, şi toţi au votat cu Băsescu.

Update. 48,5%, spune Dan Şova, va fi rezultatul prezenţei final, fără urne mobile, fără liste speciale. Aminteşte şi de marja de eroare a estimării BEC. După ce se adaugă şi astea se va trece de 52%. Asta e poziţia USL.

Update. Scenarii de război civil pe la toate televiziunile: maghiari vs. români; ardeleni vs. regăţeni; ţărani vs. educaţi.

Update. 45.92% – estimare BEC finală, oficială. Marjă de eroare 3%. Se mai poate depăşi 50 plus 1. Nu cred.

[…]Update. Omul peşterii cu flacăra în mînă are o idee foarte simplă: românii au respins lovitura de stat. Scîrbiţii “de toţi” care au stat acasă probabil se simt puţin folosiţi, haha. Dar chestia asta cu flacăra olimpică e dincolo de orice limită. Cum ar fi sloganul olimpiadei pedeliste cu penibili precum Neamţu-Macovei-Papahagi? “Important e să nu participi“?

***

[…] Inițial. Cam cum arată treaba într-un sat. Din Moldova să zicem, că de acolo mă trag. Mulți vîrstnici. Mulți tineri plecați la muncă în Italia sau Spania. Cum arată listele electorale stabilite acum 10 ani? Întrebați orice primar: mulți decedați, mulți plecați, cîțiva rămași. Și cel mai harnic și mai dedicat primar USL poate avea probleme în a scoate mai mult de 50-60% în unele localități, adică aproape toată suflarea majoră. Nu ai de unde.

Din ce văd pe FB sau pe siteurile de oameni/care/se/cred/deștepți/pentru/că/vor/băsescu un discurs traditional al urii prinde contur la amiaza: bătrînii, oamenii needucați, ăștia ne conduc destinele nouă celor care vrem să stăm acasă. Pe lîngă categoriile de ură pomenită mai devrem de Ciprian Șiulea, există ura între generații, între cei rămași prin sate sau orașe mici și cei care au reușit să plece. Bunicii, părinții, țăranii, foștii muncitori căzuți acum într-un statut incert ei sînt carnea obișnuită de tun.

Monica Macovei a întrecut orice limită. N-o mai comentez. Traian Băsescu apărătorul statului de drept a ieșit cu o declarație care a cutremurat limitele legii audiovizualului în care acuza o fraudă masivă. Ca să lămurim și chestia asta cu frauda – ea a existat dintotdeauna. Și tot dintotdeauna a existat o echilibrare a partidelor între ele în ce privește frauda. Fură mai mult cine e la putere, nu cu mult mai mult, lupta se duce pe cîteva procente. Dar să urli fraudă de fiecare dată asta, fără motive clare (deocamdată plîngerile sînt în limitele normalului impus de celelalte alegeri), asta mi se pare iresponsabil.

Și să urli împotriva unui referendum, procedeu de care el, ca președinte a abuzat cel mai mult… Să nu uităm că la ultimele alegeri din 2009 a executat o mică păcăleală cu un referendum lipit de alegeri, o chestie absolut incorectă. Cînd vrei tot timpul referendum e posibil să cazi singur în el.

[…]

Un presedinte care si-a invins propriul popor

Singurul merit pe care am fost ispitit sa-l recunosc intotdeauna lui Traian Basescu a fost darul sau de a naste ura. De aici conflictele adanci din interiorul societatii care, am sperat, duse pana la capat, ele si numai ele ar putea insanatosi si elimina intr-un final gravele probleme pe care le purtam ca un blestem din trecut…

[…]L-am auzit spunand ca, desi 8 milioane de romani l-au umilit, el se simte mai puternic ca niciodata. Ce om ignora 8 milioane de voturi impotriva, dar alege sa vorbeasca in numele celor fara chip, fara identitate si care nu si-au exprimat nicio vointa? Ce om intreg la minte vorbeste despre lectia pe care “romanii” au dat-o USL, dar se preface a nu vedea ce palma peste fata i-au dat mai bine de jumatate dintre actualii romani cu drept de vot?

De fapt, lovitura este sa te intorci la Cotroceni cu 8 milioane de voturi impotriva. Marea siluire a democratiei este gestul lui Basescu de a transforma milioane mute si fara chip in proprii sustinatori. Pentru ca nu exista vot, nu exista nicio dovada ca milioane de absenti au aparat statul de drept. Dar Basescu anexeaza pur si simplu, la gramada, greata si scarba unora cu dezinteresul si nestiinta altora. Si transforma pasta asta neomogena intr-un mare vot de sustinere. Si totusi. Pentru ca majoritatea romanilor au aparat statul de drept al lui Basescu de lovitura de stat a USL, vrea sa vad cum autorii si complicii loviturii sunt pedepsiti.

In realitate, astia sunt primii pasi spre inlaturarea democratiei. Votul nu mai conteaza, nu mai e necesar, iar linistea muta a absentilor e interpretata arbitrar. Altfel, ar fi putut sa il sustina la urne. Fara stampila nu exista legitimitate si nici legalitate. Este democratia dupa chipul si interesele lui Traian Basescu. […]

In final, lectia de democratie a lui Traian Basescu este aceasta: sa ne invete cum 8 milioane de voturi impotriva sunt mai putine decat 5 milioane pentru.

[…] Populația maghiară din România nu votează la referendum și datorită faptului că premierul Ungariei, Viktor Orban, le-a cerut să-l sprijine pe Traian Băsescu. Nu este important acum faptul că dl. Orban este un lider fascistoid, nefrecventabil, practic, pentru capitalele europene, o personalitate sub conducerea căreia Ungaria a comis derapaje incredibile pentru o țară europeană, de la democrație și de la normele UE. Important este că maghiarii din România ascultă de premierul Orban și de lideri UDMR, care nu s-au pronunțat nici ei în favoarea demiterii d-lui Băsescu.

Ceea ce mi se pare șocant este prezența scăzută la vot a românilor transilvăneni. Niciodată, în toată istoria, ei nu au acceptat tutela Budapestei. Cu siguranță, ei nu ascultă nici acum de Viktor Orban și nici de liderii UDMR. Și, totuși, ceva se întâmplă în Transilvania, câtă vreme ruptura față de restul țării poate fi măsurată în procente de participare (…). Una dintre consecințele cele mai nefaste ale epocii Băsescu este, astfel – pe lângă învrăjbirea diverselor cateogorii socioprofesionale, fenomen pe care analiștii îl numesc „războiul româno-român” – și ruperea Transilvaniei de vechiul Regat.

Referendumul de duminică are două rezultate. Primul, cel evident, se referă la Traian Băsescu şi este incert. Al doilea, cel mai puţin evident, se referă faptul că România nu mai este condusă de la Bucureşti. Premierul ungar, Viktor Orban a devenit persoana-cheie în politica românească şi pare a deţine controlul asupra votului unui număr impresionant de cetăţeni români.

Evit în mod special să folosesc sintagma „cetăţeni români de etnie maghiară” pentru că absenteismul din Ardeal nu poate fi explicat doar prin neparticiparea la vot a maghiarilor etnici. Realitatea nu poate fi negată: un număr impresionant de români a decis să urmeze recomandările politice ale premierului maghiar. Viktor Orban a reuşit performanţa de a controla viitorul politic al întregii Românii, nu doar a unei enclave etnice din interiorul ţării. În mod normal, pe românii de rând şi pe anumite structuri ale statului român ar trebui să-i preocupe preţul cu care Traian Băsescu a cumpărat sprijinul liderului maghiar. Cei care consideră că Viktor Orban i-a oferit sprijinul fără a obţine nimic în schimb sunt extrem de naivi.Liderul de la Budapesta nu poate fi considerat unicul „responsabil” pentru situaţia în care referendumul are dificultăţi în procesul de validare. Liderii USL au făcut câteva erori serioase, dar principala eroare a fost şi rămâne spiritul de non-combat de care dau dovadă reprezentanţii opoziţiei. Dacă referendumul s-ar fi petrecut cu liste electorale actualizate, s-ar fi desfăşurat pe parcursul a două zile sau ar fi rezistat presiunilor externe în privinţa cvorumului, atunci Traian Băsescu ar fi fost demis.

Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist. Alternativ, nu au decât să se delecteze cu „coabitarea” cu un preşedinte care i-a declarat „puşcăriabili” şi să irosească imensul capital de susţinere populară pe care l-au acumulat în această perioadă. Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de CCR chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă. Dacă politicienii USL nu vor face nimic şi se vor complace cu ideea „coabitării”, suportul popular de care beneficiază astăzi, va dispărea foarte rapid. Sprijinul electoral pe care îl au se datorează aproape în exclusivitate resentimentelor pe care alegătorii îl au faţă de Traian Băsescu. Dacă USL refuză să demonstreze electoratului că este dispus să lupte până la capăt, atunci toate simpatiile negative ale electoratului se vor canaliza spre o altă forţă politică dispusă să-ţi asume rolul de „inamic implacabil” al regimului Băsescu. Trebuie luat în calcul posibilitatea ca acest electorat frustrat şi trădat de „pacifiştii” de la USL poate ajunge la concluzia că trebuie susţinută o forţă politică mult mai radicală, iar istoria demonstrează că asemenea forţe pot apărea pe scena politică la momentele cele mai nepotrivite.

Oricare ar fi rezultatele finale ale referendumului, este clar că societatea românească va rămâne divizată în continuare, iar polarizarea politică va creşte. Dificultăţile economice „importate” din Uniunea Europeană vor face ca gradul de insatisfacţie faţă de clasa politică să devină din ce în ce mai mare. O populaţie dezamăgită şi radicalizată din punct de vedere politic poate crea probleme majore pentru toate partidele politice.

Comportamentul liderilor USL va arăta dacă ei sunt dispuşi să trădeze încrederea şi speranţele electoratului propriu sau dacă îşi vor asuma riscurile şi beneficiile unei lupte politice până la capăt. Din punct de vedere politic, juridic şi moral, USL dispune de multe opţiuni în vederea continuării luptei politice şi toată problema ţine exclusiv de calităţile volitive ale liderilor acestei formaţiuni politice. Dacă nu o vor continua lupta, alegătorii români vor trebui să se obişnuiască cu ideea că soarta lor depinde nu de votul popular, ci de deciziile luate de Traian Băsescu şi Viktor Orban.

  • Stelian Tanase:

ROMÂNIA, LUNI DIMINEAŢĂ

Am stat duminică seară şi în primele ore ale dimineţii, luni, prin studiouri de televiziune. Am ajuns acasă pe întuneric, într-un oraş care abia mai respira, doborît de căldură, dar şi de ultimele evenimente. Referendumul s-a consumat, Băsescu a ajuns un cîştigător absurd, într-o competiţie în care nu a concurat. A avut împotriva sa aproape 8 milioane de voturi. Pretenţia absurdă a Bruxelles-ului, cvorumul (necunoscut în restul ţărilor Europei ) a făcut ca azi, luni dimineaţa, România să aibă un preşedinte pe care nu îl doreşte. Dacă se socotea rezultatul pe totalul celor prezenţi la urne, Băsescu nu mai era preşedinte începînd de azi. CCR are de ce se felicita, l-a înviat pe Băsescu din morţi.

Cînd vorbeşti despre falsificarea alegerilor, ai în vedere nişte furtişaguri prin secţiile de votare. Dar lucrurile se pot întîmpla şi altfel atunci cînd regulile stabilite, condiţiile puse, dau dinainte un cîştigător. E ca la licitaţiile trucate, cînd unul dintre concurenţi trebuie să cîştige. Barroso&Co şi-au pus preşedintele pe care l-au vrut. Politicieni dîmboviţeni au făcut restul. Starea de spirit a populaţiei este proastă. Normal, azi România putea fi liberă, plină de speranţă, în zorii unei epoci noi. Lumea a sperat că lucrurile se vor schimba în bine. În loc de asta, am rămas în trecut, în mizeriile ultimilor 7 ani. Dezămăgirea este mare, dublată de un sentiment de neputinţă. “La ce bun democraţia?!” este azi o întrebare îndreptăţită.

Cine s-a plîns de electoratul românesc s-a înşelat. S-a purtat ieri extraordinar. De fapt la vot au venit peste 60%, raportat la corpul electoral real din România de azi, 2102. Datele recensămîntului – cînd se vor publica – vor arăta că în 2012 jumătate plus unu înseamnă nu 9, ci ceva peste 7 milioane de voturi.

Cum se va descurca Băsescu reîntors la Cotroceni ( printr-o absurditate şi printr-un şir de coincidenţe stupide) cu această nemulţumire existentă în societatea românească faţă de el, cu extrema sa impopularitate, este, cred, cheia problemei. România este într-o situaţie politică tensionată, care poate exploda oricînd. Asta pentru că are un preşedinte nedorit de popor. Formal, dacă CCR validează referendumul, este un preşedinte izolat, încurajat de ultimii fideli, care îşi pun speranţa că poate să îi mai ţină la putere, în afaceri, pînă în 2014. Dar nu mai are nici un fel prestigiu, nu este iubit, şi lumea îl vrea plecat. O situaţie blocată, din care nu ştiu cum va ieşi.

Deocamdată se va instala la Cotroceni, furnizind temele unor noi scandaluri pentru încă trei ani. Aşa că înarmaţi-vă cu răbdare şi acoperiţi-vă urechile.

CUM IEŞIM DE AICI

Azi ţara este împărţită în două, ca pîinea. Jumătate merge la referendum, jumătate stă acasă cu un alibi perfect – e prea cald. Mulţi din această a doua jumătate rîd de primii, de cei pe care îi văd pe strazi cum se duc la secţiile de votare. Rîd pentru că încă o dată i-au prostit- indiferent cum vor vota, tot omul lor, Băsescu, iese învingător. Asta chiar dacă are doar 10 procente în sondaje, iar acum la referendum a ajuns la piciorul broaştei în intenţia de vot, la cca 25%.

Cealaltă jumătate dintre cei care stau acasă nu prea ştie ce sa facă. Cei din acest grup sunt îngrijoraţi, le este lehamite sau pur şi simplu le este frică să nu fie depistaţi de vecini, voluntari PDL sau delatori că Doamne fereşte sunt impotriva lui Băsescu şi că merg la referendum să voteze demiterea sa ! Le îngheaţă limba în gură cind se gîndesc la aşa ceva. Cum românul nu prea e om de atitudine, cam face pe el în pantaloni, mai bine priveşte strada ascuns după perdele. Oricare ar fi rezultatul votului, eh bine, nu s-a pus rău cu stăpînirea. Se va ocupa cu refacerea dosarului de luni incolo. La o adică va deveni un susţinător necondiţionat al lui Băsescu şi îi va urî din inimă pe uselişti, mai ales pe cei doi lideri – nişte plagiatori, repetenţi, puşcăriabili, mincinoşi! Va acuza tentativa la lovitură de stat, ah, din fericire parată de înţeleptul preşedinte. România a fost pe marginea prăpastiei, dar s-a salvat în ultimă clipă graţie Marelui Cîrmaci. Totul spus la cîrciumă ca să fie bine auzit de cartier, în jurul cîtorva beri reci. Au vru, bre, să îl dea jos pe domnul Băsescu tocmai acum cînd e criză în Europa. Săracul, şi cîte a făcut pentru noi.

Dacă rezultatul va ieşi invers, aceiaşi Mitici-mititici se vor plînge de cîte au păţit în timpul regimului Basescu – li s-au t[iat salariile cu un sfert, dacă nu chiar cu mai mult. Si-au pierdut slujbele, au rate la bănci pe care nu le mai pot plăti…Îşi vor aminti că omul de la Cotroceni e un beţiv, corupt, scandalagiu, curvar… Aşteaptă ora 23,00 ca să ştie ce să simtă, ce să creadă, ce atitudine să ia. E omul vremurilor…

Camelonismul este una din trăsăturile noastre naţionale bine desenate, trăsătură rezultată dintr-o lungă istorie cu ocupaţii străine, cu regimuri extremiste, şi cu mari demagogi în timp de pace. Mereu a stat cu capul plecat şi mîna întinsă. Şi acum aşteaptă să îi hotărască alţii soarta, să voteze alţii pentru el. Se va plia pe situaţie, indiferent cum se iese de aici. Îşi va plînge soarta cum îi este obiceiul. Va miorlăi pe la colţuri, va petiţiona prin anticamere cerînd un favor pentru suferinţa lui. Va lăcrima cu ochii în batistă înduioşat de ţărişoara lui.

Traian Băsescu a pierdut referendumul pentru demitere. L-a pierdut demult, poate în ianuarie, poate cu trei ani înainte. Ca să nu-și piardă și libertatea, s-a apucat să-și construiască un zid de apărare. Din ce e făcut acest zid?

Păi, din cvorumul juristului de întreprindere Zegrean, omul care, din dispoziția președintelui Băsescu, a ajuns șeful Curții Constituționale, fără să fie o secundă judecător.

Din cvorumul cîtorva oficiali UE, care au trîntit suveranitatea României la podea, i-au sfîșiat rochia, i-au crăcănat autonomia și au luat-o la Barroso.

Dintr-o rețea externă de ofițeri SIE, puși să lucreze, în Occident, împotriva poporului suveran și în favoarea intereselor personale ale lui Traian Băsescu.

Dintr-o rețea internă de colonei acoperiți sau avansați la lumina zilei, oameni răsfirați în presă, în societatea civilă și în partide.

Din calculul mărunt și infinita lașitate a lui Băsescu și din produsul lor monstruos, boicotul.

Din credulitatea unei părți a populației, a cărei onestitate n-a fost niciodată egalată de inteligență.

Din presa care, pînă azi, a trăit din bani de la stat, primiți prin intermediul clientelei evazioniste a PDL. […]


Categorii

Alegeri in Romania, Articolele saptamanii, Destramare teritoriala? (Regionalizare, autonomie), Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Stelian Tanase, Tradatori si lichele, Ungaria

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

132 Commentarii la “SFARSITUL ROMANIEI, CU “FLACARA” (ANTI)DEMOCRATIEI LA CAPATAI?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 4 / 4 >>

  1. @admin
    Sunt destule momente in viata mea cand ma regasesc in portretul robot schitat de mine.

  2. Pingback: Al doilea DIKTAT EUROPEAN in favoarea lui Traian Basescu. BARROSO, COMISARUL-SEF EUROPEAN, PRESEAZA PENTRU INVALIDAREA REFERENDUMULUI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: ADIO, SUVERANITATE, ADIO LEGE, ADIO ROMANIA! Bun gasit teroare, absurd, dictatura! CCR se executa: BASESCU LA O SAPTAMANA DE COTROCENI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: INTRAREA IN NOAPTEA RAZBUNARII (I) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. Pingback: REFERENDUM INVALIDAT, BASESCU SE INTOARCE LA COTROCENI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Pingback: Primul discurs al lui Basescu: ACEEASI AGENDA DE LA CAPAT, CU URA SI FARA CRUTARE. Invocand “statul de drept” al serviciilor secrete si procurorilor politici, LAUDAND CORPORATIILE STRAINE, cerand controlul direct al diplomatiei si “EDUCA
  7. Declaratia lui Ponta ca Barroso a fost corect si echilibrat
    il face sa para o codita de toporas,
    sa se prezinte pe scena politica ca (sic!) o floare, cum ar veni…
    Spurcate vremuri.

    Doamne, ajuta.

  8. @ diana:

    Sa nu ne grabim. Nu e prima astfel de declaratie “pentru uz extern” 🙂 Pana una-alta, ratiunile politice si diplomatice se pare ca il obliga pe Ponta, daca vrea sa ramana in carti, sa nu se puna si mai rau cu Barosu Comisiei Europene si sa spuna si astfel de mari minciuni, din pacate… Am vazut ca Antonescu l-a inteles si l-a justificat, desi nu a fost de acord cu el. Oricum, din punctul nostru de vedere, sunt strategii inutile. Sunt datori sa incerce, desigur, dar razboiul credem ca e deja pierdut.

  9. Va multumesc pentru raspuns si sincer va rog sa ma iertati pentru indrazneala. E primejdios sa ne dam cu parerea cum o fac cei ca mine cand oamenii sunt usor de influentat, obositi de toate deznadejdile si grijile axfisiante. Apropo de discurs, Crin Antonescu a reusit sa aduca si accente de demnitate, dincolo de clara intentie de reconciliere ne-naiva. Apreciez foarte mult acest lucru. Insa avem iarasi de a face cu un amestec, un ingredient bun nu legitimeaza/amelioreaza toate celelalte ingrediente. Faptul ca decisivul cal troian al referendumului a fost din guvernul lui Victor ramane o mare… o mare. Pentru mine, care nu pot spune ca am urmarit toata lupta politica din aceasta vara si nici nu am asteptari deloc “optimiste” din aceasta incrancenare.

    Dar, tocmai pentru ca am ajuns la reducerea la absurd a istoriei politice, “Adio, Romania, adio, democratie” NU inseamna ‘adio, demnitate’. Dimpotriva, cand toate celelalte iluzii s-au zdrobit, e mai usor sa ne limpezim si sa vedem ca ne-am vinde sufletul (lupta duhovniceasca) chiar pe nimic.

    Urmeaza cateva randuri adunate din fiere si pe care va rog sa le cititi cu mila si detasare. Nu sunt decizii, nu sunt in niciun caz invitatii la decizii absurde. Sunt doar ganduri ale oamenilor satui de umilinta, care constata ca traim in plin absurd:
    “Din punct de vedere civic, cat timp trebuie sa fiintam si la acest nivel si in stransa legatura cu luptele sufletului nostru, cel mai demn lucru in momentul de fata mi se pare anularea votului la parlamentare. Da, prezenta, da, exprimare neechivoca, da, folosind exclusiv instrumente democratice.”
    “Ce s-ar intampla daca mare parte din romanii care au votat DA la referendum ar renunta la cetatenia romana? Pe cine ar hartui serviciuitorii, pe cine ar taxa institutiile, cat s-ar mai putea amana actualizarea datelor demografice care spun cati cetateni romani locuiesc in Romania?”
    “Da, semnalizarea publica a posibilitatii teoretice de a renunta la cetatenia romana are un fundament teoretic: nu poti fi cetateanul unei dictaturi. Dupa cum nu poti fi cetateanul unei anarhii. Cetateanul exista ca entitate civica doar intr-o ecuatie democratica.”
    “Am tot auzit de retorica politica, dar niciodata de referendum retoric.”

    Acestea fiind spuse, unde duc asemenea reactii viscerale? Anarhia si panica sunt exact ce si-ar dori cei care au starnit toata durerea si nedreptatea de acum. Exprimarea democratica si pasnica este singurul instrument civic de solicitare a unei reactii institutionale – nationale si/sau internationale. Si, in toate si peste toate, rugaciunea. Sa ne tinem in credinta si sa ne pazim pacea inimii.

    Da, simt la fel ca voi in cele scrise la sfarsitul raspunsului vostru. Daca sunt (doar) strategii, foarte probabil ca sunt inutile. Dar daca asa se compromite si ultimul partid maricel, si ultimii politicieni vocali care nu sunt corupti (naivi, ca altfel de ce ar mai sta ca politicieni in acest joc murdarit de mult?).

    Inchei aici si va cer iertare. Mi-e sila de mine de cate ori scriu. Incat incerc iar, cu mila lui Dumnezeu, sa ma rezum doar la a va citi in continuare. Doamne, ajuta.

  10. @ Diana:

    Noi va rugam sa va luptati cu aceasta stare de sila, care si pe noi ne incearca aproape in fiecare zi si sa ne mai scrieti totusi… Si noi avem nevoie de sprijin, si mai ales de astfel de comentatori lucizi si de buna credinta. Altfel, exista posibilitatea reala ca nici noi sa nu mai avem motivatia sa mai scriem, satui de atata minciuna cu adevarat sufocanta. Asta pana nu se ajunge ca oricum sa ne inchida altii gura. Deocamdata sunt altii mult mai mari in target…

  11. 9.(…) ‘Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
    10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
    11. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit!(…)
    (2 Corinteni 12;9-10)

    Sfantul Apostol Pavel “silit” de dragostea lui Hristos, ne imbarbateaza pe fiecare dintre noi.

  12. Pai atunci… asa voi incerca sa fac, cu mare drag si cu nadejdea ca ma veti ajuta sa cern gandurile folositoare de cele parelnice, asa cum va osteniti si cu alti frati. Marturisesc ca nu-mi pot inchipui cum va e si cum v-a fost in ultimii ani.
    Doamne, ajuta!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare