Adevarul preia diversiunea lui CERNEA si o transforma in “DEZBATERE” cu INTREBARI MANIPULATORII. Cum a reactionat purtatorul de cuvant al PATRIARHIEI/ “DICTATURA CONCUBINAJULUI”

• Adevarul: 

DEZBATERE Biserica Ortodoxă Română: „Căsătoria e între un bărbat şi o femeie. Punct şi de la capăt!“

Fără a încerca să emită verdicte sau să se poziţioneze în vreuna dintre părţi, ziarul „Adevărul“ propune o dezbatere având ca temă posibilitatea adoptării şi de către România a legislaţiei căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Astăzi – abordarea religioasă.

Europa se schimbă. Cu ea se schimbă vechile cutume ale familiei şi vechile uzanţe sociale. În prezent, opt state din Uniunea Europeană recunosc căsătoriile între persoane de acelaşi sex, după ce, recent, Franţa şi Marea Britanie au legalizat acest fenomen. Alte opt state din UE recunosc parteneriatele civile între cuplurile gay. Uniunea Europeană se schimbă şi odată cu ea se schimbă oamenii de lângă noi. Ne aflăm în faţa acestei realităţi. Mai mult ca niciodată, se impun întrebările: „Este oportună legalizarea căsătoriilor gay în România? Suntem pregătiţi pentru asta?“.

Homosexualitatea nu a fost niciodată un subiect dezbătut cu luciditate şi realism în ţara noastră.  Patimile au luat locul argumentelor, fie că a fost vorba de promotorii gay sau de Biserica Ortodoxă Română. Acum, valul de toleranţă care vine dinspre Uniunea Europeană se întâlneşte cu stânca de religiozitate şi conservatorism specifică românilor. Ce se va întâmpla?

Am încercat să vedem cum privesc acest fenomen părţile militante (organizaţiile pentru apărarea drepturilor homosexualilor şi Biserica Ortodoxă Română), părţile decizionale (politicienii români) şi societatea civilă. Prima parte a demersului nostru este una religioasă. Cum se raportează la chestiunea homosexualităţii Biserica Ortodoxă Română, Sfânta Scriptură şi teologia contemporană?

ŢĂRILE UE ORTODOXE ŞI HOMOSEXUALITATEA

România a eliminat din Codul Penal celebrul articol 200 – care condamna relaţiile gay –în anul 2001. Azi, relaţiile şi manifestările publice ale homosexualilor sunt acceptate. România este una dintre cele patru ţări ortodoxe din Uniunea Europeană. Cum se prezintă situaţia în celelalte trei ţări în care Biserica Ortodoxă este dominantă? În Bulgaria, relaţiile homosexuale nu au mai fost considerate infracţiuni încă din 1966. De atunci şi până acum, situaţia nu a mai evoluat, fiind la acelaşi stadiu ca în România. Cipru a eliminat discriminările pentru comunitatea gay în 1998, iar la mijlocul lunii trecute, ministrul de Interne cipriot a declarat că legea parteneriatelor civile pentru persoanele de acelaşi sex este în lucru. Relaţiile homosexuale au fost dezincriminate în Grecia din 1951. Codul civil nu stabileşte ca o condiţie exclusivă căsătoria între un bărbat şi o femeie. Speculând acest fapt, un primar din oraşul Tilos a oficiat două căsătorii gay în 2008, între doi bărbaţi homosexuali şi două femei lesbiene. Ulterior, căsătoriile au fost declarate ilegale. Cuplurile au înaintat recurs, iar cazul se judecă încă la Curtea Supremă de Justiţie. În 2011, guvernul elen a anunţat că relaţiile homosexuale vor fi reglementate în curând, conform tendinţei din Uniunea Europeană [ne indoim sincer ca va exista “in curand” o astfel de reglementare in Grecia sau Cipru – . N.N.].

„MORALA ORTODOXĂ ŞI CEA CATOLICĂ SUNT IDENTICE“

Teologul Radu Preda e de părere că nu catolicismul sau ortodoxia stabilesc graniţa de toleranţă sexuală: „Morala ortodoxă şi morala catolică sunt identice. Nu există nicio diferenţă în privinţa orientării sexuale, avem aceleaşi opinii. Iar ele sunt bazate pe revelaţia dumnezeiască şi pe revelaţia naturală“. Nu Bisericile au adoptat sau au fost de acord cu căsătoria persoanelor de acelaşi sex – mai spune Radu Preda –, ci Parlamentele din statele respective: „E evident că nu poate exista nici din partea catolicilor, nici din partea ortodocşilor un compromis.  Au fost adoptate în state care erau cândva majoritar catolice şi acum nu mai sunt. Ţările de Jos sunt protestante din punct de vedere confesional. Biserica protestantă e mai variată în opinii“. Argumentele teologice împotriva homosexualităţii au la bază ideea de familie, care este locul unde viaţa se dă mai departe, spune Radu Preda. „Educaţia echilibrată a unui copil trebuie să aibă atât dimensiunea masculină, cât şi pe cea feminină. Pentru mine, un copil într-un cuplu de homosexuali este imaginea cea mai dramatică a anormalităţii care vrea să fie vândută drept normalitate“.

REACŢIA BOR: „AVEM LUCRURI MAI IMPORTANTE“

Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române (BOR) nu doar că nu sunt de acord cu legalizarea căsătoriilor homosexuale, dar se simt de-a dreptul ofensaţi că îndrăzneşte cineva să-i întrebe de asemenea lucruri. L-am sunat pe părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al BOR, să-i cerem o poziţie oficială. S-a enervat. „Poziţia Bisericii este arhicunoscută şi lumea o ştie de 20 de ani. Căsătoria este între un bărbat şi o femeie. Punct şi de la capăt. La revedere!“, a zis purtătorul de cuvânt şi de har, după care ne-a închis telefonul în nas. L-am sunat din nou, să-i explicăm că facem parte dintr-o Uniune Europeană şi în Uniune a început să evolueze problema. Mâine-poimâne se pune cazul şi la noi. Poate că e vremea să dezbatem, să vedem dacă e bine sau nu. Degeaba, nu ne-am putut înţelege cu părintele Constantin Stoica, care ne-a certat şi mai rău: „De ce să evolueze, că vrei dumneata să evolueze şi să scrii articole? Poziţia Bisericii este clară, iar eu şi colegii mei avem lucruri mai importante de făcut decât să răspundem la astfel de întrebări ridicole“.

Nimeni nu trebuie să meargă la puşcărie pentru homosexualitate. Dar de aici şi până la a da şi o acoperire legalo-morală unei forme de viaţă care, totuşi, contrazice fundamental ideea de familie e un drum lung. Radu Preda teolog

VERSETELE DIN BIBLIE CARE CONDAMNĂ HOMOSEXUALITATEA

Leviticul 20:13. „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este“.

Epistola către Romani a Apostolului Pavel 1:24-28. „Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine“.

Întâia epistolă către Corinteni a Apostolului Pavel 6:9-10. „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“.

• Adevarul: 

Manuel Stanescu: (Aproape) nimic despre homosexualitate

Se iau două ştiri, aparent fără nicio legătură: un antrenor de fotbal a primit 50 000 de euro pentru trei zile, iar un pianist în vârstă de…11 ani, Călin Calfa, invitat să concerteze pe scena filarmonicii din Viena, e în pericol să nu poată ajunge, pentru că îi lipsesc cam 3000 de euro. Aceste două exemple demonstrează nu doar ipocrizia lumii în care trăim, pe care am tot subliniat-o, dar şi tragedia ei. Trăim în democraţie, într-o lume liberă, evident nu perfectă, dar perfectibilă şi, mai ales, plină de speranţă. Oare? Nu asistăm, de fapt, la o prăbuşire a scării valorilor, la o erodare până la dispariţie a oricărei forme de morală, fie ea spirituală sau de conştiinţă? Nu ne confruntăm zilnic cu un darwinism social, atât de hulit în teorie, care însă face parte din viaţa noastră de zi cu zi, în lupta noastră pentru supravieţuire?

Nu trece o zi fără ştiri absurde, fără să ne confruntăm cu nedreptăţi strigătoare la cer, fără să asistăm la minciuni, calomnii, injurii care se revarsă asupra noastră. Am ajuns imuni, nimeni nu reacţionează, totul se încadrează într-un registru firesc, de parcă am asista la mici derapaje, societatea în ansamblu fiind pe drumul cel bun. Mai nou, ne confruntăm cu o altă ‘”problemă”, reglementarea relaţiilor homosexuale. Vă rog să nu ne jigniţi bruma de inteligenţă susţinând că, de fapt, voi vă referiţi la parteneriatul civil în general. A devenit brusc concubinajul dintre un bărbat şi o femeie problemă naţională? N-aş crede...

Totul s-a reglat în societatea românească: şi educaţia, şi asistenţa medicală, şi corupţia emdemică, şi furtul generalizat, totul. Doar drepturile partenerilor într-un cuplu homosexual, nu. De fapt, construim pe teren mocirlos. La prima alunecare de teren, o vom lua la vale. N-avem fundamentele fireşti, care ţin de valori, de morală, indiferent de cum ne raportăm la ea, de drepturi şi obligaţii în egală măsură. Absurdul ni se pare firesc, firescul, inutil, iar inutilul, absolut necesar. 

Pr. Eugen Tanasescu: Dictatura concubinajului cu acte în regulă

Aşa sună în mintea mea noua propunere a deputatului Remus Cernea. Un fel de struţo-cămilă, care scoate la iveală o slăbiciune a Drepturilor Omului: relativizarea moralei prin individualizarea ei. Efectul poate fi apariţia unui nou tip de dictatură.

Recunosc din start că propunerile domnului Cernea erau de aşteptat. Din ce în ce mai multe state legalizează uniunile consensuale heterosexuale şi homosexuale dar şi căsătoriile LGBT, asta la recomandările de anul trecut ale noilor puternici ai planetei. Însă ceea ce mă dezamăgeşte este felul în care se duc dezbaterile. Reacţiile au demonstrat, încă odată, că nu mulţi lideri sunt capabili să discute principial chestiunea. Printre replici belicoase şi viscerale, s-a ratat discuţia reală ce trebuie purtată. Anume poziţionarea Statului în raport cu morala publică. Asta în numele Drepturilor Omului, despre care nimeni nu a spus că sunt infailibile. Arhi-mediatizatele Drepturi au fost generate chiar de om, ca o încercare de a stabili ce drepturi are orice om în această viaţă. Idee nobilă şi generoasă, mai ales în situaţia în care secolul trecut a fost extrem de frământat în privinţa dictaturilor şi a dezumanizării colective. Dar aceste drepturi au şi un pericol ascuns, datorat subiectivismului uman, care începe să iasă la iveală în democraţie. Anume relativizarea moralei prin individualizarea ei. Când se întâmplă asta, obţinem exact ce vedem astăzi: fiecare individ are propria morală, funcţie de care este liber să-şi organizeze viaţa. Aşa se explică şi apariţia teoriei secular-umaniste asupra religiei, ca fiind o chestiune privată, ceea ce are ca efect ruperea relaţiei Stat-Biserică, nu în sens politic (ceea ce ar fi benefic) ci în sens moral. Pe cale de consecinţă, urmează şi separaţia financiară.

Că Europa şi-a negat rădăcinile creştine, era de aşteptat. Însă noile politici de schimbare a mentalităţilor mi se par periculoase, mai ales pentru generaţiile viitoare, care vor trăi confuzii în privinţa moralităţii. Ele riscă să intre într-o fundătură: cine mai defineşte o morală publică, dacă fiecare individ are propria morală? Drepturile Omului au păţit acelaşi fenomen pe care Biserica l-a suportat la apariţia Protestantismului. Din dorinţa de a corecta abuzurile Bisericii catolice, Protestantismul a exagerat cu accentuarea rolului individului în faţa sistemului, astfel încât a reuşit să fărâmiţeze şi mai mult creştinismul. Acum, Drepturile Omului fac la fel. Dacă până mai ieri sistemul încorseta individul, astăzi Drepturile Omului încearcă să ofere libertate individului, în detrimentul sistemului. Riscul îl constituie apariţia libertinajului legalizat. De aceea, cred că discuţia esenţială la propunerile domului Cernea vizează rolul Statului în societate. Ce rol mai are Statul, în raport cu individul? Evident, în trendul actual, Statul nu mai are rol de îndrumător, deoarece se doreşte descentralizarea. Poate că rolul de arbitru între indivizi ar fi mai potrivit. Însă, dacă este aşa, nu există riscul apariţiei haosului moral? Bunăoară, parteneriatul civil între heterosexuali nu este decât o struţo-cămilă. Pentru morală, este concubinaj. Pentru Stat este doar un arbitraj administrativ. Pentru subiecţi, este un fel de concubinaj cu acte în regulă. Nu suntem căsătoriţi, dar avem drepturi. Astfel, se reuşeşte scoaterea familiei de sub tutela divinităţii şi aşezarea ei într-un relativism al libertinajului. În acest fel, nici nu se ştie bine ce mai este familia: încununare divină a dragostei sau uniune consensuală arbitrată de Stat.

Parteneriatul între homosexuali nu este şi el decât o mişcare inteligentă a domnului Cernea şi a celor pe care îi reprezintă de a aduce în discuţie, pe viitor, legalizarea căsătoriilor homosexuale. Principiul picăturii chinezeşti este perfect aplicabil societăţii româneşti, încă majoritar creştină şi refractară la libertinajul legalizat. Dar pe viitor nu se ştie. Încrederea în Biserică este în scădere şi, indiferent de cauze (interne sau externe), ea slujeşte de minune intereselor secular-umaniste. S-ar putea întreba cineva de ce m-aş agita pe această temă,? Biserica e cu ale ei, omul e liber să aleagă Biserica sau nu, ce atâta discuţie?! Răspunsul este simplu: posibilitatea apariţiei unei noi dictaturi. Un exemplu ar fi dictatura economică, în care profitul se realizează pe căi imorale şi puternicii economiei decid asupra maselor, după bunul plac, fără ca cetăţeanul de rând să aibă vreo putere de reacţie. Actuala criză, provocată de magnaţi, ar fi subiect interesant de discuţie. Când nu mai ai o morală publică, când morala divină este scoasă din zona educaţiei şi deciziilor publice, Statul poate lua orice decizie pe care o consideră oportună unui moment, decizie pe care societatea este obligată să o respecte. Cu tot cu Drepturile Omului.   Însuşi Hristos a fost răstignit pentru asta. Stabilind clar ce este Adevărul şi care sunt fundamentele libertăţii umane, El a deranjat interesele mai-marilor. Motiv pentru care a fost înlăturat. Şi atunci, cine îmi garantează că Statul nu mă transformă în sclavul lui, sub iluzia libertăţii, ambalată sub formă de libertinaj?   PS.Recenta declaraţie a premierului Victor Ponta confirmă că presiunile internaţionale sunt mari.

[/notanoastra]