BOICOTUL, DIKTATUL SI DECONTUL/ Adevarata fata a “anticomunistului” Basescu: MOSTENITORUL SECURITATII SI RETEAUA SUBTERANA DE ALIMENTARE A PROPAGANDEI (Articolele saptamanii dinaintea REFERENDUMULUI)

26-07-2012 25 minute Sublinieri

Este extrem de probabil să avem în câteva zile un referendum invalidat (prezenţă < 9,1 milioane), cu un rezultat extrem de defavorabil preşedintelui în funcţie.

Există câteva boicoturi – al PDL şi al unor susţinători ai cauzei “NU” care neagă legitimitatea referendumului. Cu cât boicoturile vor fi mai de efect, cu atât scorul opţiunii “NU” va fi mai prost. Fără boicoturi, scorul lui TB ar fi fost undeva între 31-37%. Boicoturile – eliminând din masa de votanţi susţinători ai preşedintelui – vor scădea procentele acestuia şi vor mări scorul opţiunii “DA”. Efectele psihologice ale rezultatului vor fi importante (“de ce s-a votat 85% pentru demitere, dar el rămâne în funcţie?”).

Dacă punem împreună 1) invalidarea şi 2) boicoturile, ajungem la următoarea situaţie: un număr de votanţi care vor vota “DA”, ale căror dominaţie ca procente în rândul celor care au votat va fi covârşitoare, şi a căror voinţă nu va fi luată în calcul.

În cazul unei prezenţe scăzute la vot, singurii care au fost mobilizaţi să voteze “DA” sunt susţinătorii USL. Efectul faptului că votul lor, de fapt, nu contează, va putea fi canalizat politic (după cum vei vedea mai jos, există lucruri mai rele).

Consecinţele sociologice sunt serioase în cazul în care prezenţa la vot va fi mare, indicând că nu doar votanţii USL au venit la vot. Este posibil ca la acest scrutin să stabilim un record în legătură cu voinţa exprimată prin vot care nu contează şi nu produce efecte.

Concret:
La alegerile prezidenţiale din 2000, pentru Corneliu Vadim Tudor au votat 3,3 milioane de persoane în turul doi. Voinţa lor exprimată prin vot nu a produs efecte. (voturile pentru Ion Iliescu nu trebuie luate în calcul, pentru că ele au produs efecte: Ion Iliescu a devenit atunci preşedinte).

În 2004, candidatul perdant – Adrian Năstase – a obţinut 4,8 milioane voturi.

În 2008, partidele care nu au ajuns la guvernare după parlamentare au strâns 2,4 milioane voturi.

În 2009, voturile pentru Mircea Geoană (5,2 milioane) nu au produs efecte concrete, Mircea Geoană neajungând preşedinte.

În cazul unei prezenţe mari, acest nivel va fi depăşit la referendum.

Dar asta nu e tot.

Alegerile din 2000 sunt ultima ocazie când la alegerile din România au participat peste 11 milioane de persoane. Recordurile de prezenţă de atunci şi până acum au fost date de:
– prezidenţiale 2009, turul doi: 10,6 milioane de voturi (cu tot cu diaspora)
sau, dacă vrem să ne orientăm spre alegerile locale:
– votul pentru primari de acum câteva săptămâni: 10,8 milioane voturi.

Estimând generos, există 11,5 milioane de români în ţară sau în diaspora care sunt dispuşi să participe la alegeri. Nu toţi vin la vot de fiecare dată, dar ei reprezintă electoratul de facto, ceilalţi abandonând – unii de mai mult de cinsprezece ani – ideea de a vota.

Este posibil ca, pentru prima dată în ultimii treisprezece ani, majoritatea acestor români dispuşi să voteze să-şi exprime voinţa prin vot într-un anume sens fără să se producă efecte. Consecinţele sunt dificil de estimat.

Boicoturile câştigă bătălia, dar nu pot schimba situaţia. Undeva, cumva, va veni decontul.

  • Stelian Tanase:

DICTATURA LUI -NU VENIȚI LA VOT-

“Trebuie facut tot ce se poate ca referendumul sa nu se valideze” , a declarat Traian Basescu la B1TV, postul unde se simte întotdeauna în largul lui. Explicația este una înfricoşătoare şi fantasmagorică. USL, sub privirile şocate ale Uniunii Europene, pune la cale fraudarea referendumului, așa că pentru a stârpi pericolul, lumea ar trebui să nu meargă la vot.

[…]

Straşnică întoarcere la popor! Declari că te supui fără ezitare judecăţii naţiunii, faci tapaj 10 zile cum că accepţi suspendarea ca fiind constituţională (chiar este!), drept pentru care te duci şi in Parlament sa-ți susții punctul de vedere, dupa cărei ceri oamenilor să nu mearga la vot. Acum nu li se mai cere parlamentarilor PDL să nu meargă la vot pentru că un guvern al lui Traian Băsescu este în dificultate, acum li se cere alegătorilor însîși să se abţină de la vot pentru că Il Presidente însuși este în dificultate. Democraţia lui Traian Băsescu înseamnă un popor care sta cuminte în bănci, eventual cu mâinile la spate, un popor care nu vorbește neintrebat, un popor care vorbește doar dacă repeta constiincios si cuminte discursul presedintelui si al acolitilor lui.

Povestea este însă profund perversă. Minoritatea care se abţine de la vot face ca vocea majorităţii sa nu se mai audă. Nu e vorba că majoritatea s-ar pronunţa în favoarea taberei adverse. E vorba că vocea majorităţii nu se mai aude pur şi simplu. Vocea majorităţii, esenţială în democrație, nu se aude. Şi atunci nimeni nu știe cine deține de fapt autoritatea legitimă, cine este stăpânirea după dreptate, așa că totul pluteste în confuzie. Iar ţara rămâne la nesfârşit pe mâna pescuitorilor în ape tulburi.

Uniunea Europeană, neobişnuită cu astfel de jocuri murdare nu pare dispusă să înțeleagă despre ce e vorba cu adevarat. Nimeni, nici un om cu scaun la cap din țările civilizate ale Europei nu ar putea înțelege că un președinte de ţară își poate permite sa lovească în temelia statului, declarând că alegerile se fură, doar ca să se mențină la putere. Organizarea de alegeri/referendumuri corecte tine de criteriile politice de aderare la UE, de temelia statului democratic, iar Basescu ne spune acum, dupa douăzeci de ani, şi dupa opt ani de mandat propriu, că România nu are nici măcar această temelie. Omul pare dispus să calce orice în picioare ca să rămână la putere. Ce lipsă de scrupule!

Prin îndemnul de boicotare a referendumului, Traian Băsescu se opune democrației pentru că se opune expresiei celei mai autentice a democraţiei, care este votul. El nu vrea să accepte regula de aur a democraţiei care spune că majoritatea decide. Pentru el, regulile sunt valabile numai dacă îi sunt favorabile. El vrea sa rămână la putere chiar dacă majoritatea alegătorilor nu îl mai vrea la putere. Traian Băsescu nu crede că puterea aparține majorităţii alegătorilor. Traian Basescu crede ca puterea îi aparține lui.

Mai grav este însă ca există oameni, si nu dintre cei mai putin educați, dispusi sa îl urmeze.  Ei acceptă raţionamentul perfid al lui Traian Basescu cum că neregulile din săptămâna suspendarii fac referendumul ilegitim. Dar referendumul nu poate fi ilegitim. Este constituţional şi este modalitatea prin care alegătorii își spun cuvântul.  Cine nu vine la referendum, interesat de politică fiind, se teme de vocea majorităţii, nu vrea să o audă. Preferă minoritatea pe care o simpatizează. Or, asta nu e democrație. Cum se cheamă atunci când minoritatea decide în locul majorităţii vă lăsăm pe dvs. să ne spuneţi.

Boicot

Traian Basescu boicotează referendumul pentru că şi-a făcut un calcul simplu şi şmecheresc. Dintre ţările europene numai România trebuie să aplice la referendum cvorumul de 50 plus unu. Asa ne-a impus U.E. Regulă care nu se aplică în ţările lui Barroso, van Rompuy, sau a dnei Reding e ok în România, ţară de mâna a doua, băgată cam cu de-a sila în UE. 9 milioane nu au cum să se adune la urne duminică, decât dacă socotim partizanii lui Basescu cam două milioane, maximum trei, cu şase-şapte milioane, care sunt de acord cu demiterea sa.

Aşadar la referendum vor merge la urne şase -şapte milioane de oameni, exclusiv cei care nu îl mai vor la Cotroceni. Interesant, dacă în Rusia s-ar pune acceaşi chestiune Vladimir Putin ar proceda la fel. Dar cine a zis că România este o ţară europeană!? Băsescu pe lângă că îşi dublează şansele să fie iar preşedinte cu zero voturi exprimate în favoarea lui – unul din aspectele cele mai absurde ale situaţiei – va putea să pretindă ca diferenţa între cei prezenţi la urne şi totalul corpului electoral de 18 milioane sunt voturile lui de fapt, pentru că lumea nu a venit la vot la chemarea lui. Va spune ca poporul român a respins demiterea sa, şi că “numai” 6-7 milioane, o minoritate, au vrut să îl demită. Şmecherie ieftină, dar foarte costisitoare pentru ţară. Un referendum neconcludent din care se va trage concluzia că Băsescu se întoarce la Cotroceni. Şi U.E.? Ce treaba are U.E.? România, chiar dacă e pe hartă, nu există. Bruxelles-ul va constata că dosarul s-a închis, că democraţia e salvată, liderii ei vor bifa OK la ordinea de zi, se vor felicita. Poate îşi vor acorda şi nişte prime şi vor pleca în vacanţa cu un mic succes pe lângă eşecurile cotidiene- euro, Grecia etc. În această privinţă România a fost rezolvată cu succes.

Iată că ceea ce era așteptat s-a petrecut. Suspendatul se agață cu disperare de scaun pentru a scăpa de consecințele guvernării sale dezastruoase. Pentru a nu știu câta oară, băsescu o întoarce ca la Ploiești, în timp ce cârdul său de susținători îl urmează orbește. E o tragedie cu care, din păcate, trebuie să ne obișnuim.

[…]

Este de-a dreptul halucinant să observi cum mașina de campanie a demagogului funcționează impecabil în timp ce ceilalți sunt abulici. Câteva audituri superficiale, făcute în grabă și, în mare parte, boicotate de oamenii fideli rămași prin ministere, au scos la iveală fraude de miliarde de euro. Imaginați-vă că, dacă s-ar lua la puricat tot ceea ce s-a întâmplat în guvernele lui băsescu, probabil fraudele contorizate ar depăși lejer zece miliarde de euro. Este incredibil să observi cum s-au evaporat bani publici spre conturile firmelor de casă, cum a fost spoliat hoțește bugetul de stat. Cu toate acestea, cei care țin agenda sunt tot oamenii lui băsescu, cei care, după principiul hoțul strigă hoții, aruncă invective asupra celorlalți. Este greu de explicat cum partide cu experiență nu reușesc să articuleze o campanie coerentă, cum efectiv se comportă copilărește și se lasă atrași în stilul de campanie care-i convine lui băsescu. Din această cauză revenirea ilegitimă a lui băsescu este cât se poate de clară.

Ce înseamnă previzibila întoarcere a lui băsescu? Înseamnă că adevărata lovitură de stat se confirmă. Să fim bine înțeleși, instituirea unui prag de participare pentru validarea referendumului nu este nicăieri prevăzută în Constituție și, mai mult, nu este recomandată de Comisia de la Veneția. Cu toate acestea, servanții de la Curtea Constituțională au cerut-o în ciuda inexistenței unui argument logic în favoarea sa. Este elementul central al unei lovituri complexe de stat, instrumentat de un organism neales de nimeni și care, prin decizia pe care a dat-o, și-a contrazis o opinie anterioară. Un alt element care stă la baza loviturii de stat în desfășurare este anularea legii electorale. Avem aici de-a face cu o altă măsură controversată a aceleiași Curți condusă de Zegrean. Cum poate motiva Curtea că e neconstituțional un anumit tip de scrutin în condițiile în care aceeași curte declara constituțională legea prin care alegerile locale s-au făcut după un sistem identic? Evident aberant, la fel ca și în cazul referendumului.

[…]

România se află într-o etapă neagră a istoriei. Dictatura se va instaurat puternic, sprijinită fiind de o mașinărie imensă de propagandă. băsescu nu-și permite să piardă deoarece pierderea înseamnă dezastrul pentru el și pentru întreagul său aparat ocult. Va forța și probabil va câștiga încă odată. Lovitura de stat și restaurația vor reuși, însă vina pentru toate acestea aparține în exclusivitate poporului. Atunci când înghiți cu lejeritate false subiecte, când te cufunzi într-o dulce lene civică îți meriți pe deplin soarta. Ceea ce se va întâmpla va fi groaznic. băsescu este disperat asemeni unui animal încolțit și nu va mai permite niciodată scăpări de putere. Instaurarea unui regim de tip Putin este inevitabilă. Felicitări, români, vă meritați pe deplin soarta!

D-na Angela Merkel și dl. Martin Schultz, germani amândoi, sunt cei care au impus, practic, României un prag la referendumul de suspendare al președintelui. De la CCR și de la dl. Augustin Zegrean nu are nimeni nicio pretenție… Urmare a presiunilor de la Berlin, directe sau via Bruxelles, demiterea președintelui Băsescu se poate face cu 9,16 milioane de participanți la vot. Între cele 27 de state membre UE, doar România și Lituania au prag electoral la referendum. Lituania are o explicație, fiind un stat unde există mai puțin de două milioane de persoane cu drept de vot.

Decizia recentă a d-lui Traian Băsescu de a boicota referendumul pune România în fața unor opțiuni împotriva logicii elementare și a valorilor fundamentale ale democrației. Boicotul d-lui Băsescu și al PDL duce la încălcarea secretului votului. Se presupune că doar cei care se vor prezenta la urne vor vota împotriva lui Băsescu. Mai mult, decizia anunțată a Suspendatului de a se întoarce la Cotroceni, chiar cu nouă milioane de voturi împotrivă, pune grave probleme de legitimitate, nu doar a președintelui, ci a tuturor instituțiilor statului. În ultimele sale apariții televizate, președintele a afirmat clar că îi va aduce în fața legii pe ”autorii loviturii de stat”, a amenințat un mogul de presă că nu mai avea contracte cu statul – rezultă că dl. Băsescu dă și ia aceste contracte -, a explicat de ce România va fi exclusă din Europa, fără dânsul la Cotroceni, și a escaladat toate culmile demagogiei cu pretextele pe care le-a găsit pentru a explica de ce românii trebuie să se ferească de esența democrației: votul liber, secret, egal și corect.

Nu-mi pierd timpul acum amintind noile lozinci ale d-lui Băsescu și PDL: ”Salvați România, ascunzându-vă în ziua votului sub pat”. Problema nu mai este a d-lui Băsescu, despre care scriam zilele trecute că a ieșit din istorie pentru a intra în ridicol.

Problema este astăzi nu doar a României, ci și a Germaniei. În 1940, Diktatul de la Viena marca viața a milioane de români, unii dintre ei pierzând-o definitiv în urma prigoanei hortyste. Diktatul de la Berlin riscă, în 2012, să marcheze pentru încă o generație România. Germania reprezintă astăzi locomotiva Europei, principala forță integratoare, speranța întregului Est, fost comunist. Sunt cunoscute reclamele din România, în care, doar fiindcă se precizează proveniența germană a unei mărfi, de la automobile la vopseluri, succesul este garantat. A fi german astăzi în România înseamnă a fi drept, corect, cinstit, de calitate. Pe scurt, o garanție. Cum vor reacționa d-na Merkel și dl. Schultz, dacă dl. Băsescu se întoarce la Cotroceni cu șapte sau opt milioane de voturi împotrivă? Explicația cu românii care au boicotat lovitura de stat sunt aberante. Bashar al-Assad în Siria găsește explicații mai robuste crimelor îngrozitoare pe care le-a comis. Îl va felicita d-na Merkel pe dl. Băsescu, pentru succesul de a obține opt milioane de voturi împotrivă și câteva voturi pentru? Spre deosebire de Germania lui Hitler, Germania d-nei Merkel este un stat profund democratic. Sunt convins că d-na Merkel și dl. Schultz nu și-au dat seama că, practic, au impus un diktat Bucureștiului. Mă aștept ca ambasadorul Germaniei la București, Andreas Von Mettenheim, care tocmai s-a întâlnit cu premierul Ponta, să fi transmis corect la Berlin ultimele desfășurări din România. Sau măcar scrisoarea trimisă marți de premierul Ponta direct d-nei Merkel să ajute la conştientizarea răului involuntar pe care decizia d-nei Cancelar l-a făcut pentru 22 de milioane de români.

  • Voxpublica:

Mihai Gotiu:

Alo, doamna Merkel, domnul Barroso, e totul în regulă cu boicotul? Și Năstase se simte mai bine

Băsescu abandonatorul. Și ”amenințarea bunului exemplu”

La fel cum în ianuarie a știut că a atins ”limita suportabilității” populare (după cum a recunoscut în această campanie într-o emisiune la Realitatea TV), motiv pentru a retrage proiectul Legii Sănătății, de a-l repune în funcție pe Raed Arafat și de a pune punct Guvernelor Boc, Traian Băsescu știe și acum că nu mai are șanse de a câștiga pe teren și, cel mai posibil, nici la masa verde. Pentru că președintele suspendat nu doar că a dat semnalul ”de pârjolire a câmpiilor și de otrăvire a fântânilor”, ci a lansat și tema fraudării votului, sugerând o posibilă absență la secțiile de votare a reprezentanților PDL. Asta pentru a face plauzibilă ulterior teoria fraudării. O teorie de care are însă nevoie doar în condițiile unei prezențe la vot de cel puțin jumătate plus unu dintre alegătorii prezenți pe listele electorale (în caz contrar, referendumul fiind oricum nevalidat).

Să fim serioși, România nu se mai află la nivelul anului 1946. Nu există nicio armată de ocupație care să împiedice un vot corect. Pe lângă reprezentanții partidelor, la secțiile de votare vor fi prezenți numeroși observatori independenți din partea societății civile. Din punctul de vedere al tehnologiei, posibilitățile de comunicare sunt nenumărate, astfel încât nu există șansa ca eventualele fraudări să rămână ascunse. O fraudare masivă (la nivelul a milioane de voturi mutate dintr-o parte în alta sau adăugate ”din burtă”) este, practic, imposibilă.

Și, atunci, de ce are nevoie Băsescu de această teorie a fraudării votului la Referendum? Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie răspuns însă la alta. Este Băsescu cel care are nevoie de ea? Pentru că mai degrabă au nevoie de o asemenea ”acoperire” reprezentanții UE. Cei care au tratat cu o monedă total diferită abuzurile (în special după 2010) împotriva democrației ale Executivelor Băsescu-Boc (numeroasele asumări de răspundere guvernamentală pe legi esențiale, în principal cele ale austerității, atacurile la CCR, votul fraudat la Legea Pensiilor – vizibil și de pe Lună), comparativ cu cele săvârșite de către USL.

Ce îi sperie într-o așa mare măsură pe reprezentanții UE? Încălcarea democrației? Să nu fim naivi. Când a fost vorba de interesele UE, România a fost primită ca stat membru, deși se cunoșteau gravele probleme care existau în domeniile administrației și justiției. Când au existat încălcări ”convenabile”, au privit în altă parte. Lăsând România în postura de cobai pe care FMI să testeze ”limitele suportabilității” austerității. Apoi UE a încercat să multiplice ”Experimentul România” în Grecia (fără prea mare succes) și, mai nou, în Spania (unde deja întâmpină o importantă opoziție în stradă). Ultimul lucru de care ar avea nevoie UE acum ar fi înlăturarea prin vot popular a președintelui țării-pilot pentru programul de austeritate.

Ceea ce ar urma e denumit de unii comentatori ”principiul dominoului”, iar de alții ”amenințarea bunului exemplu”. Înlăturarea prin vot popular a unui președinte care a promovat și susținut austeritatea ar crea un precedent mai mult decât periculos pentru politicile financiare ale UE. Pe de o parte, ar fi un semnal transmis mișcărilor civice, de genul ”lupta nu e inutilă, totuși, se poate”, pe de altă parte, ar fi o sperietoare (de pierdere a Puterii) pentru executivele tentate să aplice același gen de politici. E exact lucrul de care se teme UE cel mai mult în acest moment. Pentru că mesajele legate de așa-zisa lovitură de stat n-ar mai avea nicio credibilitate în fața unui vot popular masiv de sancțiune. Una dintre caracteristicile teoriei loviturilor de stat, mai puțin discutate/evidențiate în ultimele săptămâni e faptul că cei care preiau Puterea reprezintă o minoritate. Un vot popular masiv pentru demitere ar demonta definitiv o asemenea teorie. Chiar dacă cei care vor prelua Puterea vor avea nevoie, la rândul lor, de o legitimare directă (prin alegeri), legitimitatea înlăturării/demiterii președintelui nu va mai putea fi contestată. La fel nici caracterul de sancțiune al votului de la Referendum (iar diferența de semnificație e esențială: sancțiune pentru Băsescu, nu susținere pentru USL).

Caracterul de sancțiune populară la adresa ”campionului asuterității” este precedentul care îi face să înghită în sec pe oficialii UE. Context în care au nevoie ”ca de aer” de teoria fraudării, pentru a o putea susține în continuare pe cea a loviturii de stat. Pentru a nu da idei și frici cetățenilor, respectiv guvernanților din alte state membre în care austeritatea a fost deja lansată ori urmează să fie pusă în practică.

Băsescu și schizofrenia

Că Traian Băsescu este un excelent actor am mai avut ocazia să constat și eu, și alții. Doar că există roluri și roluri, piese și piese. Iar cea în care a fost pus să evolueze în ultimele zile îi este cea mai puțin favorabilă. I se potrivește cel mai puțin. Să-și convingă oamenii să iasă de pe teren și asta după o încălzire de câteva săptămâni care a încins tribunele este rolul în care nu reușește nicicum să convingă. Asta când nu o taie direct pe arătură.

Precum astăzi (miercuri), într-o intervenție la Radio România Actualități (RRA):”Dacă nu aş fi preşedintele României, nici eu nu aş merge să validez o lovitură de stat. Îndemnul meu e să nu se prezinte românii la vot, dar să înţeleagă de ce eu, ca şef al statului, nu pot refuza o instituţie fundamentală din Constituţie”, a afirmat Traian Băsescu.

Încercați să căutați motivul logic sau legal prin care un președinte ar trebui (ar fi obligat) să valideze o „lovitură de stat” (mergând la vot). Pentru că dacă gestul său (de a vota) ar fi legal și sau moral/democratic, atunci nu am mai avea lovitură de stat, și ar fi imoral și nedemocratic să-i îndemni pe restul cetățenilor la boicot. Dacă crezi însă cu adevărat că boicotul este o soluție democratică, atunci ar trebui să fii primul care o pune în practică. Să te retragi pe o terasă răcoroasă și să te distrezi pe seama celor care încearcă să-i mobilizeze pe români.

Ideea să-i îndemni pe români la boicot, dar tu personal să mergi la vot (!) ar necesita analiză nu doar din punct de vedere legal, moral sau al regulilor democrației, ci și din punct de vedere pishologic. Pentru că o asemenea contradicție e semn de gândire dezorganizată – unul dintre simptomele caracteristice schizofreniei.

Desigur, fiind vorba doar de un rol pe care Băsescu a acceptat să-l joace umil, ”la mansardă” ar trebui căutați scenariștii și regizorii piesei. Ăia de pe la Bruxelles. […]

Ciprian Domnisoru: Cui ne laşi tu, Traiane?

Revista 22 îndeamnă românii la boicotarea referendumului, trecând pragul rațiunii din casa binelui comun în casa interesului lui Basescu.

Revista 22 consideră că opinia majorității nu e demnă de luat în calcul: “Majoritatea populaţiei, încă traumatizată de măsurile de austeritate ale fostei guvernări, pare să nu înţeleagă bine miza demiterii preşedintelui Traian Băsescu.”

Intelectualii susțin că Băsescu este un rău mai mic. Cosmin Alexandru rezonează : “Când îl vedeam pe Băsescu cum ține la brâu și specimene pedeliste dubioase, nu mi se părea deloc un președinte bun. Acum, însă, când am văzut la putere specimenele useliste pe care le ținea în frâu, mi se pare că a fost un președinte mult mai bun.”

Intelectualii care îndeamnă la boicot preferă să nu vadă ochii sclipind de calcul ai animalului politic Băsescu, care, revenit la putere, va avea program de voie până la finele mandatului:
– Va face paradă de faptul că este întâiul ascultător de telefoane şi stăpânul butoanelor.
– Repus în funcție, Băsescu va avea grijă să atribuie fiecare problemă din economie guvernării USL, de la sărăcie la autostrăzi neterminate.
– Va continua campania de susținere a proiectelor Roşia Montană, Chevron şi CupruMin.
– Nu va ezita să submineze actul de guvernare şi să folosească fiecare ocazie politică pentru a susține PD-L.
– Va promova toate măsurile neoliberale impuse de FMI în Sănătate şi Educație, indiferent de poziția guvernului.

Românii nu mai vor încă un an de Băsescu răzbunător şi intrigant. Pentru cine speră că într-un an de zile cu Băsescu se vor rezolva mari cazuri de corupție se înşeală. Au fost opt ani de mandat în care a făcut aluzii la “băieți deştepți” dar abia acum se anulează contractele Hidroelectrica. Opt ani de mandat în care a “ținut la brâu specimene pedeliste”.

Intelectualii se tem că noua putere îi va ostraciza o vreme, însă, mai mult decât atât, se tem că vor trebui să muncească pentru a îndeplini rolul de societate civilă care să vegheze la buna funcționare a instituțiilor statului şi la respectarea regulilor jocului democratic. Costi Rogozanu surprindea pasivitatea intelectualilor lui Băsescu: Nu vă întoarceţi măcar ca să numiţi procurorii?” era întrebat preşedintele la întâlnirea cu Grupul de Dialog Social .

În fața USL, românii nu duc lipsă de opoziție politică, de monitorizare europeană, de alegeri  în care să îi poată taxa pentru derapaje, la nevoie nu duc lipsă de pietre. Românii duc însă lipsă de jurnalişti şi societate civilă imparțială politic.

De când te obligă ca intelectual rațiunea să susții intrigile politice ale unui ipocrit care îşi apără partidul şi interesele prin dezinformări şi şuşanele? De când e viziunea intelectualilor români  “cu iştialalți ne e mai rău?

Costi Rogozanu: Să-ți asumi din start că jumătate e cu tine… Cu cine ține Dan Diaconescu? Un judecător CCR

Mai întîi, de ce atîta mirare că Traian Băsescu îndeamnă la boicot? V-am povestit încă de la întîlnirea de la GDS cum arunca mingi la fileu Andreea Pora despre cum vor fi fraudate alegerile și Liiceanu sau Băsescu clătinau din cap neliniștiți. Că aşa-s democraţii. Dar să trecem la treburi serioase cum ar fi OTV şi DD.

“Văzînd mizeria din actuala clasă politică, vă veţi prezenta la referendumul de duminică?” Asta era întrebarea OTV pentru cîţi telespectatori or mai fi avînd. Un alt titlu mai micuţ: “Dan Diaconescu pe locul 2 pentru preşedinţie”. Din prima întrebare se vede deja opţiunea lui Diaconescu: staţi acasă, aşa cum îndeamnă şi Traian Băsescu. De ce? E mizerie în clasa politică, e fraudă înainte să fi avut loc evenimentul.

Ce e PPDD? Exact ce se vede. Ţinem cu cine trebuie, cu cine dă mai mult. Un partid complet clientelar care este de fapt adevărata creaţie politică a lui Traian Băsescu în ultimii 5 ani. Nu e nici extremist, nici populist, e nimic. E un curent anti-Băsescu transformat în curent pro-Băsescu de domnul Dan.

Toţi băieţii ăia noi foarte la dreapta, foarte tineri şi conservatori, toţi Neamţu, MRU sau Macovei nu strîng nici a zecea parte din voturile pe care le strînge Diaconescu. Oameni ca Diaconescu merg după cum curge banul. Sînt oameni în PPDD complet daţi cu PSD după alegeri locale, alţii cu PNL, alții cu PDL, după cum a bătut vîntul. Iată că şeful a ales şi el: stăm acasă pentru că e mizerie.

Băsescu a absorbit curentul împotriva lui pentru a-şi însuşi de fapt zone populiste cu adevărat. Dan Diaconescu este luptător antisistem exact după chipul şi asemnarea preşedintelui. Luptătorul antisistem de la putere. Şi parcă niciodată nu a fost mai otevist îndemnul la boicot cerut de preşedinte: staţi acasă că va fi fraudă. Adevărata invenţie politică a lui Băsescu este PPDD.

Adevăratul tupeu este să-ți asumi din start că acei în jur de jumătate de cetățeni care nu se duc oricum la vot țin de data asta cu tine. E ca și cum le-ai făcut la toți din oficiu carnete PD sau, varianta bîlbîită, PPDD. […]

[…] Cu cîteva zile în urmă, am primit pe mail o Scrisoare către Uniunea Europeană cu propunerea de a o semna. Recunosc, am avut într-o primă fază rezerve. Asta pentru că, în general, mă enervează petiţiile, scrisorile de grup. Dacă am ceva de spus, o fac de unul singur. Pe de altă parte, era acolo o atitudine care mi s-a părut corectă, o voce calmă care mă reprezintă şi prezintă o altă opinie decît cea pe care am tot auzit-o repetată isteric: „Lovitură de stat! Lovitură de stat!”. În plus, cînd mi-a venit în cap ce înjurături o să-mi iau pentru asta de la băsişti, mi s-ar fi părut o laşitate să nu o semnez, mi s-ar fi părut injust să nu mi-o asum şi să nu semnalez public că eu, poate chiar greşind, gîndesc altfel decît susţinătorii lui Băsescu. Nu m-am înşelat deloc: abia postată scrisoarea pe Net, am început să fiu numit în comment-uri, la grămadă sau în mod direct, „pîrlit de scriitor”, „jegos”, „uslaş împuţit”, „creier spălat de Antene” etc.

Scriu aici nu ca să mă dezic de Scrisoare…, ci, din contră, ca să întăresc şi să nuanţez nişte lucruri legate dorinţa mea de a nu-l mai vedea pe Băsescu la Cotroceni.  Poate mă înşel cînd cred că, dacă Băsescu reprezintă singura garanţie a democraţiei şi a justiţiei din ţara asta – aşa cum susţin băsiştii, România nu mai are cum şi nici nu mai merită să fie salvată. Poate mă înşel cînd cred că istoria modernă a ţării noastre n-a cunoscut un fanariotism mai evident decît modul în care Băsescu şi-a făcut-o pe fiică-sa europarlamentar. Poate mă înşel cînd cred că un preşedinte nu are voie să împartă sticle cu vin şi alte premii în direct la OTV. Poate mă înşel cînd cred că, vreme de trei ani, Preşedintele a fost şi Prim-ministru. Poate mă înşel cînd văd alte zeci de motive pentru care Băsescu nu mai are ce căuta la Cotroceni.

Nu mă înşel însă atunci cînd simt că o parte dintre susţinătorii lui Băsescu mi-ar lua gîtul pentru ceea ce cred. Sînt convins că, dacă aş ajunge vreodată la mîna intelectualilor lui Băsescu, m-ar face praf pentru opiniile mele diferite. Sînt convins de ochii injectaţi de ură cu care priveşte un băsist aceste rînduri. […]

Preşedintele suspendat Traian Băsescu era printre cei mai bogaţi români înainte de 1989, era milionar în lei şi mai avut chiar şi decât Elena Ceauşescu – cel puţin asta susţine istoricul Marius Oprea, în cartea sa, intitulată “Adevăraţa faţă a lui Traian Băsescu”.

Spre exemplu, Elena Ceauşescu, căreia i s-au făcut publice economiile păstrate pe libretele CEC care i-au fost confiscate în aprilie 1990 de statul român, avea cu puţin mai mult de un sfert din banii lui Traian Băsescu, anume 270.000″, scrie istoricul Marius Oprea, în cartea intitulată “Adevărata faţă a lui Traian Băsescu”.

Mai multe pasaje elocvente în acest sens au fost citite din volumul amintit, în ediţia de miercuri seară a emisiunii Subiectiv, de la Antena 3.

Marius Oprea susţine că preşedintele suspendat era milionar în lei înainte de 1989, iar pe vremea aceea funcţiona legea ilicitului.

“După propriile declaraţii – susţine istoricul Marius Oprea în carte – , Traian Băsescu poate fi socotit printre cei mai bogaţi oameni din România socialistă. Economiile sale totalizau în jur de 2.800.000 de lei. Era de peste zece ori mai bogat ca Elena Ceauşescu”, se arată în “Adevărata faţă a lui Traian Băsescu”.

Tirajul Jurnalului Naţional de luni, difuzat împreună cu volumul “Adevărata faţă a lui Traian Băsescu” a istoricului Marius Oprea s-a epuizat rapid. La cererea cititorilor, un nou tiraj va ieşi pe piaţă joi, 26 iulie. În mare grabă, asaltat de telefoane – unele de felicitare, altele de ameninţare – i-am pus lui Marius Oprea câteva întrebări…

[…]

● Sunteţi istoric. Şi asta ar presupune ca nimic să nu vă mai mire. Totuşi, în cursul documentării volumului, v-a surprins o anume situaţie sau un fapt?
● Da. Am fost şocat în momentul în care am citit un mai vechi interviu date de Maria Băsescu în care povestea cum fiica sa cea mică, actualul europarlamentar EBA, o izbea de perete, iar actualul preşedinte râdea. În ceea ce priveşte viaţa intimă, în general nu am insistat în carte asupra lor. Dar aceasta era o informaţie publică. Nu am căutat-o eu, pentru că nu sunt ziarist la un tabloid. Am folosit tot ceea ce înseamnă informaţie cu caracter public, le-am pus cap la cap.

În mod paradoxal m-am aflat printre cei care l-au apărat pe Traian Băsescu în momentul în care a fost acuzat de vânzarea flotei. Asta pentru că nu existau dovezile necesare. Între timp, am aflat cum s-a petrecut totul. Vestitul Şogun Bogdan Marinescu, care a fost subalternul lui, a fost băgat în faţă în această afacere. Nu numai că l-a băgat în faţă dar până şi locuinţa de serviciu pe care el, Băsescu, o ocupase la Bucureşti i-a dat-o lui, Şogunului. Care Şogun e de fapt Acarul Păun. Domnul Băsescu este cel mai mare inventator al Acarilor Păun din România. L-a făcut pe Boc Acar Păun. De câţi alţii nu şi-a bătut joc pe parcursul carierei politice. Nu l-a dat jos pe Roman? Nu a plâns pe umărul lui Stolojan? Ori asemenea om este mai rău decât securiştii. Ştiţi de ce? Pentru că securiştii calcă pe cadavre, el calcă peste oameni vii. Nu a avut nici cel mai mic dubiu în momentul în care a hotărât că femeile în ţara asta nasc prea mulţi copii. Că pensionarii câştigă prea mulţi bani. Sau că pensiile speciale trebuie hăcuite.

Un personaj care este capabil numai de răutate şi răzbunare, nu cred că trebuie să ne fie preşedinte. Spuneţi-mi mie un mesaj pozitiv lansat de preşedintele Băsescu, în afară de acel vestit “Să trăiţi bine!” din campanie? Mai există altul? Nu! Întotdeauna a fost numai ură. “Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”!

● Marea majoritate a cărţilor dvs au în centrul atenţiei instituţia Securităţii. ” O istorie a securităţii în documente”, “Serviciul de cadre al PCR ca Poliţie politică”, “Moştenitorii Securităţii”, “Bastionul cruzimii: o istorie a Securităţii“. Volumul prezent este o continuare logică al primelor?
Este dacă vreţi volumul doi din “Moştenitorii Securităţii”. Cel mai important moştenitor al Securităţii în momentul de faţă este Traian Băsescu. Prin puterea pe care încearcă să şi-o susţină cu ajutorul serviciilor. Nicolae Ceauşescu a făcut aşa ceva, dar, în opinia mea cu măsură. Deja din ‘88, nu mai avea încredere în securitate. Traian Băsescu nu are încredere decât în aceste structuri. Cred că problema fundamentală a lui Traian Băsescu este că şi-a crescut creierul din adolescenţă sub caschetă militară. Iar aşa ceva nu se poate schimba. Când eşti într-o familie în care tata e militar, tu devii în adolescenţă militar şi nu poţi gândi decât în acest şablon, militar. Ori iată, într-un mod paradoxal, aveam acum un ex preşedinte care vorbeşte de lovitură de stat împotriva democraţiei. Este un paradox fantastic pe care în toată istoria nu l-am întâlnit. Cum poţi să spui tu că s-a dat o lovitură de stat? Vedeţi oameni cu tancuri pe străzi. Nu e nimic violent. Iar dacă un Parlament dă o lovitură de stat… eu nu am pomenit aşa ceva. Lovitură de stat presupune o mână militară.

În continuare după părerea mea Băsescu stăpâneşte serviciile. Dar nu în totalitate, Cred că şi ei s-au săturat să asculte telefoane şi să folosească ceea ce ar fi de folos pentru securitatea naţională în adevărat sens al cuvântului în scop politic. Vedeţi, Băsescu a trăit atât de mult printre securişti încât el confundă regimul cu sine. Regimul sunt eu. Regele sunt eu, nu? Despre asta e vorba: cine este împotriva mea este împotriva democraţiei. O logică simplistă şi de doi bani. Orice istoric cinstit poate să o demanteleze. Cei care au fost plătiţi, şi nu sunt puţini, o vor face şi ei, mai devreme sau mai târziu…

● Intelectualii…
● Ceea ce pot să vă spun din acest punct de vedere al trădării intelectualilor este că o asemenea trădare am văzut-o doar în ’46, când Sadoveanu s-a dat cu Petru Groza. Acum văd aceeaşi trădare când alţii, de acelaşi calibru, personalităţi importante ale culturii române, se dau cu cei de la putere pentru că le-a dat “ceva”. Nu înţeleg ceea ce s-a întâmplat cu ei, e problema lor de conştiinţă şi trebuie ca ei să şi-o rezolve. Nu o să găsiţi în România un intelectual, implicat în viaţa politică, de marcă, intelectual care să recunoască faptul că a greşit. Cred că va urma o lungă tăcere în situaţia în care Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte. O lungă linişte de care avem nevoie. Altfel, va urma din nou o bătălie, ineptă, fără argumente, în care vom fi angrenaţi cu toţii.

În situaţia în care Traian Băsescu revine la Cotroceni, votat de cât..5%, ce se va întâmpla cu el în această lipsă de legitimitate? Abia atunci vom intra într-un dezastru total, pentru că preşedintele Băsescu, aşa cum îl ştiu, va porni un război necruţător asupra Parlamentului, a Guvernului. Cred că în situaţia în care duminică Traian Băsescu va reajunge la Cotroceni dolarul va fi la 5.000 şi euro la 7.000. Iar noi vom plăti pentru orgoliul unui om nesăbuit…

Nu o data m-am intrebat cum a aparut GDS-ul acesta cu toata pletora sa de disidenti? Ma mir cum de a rezistat Ceausescu 25 de ani cu atatia opozanti?! Li s-ar potrivi vorba ceea: putini am fost, multi am ramas! Pe vremea tiranului, nici unul nu si-a ars carnetul de partid in fata caldirii in care se afla Comitetul Central al PCR, Ministerul Afacerilor Interne de astazi, sau sa faca greva foamei pe trotuarul Muzeului National de Arta. Ca sa nu mai zic sa-si dea foc asemenea pictorului Babes pe partia din Poiana Brasov, un act eroic astazi uitat! Dintre ei, singurul care face exceptie este Radu Filipescu, cel care a imprastiat manifeste si a facut puscarie ani de zile. L-au luat intre ei, folosindu-se de eroismul sau ca sa capete legitimitate.

Pentru mine, Plesu, Liiceanu si Patapievici sunt niste pisici cu zurgalai. GDS-ul lor a confiscat Societatea Civila cu ajutorul celui pe care il acuzau ca fiind “satrapul comunist” Tache Brucan. Brucan insa, chiar in fata mea (si descriu scena in cartea mea de memorii intitulata “Intre linii”), intr-un adevarat “ritual de purificare”, a acceptat   sa fie umilit, fara sa protesteze si, prin acest “sacrificiu”, s-a asigurat ca progenitura fostilor nomenklaturisti va prelua fraiele acestei forte, acestui “arbitru” al democratiei indiferent de formatiunile sau ideologia care se afla la putere: Societatea Civila, un for indispensabil oricarei democratii autentice.

Plesu, Liiceanu si Patapievici s-au asezat la “butoanele” dosarelor Securitatii,  devenind membri ai Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) tocmai pentru ca reprezentau Societatea Civila. Si de la aceste “butoane” au “curatat” sau au “murdarit” dupa bunul lor plac sau al celor care ii teleghidau.

Asta in primul rand si, in al doilea, si-au asigurat diferite sinecuri pe banii contribuabililor ca orice membru de nadejde al “intelighentiei” romanesti.

Sa nu uitam ca Andrei Plesu a fost membru in primul guvern al CFSN. Cum a ajuns acolo? In iarna lui ’90, Iliescu facea guvernul pe baza propriei agende. Nimeni nu avea acces fara sa figureze in agenda sa. Multi au refuzat, dar Plesu a acceptat, n-a zis nu si a devenit ministru al Culturii. Si ce a facut? A taiat ratia de hartie presei de opozitie! […]

In privinta relatiei sale cu Securitatea, Plesu insusi recunostea, intr-un memoriu adresat lui Nicolae Ceausescu, ca ii dadea “raportul” unuia dintre ofiterii de Securitate care raspundeau, in anii ’70-’80, de Uniunea Artistilor Plastici. Pe unul l-am cunoscut si eu pentru ca s-a apucat de pictura, se numea Budeica, iar superiorul sau ierarhic era Malureanu, cel caruia ii raporta despre Meditatia Transcedentala Andrei Plesu.  Ce s-a intamplat cu Malureanu dupa revolutie? L-a facut Iliescu general (la propunerea lui Plesu probabil) si l-a pus sef peste arhivele Serviciului Roman de Informatii. Quod erat demonstrandum!

Cum as putea sa-l uit pe H.R.Patapievici? In privinta numirii sale la Institutul Cultural Roman am avut de obiectat si pe vremea cand eram senator, vicepresedinte al Comisiei pentru Politica Externa. Nici azi nu pot sa inteleg ce cauta la conducerea unei institutii care trebuie sa promoveze cultura romaneasca in lume unul care scria, citez: “privit la raze X, trupul poporului roman abia daca este o umbra; el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii (…)” Sau, citez: “(…) Romania va fi distrusa de rrromani, care nu pot alcatui un popor, pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada la semnul fierului rosu.”

Presa a intrat în posesia unor informaţii referitoare la circuitul banilor negri proveniţi din cele mai mari fraude împotriva statului român şi cum ajung aceştia în bugetele unor instituţii de presă – principalele platforme de comunicare şi manipulare ale lui Traian Băsescu. Mari firme cercetate pentru afaceri ilegale cu statul român, precum Libarom Agri, Mike Trading, B&B Business Solutions, Energy Holding şi Niro Investments, au transferat în ultimii ani sume colosale, prin intermediul unei firme paravan, dinspre economia subterană spre anumite canale media.

Caracatiţa firmelor evazioniste

Firma Libarom Agri, condusă de omul de afaceri libanez Said Baaklini, se numără printre principalii sponsori. Prin intermediul Libarom Agri SRL, bugetul de stat al României a fost prejudiciat cu peste 80 de milioane de lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit. Baaklini a fost cercetat penal pentru evaziune fiscală, spălare de bani şi rambursări ilegale de TVA în derularea unor contracte precum “UCM Resița” şi “Rodipet”.

Prin firma Libarom Agri s-au scurs şi câteva milioane de euro din Rodipet printr-o serie de tranzacţii fictive, scopul fiind „evidenţierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, diminuându-se astfel obligaţiile fiscale către stat”. Practic, Libarom a încheiat 14 contracte cu SC Supremo (fostă Rodipet – n.r.), în urma cărora a primit milioane de euro.

Said Baaklini a fost cercetat de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru restituiri ilegale de TVA de 60 de milioane euro, după ce UCM Reşiţa i-a vândut patru motoare nefuncţionale, aflate pe stoc de peste 20 de ani, la un preţ de 50 de ori mai mare. Cu toate aceastea, în iunie 2011, procurorii DNA au decis scoaterea de sub urmărire penală a libanezului Said Baaklini.

O parte din banii fostei societăţi de stat Rodipet au ajuns într-o firmă-fantomă, cu numele S.C. Mike Trading & Investment S.R.L., societate care are acelaşi sediu declarat cu S.C. Libarom Agri şi cu B&B Business Solutions Investment. Mike Trading este o firmă foarte cunoscută procurorilor DIICOT, dar şi celor de la DNA, fiind implicată în mai multe tranzacţii frauduloase.

Oficial, firma Mike Trading aparţine unui anume Mohammad Rajeh Sharif, personaj despre care se ştie că nu este altceva decât paravanul lui Said Baaklini în diferite escrocherii. Potrivit procurorilor DIICOT care l-au anchetat pe Abdulkader, banii ajunşi în această firmă proveneau din „inima economiei subterane a României, marile complexuri comerciale” – „Dragonul Roşu” şi „Niro” – principalele afaceri ale firmei Niro Investments.

Mike Trading mai apare şi în dosarul tentativei de fraudă de la UCM Reşiţa, în urma căreia Baakilini ar fi trebuit să primească 60 de milioane de euro. În acea tranzacţie de 250 de milioane de euro, firma lui Mohammad Sharif ar fi oferit consultanţă UCM Reşita pentru vânzarea unor motoare către Libarom.

B&B Business Solutions Investment, firmă care activează în domeniul imobiliarelor din Bucureşti, este şi ea clienta rambursărilor preferenţiale de TVA.

Din aceeaşi reţea a firmelor “finanţatoare” face parte şi compania Energy Holding care a încheiat, fără licitaţie, contracte de miliarde de euro cu Hidroelectrica prin care cumpăra curent la preţul de cost şi îl vindea la preţul pieţei. Afacerile “băieţilor deştepţi” din energie, nu au fost nici până în prezent desecretizate, aşa cum promitea preşedintele Băsescu.

Transferul de sume către firma paravan

Se pare că toate aceste firme au făcut, în ultimii trei ani, mai multe tranzacţii către 2BMedia General Executive SRL. În 2010 şi 2011, 2BMedia General Executive SRL a primit de la Libarom anual suma de 1.290.000 de lei şi de la Mike Trading, în cursul anului 2009, 1.718.200 de lei. Şi tot în 2009, aceleiaşi firme Energy Holding i-a virat suma de 6.214.712 lei.

Redirecţionarea banilor proveniţi din evaziune fiscală către instituţiile de presă aservite regimului Băsescu

Principalele canale media, transformate în ultimii ani în portavocea guvernării Băsescu, au fost principalele beneficiare ale sumelor provenite din economia neagră. Sprijinul necondiţionat acordat la nevoie a fost recompensat în 2011 şi 2012 prin intermediul 2BMedia General Executive SRL.

Astfel, B1 Tv a primit suma de 326.726 de lei în 2012 – 216.990 de lei iar, prin intermediul News Television (Romania), 338.847 de lei în 2010 şi  338.847 de lei în 2011.

Alte tranzacţii au fost realizate către Realitatea Media Together, în 2012 în valoare de 454.822 de lei şi 444.554 de lei şi către Editura Evenimentul şi Capital cu sumele de 727.672 şi 181.248.

Toate aceste tranzacţii au condus la susţinerea unor business-uri în zona mass-media, acestea având scopul să promoveze mesajul, manipulările şi construcţiile imagologice concepute de staff-ul lui Traian Băsescu. Mai departe, jurnaliştii aprigi susţinători ai lui Traian Băsescu sunt motivaţi financiar cu sume probabil provenite din acest circuit al banilor.

Având în vedere toate aceste aspecte, solicităm Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală să facă public traseul tranzacţiilor firmelor 2BMedia General Executive SRL şi a celorlalte firme menţionate în intervalul 2009-2012.

[…] Comparând Parlamentul României cu Parlamentul Republicii de la Weimar, care a favorizat ascensiunea lui Adolf Hitler, şi trimiţând şarje de delaţiuni la Bruxelles, oamenii preşedintelui cred că dreptatea este de partea lor.

Numai că Dreptatea nu a fost niciodată de partea mârlăniei, aroganţei, şantajului, violenţei de limbaj, ipocriziei, minciunilor neruşinate, furtişagului ridicat la nivel de excelenţă şi altor metehne care au caracterizat cei ultimii opt ani de domnie băsistă.

Cei care urlă că înlăturarea idolului lor este ‘lovitură de stat’ sau ‘atac asupra instituţiilor statului’ refuză să vadă cât de găunos este personajul pe care l-au pus pe un piedestal al democraţiei.

Băsescu are de dat răspunsuri despre dispariţia flotei comerciale a României, despre aducerea trenurilor cu mineri în iunie 1990, despre mascarada răpirii jurnaliştilor români în Irak (2005) şi despre punerea ţării pe masa de disecţie a FMI (2009).

Poate mai mult decât orice, el trebuie să răspundă despre ce s-a ales de promisiunile sale de erou al luptei anticorupţie din 2004. Cum se face de caracatiţa roşie, atribuită lui Adrian Năstase, a fost înlocuită de o mai lacomă şi mai neruşinată caracatiţă portocalie? […]

Doar că nu mai este timp de argumente, în aceste ultime zile dintr-un război al nervilor. Este o încleştare nebună care poate fi numai preludiul unui şi mai înverşunat război dacă Băsescu revine în funcţie. Şi n-o mai poate face decât la masa verde.

[…] Toate idealurile măreţe şi principiile generoase au fost scrise după ce au curs valuri de sânge şi s-au adunat stive de capete tăiate. Or, acum nici vorbă de aşa ceva. Românii vor doar să scape de Băsescu, cum au vrut să scape şi de Ceauşescu. Dar nu cu gloanţe, ci cu voturi.

Nici în 1989 nu şi-o fi dorit nimeni din România vărsare de sânge şi asasinarea dictatorului în ziua de Crăciun. Dar au vrut alţii în locul nostru, orchestrând acel proces stalinist. Acum, de ce să ni-l vrea alţii pe Băsescu?

Să fi avut românii şansa de a-l da jos pe Carol al II-lea încă din primăvara anului 1940, poate că acea tragică vară din istoria României ar fi arătat altfel. Poate că încă nu era prea târziu ca pierderile să fi fost mai mici.

Să fi avut şansa de a-l trimite pe Ceauşescu la o blândă puşcărie (ca pe Todor Jivkov) sau într-un autoimpus exil (ca pe Erich Honecker), poate că şi istoria ultimilor 23 de ani ar fi fost mai blândă cu noi.

A-l da pe Băsescu afară de la Cotroceni nu înseamnă că, automat, în locul regimului său fals proslăvit drept unul justiţiar (?!) se va instala un regim injust (?!) controlat de plagiatorul Victor Ponta, cum urlă vuvuzelele portocalii.

Băsescu nu este întruchiparea justiţiei imparţiale, nici garantul democraţiei funcţionale şi nici catalizatorul unei economii prospere. Fără el, poate că ceva-ceva s-ar putea să fie mai bine; dar cu el – sigur nimic nu poate să fie bine.

Cu Băsescu – rămânem în buzunarul Germaniei, iar birul către Marele Licurici va creşte, căci va trebui să pluseze pentru a cumpăra bunăvoinţa Unchiului Sam, care pare (oricum, să nu ne luăm după aparenţe!) gata să-l lase din braţe. […]

Legaturi:


Categorii

Alegeri in Romania, Articolele saptamanii, NEWS (STIRILE ZILEI), Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete, Stelian Tanase, Tradarea intelectualilor, Tradatori si lichele

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “BOICOTUL, DIKTATUL SI DECONTUL/ Adevarata fata a “anticomunistului” Basescu: MOSTENITORUL SECURITATII SI RETEAUA SUBTERANA DE ALIMENTARE A PROPAGANDEI (Articolele saptamanii dinaintea REFERENDUMULUI)

  1. http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12886846-zegrean-pregateste-castige-referendumul.htm

    Comisia europeana si Ambasada S.U.A. au indicat in urma cu cateva saptamani o “linie rosie” dincolo de care evenimentele din Romania ar fi considerate o deviere inacceptabila si cauzatoare de consecinte concrete in plan extern de la principiile statului de drept: respectarea hotararilor Curtii Constitutionale, scrie joness, pe blogul La coltu’ strazii.

    Ambasadorul american si-a argumentat elegant pozitia:

    “We have had unfortunate experience in the United States with “court packing” when President Roosevelt tried to change the composition of our Supreme Court when he became unhappy with some of its decisions. These acts were universally condemned. It was a dark day in an otherwise great presidency and it will be a dark day in Romanian history if the same comes to pass here”.

    Intr-adevar, intr-un stat de drept relativ departe de perfectiunea teoretica, respectarea Constitutiei si a deciziilor Curtii Constitutionale pare a fi un criteriu cat se poate de rezonabil pentru a diferentia problemele conjuncturale de tendintele cu adevarat periculoase.

    Nu vom stii niciodata ce s-ar fi intamplat daca Ponta ar fi ales sa mearga pana in panzele albe si ar fi ignorat avertismentele. Ar fi urmat sanctiuni externe? Sau doar s-ar fi declansat niste proceduri ce nu s-ar fi incheiat niciodata cu rezultate concrete, iar retorica s-ar fi calmat odata cu trecerea timpului? Cert este ca Ponta s-a speriat si a dat inapoi.

    Ce stim este ca aceste pozitionari externe au pus un “silver bullet” in mana judecatorilor Curtii Constitutionale condusi de onorabilul Augustin Zegrean, a carui biografie o puteti citi pe Wikipedia. Este relevanta pentru orice om cu mintea limpede: un jurist submediocru, trasformat in politruc FSN si apoi PD, om de incredere al partidului in diverse institutii parlamentare, cu obisnuitele accente nationalist-ortodoxe, nominalizat in cele din urma de presedintele Traian Basescu pentru a ii reprezenta interesele in CCR si ales sef al Curtii dupa ce votul a fost repetat pana a iesit “asa cum trebuie”…

    Acesta este conducatorul institutiei alese de comunitatea internationala drept linie de netrecut in tentativa Romaniei de a pretinde ca este un stat de drept.

    Ce a inteles domnul Zegrean din aceasta situatie era previzibil pentru orice om nascut si crescut pe plaiurile mioritice: o ocazie de a isi demonstra fidelitatea si recunostinta pentru conducatorul partidului ce i-a permis ca din jurist la Electrica sa ajunga cel mai important (si probabil si cel mai bine platit) judecator din Romania. Am citit zilele acestea mai multe articole despre legislatia privind referendumul in diverse tari din Europa, am vazut si niste harti, mai mult sau mai putin manipulatoare. Sper ca nu sunt prea multi cei ce cred sincer ca domnul Zegrean si colegii sai au studiat cu atentie Constitutia (ce oricum nu spune nimic) si alte surse din literatura de specialitate si dupa o atenta si profunda deliberare au hotarat ca pragul de 50%+1 este absolut necesar pentru ca rezultatul referendumului sa poata fi validat in conditii constitutionale. Sau daca sunt, ii invidiez sincer pentru capacitatea de a trai in lumea lor virtuala, dar mai buna.

    Nu, domnul Zegrean si-a ajutat seful, dupa principiul local “o mana spala pe alta”. Poate ca pe termen lung pozitia ferma a comunitatii internationale fata de independenta CCR va avea efecte pozitive asupra evolutiei statului de drept in Romania. Sau macar, pe termen scurt, poate a evitat inscrierea pe o traiectorie nedemocratica greu de oprit ulterior. Cred sincer ca intentiile lor au fost ceva mai subtile decat “sa il aparam pe Basescu” (sper sa nu ma pierd si eu acum in vreo lume virtuala mai buna).

    Dar deocamdata actiunea internationala in sprijinul echipei pastorite de domnul Zegrean, in conditiile previzibilului boicot al suporterilor lui Traian Basescu, are un efect sigur: conditia de validare a referendumului devine practic cea din legea inventata de PDL pentru a face imposibila demiterea presedintelui: 50%+1 voturi in favoarea demiterii! Distractiv este ca abia aseara partizanii demiterii par a fi constientizat situatia, prin vocea lui Crin Antonescu:

    “Noi suntem, de fapt, in practica, impinsi catre legea pe care au facut-o pedelistii si nu s-a mai suparat nimeni din Europa. Aceea absurda in care ai nevoie de 9 milioane de DA-uri.”

    Aceasta situatie spune mult despre calitatea politicienilor si consultantilor implicati in “marea batalie”.

    In zilele acestea am citit multe sondaje si calcule sociologice ce incearca sa anticipeze prezenta la vot. Sunt diferente destul de mari intre ele, dar coincid in a spune ca o prezenta de 50%+1 este aproape imposibila in conditiile in care suporterii lui Traian Basescu boicoteaza referendumul. Si discursurile liderilor USL par a pregati deja lupta retorica de dupa intoarcerea lui Basescu la Cotroceni, in pofida a 5-7 milioane de voturi pentru demitere.

    Practic, domnul Zegrean si colegii sai au castigat referendumul pentru Traian Basescu. In aceste conditii, retorica infierbantata despre motivatia votului sau a absentei, despre incalcari grave ale Constitutiei, subordonarea justitiei, vile din Primaverii, stenograme PNL, proiectele nereusite ale lui Basescu si cele banuit-inspaimantatoare ale lui Antonescu, stat de drept, “cum ne priveste Europa” s.a.m.d mi se par cel putin inutile, ca sa nu spun mai mult.

    Nu, povestea este din pacate simpla si lipsita de maretie: comunitatea externa a ales sa apere o institutie considerata pe drept cuvant esentiala in statul de drept, iar persoanele (romanashi “de-ai nostri”) ce o compun au ales sa foloseasca acest scut pentru a isi rasplati pila ce i-a pus in aceasta pozitie puternica si rentabila. Cam asta e toata povestea referendumului.

  2. Consider o mare lucrare de la Dumnezeu, as indrazni spune chiar o imensa bunavointa, ca pierzand Basescu tronul, Romania sa ramana intreaga.

    Noi nu putem patrunde adancurile intelepciunii divine, care inseamna chiar moartea (nu asa cantam, desi intristati dar deplin incredintati la orice prohod), dar cred ca omenescul, in ceea ce ne priveste, a atins limitele.(poate mai scapa la cantar, dar in esenta s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat)

    Nu am cui spune in imediata-mi vecinatate, dar votul nu e pentru politicieni (chiar daca n-ar fi toti gramada ticalosi) ci pentru a scapa “pe sarac de rusinea de a sta cu mana intinsa”)

  3. @ admin

    Ha, ha, ha!!! Super tare articolul de pe hotnews! In Romania, valorile occidentale, adevaratele valori occidentale, cat se poate de respectabile altminteri, se materializeaza in personaje grotesti precum Traian Basescu. Realitatea asta este: eterna problema a Romaniei este tragicomedia formelor fara fond. Aceeasi poveste ca si in Rusia lui Petru cel Mare. Vom reusi oare candva sa iesim din logica falselor dihotomii, lepadand pacatele neaose si luand din Vest (doar) ceea ce merita sa fie luat? Vom fi vreodata capabili de o modernizare critica si creativa, una care sa nu ne mutileze, una prin care sa ramanem noi insine? Cert este ca, scapand de Basescu, ramanem cu o democratie reprezentativa, asa deficitara cum e, dar pe care, cu mult efort, o putem imbunatati in timp – eventual, asa cum bine subliniati ieri, in sensul accentuarii dimensiunii participative. Va fi un drum lung, anevoios si intortocheat catre o Romanie normala, o Romanie in care nu mai suntem impinsi de la spate catre orizontul falselor alegeri. O Romanie in care nu mai suntem pusi sa alegem intre tarele Rasaritului si cele ale Apusului. Nu e deloc clar daca vom ajunge la destinatie sau nu. Pe de alta parte, este clar ca legitimarea lui Basescu inseamna suspendarea de facto a democratiei si legitimarea, catastrofala, a despotismului luminat: sistemul care imbina cele mai sinsitre aspecte ale Occidentului cu cele mai sinistre aspecte ale Orientului. Si, in mod paradoxal, in ciuda celor afirmate de intelighentia basista reunita in jurul despotului luminat, tocmai aceasta solutie ne va indeparta de Occidentul real: nu cel instrumentat in mod reductionist de sinecuristii lui Basescu, ci Occidentul real, acela care este complex, complicat si, nu in ultimul rand, tragic. In fine, ca si in 1990, vocea spontana si de bun simt a poporului va fi redusa la tacere prn diversiuni, dezinformari, invocarea unor pericole mai mult sau mai putin imaginare, s.a.m.d. Atunci de frica “mosierilor”, acum de frica “comunistilor”. Intrebarea care s-a pus si atunci si acum este urmatoarea: avem curajul sa fim liberi? Refuzam falsele dihotomii si termenii in care suntem pusi sa alegem de catre elita? Sau ne lasam in continuare manati de la spate, pe principiul raului celui mai mic, pe calea care sfarseste inevitabil cu cel mai mare rau, cu sinteza sinistra dintre ce au unii mai rau si ce au altii mai rau?

    Un articol foarte frumos aici:

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/tuturor-celor-care-la-referendum-vor-vota-nu-respect-82181.html

  4. S-a ajuns la o lupta de clasa. Dar acum, cand suntem pusi in fata posibilitatii de a iesi din mijlocul acestei lupte si de a fi verticali, curati, “reusim” si ne incapatanam sa ramanem in lupta surda, in vrajba, in pamantesc si la nivel “european”, sa bunem in balanta ceea ce nu e de pus in balanta. Nu reusim sa distingem faptul ca nu suntem pusi sa alegem intre unii si altii, ci intre compromis si demnitate.
    Poate discutia ar trebui sa fie in termenii in care nici o partida nu este profitabila; atunci ce ar trebui facut? Cum ar trebui procedat la referendum?

  5. @Alexandru Racu:

    http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-12889076-traian-basescu-nu-colaborat-niciodata-securitatea.htm

    Dan Diaconescu presedintele PP-DD l-a invitat la OTV pe Traian Basescu. Dan Diaconescu a afirmat ca nu ar fi dorit sa se mai intalneasca cu presedintele suspendat Traian Basescu in conditiile in care acesta l-a arestat dar ca se supune dorintei poporului.

    Acum e si mai si. OTV este postul statului de drept si al valorilor ieuropene. Asteptam cu interes discutii filosofice de mare tinuta morala intre Plesu si Liiceanu la masa lui Dan Diaconescu. Si il asteptam si pe Barroso, de mana cu Reding, sa o caute pe Elodia ca sa fie justitie in Romania!

  6. Ha, ha, ha :)))) Corect :)))))

  7. @exegeticus:

    Pai cred ca noi ne-am pronuntat destul de clar in aceasta privinta.

  8. Daca Basescu ramane la putere, la toamna, USL nu cred ca mai ia 50% (si daca ia tot degeaba), asa ca vom avea guvern PDL+Anexele (MRU si Neamtu), PPDD, UDMR. Pun pariu. Eugenie corporatista cu Eldoia in frunte. Curat balcanic! Curat occidental! Sinteza hegeliana, si sfarsitul istoriei! Cel utin al celei romanesti!

    PS: Uite ce zicea Liiceanu acum cateva zile: “Mărturisesc cu mâna pe inimă că nu ştiu nici până astăzi cine este Elodia şi ce-a făcut ea. Şi asta pentru că n-am întârziat niciodată, zapând, mai mult de câteva se­cunde, pe OTV. Am avut de fiecare dată senzaţia că, rămânând să privesc ecranul tabloid şi titlurile obscene care-l traversau în toate sensurile, aş semăna cu un tip care îşi oferă voluptatea perversă de a-şi face plimbarea zilnică printr-un cartier rău fa­mat. Treptat, în aceşti ultimi ani, am făcut tot ce se putea ca să mă apăr de figurile groteşti care populau ecranele televizoarelor şi care încercau, bătând seară de seară cu pumnii în uşa intimităţii mele, să-mi pă­trundă în casă. M-am apărat cum am putut mai bine de nisipul vorbelor lor, de reaua lor credinţă, de miasmele pe care furtunile pornite din le mânau înspre mine”.http://epochtimes-romania.com/news/despre-patria-mare-apel-al-lui-gabriel-liiceanu—160813

    Pai, din cate se pare, unul din personajele grotesti care bate la usa “intimitatii” (vai, cata tandrete intelectuala!) lui Liiceanu, e chiar Traian Basescu. Partea mai proasta e ca, in ceea ce priveste intimitatea celoralti romani, milioanele de necajiti, Basescu nu mai bate la usa ci intra direct cu toporul. Ca le place sau nu. Cu toporul austeritatii!

  9. @Alexandru Racu:

    …si nu doar al austeritatii, de se va intoarce.

  10. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12884742-andrei-plesu-nu-merg-referendum-nu-vad-niciun-motiv-inlocuiesc-berbec-doua-gaste.htm

    Pe de o parte Plesu ne informeaza ca nu merge la referendum pentru ca nu vrea sa aleaga intre un berbec si doua gaste. Cu toate acestea, continua sa creada in votul obligatoriu. Insa doar atunci cand e vorba de alegeri. Asadar, fiind lipsit de “adeziune intima”, Plesu se poate sustrage de la decizia ce priveste soarta berbecului care i-a fost patron (ca atatea alte lighioane postdecembriste). Dar, in 2009, poporul roman nu avea dreptul sa se sustraga de la fatalitatea alegerii intre o gasca si un berbec. Cand inevitabil legitimezi ori gasca, ori berbecul, carevasazica sistemul, prezenta e obligatorie. Altminteri, daca cumva vine vreodata vorba de taiat berbecul, devine perfect legitim nu doar sa-ti vezi de treburile tale cotidiene, lasandu-i pe altii sa decida pentru tine; dar si sa sabotezi, prin absenta, posibilitatea poporului de a-si decide atat propra soarta, cat si, implicit, soarta berbecului. Noi avem obligatia nu doar de a vota, ci si de a vota cand, cum si cat trebuie – potrivit judecatii lor, bineinteles. In schimb, ei nu au nici o obligatie. Nici macar pe aceea de a fi consecventi cu ei insisi. La rigoare, avem dreptul, dar si obligatia, sa deschidem gura numai atunci cand ne exprimam in conformitate cu cerintele partidului. Frumos model de democratie populara, deprins pe la sedintele UTC din vremea sfintei tinereti transcendentale.

  11. @admin ,

    de cand Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu s-au transformat in avocatii …? Ii stiam cat de cat impartiali , iar acum vad ca apara furibund cauza basista :
    http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2012/07/are-cuvintul-claudiu-tarziu.html

    O fi de vina caldura de zilele astea , au stat prea mult in soare ?

  12. @ fane:

    Da-ne voie sa ne abtinem (cu greu) de la comentarii… Atata doar, la modul general, nu despre cei de la Rost, ci despre oricine mai poate gira si in 2012 pe Traian Basescu, dupa toate FAPTELE traite si declaratiile repetate si arhi-cunoscute din ultimii 2 ani: de data asta nu mai exista scuze, daca ai trait in Romania in ultimii 2 ani jumate macar. Iar prostia devine nu doar pacat de moarte, ci devine pacat strigator la cer, de complicitate la crimele (efective) care vor urma in regimul totalitar pe care il cautioneaza de acum si la distrugerea totala, dezmembrarea si ingroparea definitiva a tarii. Sa se duca sa planga atunci la Europa daca mai au cum, dar sa nu le auzim lamentatiile, cand va ajunge si la ei mana cea lunga si vor fi siliti sa deschida ochii in al 25-lea ceas… Culmea e ca pana si Roncea s-a lamurit si s-a saturat de atata slugarnicie si duplicitate, mai ales de cand in prim-plan au (re)aparut Ungureanu, Macovei, Preda, Liiceanu, Neamtu si toti ghedesistii si iceristii dilematici antiromani care ne reeduca tineretul studios de 22 de ani neintrerupt… Si acesti insi care nu au facut un secret din planurile si slujirile lor ANTIROMANESTI au reaparut tocmai ca sa nu mai avem scuze, fiindca stim foarte bine cine sunt, ce au facut si CUI SLUJESC acesti farisei neintrecuti si “puristi” cu mainile patate de sange si cu umerii tapetati de stele acoperite. Cand deja ghearele si coarnele antihristilor s-au aratat, cand a facut deja primele victime si si-a devoalat PUBLIC agenda criminala si antinationala, nu mai poate nimeni sa spuna ca nu a stiut si ca nu va fi intrebat la Judecata despre aceasta. Stai acasa, bine, atunci stai si taci pe vecie si sa nu mai indraznesti sa te plangi sau sa mai dai lectii mai apoi! Noi am ales constiinta cu riscul pierderii libertatii, altii aleg confortul complicitatii cu PUTEREA si… insomniile tardive.

  13. @ fane: ne napadira LOGICIENII si RINOCERII.

    Eugen Ionesco ~ Rinocerii

    LOGICIANUL (către Domnul Bătrân): Iată, deci, un silogism exemplar. „Pisica are patru labe. Isidore şi Fricot au fiecare câte patru labe. Deci Isidore şi Fricot sînt pisici.”
    DOMNUL BĂTRÂN: Dar şi câinele meu tot patru labe are.
    LOGICIANUL: Atunci e pisică.
    BERENGER (lui Jean): Eu de-abia mai am putere să trăiesc. Cred că nici n-am chef de viaţă.
    DOMNUL BĂTRÂN (către Logician, după ce a reflectat îndelung): Care va să zică, logic, câinele meu e o pisică.
    LOGICIANUL: Logic, da. Insă şi contrariul e la fel de adevărat.
    BERENGER (lui Jean): Mă apasă singurătatea. Ca şi societatea.
    JEAN: Te contrazici. Cine te apasă: solitudinea sau multitudinea? Zici că eşti un gânditor, dar n-ai nici o logică.
    DOMNUL BĂTRÂN (Logicianului): E foarte frumoasă logica.
    LOGICIANUL: Cu condiţia să nu abuzezi de ea.
    BERENGER (lui Jean): E anormal să trăieşti.
    JEAN: Dimpotrivă. Nimic nu e mai natural. Dovada: toată lumea trăieşte.
    BERENGER: Dar morţii sînt mai numeroşi decât viii. Iar numărul morţilor creşte. Viii sînt rari.
    JEAN: Morţii nu există, e cazul s-o spunem!… Ah! Ah! (Râde-n hohote.) Şi morţii te îngreunează? Cum poţi să simţi pe umeri greutatea a ceva care nu există?…
    BERENGER: Mă întreb şi eu dacă exist sau nu!
    JEAN: Dragul meu, nu exişti fiindcă nu gândeşti. Ia gândeşte-te un pic, să vezi cum exişti.
    LOGICIANUL (Domnului Bătrân): Alt silogism: „Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică.”
    DOMNUL BĂTRÂN: Şi are patru labe. Asta aşa-i, pe motanul meu îl cheamă Socrate.
    LOGICIANUL: Păi vezi…

  14. Claudiu Tarziu:”o data ce PDL a fost inlaturat de la putere, Basescu a ramas cu atatea atributii cat sa devina uman”.

    Pai daca-i asa, cine voteaza pentru demiterea presedintelui se cheama ca e adevart crestin. 🙂 Acela se gandeste mai mult decat la binele propriu la mantuirea lui Basescu. Daca cu atributii minime redevine uman, fara atributii se poate chiar sfinti, nu???

  15. http://www.mediafax.ro/politic/constantinescu-catre-barroso-raportul-mcv-contine-exagerari-care-au-afectat-interesele-romaniei-9906638

    Nu îmi este foarte clar care au fost raţiunile intervenţiei în favoarea preşedintelui suspendat, dar dacă acestea provin din dorinţa de a sprijini în noile state membre ale UE şefi de stat docili în faţa unor măsuri luate de Comisia Europenă, chiar dacă ei sunt şantajabili prin actele lor de corupţie sau prin derapajele de la democraţie, mi se pare un lucru grav. La fel de periculoase mi se par şi judecăţile partizane în funcţie de interesele diferitelor grupuri ideologice din Parlamentul European. Nu aceasta este Europa pe care familia şefilor de stat din ultimul deceniu al secolului XX am visat-o. Nu aceasta este Europa pentru care peste 1.000 de români şi-au dat viaţa în lupta cu trupele dictatorului Ceauşescu în decembrie 1989. Nu aceasta este Europa pentru care cetăţenii României au îndurat în timpul mandatului meu de preşedinte cumplite suferinţe pe lângă care privaţiunile actualei crize par minore.

  16. Pingback: Gandurile unui preot ortodox catre Traian Basescu inainte de referendum: “NU NE MAI ARUNCATI INTR-O ALTA NOAPTE NEAGRA! NU VA MAI LUPTATI CU POPORUL ROMAN!” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: PROFETICUL STEINHARDT DESPRE OMUL INDOBITOCIT DE AZI, Europa, recursul ipocrit la scuze: “Stati si va uitati cu totii si nu stiti ce va asteapta!” -
  18. Pingback: RISC DE “RAZBOI CIVIL” IN PIATA UNIVERSITATII DUPA REFERENDUM?/ Ticalosia Europei, dictatul cvorumului, schizofrenia boicotului si DEMNITATEA VOTULUI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: Ce sunt romanii pentru Europa si propagandistii regimului Basescu: ESTICI INFERIORI, PRIMITIVI, NECIVILIZATI/ Romania: cobai pentru o DICTATURA SUSTINUTA DE UE? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: SFARSITUL ROMANIEI, CU “FLACARA” (ANTI)DEMOCRATIEI LA CAPATAI? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: ILIE SERBANESCU DESPRE AMESTECUL DE TIP SOVIETIC AL KOMISARILOR EUROPENI si COMPLICITATEA CU VIKTOR ORBAN si RUSIA (video)/ Fraieri, borfasi, zombi…/ Razboiul lui Basescu impotriva realitatii anunta TEROAREA DE MAINE - Razboi întru Cuvânt - Recoma
  22. Pingback: DE CE IUBIM SMECHERII? Hipnoza minciunii ca mod de a fi al “presedintelui cinstit” care “te face din vorbe” sau… CINE ESTE “LAŞUL”, CARE “CASTIGA LA MASA VERDE”? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: CCR AMANA DECIZIA, invocand CIFRELE FALSE PRIVIND POPULATIA ROMANIEI CU DREPT DE VOT. Basescu ramane suspendat cel putin pana pe 12 septembrie - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: Traian Basescu si revenirea atmosferei anilor bolsevici: TEROARE SI TUPEU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  25. Pingback: ADIO, SUVERANITATE, ADIO LEGE, ADIO ROMANIA! Bun gasit teroare, absurd, dictatura! CCR se executa: BASESCU REVINE LA COTROCENI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: INTRAREA IN NOAPTEA RAZBUNARII (I) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: Ilie Serbanescu: STAPANUL SI-A DAT ARAMA PE FATA!/ Neoiobagismul “corporate”/ CANTECUL DE LEBADA AL ROMANIEI? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  28. Pingback: REFERENDUM INVALIDAT DE CCR CU 6-3, BASESCU SE INTOARCE LA COTROCENI GRATIE CEDARII ASPAZIEI COJOCARU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: 21 august: 44 ani de la INVADAREA CEHOSLOVACIEI DE URSS si momentul istoric in care se CONFIRMA STATUTUL DE PERIFERIE A LAGARULUI EURO-ATLANTIC AL ROMANIEI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  30. Pingback: Germania aplauda decizia CCR si sare in apararea democratiei si a cetatenilor romani, INTERVENIND PENTRU DREPTUL POPORULUI DE A I SE ANULA VOTUL SI DE A-L AVEA PRESEDINTE ETERN PE BASESCU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  31. Pingback: “Ce vreti, sa se condamne ei intre ei?!… Tot EI conduc si acum!” TEMA CONDAMNARII TORTIONARILOR – O MANIPULARE/ Povestea dramatica a familiei Zoei Radulescu, fiica lui GOGU PUIU, EROUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE DIN DOBROGEA (si vid
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare