“ACORDUL DE COLABORARE” (coabitare) PONTA-BASESCU – documentul infam care consfinteste statutul de sluga de lumea a treia al Romaniei in Europa. PANA UNDE SE POATE INJOSI SI CAT POATE TRADA UN PREMIER DISPERAT DE PUTERE?

A se vedea mai intai:

• Hotnews: VIDEO Ce contine acordul semnat de presedintele Basescu si premierul Ponta. Principii si valori comune legate de apartenenta la NATO si UE, mecanismul de solutionare a disputelor, precum si reguli de “conduita publica” si mod de adresare
  

• RTV: CTP: Acordul de pace Băsescu – Ponta, un document de literatură a absurdului. Vezi cu ce îl aseamănă 

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat, miercuri, la România TV, acordul de pace semnat de preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, care stabileşte, printre altele, o serie de “reguli minimale de adresare respectuoasă.”

Cristian Tudor Popescu a calificat drept “un document de literatura absurdului” acordul semnat de Ponta şi Băsescu cu privire la felul în care se va desfăşura de acum înainte relaţia dintre premier şi preşedinte.

“Dacă ar fi apărut într-o proză umoristică, satirică, ar fi fost un pasaj foarte reuşit. Dacă vă mai amintiţi decretul lui Ceauşescu în legătură cu adresarea, care interzicea folosirea formulelor doamnă/domnule, care trebuiau înlocuite cu tovarăş/tovarăşă… Cam asta e acest decret. (…) Pentru mine e un document de literatura absurdului. (…) E o hârtie de înălţat zmeul, un “non-paper”, care va fi încălcată mâine sau ieri. Nu înţeleg de ce a fost nevoie să se fabrice această hârtie“, a punctat Cristian Tudor Popescu.

Analistul a apreciat că alarmant ar fi dacă acest document a fost redactat la solicitarea oficialilor europeni de la Bruxelles: “Eu nu înţeleg de ce a participat la redactarea acestui document domnul Ponta, la ce i-a folosit lui Traian Băsescu acest document şi ce au făcut cu el cei de la Bruxelles. De ce trebuie să menţionezi într-un document că vei respecta Constituţia şi voinţa populară? E ca o declaraţie că nu vei trece pe roşu. Cum să pui într-un document că vei respecta ceva ce trebuie să respecţi oricum? (…) Ce mă uimeşte este atitudinea Bruxelles-ului şi aş vrea să ştiu dacă cineva a dorit un astfel de document şi dacă cineva chiar l-a luat în considerare. Pentru că atunci chiar am o problemă cu atitudinea Bruxelles-ului, care ar fi o atitudine de secretar de partid care cheamă doi tovarăşi să-şi dea mâna. Ar fi aberant“.

• George Damian: Băsescu, Ponta şi sfânta Constituţiune

[…]

Acordul semnat de Ponta şi Băsescu demonstrează că din punct de vedere politic şi al statului de drept suntem încă în epoca de piatră. Un stat în care preşedintele şi primul ministru promit că vor respecta legea nu este în realitate un stat. Iar faptul că Băsescu s-a dus cu hârţoaga la Uniunea Europeană ne-a făcut de râs infinit mai mult decât şatrele de ţigani din jurul Parisului.

Schulz şi Barroso s-au uitat pe hârtiile de la Băsescu şi şi-au zis „ce naţie de slugoi oribili sunt românii ăştia! şi primitivi pe deasupra, îşi promit unul altuia să respecte legea…”

[…]

• Voxpublica/ Cristian Teodorescu: Cît jeg! Ce infamie!

Am înlemnit cînd am citit porcăria de „document” semnat de Băsescu şi Ponta. Mizeria asta odioasă pare opera reprezentanţilor unui trib de canibali care tocmai s-au dat jos din copac şi bat la uşile Europei şi ale NATO, scobindu-se în dinţi de resturile din carnea vecinilor haliţi cu o zi înainte. Cu hîrtiile astea s-a dus Băsescu la Bruxelles să ne facă de rîs, în rol de şef de trib. Şi ce încîntat de sine părea! Nu mă mir că Băsescu a putut cloci aşa ceva după minciunile cu lovitura de stat şi cu milioanele de voturi furate la referendum. Dar cum de a semnat Ponta ordura asta?!!

„Noi, reprezentanţii tribului Ţiţifrici, promitem să nu ne mai mîncăm unii pe alţii, să nu ne mai ciomăgim şi să respectăm valorile europene…”

Respins ruşinos la referendum, Băsescu a mai încasat-o o dată, prin intermediul ARD, şi la alegerile parlamentare. În ce calitate să se mai ducă el la Bruxelles fără să-l întrebe nimeni dacă nu cumva s-a repetat lovitura de stat şi nu s-au furat din nou voturile? Păi, ia uitaţi-vă ce document am eu! Citeşte aici, domnu Schulz! Lecturează, dom Barroso!

„… Ne vom spăla pe mîini înainte de masă, o să ne dăm bună ziua şi nu ne vom arunca unii pe alţii din căruţă, ca nişte ţiţifrici politicoşi ce sîntem…”

Doamna Reding, săru-mîna, l-am determinat pe canibalu ăla de Ponta să mă recunoască drept şef al ţiţifricilor. Da nu ştii ce greu l-am învăţat cu apa de la robinet şi cu săpunul! Acest document descalificant e epitaful grotesc al regimului Băsescu şi dovada ruşinoasă că pentru a se agăţa de putere Băsescu e în stare să-şi bată joc de imaginea instituţiilor statului şi să facă din demnitatea naţională o cîrpă de şters pe jos. Iar Victor Ponta, în loc să denunţe această infamie, şi-a lăbărţat semnătura sub ea. Ruşinos!

(După concluziile Comisiei de la Veneţia văd că mai există susţinători ai ideii că în România a fost puci, trăgînd ca de elasticul de la chiloţi de frazele Comisiei. E jenant să recunoşti că ai susţinut o enormitate, dar e descalificant s-o ţii pe-a ta, transformînd în argumente care-ţi dau dreptate constatări care ar trebui să te astîmpere.)

• Corectnews/ Sorin Rosca Stanescu: Uriasa gafa a lui Victor Ponta

Premierul Victor Ponta mi-a reprosat, in mod public, faptul ca am prezentat acordul pe care l-a semnat in ceas de noapte cu Traian Basescu, inscris asupra caruia m-am pronuntat numindu-l fie “pact al diavolului”, fie “infamul document”. Nu are dreptate. In primul rand a gresit atunci cand a considerat ca a avut loc o intalnire informala, pentru ca nu exista intalnire informala finalizata printr-un acord care, pana la urma, ii afecteaza, intr-un sens sau altul, pe toti cetatenii. In al doilea rand, pentru ca nu poate fi minimalizata importanta acestuia. El va produce importante efecte politice. Iar Ponta a minimalizat inscrisul, atunci cand s-a aflat de existenta lui. Si, in al treilea rand, fiindca Ponta recunoaste, sub semnatura, ca USL ar fi atentat la principii si institutii fundamentale ale statului.

• DCNEWS/ Oana Stanciulescu: Ce s-a întâmplat miercuri seara la Palatul Cotroceni

Se înserase când Traian Băsescu a sunat să i se trimită de urgență mașina cu care procurorii mergeau prin sate să îi ancheteze pe votanții la referendum. A cerut să fie exact cea pe capota căreia procurorii Luluței și ai lui Morar puseseră biblia pe care țăranii jurau că au votat sau nu, cu cine au votat, dacă au semnat.

Să fie recognoscibilă, a cerut prezidentul. Doar urma să vină la Palat chiar un Procuror. Odată parcată în curtea Palatului Cotroceni putea să-i cheme pe liderii USL la o întâlnire nocturno-informală. Ancheta privind lovitura de stat urma să bifeze un nou episod, cel de miercuri seara.

Prezidentul vroia să joace tare – în primul rând reușise deja să-i aducă în ograda sa, fără prea mai eforturi, chiar de bună voie, pe cei mai tari contestatari ai săi. Era din start un succes – Zâmbea numai când se gândea ce-o să zică ăia care urlau în campania electorală – Dle Ponta, dle Antonescu, dragi USL-iști, nu vrem nimic, vrem doar să ne scăpați de Ăsta. Că de aflat o să afle….

Apoi, o să-i pună să jure cu mâna pe bliblia așezată pe capota mașinii parcată în curtea Palatului Cotroceni că n-o să mai facă rele, n-o să mai calce Constituția în picioare, că o să aibă grijă de oamenii săi așa cum au avut de Luluța, și că n-o să mai încerce să-i confiște instituțiile.

Guvernatorul a scris, Procurorul a semnat, Crin și Dragnea au stat de șase.

Se înnoptase de-a binelea când operațiunea se finalizase.

Urma ca doar la o zi distanță, de la Bruxelles, să li se spună liderilor USL – v-am prins, ați fost la camera ascunsă!

Botezul a fost făcut, de acum încolo nimeni nu va mai crede în nimic!

• Jurnalul:

Petru Calapodescu: Niţică aritmetică pentru Ponta

Face şi va face în continuare valuri aşa-zisul armistiţiu pe care premierul Ponta l-a semnat cu preşedintele Băsescu. “Aşa-zisul”, pentru că nu e un armistiţiu, ci un act de cedare a primului-ministru în faţa celui  a cărui plecare de la Cotroceni o clama până mai ieri, preluând electoral voinţa imensei majorităţi a populaţiei. Se spune că diavolul se ascunde în amănunte. Priviţi pagina pe care se află semnăturile celor doi şi veţi observa lesne că nu e vorba de doi parteneri egali în obligaţii şi în drepturi, ci de o poziţie subalternă a premierului, subliniată şi prin tehnoredactare, nu doar prin conţinutul textului. Funcţia şi semnătura lui Băsescu se află cocoţate la etaj, în timp ce acelea ale lui Ponta sunt expediate jos, undeva la subsol. Aşa cum pe o notă directorul semnează sus, iar un şefuţ de birou mult mai jos, că doar nu-s egali.

Dincolo de acest amănunt grafic, textul însuşi îl handicapează pe Ponta, care i-a acceptat lui Băsescu toate pretenţiile şi mofturile. Între acestea, monopolul politicii externe, deşi, potrivit Constituţiei, aceasta face parte din Programul Guvernului acceptat de Parlament, iar preşedintele nu o decide, ci doar încheie tratate internaţionale negociate de Guvern. La fel e şi exclusivitatea reprezentării la Consiliul European, fără barem o menţiune potrivit căreia preşedintele trebuie să poarte acolo, mai ales în chestiuni privitoare la politica economică şi bugetară, în probleme de ordin social, mandatul Guvernului. Şi multe alte chichiţe, pe care, strecurându-le, Băsescu şi-a întărit puterea şi l-a pus pe Ponta în postura jenantă de mic funcţionar, iar nu de principal administrator al ţării. Deşi nu are relevanţă juridică, “acordul” va fi folosit de Băsescu – care a strecurat în el ceea ce şi-a dorit mereu, adică atribuţii ca într-o republică prezidenţială – drept o jalbă pe care să o fluture în proţap la Bruxelles la prima crâcnire a lui Ponta. Care a semnat documentul dându-se, ciudată schimbare de macaz, legat în mâinile lui Băsescu. Cu toate că, prezent la discuţia din miez de noapte cu Băsescu, copreşedintele USL, Crin Antonescu, i-a recomandat, ca să nu zic i-a cerut, să nu semneze o asemenea aberaţie grotescă.

Mai mult, gafa lui Ponta insultă şi electoratul, care, la 9 decembrie, a votat clar împotriva alui Băsescu şi a tot ceea ce înseamnă băsism. Dar, pentru că a venit vorba despre electorat, puţină aritmetică nu-i strică premierului. E mândru că dispune de o majoritate covârşitoare, de 67% din mandate. Euforia îl face însă  să nu fie atent la un aspect esenţial. Voturi favorabile au fost doar vreo 4,4 milioane. Or, în România există vreo 5 milioane de pensionari, vreo 2 milioane de şomeri, plus sute de mii de tineri fără viitor şi de defavorizaţi. Cu toţii, victime ale regimului Băsescu. Adică, pe puţin 8 milioane de posibili sprijinitori ai lui Ponta, din care doar jumătate s-au dus la vot. Restul nu a fost reţinut de ger şi de viscol, ci de o anume circumspecţie faţă de angajamentele electorale ale lui Ponta. Circumspecţie pe care, dacă premierul o ignoră şi continuă să gafeze, riscă să o transfere în zona unei dezamăgiri active.

Gheorghe Voicu: Capcana în care a picat Ponta

De neînţeles. Dar, de fapt, o capcană întinsă de Băsescu şi în care liderii USL au căzut cu o incredibilă naivitate. Ponta şi Antonescu se întâlnesc cu Traian Băsescu, mai pe ferite, pentru a semna un “acord de coabitare”. De unde şi până unde? Liderii USL nu încearcă să găsescă un răspuns logic acestei solicitări. Probabil au raţionat aşa: îi e frică şi vrea o retragere onorabilă. Ce feste îţi poate juca trufia!

După cum se vede, politica românească inovează: ”chitanţe de mână” pe post de înţelegere politică. Relaţiile dintre centrele de putere sânt strict reglementate de Constituţie. Era nevoie de aşa ceva? La noi,se vede că legea fundamentală nu e suficientă. Şi ca ridicolul să fie şi mai spectaculos,Băsescu ia “chitanţa” şi merge cu ea la Bruxelles. Scena în care preşedintele se ţinea după Schulz pentru a-i înmâna “hârtia” e de un comic nebun. Şi totul în faţa camerelor de luat vederi. Aşa arată preşedintele unei ţări? N-are importanţă. Băsescu a obţinut ce-a vrut: toată lumea l-a văzut, e o situaţie umilitoare (o umilinţă jucată, totuşi) dar pentru a-şi salva poziţia, merită. Şi e patriot, nu? El vrea linişte şi democraţie în ţară. Nu e greu de imaginat că în cancelariile occidentale România a ajuns subiect de glume. Zice Ponta: trebuia evitată o criză politică. În acest mod? Mai degrabă cred că politicianul pesedist a fost încântat că cel de la Cotroceni se dă bătut (raţionament pueril, naiv, de cartier). Antonescu pare să fi simţit că e ceva în neregula dar acum, se vede, n-a mers până la capăt. (Ieri dădea de înţeles că nu trebuia semnat acest acord).

Alegerile au arătat un câştigător clar: USL. Electoratul a făcut o opţiune şi, constituţional vorbind, puterea nu se negociază pe bucăţi de hârtie. Ce nedumereşte este faptul că un asemenea aranjament, hilar şi stupid, este cauţionat de ştabii UE. Lecţie de democraţie,nu? Este clar că în jocurile de putere din UE (influenţă, bani, alte resurse) România nu contează absolut deloc. Ba, mai mult, este chiar dispreţuită. Dorinţa de putere şi orgoliile jalnice ale preşedintelui au dus la această situaţie în care până şi alegerile, simbol de bază al democraţiei, îşi deturnează, balcanic, sensul. Acordul arată că Băsescu îşi cumpără liniştea restului de mandat? Deloc: el vrea alt război.

Şi mai e ceva, mult mai important şi cu efecte negative, în viitor, pentru social-liberali: această capcana în care a picat Ponta. În vară ,atât preşedintele cât şi susţinătorii săi au susţinut în faţa oficialilor europeni că USL reprezintă o asociere antieuropeană şi antidemocratică. Această operaţiune de intoxicare, ştim bine, a fost o reuşită. Efectele  se resimt şi astăzi. Preşedintele şi-a creat profilul unui politician  european, orientat ferm către democraţie, altfel decât Ponta şi Antonescu care, potrivit propagandei lui Băsescu, au dat o lovitură de stat şi sunt ostili Uniunii Europene. Acordul semnat la miezul nopţii încearcă să-i convingă  pe europeni că  Băsescu a avut dreptate. Scrie acolo: apartenenţa la NATO şI UE, Parteneriatul strategic cu SUA sunt intangibile … De ce trebuiau trecute aceste lucruri într-un acord de colaborare? A avut  Ponta vreodată altă poziţie în această problemă? Evident că nu, dar acum se înţelege aşa: Băsescu este democratul european îngrijorat de posibilele derapaje ale democraţiei din România aflată sub conducerea lui Ponta şi de aceea încearcă să-i blocheze înclinaţiile totalitare. În subtext: ţineţi minte ce-a făcut astă-vară? Altă precizare din acord: independenţa justiţiei, supremaţia legii, statul de drept. Ce capcană întinsă de Băsescu!

Preşedintele a susţinut mereu că USL vrea să pună mâna pe justiţie, că nu respectă statul de drept. Acum va zice: l-am pus pe pucist să semneze că va respecta legea. Nu v-am spus că doar eu sunt garantul democraţiei din România? Tot în acord se mai vorbeşte de respecul faţă de valorile constituţionale, a instituţiilor statului de drept, ele nu trebuie atacate, iar deciziile Curţii Constituţionale neapărat respectate. Alte cerinţe:Avocatul Poporului trebuie numit cu acordul tuturor grupurilor parlamentare (nu sunt suficiente voturile majorităţii?), iar la DNA e nevoie de transparenţă. Să fim atenţi: toate aceste puncte ale acordului sunt exact acuzele aduse de Băsescu adversarilor săi din USL. Prin semnătura sa Ponta legitimează aceste acuzaţii. Naiv? Cel puţin. Că ar trebui ceva mai multă inteligenţă politică? Asta nu strică niciodată.

Această înţelegere, stupidă şi păguboasă pentru USL nu trebuia semnată. Un politician din România europeană nu semnează un acord prin care se angajează că rămâne în UE. Ce, nu era clar acest lucru? Angajamentul lui Ponta va fi argumentul de bază al viitorului conflict pe care-l pregăteşte preşedintele. Şi a fost un semnal dat suporterilor săi din instituţiile de forţă ale statului că nu a abandonat bătălia. Şi o ultimă gafă a premierului: s-a angajat că va implementa mai multe legi. Ce treabă are preşedintele? Nu e rolul Parlamentului care trebuie să decidă ce este important? Din nefericire,”acordul de pace” pregăteşte un nou război.

Dan Constantin: Paktul Băssentrop-Pontov

Marea întâlnirea reconcilierii de la Cotroceni din noaptea de 12.12.2012 are multe asemănări cu un pact care a adus prin consecinţe, multe rele României. Paktul Ribbentrop-Molotov a rămas ca o sintagmă ce simbolizează înţelegerile oculte, cu efect benefic de scurtă durată. Păstrând proporţiile istorice, atât ale protagoniştilor, cât şi a mizei, putem cu o ironie amară să numim acordul dintre preşedinte şI premier “Paktul Băssentrop-Pontov”. Dacă îl luăm în serios, putem să devenim o ţară de râsul curcilor. Aşa încât băşcălia ne-ar scoate din ridicolul în care s-au plasat semnatarii şI odată cu ei instituţiile pe care le conduc.

Caracterul secret al întâlnirii a dispărut foarte rapid deoarece într-o ţară în care sunt deconspiraţi ofiţerii sub acoperire pe la buticul din colţ, nu poţi să ţii ascunse asemenea întâlniri mai mult de câteva ore. Ciudat este că primul care a dezvăluit secretul a fost Traian Băsescu şi a făcut-o în stil grandios, în văzul întregii Europe, mirată de hârtiile împărţite şefilor de la Bruxelles. Bănuiesc că nici un om cu scaun la cap dintre cei adunaţi la poza de grup nu s-a apucat să citească suita de inepţii adunate într-un document numit “acordul de colaborare instituţională”. Paragrafele extrase din Constituţie sunt amestecate cu puncte din statutul de funcţionare al Preşedinţiei şi Guvernului pentru a forma un ghiveci de practici absolut cunoscute şi respectate ceea ce trezeşte imediat suspiciunea că până acum, cele două părţi nu au respectat nici Constituţia, nici prevederile Tratatelor de aderare la NATO şI Uniunea Europeană. Pentrui ca tacâmul (sau bâlciul) să fie complet, Băsescu şi Ponta se angajează să nu-şi scoată ochii în public, să stea la o distanţă de la care nu-şi pot trage discret câte o scatoalcă. Manualul bunelor maniere, scos de Mihaela Nicola, a fost şi el folosit pentru a stabili comportamentul celor doi adversari politici. Acest uluitor capital va face cu siguranţă deliciul cancelariilor din întreaga lume şi un motiv în plus pentru a crea impresia că România a descoperit acum că furculiţa se foloseşte doar în anumite împrejurări şI exclusiv la masă.

Nu ştiu ce a fost în mintea domnului Ponta când a căzut în capcana grosieră întinsă de Băsescu. Mai ales că a avut timp  suficient să se gândească din septembrie – când a fost “transmis” de la Cotroceni primul text al acordului –  şi până în noaptea tulbure a primei zăpezi a acestei ierni.

Evident că Băsescu va beneficia de liniştea în care să urzească planurile lui diabolice de a rupe USL. Primul  mare pas a fost deja făcut prin “înghiţirea”  păcălelii pritocite de Băsescu în laboratoarele bine utilate cu manipulări.

În plus, Victor Ponta i-a legitimat pe Iulicii lui Băse – Chifu şI Fota – cei care au compilat textul inutilo-umoristic. După modelul cursului scurt al al istoriei PCUS, avem “Cursul scurt al Constituţiei în lectura băsistă”. Iată de ce Pactul Băssentrop-Pontov trebuie rapid denunţat.

Oricum, broasca, porcul şi pisica vor scăpa repede din menajeria în care au fost închise cu un lacăt fragil de hârtie. Mai mult, el a devenit caduc odată cu instalarea Guvernului Ponta 2, semnătura fiind valabilă pentru guvernul ce tocmai a ieşit din pâine.

• Stelian Tanase:

O SCRISOARE PIERDUTĂ LA COTROCENI

Băsescu a vrut să facă un blat cu Antonescu, Dragnea și Ponta, oamenii forte ai USL. I-a invitat la Cotroceni, unde se credea mai ferit de indiscreții. Bun, s-au intîlnit si-au dat mîinile, au trecut la punct. S-a încheiat un pact – ca ei nu il suspende în 2013-4 să îl lase să își ducă mandatul pina la sfirșit, și să nu îl umilească. Asta inseamna că Basescu si-a recunoscut înfrîngerea. Știe că regimul lui a ajuns la sfîrșit și acum – ca oricine moare în poltică – își pregătește ieșirea din scenă. În schimb el incetează atacurile suburbane asupra guvernului, și nu mai ațîță DNA, SRI, ANI peste miniștri. Îl lasă pe Ponta să își facă treaba in palatul Victoria.

Totul aranjat în ultima clipă. A doua zi Băsescu trebuia să meargă la Bruxelles și nu se putea prezenta cu mîna goală, ca un infrînt în alegeri. Trebuia să se ducă acolo ca un campion al constituționalismului, al moderației și normalității. Avea deci nevoie de hîrtiuța aia pentru ochii vigilenți ai bruxelezilor care îl catalogaseră deja ca un trouble-maker. În plus, Băsescu trebuia să probeze că nu fusese aruncat la groapa cu gunoi a istoriei de către marii învingătorii de la 9 dec. A vrut să arate că mai are ceva influență. Nu trebuia să își reducă activitățile la a asculta imnul cîntat de fanfara militară, și nici să privescă cum se ridică drapelul pe catarg la Cotroceni. Cum și USL-istii aveau niște chestiuni de rezolvat restante din vară, s-a bătut palma. S-a dat impresia încheierii unui acord gen “pupat toți peața Endependenți”‘.

Zis și făcut, intr-o atmosferă de mare conspirație miercuri, ora 20,00 cînd toți gazetarii sunt prinși în redacții cu jurnalele, pe întuneric, cu paza SPP, cu camuflaj, cei trei USL-iști s-au strecurat în curtea palatului, ca intr-un roman de Dumas. Apoi au venit imaginile de la Bruxelles cu Băsescu alergînd pe coridoare după niște domni să le inmîneze niște hîrtii. Peisaj jalnic. Lumea s-a mirat de ce insistențe. Ce atîta caraghioslîc cu acest curier improvizat care voia – ca și cetățeanul turmentat – să dea biletul scris de coana Joițica amantului ei Tipătescu, rătăcit la o intrunire politică cu popimea și dăscălimea…

Presei nu i-a trebuit multă vreme să descoase afacerea și să afle totul despre blat. Asa se face că avut parte de unul dintre mai amuzante și misterioase episoade ale momentului, cu bîlbe, deziceri, tăceri, recunoașteri spășite ca într-un teatrul de bulevard. cu personaje autohtoen, Basescu, Ponta, Dragnea, Antonescu.  Barroso, Schultz, Hollande le-a dat note  bune la purtare. Asta e bine. Pînă acum, cînd acei granzi auzeau o vorbă despre Romania ii apuca durerea de dinți. O să avem deci puțină normalitate măcar cîteva luni. Criza politică nu s-a prelungit. În rest, s-a remarcăm inconfundabilul aer caragealian al întregii situații.

Legaturi: