Rogozin va propune un nou PLAN DE FEDERALIZARE A MOLDOVEI?/ Cu realism despre relatia Romania-Rusia si ILUZIA SOLUTIEI EUROPENE

14-11-2012 9 minute Sublinieri

Un nou plan de “federalizare” ar putea să fie propus Republicii Moldova de către vicepremierul rus Dmitri Rogozin, plan care ar urma să ia doar Chişinăul prin surprindere, dar nu şi Tiraspolul, cu care documentul s-ar fi discutat deja, potrivit site-ului epresa.md, relatează ProTV Chişinău, scrie Mediafax. Dmitri Rogozin urmează să prezinte aceste propuneri la 16 noiembrie, în cadrul unei vizite la Chişinău, unde va participa la o şedinţă a Comisiei Economice Interguvernamentale moldoveano-ruse.

Propunerile lui Rogozin sunt similare “Planului Kozak” şi respectă declaraţiile Kremlinului, potrivit căruia este necesar ca regiunea separatistă moldoveană Transnistria să obţină un statut special în cadrul Republicii Moldova.

Potrivit unui document citat de site, statul “reîntregit” va avea un Parlament unicameral cu o “cotă” de 20% oferită regiunii transnistrene. Totodată Tiraspolului îi va reveni o funcţie de vicepremier în cadrul Guvernului de la Chişinău. În plus, Transnistria va dispune de Parlament şi Guvern propriu, iar “rubla transnistreană” urmează să fie utilizată în paralel cu leul moldovenesc, pe o perioadă de tranziţie de unu-doi ani. De asemenea, armata va fi comună, iar Chişinăul se angajează să menţină un “statut de neutralitate”.

Propunerile lui Rogozin intervin după nouă ani de la “Memorandumul Kozak“, lansat de un alt emisar al Kremlinului, Dmitri Kozak.

Documentul a fost parafat de către preşedintele moldovean din perioada respectivă, Vladimir Voronin, şi liderul separatist transnistrean Igor Smirnov. Însă “Planul Kozak” a fost respins de către Voronin ca urmare a unor presiuni occidentale, în special din partea Statelor Unite.

După ce a lansat informația privind planurile de federalizare cu care vine Rogozin la Chișinău, un post de televiziune din R. Moldova îi întreabă pe oficiali ce părere au despre informațiile „apărute în presă”.

Ambasadorul UE în Moldova, Dirk Schuebel, dar și președintele Parlamentului, Marian Lupu, au declarat că aceste informații pot fi calificate doar ca zvonuri.  ”Aș fi foarte atent cu așa numitele planuri de federalizare. Nu ar trebui să acordăm atenție multă acestor zvonuri. Vizita dl Rogozin trebuie urmărită atent, așteptăm să vedem ce va spune”, a spus scurt Dirk Schuebel azi în timpul unei conferințe de presă.

De cealaltă parte, speakerul Parlamentului, Marian Lupu, a menționat că aceste informații nu fac parte din „sfera informațiilor serioase”. „Am auzit în presă că s-au vehiculat astfel de idei, dar nici pe departe nu sunt sigur că ele fac parte din zona informaţiilor serioase. Haideţi să aşteptăm, să vedem care vor fi conţinutul acestor discuţii şi vom putea să judecăm aceste situaţii pe baza unor fapte concrete, argumente şi nu doar pe baza unor infomaţii destul de vagi”, a conchis sursa.

UNIMEDIA precizează că Dmitri Rogozin urmează să viziteze Chișinăul la sfârșitul acestei săptămâni. Un post de televiziune din Moldova anunță că el ar veni cu propuneri și planuri de federalizare a R. Moldova.

Acum probabil că doar ironii şi contre. Privind retrospectiv, există o lungă istorie de neîncredere şi chiar ostilitate între “ursul” eurasiatic şi actorul est-european de talie mijlocie numit România. Poate că singura epocă de prietenie între cele două ţări a fost cea în care cărturarul Dimitie Cantemir a jucat cartea alianţei Moldovei cu ţarul Petru cel Mare spre a înlătura jugul otoman. Prietenia şi încrederea manifestate de România în anii Primului Război Mondial, când a transportat în grabă tezaurul naţional (circa 94 de tone de aur sub diverse forme plus alte bunuri culturale istorice) în patria ţarilor – din teama de a nu cădea pe mâna Puterilor Centrale – a fost „răsplătită” de guvernul comunist instalat în 1917 prin confiscarea acestuia, invocându-se „răpirea” Basarabiei ca argument. Bine, veţi spune, dar Basarabia nu mai este demult a României, atunci de ce nu? Simplu, pentru că Rusia nu vrea şi nimeni pe lume nu o poate constrânge. Punându-vă imaginar în pielea ruşilor, aţi da înapoi o comoară unui popor mic şi agitat care, în opinia voastră, s-a străduit să vă pună piedică în repetate rânduri sau să vă sfideze şi încă o mai face? Niet!

Dacă România interbelică şi apoi cea socialistă au mai reuşit să recupereze câteva piese monetare din tezaur şi diverse obiecte culturale, actualmente Rusia lui Vladimir Putin nu pare dispusă să ne dea nici măcar un galben înapoi. Asta în ciuda asigurărilor ministrului român de Externe, dl Corlăţean, care sugera recent, într-un discurs ţinut în Aula Academiei, că e posibil să se fi avansat pe calea negocierilor pentru recuperarea tezaurului! Să-l credem? În general, oficialii sovietici şi apoi ruşi au ezitat între argumentul că nu merităm tezaurul fiind un popor „burghez”, că e preţul pentru Basarabia sau că pur şi simplu e de negăsit în tainiţele vistieriei lor. Care vistierie probabil că a înglobat haotic „comorile” multor popoare care au avut „fericirea” istorică să fie călcate de cizma rusească! Recent, Rusia s-a confruntat cu o tentativă de rezoluţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei exact pe problema tezaurului. Amendamentul la raportul privind depus  la A.P. a Consiliului Europei  pe tema înapoierii bunurilor culturale luate samavolnic de statul sovietic/rus a fost respins în luna octombrie deşi fusese susţinut şi de reprezentanţi din Moldova, Ungaria, Cipru şi Lituania. Imediat, preşedintele Dumei din Rusia, Serghei Narîşkin, şi-a anulat deplasarea la APCE, denunţând “rusofobia” organizaţiei. Reprezentantul rus la APCE a dat un răspun ţâfnos României, sugerând că ar trebui să ne luăm gândul…

E clar că momentan nu sunt şanse să obţinem de la ei nici tezaurul şi nici o normalizare reală a relaţiei bilaterale. Dar de ce?

După ce comunismul a devenit capitol în cărţile de istorie, ca şi insăşi URSS, românii au privit cu neîncredere şi teamă ceea ce se întîmpla în noua Rusie, devenită un stat post-imperial. Cînd Boris Elţin a triumfat contra puciştilor din vara anului 1991, exista temerea că un război civil în spaţiul rus urmat de venirea la putere a unui naţionalist iresponsabil va genera un risc de invazie externă, revenind amintirile traumatizante din anii 40′. Ulterior, consolidarea doar temporară a regimului democratic, chiar într-o formă imperfectă, şi a puterii lui Elţin au adus o anumită linişte în spaţiul românesc, cu toate că războiul etno-politic din Transnistria a implicat sprijinul masiv al Rusiei pentru separatiştii rusofoni, contra guvernului de la Chişinău în paralel cu un prea timid ajutor al Bucureştiului pentru fraţii de peste Prut.

Alături de problema tezaurului şi a Pactului sovieto-nazist din 1939, situaţia din Basarabia a funcţionat mereu ca un cuţit în rana relaţiilor româno-ruse, iar domeniul în care s-ar fi putut realiza apropierea – afacerile, sfera economicului – au suferit din cauza lipsei de încredere, a birocraţiei şi a capcanelor pieţei ruse, dominate de oligarhi şi grupuri ale crimei organizate.

După ce Ion Iliescu se zbătuse cu toată energia, din fericire zadarnic, să determine semnarea şi parafarea tratatului dintre URSS şi România în 1991, tentativele ulterioare de a semna un tratat de bază ruso-român au mers în gol, până în anul 2003, când premierul Adrian Năstase a călătorit la Moscova şi i-a convins pe ruşi să semneze tratatul.

Tratatul din 2003 în  art. 3 menţionează dreptul statelor de a-şi alege sau de a-şi schimba liber aranjamentele de securitate, inclusiv tratatele de alianţã, cu alte cuvinte Rusia recunoştea demersul României de a se integra structurilor europene şi euro-atlantice ca fiind un drept suveran al statului.

Într-o anexă se condamnă şi pactul sovieto-nazist, nicidecum în cuprinsul tratatului, concomitent cu participarea României la Doilea Război Mondial.[1] Acest lucru nu a eliminat mai deloc suspiciunile reciproce şi reproşurile ulterioare. Aşadar, credem că lecţiile istoriei s-au întipărit în mentalul colectiv românesc sub forma constatării cinice că doar momentele de dezastru şi slăbiciune ale Rusiei au fost benefice României: înfrîngerile Rusiei în Războiul Crimeei (1853-1856), în Primul Război Mondial (1914-1918), apoi descompunerea URSS şi afundarea în marasm socio-economic şi demografic a Rusiei lui Boris Eltsin… Atunci nu putem, nu-i aşa, decât să regretăm că Vladimir Putin a construit o Rusie autoritaristă, condusă piramidal (expresia « verticala puterii » descrie bine fenomenul) şi puternică economic. O super-putere energetică care ne poate scumpi oricât preţul la gazele naturale de import fără să se teamă de represalii nici măcar din partea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în care e de curând membră… Iar România nu este Polonia ca să fie anunţată că va beneficia de tăieri ale preţurilor la gaze. De fapt nu e grav că Rusia e bogată şi mai stabilă intern, ori lacomă de arginţi ci că e nedemocratică şi condusă după un set de valori străine celor occidentale de către un lider despotic care visează doar la fosta glorie imperială. Şi care îi respectă doar pe cei puternici sau prea periculoşi… [Si totusi polonezii nu sunt nici periculosi si nici prea din cale afara de puternici. In plus, o Rusie democratica nu inseamna o Rusie fara interese. Este doar o afirmatie ideologica, de fapt propagandistica – nota razbointrucuvant]. 

Invers, la rândul lor ruşii ne percep ca popor mic, agresiv şi revizionist, iar ceea ce ei numesc « cultul » lui Ion Antonescu, participarea la război de partea Germaniei naziste contra patriei comunismului (dar şi a ruşilor) sunt văzute ca fapte abominabile şi impardonabile. În ultimii ani, mai mulţi oficiali din Rusia l-au acuzat pe preşedintele român T. Băsescu că e un admirator al lui Ion Antonescu, un filo-fascist. Aşadar punâdu-ne iar în pielea rusului comun, pretinsul cult pentru Antonescu este o adevărată blasfemie, fiind vorba de popor care şi acum cu un ochi plânge şi cu unul râde când îşi aminteşte de imensele jertfe din a doua conflagraţie mondială : peste 27 milioane de victime a dat neamul rusesc! O mică paranteză : dacă Machiavelli ar trăi încă, probabil ar spune că Hitler fie nu trebuia să omoare nici un rus, fie, din contră, pe toţi. Aşa nu a făcut decât să zgândărească viesparul…Cât despre Ion Antonescu, cred că a avut de ales între a se asocia unui gangster mare şi rău contra altuia la fel. Faţă de asemenea bandiţi, loialitatea e o tactică sinucigaşă. A realizat asta prea târziu şi a plătit cu viaţa.

În acest punct, miturile politice şi simbolistica naţională română şi rusă merg în sensuri contrare, probabil ireconciliabile! Ruşii văd ceea ce ei numesc « Marele război de eliberare » ca fiind o epopee glorioasă şi tragică, martirizarea poporului lor urmată de o revanşă istorică, bine-meritată, care a salvat poporul de la dispariţia istorică. Ceea ce e desigur real, pentru că Hitler urmărea, se ştie, eliminarea elementului slav din zonele agrare ale URSS şi popularea cu coloni germani, cu neamuri « ariene ». Un contemporan al finalului de război spunea că acest conflict a fost « cea mai înfiorătoare dar şi cea mai plină de mândrie amintire a poporului rus ».[2]În mod sfidător, desigur din punctul lor de vedere, noi românii îi declarăm pe conducătorii sovietici (şi implicit pe cei ruşi) « acoliţii » germanilor în decuparea ilegală şi imorală a hărţii Europei Central-Estice, prin clauza secretă a Pacului de neagresiune sovieto-german din 1939. Şi avem la rândul nostru dreptate! Upsss, iată un cerc vicios.

Pe de altă parte, aşa cum remarca Emil Hurezeanu, Rusia îl percepe oricum pe Traian Băsescu ca pe un « atlantist periculos », un pion al americanilor în zonă.[3] Poate fi cineva în acelaşi timp filo-fascist şi pro-american? Răspunsul e clar dar pentru Moscova contează să aibă o naraţiune pe care să o poată « vinde » în interior poporului. Nici posibila venire la putere a USL prin alegerile din luna decembrie nu cred că ar produce un avans semnificativ în normalizarea relaţiilor ruso-române. Cel mult am primi nişte « fărâmituri » de la ospăţul « ţarului » Vladimir. Mă tem că doar nişte concesii economice majore din partea României ar schimba ceva. Dar cu ce preţ? [Aceste concesii economice nu ar putea veni insa decat cu “dezlegare” de la “partenerii” euro-atlantici. Lucru care este, de altfel, din ce in ce mai probabil, caci lipsa evidenta de implicare economica pozitiva a acestor “partenerilor”, care nu au adus nimic investitional in tara, ci doar jefuiesc si se comporta ca ultimii spoliatori. Spre comparatie, in Georgia cu totul lipsita de resurse si condusa de un atlantist la fel de penibil ca al nostru, americanii chiar au “bagat” bani. Nu au extorcat! – nota razbointrucuvant]. 

Instalarea în viitorul apropiat a unor elemente de scut antirachetă american la Deveselu este şi ea criticată de factorii de decizie de la Moscova, care nu cred în asigurările Washingtonlui cum că scutul e contra Iranului şi e pur defensiv. Chiar acum câteva zile ambasadorul rus la Bucureşti, Oleg Malghinov, ne sugera că această opţiune a României va dăuna relaţiilor cu ţara sa, deşi recunoşrtea că România este un actor secundar în ecuaţia descurajării nucleare bazate pe scut.

În schimb an de an izbucnesc scandaluri de spionaj în care esteimplicat şi personal diplomatic. Dacă în 2010 a fost arestat diplomatul nostru Gabriel Grecu (nerespectându-i-se imunitatea diplomatică) care chipurile colecta materiale secrete militare într-un…supermarket, acum de curând a fost reţinut la Otopeni  un rus care dorea să plece având asupra sa diverse documente şi hărţi geologice privind zăcăminte de cupru şi metale rare din România ! Hopaa, mi-am zis, iată că încă suntem interesanţi pentru Rusia deşi nimeni de la Moscova nu ne zice direct. Bun, aşadar ce avem? Un cocktail cam toxic format din tezaur, mareşal, scut şi spioni, resurse plus topping-ul dens de neîncredere şi teamă.

Ce ar fi de făcut? Nu ne putem reconcilia prin sesiuni comune de istorie diplomatică ce ar putea « elucida » adevărul pentru ambele părţi, nici prin mari gesturi de prietenie şi deschidere deoarece nimeni nu e dispus să facă primul pas. Nu avem şansa să facem precum Polonia un comitet de reconciliere istorică deoarece Moscova nu are nici un interes să ne trateze ca partener egal şi să ne respecte suferinţele. Comisia mixtă de istorici care « cercetează » soarta tezaurului nu va reuşi să afle nimic deoarece partea rusă ştie cum să păstreze ceaţa totală asupra subiectului. Nici nu putem visa să avem manuale comune de istorie, care să ne împace la nivelul tineretului, precum Franţa şi Germania. Desigur, exagerând, poate ar fi mai bine ca tinerii noştri şi ai lor să nu mai înveţe istoria secolului XX, pur şi simplu să sară peste acest secol sângeros, direct la timpul prezent. Însă aşa ceva nu este posibil şi nici corect moralmente. Viitorul relaţiilor bilaterale pare împietrit într-o stare de inerţie care convine mai mult părţii ruse. Puţin le pasă decidenţilor moscoviţi, în frunte cu « tartorul » suprem, V. Putin, de grijile şi interesele României. Cine crede altfel e naiv sau intoxicat de propagandă.

Oare deplasarea puterii americane spre Asia-Pacific şi ascensiunea Chinei ca principal rival sistemic al SUA vor modifica totuşi cândva atitudinea Rusiei? Cred că numai când UE va deveni partener de securitate indispensabil pentru Moscova şi numai cu condiţia să devină un actor unitar de politică externă, nu o colecţie de state cu interese diplomatice separate. Atunci Rusia va înţelege, poate, că trebuie să trataze cu egală grijă interesele tuturor statelor din componenţa UE. Nu din politeţe sau de drag ci ca să nu fie lăsată să cadă cu capul înainte în cazanul cu smoală chinezească, încălzit la foc american. Amin ! […]

Nota noastra:

Descrierea relatiilor dintre Rusia si Romania de mai sus este destul de realista, dar partiala. Concluzia, in schimb, este foarte nerealista. Astfel, autorul crede ca daca Uniunea Europeana devine unitara in politica sa externa, atunci Rusia va fi obligata sa ne respecte mai mult, fiind cumva imboldita si de amenintarea geopolitica a Chinei. Dar rationamentul este urmatorul: cu cat integrarea europeana va fi mai completa, cu atat Romania va fi mai bine in relatia cu Rusia.

Noi consideram ca rationamentul este fals si contrazis de realitate. Statutul nostru intr-o Uniune Europeana este din ce in ce mai jalnic cu toate ca integrarea acesteia e tot mai mare, prefigurandu-se chiar si Statele Unite ale Europei, adica lipsa suveranitatilor nationale. La rigoare, ducand rationamentul pana la capat, este ca si cum am spune ca Romania va fi respectata de Rusia atunci cand va inceta sa mai fie stat national si suveran! Pai… da, caci atunci Rusia chiar nici nu va mai avea vreun motiv sa se impiedice de o tara care nu mai exista.

O evaluare realista a impactului pozitiv adus de integrarea UE asupra politicii externe a Romaniei ar trebui sa se bazeze pe factualitati, pe ceva probe. Exista asa ceva?

Pe de o parte, apartenenta la UE nu ne-a folosit nici macar sa ne rezolvam problemele cu vecinii, de pilda cu minoritatea din Serbia, nu ne ajuta in fata revendicarilor tot mai agresive ale Ungariei, atunci cum ne va ajuta cu o putere ca Rusia? In raport cu Ucraina, avem vreun avantaj care sa decurga din apartenenta la UE?

Pe de alta parte, Uniunea Europeana este dominata de Germania. Si uite asa ne intoarcem de unde am plecat: de la pactul sovieto-german dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Oricat de integrata va fi UE, noi vom depinde de relatia pe care o vor avea Berlinul si Moscova, in realitate. Si vedem astazi ca tot mai multi vorbesc despre o complicitate intre Rusia si Germania in ceea ce priveste impartirea unor sfere geopolitice de interes, noi fiind, vorba cuiva, parte a meniului si nu parte la masa negocierilor.

Asta in ceea ce priveste concluzia. Partialitatea analizei vine din faptul ca doar Rusia e analizata in termenii unui imperiu. Dar nici structurile de care apartinem nu sunt altceva decat prelungiri institutionale ale unui alt imperiu hegemonic – SUA. Abia cand avem acest tablou complet al imperiilor, marilor puteri si concurentelor geopolitice putem intelege in ce context se desfasoara relatia noastra cu Rusia, altfel destul de corect descrisa mai sus.

Legaturi:

***


Categorii

1. DIVERSE, Basarabia, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Rusia, Scutul antiracheta (Deveselu), Transnistria, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Rogozin va propune un nou PLAN DE FEDERALIZARE A MOLDOVEI?/ Cu realism despre relatia Romania-Rusia si ILUZIA SOLUTIEI EUROPENE

  1. Pingback: Republica Moldova fata cu “REVIZORUL” ROGOZIN. Agenda “discutiilor”: consulate rusesti la TIRASPOL si BALTI si POLITICA ENERGETICA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  2. Pingback: Ambasadorul Rusiei a fost chemat de TITUS CORLATEAN la "O DISCUTIE" dupa ce a afirmat ca SCUTUL de la DEVESELU poate deveni o TINTA pentru Moscova - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: update - Risc de razboi in TRANSNISTRIA? Ideologul Eurasiei, Al. Dughin: RUSIA VA FOLOSI FORTA DACA NATO VINE IN MOLDOVA - Război întru Cuvânt
  4. Pingback: RESURECTIA IMPERIULUI RUS? Dan Dungaciu despre discursul lui Putin asupra STARII NATIUNII. Despre discursul conservator al liderului rus, presiunile ce vor fi exercitate asupra Rep. Moldova si parteneriatul cu Germania - Recomandari
  5. Pingback: RESURECTIA IMPERIULUI RUS? Dan Dungaciu despre temele discursului lui Putin asupra STARII NATIUNII: conservatorismul liderului rus, presiunile ce vor fi exercitate asupra Moldovei si parteneriatul cu Germania - Recomandari
  6. Pingback: UPDATE – risc de tulburari sociale/ ALEGERI IN MOLDOVA. INTRE RUSIA SI EUROPA. Un partid pro-rus, EXCLUS din cursa electorala/ Putin i-ar fi cerut lui Porosenko RECUNOASTEREA REGIMURILOR SEPARATISTE - Recomandari
  7. Pingback: Eveniment grav: PUTIN A DARUIT PRESEDINTELUI PRO-RUS IGOR DODON HARTA MOLDOVEI MARI. Presedintele rus a insistat pentru reluarea planului de FEDERALIZARE a MOLDOVEI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare