Cand Rusia ne da dovezi de “fratietate ortodoxa”: CHESTIUNEA TEZAURULUI ROMANIEI [VIDEO cu istoricul Florin Constantiniu, AUDIO cu Dan Dungaciu]

• Mediafax: Amendament privind returnarea tezaurului din Rusia, depus de parlamentarii români la APCE

Trei parlamentari români din delegaţia României la APCE – Viorel Badea, Cezar Preda şi Tudor Panţîru, au depus un amendament privind returnarea de către Federaţia Rusă a tezaurului României, evacuat în 1917, în timpul Primului Război Mondial.

Amendamentul a fost depus la raportul privind îndeplinirea de către Moscova a obligaţiilor asumate către Consiliul Europei, realizat de coraportorii APCE pentru Rusia, György Frunda şi Andreas Gross, raport care va fi adoptat marţi după-amiază, la Strasbourg, de plenul APCE.

Senatorul PDL Viorel Badea a precizat, pentru MEDIAFAX, că amendamentul este motivat de “evoluţia prea puţin satisfăcătoare a negocierilor româno-ruse cu privire la tezaurul României depozitat la Moscova”. Potrivit acestuia, autorităţile ruse au refuzat dialogul legat de ultimul raport APCE referitor la Rusia, elaborat în 2004, prin care se făcea trimitere la necesitatea returnării către România a stocului metalic al BNR.

În textul amendamentului consemnat şi de deputaţi APCE din Ungaria, Cipru, Lituania şi Republica Moldova se menţionează că evacuarea din 1917 a fost făcută “în baza unui agrement bilateral între autorităţile României şi Rusiei, atunci când cele două ţări erau aliate şi guvernul Rusiei garanta securitatea transportului, siguranţa depozitului, precum şi returnarea către România a acestui tezaur”.

“Restituirea ar trebui să înceapă cu cantitatea de aur a BNR care consistă în 93,4 tone în monede şi lingouri pentru care România a transmis şi în 2004 către Federaţia Rusă, pentru documentare, inventarii şi documente în acest sens”, se menţionează în amendament, potrivit senatorului PDL.

El a arătat că depunerea acestui amendament este “coordonată cu MAE român” şi este exclus să afecteze relaţia bilaterală.

“Avem pe agendă bilaterală cu Rusia acest subiect de foarte multă vreme, nu îi punem în faţa faptului împlinit, nu venim cu o chestiune care să arunce în aer relaţia bilaterală”, a subliniat Badea.

De asemenea, parlamentarul democrat-liberal a arătat că sunt şanse să fie adoptat amendamentul menţionat, arătând că în cazul respingerii acestuia mai este depus şi unul general prin care APCE recomandă Rusiei “îşi respecte angajamentele prin care s-a obligat să returneze bunurile culturale aparţinând altor state membre” ale Consiliul Europei.

“Una dintre aceste formule va trece sigur. Rezolvarea într-un interval de timp rezvonabil a returnării acestor bunuri constituie şi o datorie morală a Rusiei asumată la momentul aderării la APCE”, a arătat Badea.

Potrivit acestuia, problema tezaurului nu mai poate fi blocată de autorităţile Rusiei. “Rusia democrată de astăzi nu ar trebui să funcţioneze pe baza moştenirii ţariste şi bolşevice şi greşelilor care s-au făcut atunci. Nu trebuie să uităm şi opinia unora dintre politicienii progresişti din Rusia care îşi doresc să reglementeze în mod corect problema returnării bunurilor culturale pentru a elimina suspiciunile la nivelul relaţiilor bilaterale şi a contribui la un climat de cooperare între ţările noastre”, a mai spus Viorel Badea.

Raportul de monitorizare a îndeplinirii de către Rusia a angajamentelor asumate la momentul aderării la Consiliul Europei este unul dintre subiectele cele mai importante ale sesiunii APCE din 1-5 octombrie. Preşedintele Dumei de Stat de la Moscova, Serghei Nariskin, a anunţat săptămâna trecută că renunţă la participarea sa la sesiunea plenară a APCE.

Rapoartele de monitorizare privind statele membre ale Consiliului Europei trebuie elaborate de APCE la interval de doi ani, însă în cazul Rusiei intervalul a depăşit şapte ani.

• RFI: Intervenţii “aproape riscante” pentru recuperarea Tezaurului

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a cerut marţi Rusiei, printr-o rezoluţie, să continue negocierile bilaterale cu România pentru returnarea Tezaurului. Totuşi, un alt amendament depus de deputatul român la APCE Viorel Badea a fost respins. Este amendamentul prin care se cerea, concret, ca “restituirea să înceapă cu cantitatea de aur a BNR, care consistă în 93,4 tone în monede şi lingouri“.

Chiar dacă aducerea în discuţie a unor chestiuni concrete legate de Tezaurul României din Rusia este riscantă, rezoluţia ar putea fi folosită de autorităţile de la Bucureşti, spune la RFI Dan Dungaciu. Eliza Frâncu a discutat cu directorul Institutului de Relaţii Internaţionale al Academiei Române despre cauzele şi eventualele consecinţe ale rezoluţiei adoptate de APCE.

• Realitatea.net: Dungaciu: Moscova NU vrea să deschidă relaţia cu România

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, vorbeşte într-un interviu pentru NewsIn despre relaţia româno-rusă şi despre posibilitatea recuperării tezaurului.

Reporter: Subiectul tezaurului românesc a ajuns şi la Consiliul Europei, este aceasta o abordare corectă a acestui diferend?

Dan Dungaciu: Ce s-a întâmplat acum apropo de tezaur sigur că e lansarea unei teme în spaţiul public, ceea ce poate fi pozitiv, însă lansarea acestei teme într-o asemenea  formă în spaţiul public poate să fie o problemă în sensul în care dacă primeşti un răspuns negativ rişti să sugerezi că de fapt nu ar mai trebui  să discuţi despre asta. Acolo a fost un risc, din partea celor care au ridicat problema la Consiliul Europei. Problema tezaurului, ca orice problemă punctuală într-o relaţie bilaterală nu se poate rezolva fără clarificarea relaţiei politice între cele două state. Că e vorba de tezaur, de atitudinea faţă de Republica Moldova, sau de relaţiile economice, nimic nu se poate rezolva fără o relaţie politică clarificată. (…) Problema tezaurului este de mult în discuţia celor două comisii rusă, respectiv română, dar care nu se mai întâlnesc de foarte multă vreme şi, ca multe din problemele care grevează agenda bilaterală, este amânată sine die. Federaţia Rusă mai transmite din când în când mesaje cvasi-oficiale, după care problema tezaurului nu mai există. Mesaje în sensul că Federaţia Rusă a plătit destul de mult, că şi-a îndeplinit deja îndatoririle, că tezaurul nu mai poate fi identificat ş.a.m.d. Deci pe de o parte blocaj în discuţia acestei teme, pe de altă parte mesaje semi-oficiale că problema nu e pe agenda sau că nu are sens ca România să o ridice.

Rep: Politicienii, clasa politică ar trebui să abordeze mult mai pragmatic acest subiect, al relaţiei bilaterale?

Dan Dungaciu: Vina pentru acest blocaj nu este a României. Vina este a Federaţiei Ruse, cred eu, care a blocat relaţia şi ulterior sigur că s-a continuat în sensul acesta. Nu e vorba doar de un partener în relaţiile bilaterale. Dacă Federaţia Rusă nu vrea, România poate să facă orice, relaţia nu se va deschide.

Rep: Deci să aşteptăm ca semnalul să vină din partea Rusiei şi atât?

Dan Dungaciu: Trebuie să aşteptăm ca şi Federaţia Rusă să aibă disponibilitate de a asculta semnalele pe care România le va da. Aici este nevoie de doi, în relaţia asta. În acest moment nu văd nicio posibilitate pe termen scurt, pentru că nu văd de ce Federaţia Rusă în acest moment ar deschide o relaţie cu o Românie care este destul de neaşezată. Federaţia Rusă va aştepta alegerile parlamentare şi eventual după aceea îşi va gândi sau regândi strategiile. În niciun caz acum nu este un moment de deschidere politică.

Un guvern USL ar putea să ajute în luarea acestei decizii din partea Rusiei?

Dan Dungaciu: Să nu ne facem foarte multe iluzii. Preţul gazului a fost ridicat pe vremea când preşedinte era Iliescu, nu Băsescu. Moscova nu crede în lacrimi neapărat şi nu crede în culori politice. Dacă va dori să deschidă relaţia, o va face. Dacă nu va dori, nu o va face. Relaţia dintre Polonia şi Federaţia Rusă a fost deschisă pentru că Federaţia a vrut acest lucru, nu doar Polonia. În cazul României, deocamdată Moscova se pare că nu vrea.

Rep: Un sfat pentru noua guvernare, indiferent care va fi aceea, legată de cum ar trebui să abordeze relaţiile bilaterale?

Dan Dungaciu: Relaţia cu Federaţia Rusă înseamnă în primul rând instituţionalizare şi profesionalism. Asta trebuie să facă în primul rând. Adică România ar trebui să facă ceea ce depinde de ea. Nu trebuie să-şi facă iluzii că ea poate face ce depinde de Federaţia Rusă. România, după părerea mea, încă nu are instituţiile constituite şi nu mă refer aici la instituţiile oficiale. Mă refer şi la institute de cercetări. Nu avem un institut care să se ocupe de problema asta nemijlocit, aşa cum au polonezii, cum au ungurii.

Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române a organizat joi Conferinţa Internaţională “Russia and Romania after 20 years: Perceptions, realities, perspectives”. La eveniment au participat experţi români şi ruşi, cadre universitare.

• Incomemagazine: Va restitui Kremlinul Tezaurul Romaniei?

Pe masura ce, pe fondul crizei datoriei din Europa si SUA, aurul se scumpeste vertiginos pe piata mondiala, cresc ambitiile unor tari in legatura cu metalul galben. Astfel, Romania si-a reamintit de Tezaurul sau, incredintat spre pastrare Imperiului rus in decembrie 1916. E adevarat, Bucurestiul nu mai vrea neaparat lingouri de aur si s-a multumi cu o compensatie financiara in valoare de 2 miliarde de euro.

Asa scria, in septembrie anul trecut, Fiodor Lukianov, unul dintre cei mai respectati analisti de politica externa ai Rusiei. Un articol care merita reluat acum, dupa ce APCE a cerut Moscovei sa reia negocierile cu autoritatile romane in vederea restituirii Tezaurului, pentru a cunoaste care este parerea comentatorilor rusi si cum interpreteaza ei aceasta problema. Deci, ce scria Fiodor Lukianov acum un an in articolul sau intitulat „Va restitui Kremlinul Tezaurul Romaniei?”

„In noiembrie 1916, Bucurestiul a decis sa trimita cat mai departe de linia frontului rezervele sale de aur (in total 70 de tone) si bijuteriile regale. A fost aleasa Moscova. Un mare rol in aceasta optiune l-a jucat faptul ca sotia regelui Romaniei, Ferdinand I, regina Maria era ruda cu imparatul Rusiei, Nikolai al II-lea. La acea data, nimeni nu credea in revolutii. De aceea, mutarea aurului nu a intampinat nici un refuz. Zis si facut. In baza unui acord cu Rusia si cu aprobarea ministrului de finante Antonescu, Romania a trimis in decembrie 1916 o intreaga garnitura de tren formata din 17 vagoane cu rezervele de aur ale Bancii Nationale.

Esalonul de aur a ajuns la Moscova exact in zilele in care in Rusia incepea Revolutia din februarie, care a dat jos dinastia Romanov. Tezaurul a fost depus spre pastrare in Palatul armelor din Kremlin. Convingandu-se ca prima livrare s-a derulat fara probleme, romanii au inceput sa pregateasca al doilea transport cu valori. Povestea acestui al doilea tren este un adevarat roman detectiv. Potrivit istoricilor care s-au ocupat de aceasta chestiune si potrivit documentelor de arhiva, pregatirile pentru al doilea esalon s-au intins pana la mijlocul anului 1917. Cu alte cuvinte, totul a inceput sub Nikolai al II-lea si s-a incheiat cand la conducerea Rusiei se afla deja Guvernul provizoriu”, explica Lukianov.

Din documentele oficiale reiese ca spre Moscova au plecat 168 de lazi cu aur si diferite titluri de stat, plus alte 162 de lazi cu arhiva Bancii nationale a Romaniei si alte valori. Se mai aflau, de asemenea, numeroase exponate de muzeu, tablouri semnate de artisti de renume, carti. „Mai exista informatii – iar aici exista cateva versiuni contradictorii – care afirma ca al doilea tren a pornit spre Moscova din Chisinau la inceputul lunii august 1917. Intreaga incarcatura a fost evaluata la cateva miliarde de dolari, la cursul actual. Plecarea a fost anuntata telegrafic, prin mesaj cifrat, adresat Guvernului provizoriu, aflat in bune relatii cu Romania. De aici incepe misterul, cu multe intrebari ramase si azi fara raspuns”, mentioneaza autorul.

Cu o oarecare intarziere, trenul a ajuns, intr-un tarziu, la Moscova, fara insa ca devierea de la graficul orar sa trezeasca suspiciuni: era vreme de razboi, se putea intampla orice. In timpul descarcarii la Moscova, una dintre lazi a cazut si s-a spart pe peronul garii. Cei prezinti au vazut cu stupoare printre stinghii de lemn si ghemotoace de hartie, in locul lingourilor de aur cu stampila Bancii nationale a Romaniei pe peron s-au imprastiat cutii metalice cu conserve de provenienta necunoscuta.

„Unde este aurul?”, a soptit printre dinti emisarul Guvernului provizoriu. Nu i-a raspuns insa nimeni. Necunoscuta ramane inclusiv soarta multora dintre cei care au insotit Tezaurul. Se stie ca la Moscova a fost verificat intreg transportul: absolut toate valorile, adica aurul, tablourile, cartile, titlurile de stat si altele, disparusera fara urma, de parca s-ar fi evaporat de la Chisinau la Moscova. Kerenski a fost imediat informat. Vestea l-a socat, afirma Lukianov, dar apoi l-a insarcinat pe cunoscutului Boris Savinkov, reprezentanti al partidului revolutionarilor si colaborator cu Guvernul provizoriu, sa clarifice lucrurile. In toamna lui 1917 Savinkov ar fi reusit sa afla ca pretioasa incarcatura a disparut inainte ca trenul secret sa paraseasca teritoriul Moldovei, adica inainte de podul de peste Nistru. Daca este asa sau nu, nu se poate afirma cu tarie, dar nu este exclus ca, dupa arestarea lui Savinkov, agentii OGPU sa fi fost foarte interesati sa afle de la acesta rezultatele anchetei sale.

Unii dintre fostii angajati ai NKVD au relatat ca de cautarea Tezaurului Romaniei s-a interesat personal Feliks Dzerjinski, apoi comisarul poporului al NKVD, Genrih Iagoda, care ii raporta direct lui Stalin si, desigur, Lavrenti Beria. Cand in 1940, trupele sovietice au intrat in Nordul Basarabiei, Stalin si-a amintit despre esalonul de aur si chiar a inclus acest dosar printre prioritatile activitatii sale. „Aceste valori trebuie sa apartina poporului moldovean”, a spus, intr-o discutie privata cu Molotov, „conducatorul tuturor celor ce muncesc” [cata generozitate stalinista, demna de rememorat, nu-i asa, in 2011! – nota razbointrucuvant].

Din pacate, nici macar renumitii cekisti ai lui Stalin nu au reusit sa gaseasca urmele tezaurului. Curand dupa aceea a izbucnit al Doilea Razboi mondial si dosarul a fost dat uitarii”, noteaza Lukianov. El mentioneaza ca, spre sfarsitul razboiului, „aliatii occidentali ai Rusiei au refuzat sa discute cu Moscova soarta Tezaurului monarhiei romane. Churchill a declarat ca, ajutandu-l pe Hitler si pe Mussolini, Romania a adus mult rau URSS, astfel ca Stalin este indreptatit sa decida singur aceasta chestiune: „poate el va considera acest aur drept reparatii de razboi din partea Romaniei”.

Tratatul de pace de la Paris, continua autorul articolului, a stabilit suma reparatiilor de razboi ale Romaniei in favoarea URSS la 300 milioane de dolari, ceea ce inseamna 20% din pagubele efective provocate de armata romana de ocupatie. In toamna anului 1948, Moscova a redus cu doua treimi restul platilor (220 de milioane de dolari), pentru ca un an mai tarziu sa le anuleze definitiv. Lukianov scrie ca in perioada 1948-1949 aproape 30 de tone din rezervele de aur ale Romaniei au fost restituite guvernului socialist de la Bucuresti. Adunand cele 12 tone returnate in anii 1930, reiese ca Bucurestiul a primit numai pe timpul guvernarii lui Stalin 42 din cele 70 de tone de aur trimise in Rusia. Restul a fost trecut, fireste, in contul reparatiilor de razboi. … In 1986, Bucurestiul a primit din partea Moscovei inca 10 tone de aur din acelasi Tezaur”, mai precizeaza analistul rus. [iarasi o dovada de generozitate, nu-i asa, din partea Rusiei staliniste, sa fim nu doar iertati de despagubiri, ci chiar sa ni se returneze Tezaurul… Sigur, autorul “uita” sa mentioneze jaful sistematic la care a fost supusa Romania in timpul colonizarii sale sovietice, jaf care a adaugat sutelor de milioane de euro de despabubiri! Lukianov nu face altceva decat sa reia propaganda sovietica pe tema Tezaurului, fara sa se oboseasca macar sa o updateze catusi de putin. Ah… si oare ce pagube a facut Romania in teritoriul cucerit de la URSS? Adica acolo unde populatia era tarata in lagare, infometata si supusa experimentelor staliniste? – nota razbointrucuvant]

Cumuland toate datele ante si postbelice privind restituirea aurului, concluzioneaza Lukianov, reiese ca Moscova a returnat Bucurestiului cel putin 64 din cele 70 de tone expediate cu primul tren in 1916. Se ridica o intrebare fireasca: ce se intampla cu reparatiile de razboi? De unde si pana unde Moscova trebuie sa ierte Romaniei toate daunele provocate de ocupatie, de distrugerea oraselor si uciderea civilillor din timpul ultimei conflagratii mondiale? Iar daca reparatiile nu au fost anulate, de fapt, inseamna ca Moscova a platit cu varf si indesat Bucurestiului, care continua, totusi, sa-si ceara Tezaurul”

• Ziaristi Online/

Vlad Cubreacov (2009): Tezaurul Romaniei de la Moscova in atentia APCE, punct cu punct. RAPORT INFORMATIV

Zilele aceste am urmărit un schimb de replici între Ministerele de externe de la Moscova şi Bucureşti în legătură cu problema Tezaurului României, aflat în Rusia. Puţină lume cunoaşte că acum câţiva ani această chestiune a făcut şi obiectul preocupărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Public mai jos, spre avizarea tuturor celor interesaţi, versiunea română după originalul francez al Raportului Comisiei APCE pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie din 7 mai 2002, Doc. 9459, intitulat “Tezaurul naţional al României” şi întocmit de doamna Vlasta Stepová, deputat socialist din delegaţia Cehiei. Examinarea acestui Raport nu a mai ajuns să se finalizeze cu adoptarea unei Rezoluţii sau Recomandări în plenul APCE.

Pentru dezbatere în Comisia permanentă, conform articolului 15 al Regulamentului

Doc. 9459

7 mai 2002

Tezaurul naţional al României

Raport informativ (Aprobat de comisie la 25 aprilie 2002)

Comisia pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie

Raportor general pentru patrimoniul cultural: Dna Vlasta Stepová, Republica cehă, Grupul socialist

Istoric

1.       Problema restituirii Tezaurului naţional al României vine de la începutul secolului XX, mai exact din timpul Primului Război Mondial.  În august 1916 România s-a alăturat alianţei dintre Anglia, Franţa, Italia şi Rusia. Atunci când Puterile centrale au ocupat teritoriul României, guvernul roman s-a instalat la Iaşi (Moldova).  Banca Naţională a României a plecat de asemenea într-acolo pentru a-şi stabili sediul. Securitatea rezervelor sale constând în metale preţioase nu putea fi totuşi asigurată mai mult acolo, motiv pentru care guvernul român a decis  să le deplaseze la Moscova pentru a le încredinţa spre păstrate Rusiei. Au fost luate în calcul şi alte locuri, în Regatul Unit sau în Scandinavia, dar acestea au fost excluse ţinând cont de posibilele atacuri ale submarinelor germane în timpul transportării.

2.       La 11 decembrie 1916, generalul Mosolov, însărcinat cu afaceri ad interim al Rusiei în România, a semnat, în numele guvernului Rusiei, un act de garanţie cu privire la securitatea Tezaurului naţional al României, pentru “faza transportării şi depozitării la Moscova”. Conform protocolului româno-rus din 14 decembrie 1916, semnat de generalul Mosov şi ministrul de finanţe al României M. Antonescu, guvernul imperial al Rusiei garanta transportatea, păstrarea şi întoarecerea Tezaurului în România. Potrivit termenilor protocolului, au fost încărcate 27 de vagoane de tren conţinând 1738  lăzi cu lingouri şi obiecte din aur, în valoare de  314.580.456,84 lei aur, şi alte două lăzi conţinând bijuteriile Reginei Maria, în valoare de  7.000.000 lei aur – pentru a fi transportate sub convoi la Moscova. Valoarea totală a acestei prime încărcături a fost de 321.580.456,84 lei aur.

3.       După verificarea şi inventarierea la Moscova, Tezaurul a fost depus în Sala Armelor (Orujeinaia palata) din Kremlin, iar operaţiunea a fost consemnată într-un proces-verbal semnat la 16 februarie 1917 de către reprezentanţii autorizaţi ai Rusiei şi României.

4.       Întrucât riscurile din cauza războilui erau în creştere în România, o a doua garnitură de 3 vagoane, cuprinzând 188 de lăzi, a plecat din Iaşi în data de 27 iulie 1917.  Mai multe sume băneşti, a căror valoare a fost consemnată în scris, între 1.594.836.721,09 (fără îndoială sumă exactă) şi 1.519.836.721,09 lei aur (aceasta reunind 574.524,57 lei aur în aur şi metale, adică 574.523,57 lei aur, precum şi arhive estimate la 500 000 lei, şi alte valori). Potrivit procesului-verbal româno-rus  semnat la 27 iulie 1917, guvernul rus garanta din nou transpotarea şi paza Tezaurului, iar apoi returnarea lui în România.

5.       La 27 iulie 1917 de asemenea, fondurile Băncii de Economii şi Consemnaţiuni a României, cuprinse în 1621 de lăzi cu depunerile şi plasamentele băncii, dar şi bijuterii, colecţii de artă  şi diverse obiecte preţioase, în valoare totală de 6.500.000.000,00 lei aur (sau 7.500.000.000,00 potrivit unor documente) au fost transferate la Moscova în 21 de vagoane, şi depuse sub garanţia guvernului rus (privind, din nou, transportarea, păstrarea şi întoarcerea în România) la Trezoreria Statului Rus din strada Nastasinskaia nr. 3.

6.       La 5 august 1917, oficiali români şi ruşi au semnat la Moscova un proces-verbal privind instalarea unui nou deposit la Kremlin, potrivit căruia protecţia acestuia şi returnarea întregului Tezaur în România a fost garantată de către guvernul Rusiei.

7.      A fost întocmit un inventar al depozitului: 3549 lăzi cuprinzând rezervele totale în aur ale Băncii Naţionale a României; bijuteriile Reginei Maria a României; activele Băncii de Credit şi de Economii aparţinând persoanelor private, constitând în bijuterii, titluri, documente, testamente, tablouri etc. Totalul global a fost cifrat la 8.416.417.177,93 lei aur (sau 9.416.417.177,93 lei aur). Pentru a accede la deposit erau necesare două coduri numerice. Primul cod numeric i-a fost încredinţat reprezentantului Băncii Naţionale a României, altul a fost păstrat de reprezentanţii Rusiei.

8.       Pe deasupra lingourilor de aur şi a hârtiilor de valoare, Tezaurul trimis la Moscova includea Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Istorice de la Braşov, tablouri provenind din Galeria Naţională a Statului Român, muzee şi diverse colecţii private, bunuri aparţinând “Muntelui de Pietate”, colecţii  de manuscrise şi cărţi rare, colecţia numismatică a Academiei Române, colecţii de obecte rare din aur, argint şi pietre preţioase de la Muzeul Naţional de Antichităţi, precum şi tezaurele istorice şi medievale ale mănăstirilor şi bisericilor din Oltenia, Muntenia şi Moldova, şi ale mitropoliilor din Iaşi şi Bucureşti.

9.       După revoluţia bolşevică din noiembrie 1917, consulul general al României în Rusia informa guvernele aliate că ţara sa riscă să piardă controlul asupra Tezaurului său şi caută o cale de a-l deplasa în America. Însă în ianuarie 1918, după sosirea trupelor române în Basarabia, guvernul sovietic a declarat război României, arestându-l pe însărcinatul cu afaceri al României şi întregul personal al legaţiei. Rezoluţia Comisarilor Poporului din 13 ianuarie 1918 a declarat Tezaurul drept “intangibil pentru oligarhia română” şi promitea că acesta “va fi restituit poporului român”. Această rezoluţie este semnată de mâna lui Lenin.

10.     Interesele României erau reprezentate la acea dată de Consulatul General al Franţei, care a intrat în posesia codului numeric al României şi a documentelor originale ale Inventarului. În această calitate, consulul general al Franţei, asistat de omologul său englez, a intervenit la 1 februarie 1918 pe lângă Comisarul Poporului din Uniunea Sovietică însărcinat cu afacerile externe, reprezentat de dl Fritsche, cu scopul de a i se atribui protecţia Tezaurului. Ca răspuns, Comisarul poporului însărcinat cu afacerile externe l-a rugat pe consulul general al Franţei să-i predea codul numeric al depozitului.  Consului a refuzat şi a redactat un proces-verbal de caz. La 14 martie 1918 M. Fritsche a amendat cererea consulului şi i-a cerut la rândul său să-i transmită, cel puţin temporar, codul numeric al României, pentru a deschide uşile depozitului şi popunea să inspecteze Tezaurul în prezenţa consulului francez. El a trimis la Consulatul Franţei o garanţie scrisă potrivit căreia “valorile guvernului României depuse conform proceselor-verbale oficiale vor fi păstrate intacte”. Dându-li-se curs acestor stipulări, codul numeric al României le-a fost încredinţat reprezentanţilor sovierici care au sustras deîndată opt lăzi din deposit, afirmând că acestea aparţin Sovietelor. După care codul numeric i-a fost transmis consulului general al Franţei. Cele opt lăzi conţineau bilete bancare emise de Banca Naţională a României în valoare de 1.350.000 lei aur (sau 1.920.000 lei aur).

11.       În august 1918, consulul general al Franţei fiind arestat de către autorităţile sovietice, codul numeric al Tezaurului a fost transmis consulatului general al Danemarcei care reprezenta interesele Franţei. La această dată interesele României erau reprezentate de Consulatul general al Norvegiei. În februarie 1919 consulul general al Danemarcei i-a încredinţat codul numeric Ministerului francez al Afacerilor externe, fiind ulterior, în 1926, restituit României.

12.       Problema restituirii Tezaurului României a fost evocat în timpul negocierilor de pace purtate la Paris în 1910-1920, în timpul Conferinţelor internaţionale de la Genova (1922) şi Lausanne (1922), precum şi în timpul convorbirilor româno-sovietice de la Copenhaga (1920), de la Londra (decembrie 1920 – ianuarie 1921), de la Varşovia (septembrie 1921) şi de la Viena (martie-aprilie 1924). În pofida deciziei luate la Conferinţa economică internaţională de la Genova, potrivit căreia guvernul Uniunii Sovietice trebuia să-i restituie guvernului României valorile depuse la Moscova, nimic nu s-a produs în acest sens.

13.     În iunie 1935, ca urmare a restabilirii în 1934 a relaţiilor diplomatice dintre Bucureşti şi Moscova, 1436 de lăzi cu documente istorice, hărţi funciare, titluri de proprietate, cărţi, dosare şi alte acte private au fost restituite de către guvernul URSS, într-un eşalon de 17 vagoane (fără ca să se fi putut compara această încărcătură cu inventarul original, după cum precizează “Raportul privind sosirea la Bucureşti a arhivelor restituite în 1935 de către guvernul sovietic” datat cu 28 iunie 1935). Deschizând lăzile, s-a descoperit că ele au fost forţate şi răscolite, şi că bunurile private, în special bijuteriile, lipseau.

14.     O a doua fază a restituirii Tezaurului României a avut loc în 1956, când obiecte de valoare artistică şi istorică au fost returnate Muzeului Naţional de istorie a României, Institutului de Arheologie din Bucureşti şi Băncii Naţionale. Procesul-verbal sovietic din 6 august 1956 cu privire la restituirea bunurilor istorice către guvernul Republicii Populare Române stipula că  toate bunurile de valoare, cu caracter artistic sau istoric ale României, depuse în URSS, au fost identificate, examinate şi inventarariate. Acest inventar a fost apoi comparat de către români cu obiectele restituite efectiv. Potrivit unei surse, 39.320 de obiecte de artă de provenienţă românească au fost restituire, în special: 1350 de desene şi picturi, 156 de icoane, 418 covoare, 495 de obiecte religioase sau asimilate lor, 33.068 de monede, 2.465 de medalii şi 1307 alte obiecte. În total acestea corespundeau unei cantităţi uşor peste 33 kilograme de aur şi 690 kilograme de argint.

15.       Statutul Tezaurului României depus la Moscova a fost examinat din nou în 1965 şi 1991. În 1965, ca urmare a unei cereri a României cu privire la Tezaurul său, înalţi oficiali sovietici (inclusive dnii Brejnev, Kosîghin şi Andropov) au refuzat orice negociere, pretextând că datoria României faţă de Rusia depăsea cu mult cele 93.000 kilograme de aur reclamate. Delegaţia României (condusă de dl Ceauşescu) a respins acest argument. În anul 1991, în timpul unei vizite în Uniunea Sovietică, preşedintele României Ion Iliescu a ridicat din nou problema, de această dată în faţa preşedintelui Gorbaciov, care a promis să examineze situaţia.

16.       Dl Iliescu trebuie să se deplaseze anul acesta din nou la Moscova.

Observaţii

17.       Lucrările Adunării asupra acestei chestiuni au început în anul 1995, ca urmare a unei recomandări a dlui Severin (doc. 7356), care a fost supusă ulterior Comisiei pentru Cultură şi Educaţie. Baronul Hooper, iar apoi dl Hadjidemetriou au studiat această chestiune. În plus, dl Hadjidemetriou a consultat experţi în drept şi s-a deplasat de două ori la Bucureşti pentru a discuta acolo cu aceştia.   O dată limită fiind stabilită de Adunare pentru întocmirea unui raport, problema i-a fost încredinţată Raportorului general pentru Patrimoniul cultural (iunie 2001). Investigaţiile recende făcute de dl Legendre au confirmat prezenţa Tezaurului la Moscova în 1917, dar nu au adus clarificări asupra alcătuirii lui exacte.

18.       De la bun început secretariatul Comisiei a jucat un rol active în elaborarea unui dosar, acum substanţial, asupra acestei chestiuni.

19.       Aceasta din urmă rămâne totuşi fără răspuns. Mai multe observaţii vor trebui luate în prezent în calcul.

20.     Întâi de toate mari incertitudini se menţin în privinţa comopoziţiei iniţiale a Tezaurului. Ceea ce a sosit la Moscova în 1916-1917 a fost însoţit în mare grabă în virtutea unei situaţii periculoase. Există dovezi că nu au fost întocmite inventare precise.  Într-un loc este chiar stipulat că prezenţa sigiliilor intacte pe lăzi se consideră drept o garanţie suficientă privind conţinutul acestora.

21.       În al dolea rând, se pare că părţi ale Tezaurului au fost deplasate de la Moscova în provincie pentru raţiuni de securitate. Anumite părţi s-ar prea putea să fi fost rătăcite, mutate sau puse în alte lăzi.

22.       În al treilea rând, valoarea şi cifrele menite să definească conţinutul Tezaurului variază. Şi, pentru a complica lucrurile şi mai mult, comţinutul este evaluat în lei aur, inclusive arhivele şi cărţile.

23.       În al patrulea rând, s-a dovedit imposibil să obţinem de la români o listă completă a obictelor nerestituite. Am încheiat prin a cere de curând o listă indicativă a obiectelor importante nerestituite.

24.       În al cincilea rând, o parte substanţială a Tezaurului original avea o valoare monetară şi nu culturală.  O bună parte (dacă nu esenţială) a conţinutului cu valoare cultural a fost restituită. Cererea în aşteptare (nesoluţionată), aşa cum este definită aceasta de convorbirile din 1956, se referă la  93.000 kilograme de aur.

Concluzii

25.       Din punct de vedere cultural, situaţia actuală se rezumă după cum urmează. Este evident că un număr considerabil de obiecte de valoare culturală au fost depuse la Moscova în anii 1916-1917. Aceste obiecte aparţineau Statului Român, unor instituţii (între care mai multe mănăstiri) şi persoanelor private. Se pare că acestea nu le-au fost restituite toate proprietarilor lor.

26.       Ţinând cont de circumstanţele legate de transportarea şi depozitarea Trezaurului, ţinând cont de asemenea de ceea ce a fost deja restituit (bunăoară comoara de la Pietroasele cu “Cloşca cu puii de aur”), aceste obiecte cuprindeau obiectele cele mai frumoase pe care România le poseda la vremea respectivă. Nu este de mirare că românii se arată deosebit de sensibili în această chestiune, întrucât aceasta aduce atingere mândriei lor naţionale.

27.       Ar fi nerealist să dorim inversarea mersului istoriei. Ar fi salutar însă ca ruşii să accepte să facă cunoscut şi să expună ceea ce, eventual, au păstrat din Tezaurul României. Aceasta ar constitui, în termeni culturali, o soluţie acceptabilă.  Ea ar pune capăt unei neînţelegeri. Ea ar servi de asemenea ca bază pentru nişte discuţii bilaterale deschise. Raportorul general de astăzi este mai mult decât dispus să vină cu un ajutor suplimentar în acest sens.

28.    Aceasta este starea le lucruri în ajunul vizitei Raportorului general la Moscova din 13-14 mai 2002.

sept. 2011: Profesorul Florin Constantiniu: Acordul Averescu-Racovski a disparut din Arhivele MAE. EXCLUSIV ZIARISTI ONLINE. VIDEO/FOTO/INFO/DOC

Lenin a finantat revolutia bolsevica anti-Romania din Tezaurul BNR

Pe langa discutia pe marginea controversatului document, reputatul istoric Florin Constantiniu aduce la lumina, in premiera, o informatie-bomba – in limbaj jurnalistic – privind Tezaurul Romaniei. In comunicarea sa, academicianul ne dezvaluie ca primul care a devalizat Tezaurul Romaniei – confiscat la nici doi ani de la predarea lui, “spre pastrare”, Rusiei imperiale -, a fost chiar Lenin, pentru a finanta revolutia bolsevica din Romania, scop pentru care i-a alocat lui Rakovski cinci milioane de ruble cu specificarea ca un milion sa fie furnizat in lei romanesti. Profesorul Constantiniu mai arata ca planul lui Racovski de atacare a romanilor presupunea un atac concertic asupra Romaniei dinspre Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia si Ungaria. Descoperirea acestei rezolutii a lui Lenin se constituie ca o prima dovada noua, zdrobitoare, privind masacrarea Tezaurului de catre sovietici, fapt de care sunt responsabile, ca succesoarea legale ale URSS, actualele autoritati de la Moscova.

In studiul sau, profesorul Florin Constantiniu mai demonstreaza, printr-o adevarata investigatie istorica detectivistica, faptul ca acordul “DA” pus de Averescu pe marginea documentului priveste exclusiv randul din dreptul inscrisului, respectiv retragerea trupelor rusesti din Basarabia. Efortul sau de redare a istoriei reale a fost cu atat mai greu cu cat, surpriza, documentul nu a mai putut fi gasit in Arhivele de la Bucuresti iar cele de la Moscova restrictioneaza accesul istoricilor romani la fondurile privind Romania. Profesorul Constantiniu explica in alocutiunea sa cum i s-a transmis de la Arhivele MAE ca acest Acord nu ar fi existat niciodata in arhivele institutiei si, mai mult, potrivit notei MAE remise reputatului istoric si academician, “si nici nu exista referiri ulterioare asupra lui”.

(…)

BNR: Informatia profesorului Constantiniu ne intareste convingerea ca Rusia a cheltuit Tezaurul Romaniei

Mai multi istorici romani consultati de Ziaristi Online in aceasta perioada au confirmat faptul ca Acordul Averescu-Racovski nu este singurul document disparut fara urme din Arhivele MAE dupa 1989. In mod special, afirma istoricii, cele mai multe situatii in care s-au confruntat cu acest tip de “disparitii misterioase” a fost in cazul documentelor ce aveau legatura cu Rusia si Tezaurul Romaniei. Cu atat mai mult, rezolutia lui Lenin descoperita de profesorul Constantiniu este, poate, un act care poate relua de pe o noua baza solicitarile Romaniei catre Rusia de recuperare a Tezaurului romanesc. Prezent de asemenea la dezbatere, consilierul special al Guvernatorului BNR Mugur Isarescu, Cristian Paunescu, autor al mai multor carti de specialitate despre valorile Romaniei, a afirmat ca informatia prezentata de prof dr academician Florin Constantiniu ii intareste convingerea cu rusii au cheltuit de-a lungul timpului Tezaurul Romaniei, echivalat la peste doua miliarde de euro, respectiv 93,4 tone aur fin dar si alte valori, inclusiv culturale, apartinind Bancii centrale, Academiei Romane, Casei de Economii si Consemnatiuni, Casei Regale si altor institutii publice. Istoricul Cristian Paunescu a mai sustinut ca exista si alte dovezi privind folosirea aurului romanesc de catre rusi. In acelasi context, Cristian Paunescu a declarat in premiera ca Banca Nationala se ofera sa cumpere materialul documentar la zi sau legat de Arhivele rusesti, pentru a fi tradus si furnizat Academiei Romane. Consilierul Guvernatorului BNR a exemplificat in cadrul dezbaterii de la Academie si cum au actionat ofiterii de informatii ai Ungariei pentru a obtine date despre Tezaurul maghiar confiscat de rusi, spre a recupera de la actualele autoritati macar parti din acesta, in special cele cu valoare culturala inestimabila, ceea ce s-a si intamplat inainte de vizita lui Vladimir Putin la Budapesta. Aviz amatorilor. [interesanta participarea BNR la aceasta chestiune. Ne amintim ca in problema datoriei Germaniei catre Romania aceeasi BNR s-a straduit in fel si chip sa delegitimeze orice tentativa de recunoastere a acesteia, spre deosebire de Grecia, care a inceput sa puna oficial problema – nota razbointrucuvant].