BISERICA SERBIEI isi continua VRIA PERICULOASA: ameninta iar cu RUPEREA LEGATURILOR CANONICE cu BOR, vrea SINOD PAN-ORTODOX pentru o APROPIERE DE CATOLICISM, IUDAISM si ISLAMISM…

…si “avertizeaza” asupra “para-sinagogii” episcopului ARTEMIE

• spc.rs: Communique of the Holy Assembly of Bishops of the Serbian Orthodox Church

(…) Cu multumire si dand slava lui Dumnezeu, Adunarea [episcopala] remarca faptul ca Biserica Serbiei mentine relatii liturgice si canonice si de cooperare cu elelalte biserici ortodoxe autocefale, dar, in aceasta privinta exista, din pacate, o exceptie. Aceasta priveste activitatile necanonice ale anumitor reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane pe teritoriul canonic al altor Biserici Ortodoxe. Aceasta ameninta insesi fundamentele ecleziologiei ortodoxe si ale ordinii canonice. Din cauza unor activitati similare neautorizate ale Bisericii Romane, patriarhatul Ierusalimului a rupt comuniunea liturgica si canonica cu Biserica, pana la noi evolutii (in realitate, problema s-a remediat si Patriarhia Ierusalimului a reluat comuniunea cu cea Romana – n.n.).

Adunarea a trimis inca odata, cine stie a cata oara, un protest pe marginea intruziunilor necanonice in zonele unde jurisdictia Bisericii Ortodoxe Sarbe si a informat cu regret ca, in masura in care indivizi din Biserica sora a Romaniei nu vor inceta activitatile nefratesti si necanonice, indiferent daca sunt tolerati sau trimisi de Patriarhul sau Sinodul ei, va lua masurile canonice necesare si legale pentru a pastra ordinea canonica straveche si pentru a opri ruperea iresponsabila a unitatii intre bisericile ortodoxe si popoarele infratite, asa cum au fost, fara indoiala, popoarele sarb si roman de-a lungul veacurilor. Adunarea spera ca astfel de masuri vor ajuta, altfel va fi nevoita, cu mult regret, sa urmeze exemplul patriarhiei Ierusalimului. Parintii Adunarii sunt constienti ca sunt multi dintre episcopii romani, clerici si teologi care nu urmeaza aceasta tendinta entofiletista si agresiva care a provocat nu putine rupturi in intreaga ortodoxie in ultimii ani. In mod similar, Aunarea este, asa cum a fost si pana acum, recunoscatoare Bisericii Romane pentru relatia sa corecta cu admionistratorul diocezei Temisvar, cu clerul si credinciosii sai, asa cum si Biserica Serbiei se bucura de relatii fratesti cu clerul si credinciosii Bisericii Romane care traies in partea sarbeasca a Banatului.

Adunarea confirma si de aceasta data pozitia sa neschimbata cu privire la nevoia de a intensifica si adanci pregatirile spirituale si teologice in vederea unui Mare si Sfant Sinod al Bisericii Ortodoxe,  precum si la incurajarea responsabilitatii pan-ortodoxe cu privire la viitorul dialogului bisericilor ortodoxe in primul rand cu biserica romano-catolica si cu celelalte confesiuni si biserici crestine, dar, de asemenea, si dialogul cu alte religii, in primul rand iudaismul si islamismul.

Pacea si unitatea Bisericii Sarbesti este tulburata, in evaluarea facuta de Adunare, de calugarul Artemie, episcopul depus de Raska-Prizren, si de aderentii sai, care au creat o adevarata “para-sinagoga” (adunare nelegiuita) ce are toate trasaturile pentru a se dezvolta intr-o schisma sau secta. In locul pocaintei si revenirii in Biserica, el tine chiar si un “antisinod” schismatic si tine prelegeri Adunarii. Astfel, daca nu va raspunde chemarii de a reveni in Biserica si in vechea ordine canonica a Bisericii Ortodoxe cat mai grabnic posibil, Adunarea se va vedea nevoita sa ia masuri canonice suplimentare. (…)