Ce este si cum (nu) se citeste o PROFETIE ORTODOXA? Scurta lamurire pentru neavizati sau AMATORI DE SENZATIONALISM APOCALIPTIC

DC NEWS, site-ul de “stiri” aflat, probabil in criza de subiecte sau poate chiar, cine stie, din bunele intentii ale unei tinere ziariste dornice sa raspandeasca adevarul (mai putin plauzibil, totusi, daca urmarim lista sa de subiecte), a incropit un material “de weekend” tabloidizand cuvintele parintelui Elpidie gasite pe site-ul nostru, cu titlul:

Teorie INCREDIBILĂ a Conspirației. Cum descrie un preot grec al Treilea Război Mondial: Bătălia dintre Iisus și Lucifer este aproape

Prelucrarea respecta toate (ne)regulile tablodizarii: titlu care contine neaparat sintagme tari (“INCREDIBILA”) sau care functioneaza pe baza de momeala (“TEORIA CONSPIRATIEI”). Mai adaugi “al treilea razboi mondial” si “batalia dintre Iisus si Lucifer“ si gata, ai asigurat valul de clickuri pe materialul tau, care, altfel, se reduce la doua-trei fraze stangace si din preluari masive – dar trunchiate – cu sursa citata imprecis, in ciuda prevederii mai mult decat explicite de la finalul postarii noastre. Bravo! Asta da jurnalism “quality”, girat editorial de profesori la Facultatea de Jurnalism…

Materialul original, de pe site-ul nostru, este acesta:

PARINTELE ELPIDIE despre formele CELUI DE-AL TREILEA RAZBOI MONDIAL, RELIGIA UNICA si PREGATIREA DUHOVNICEASCA (Omilia din 27.03.2013 – video)

Aducem cateva precizari necesare, mai ales pentru cei neavizati care se raporteaza la profetii ca la niste ciudatenii. Ne referim aici, bineinteles, la profetii in adevaratul sens al cuvantului, adica la cele ortodoxe. Nu ne referim la prezicerile “oracolelor” moderne sau la cele neoprotestante.

Ce este o profetie? Profetia nu e nici teorie, nici nu este un scenariu construit omeneste despre conjuratii oculte. Profetia inseamna, etimologic, “a spune dinainte”, insa sensul termenului nu se reduce nicidecum la atat. Mai degraba, profetia inseamna a vorbi prin “descoperire de sus“. Cuvantul profetic e o vestire, o revelatie, iar el poate se poate referi atat la trecut (Facerea e scrisa de Moise care nu a fost tocmai martor ocular; profetia care a explicat sultanului Mehmed caderea Constantinopolului a fost posterioara evenimentului), cat si la viitor. De exemplu, Apocalipsa inseamna tocmai “descoperire”. Profetia, in fine, nu e teorie, pentru ca “metoda” sa este complet diferita de a fauritorilor de ipoteze si constructe abstracte de predictie. Daca ar fi sa o comparam cu ceva laic, profetia nu s-ar asemana unor teorii deductive, ci unor intuitii care merg la esenta fenomenelor pentru a le explica sensul. Acest lucru cere, prin urmare, celor care se mai respecta inca pe ei insisi din punct de vedere profesional, deontologic, ca profetiile sa fie abordare respectand specificul lor, pentru a ramane onesti.

Ce anume este descoperit? Adevarul tainic care explica sensul istoriei si al evenimentelor, fie din trecut, fie din viitor. Profetia explica inlantuirea unor evenimente aparent haotice, absurde, precum si finalitatea acestora. In traditia Bisericii, profetiile sunt marcant eshatologice: ele incadreaza evenimentele in istoria Intruparii, a Bisericii Luptatoare, a sfarsitului si a vremilor antihristice, pentru a vesti A Doua Venire. Practic, profetiile posterioare Apocalipsei Sfantului Ioan nu fac altceva decat sa focalizeze, la scara mai mare, la scara celor care traiesc un anume moment istoric, momentul in care crestinii se afla in aceasta asteptare eshatologica a Celei De-a Doua Veniri.

Ce anume NU spun profetiile? Profetiile, in primul rand, nu dau termene fixe. Nu fac cronologii. Ele nu vor fi nici foarte exacte, ceea ce este firesc. Fiind descoperiri, ele depind si de capacitatea de intelegere a profetului, de “profilul” sau cultural precum si de capacitatea sa de redare a unei istorii comprimate in simboluri si imagini plastice. Profetiile au insa, un anume sens al urgentei, deoarece arunca o lumina eshatologica asupra prezentului. Istoria se comprima si, dintr-o data, i se descopera subtextul sau duhovnicesc si tinta: Judecata lui Hristos. In ceea ce priveste urgenta, ea este strict duhovniceasca: mesajul este de pregatire pentru Ziua Judecatii, fie ca e vorba despre o moarte apropiata si de o judecata personala, fie ca este vorba despre sfarsitul acestei lumi. Asadar, sensul fundamental al profetiei si scopul acesteia nu este de a inocula vreo psihoza/spaima “apocaliptica” fata de evenimentele sfarsitului lumii, ci de a reaprinde in oameni focul constiintei si al chemarii la indreptarea vietii catre Dumnezeu, prin pocainta.

Cui se adreseaza profetiile? Crestinilor, credinciosilor, celor care se simt a fi dinauntrul Bisericii, celor care au credinta si, prin urmare, stiu cum sa primeasca si sa interpreteze astfel de cuvinte. Nu se adreseaza celor necredinciosi, celor care nu sunt interesati si care nu primesc sau chiar dispretuiesc Predania Bisericii. Prin necredinciosi nu ne referim la vrajmasi ai Bisericii, ci, pur si simplu, la oricine nu se simte a face parte din Trupul lui Hristos. Nu se face misiune catre cei din afara Bisericii cu hrana tare a profetiilor, nici nu predici direct despre Apocalipsa celor care nu stiu nici macar Tatal Nostru. 

Cu atat mai putin sunt profetiile scrise pentru cei care au vreo rafuiala cu crestinismul sau cu Biserica Ortodoxa. In acest caz, am asista la aruncarea margaritarelor la porci care le vor calca in picioare si se vor intoarce sa te sfasie. Din pacate, in timpurile noastre, cuvantul profetic nu mai este transmis ca pe vremea Apostolului Ioan, in si de catre membrii Bisericii. Se transmite, iata, si prin internet, pentru ca, iarasi din pacate, in bisericile noastre prea rar se mai discuta/lamuresc astfel de chestiuni. Si asa se face ca astfel de mesaje, care se adreseaza intotdeauna unei anume audiente, ajung sa fie, vrei nu vrei, si la indemana unora care le sfasie, le falsifica sensul, le expun batjocurii si le instrumentalizeaza spre propriul lor profit.

Cat despre prelucrarea facuta de DC news, ce sa mai spunem? Profetia nu este si nu va fi niciodata asimilabila vreunei teorii a conspiratiei, pentru simplul motiv ca nu e interesata de actorii din culise, ci de adevaratul sens al istoriei, acela al infruntarii, pe terenul istoriei umanitatii si al inimii fiecarui om, dintre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si diavol. In ce priveste “al treilea razboi mondial”, aceasta este o tema deja comuna in profetismul ortodox contemporan. Nu este deloc o preocupare doar a parintelui Elpidie. Acesta a oferit, insa, o interpretare “dinainte” a acestor evenimente care pare a fi mai apropiata de sensul celor traite de noi in prezent.

Inselarea e mare de a crede ca e de bine daca ajung astfel de scrieri sa circule viral si sa fie promovate in mainstreamul mediatic. In realitate, avem de a face cu: senzationalism, tabloidizare si instrumentalizare cinica a unor cuvinte grele, a unor trambite care suna trezirea duhovniceasca. Iar toate acestea se pot incadra, in zilele noastre, unei tendinte mai generale de relativizare si “dezamorsare” a celor mai fierbinti si mai grave adevaruri duhovnicesti prin coborarea lor in sfera derizoriului, de discreditare si deturnare a mesajului operata simplu, prin ambalarea sa lumeasca si manipulatorie.

Asa cum scriam si altadata…:

• DIN SERIA ‘APOCALIPSA ACUM’: NASA isi alarmeaza angajatii privind o iminenta catastrofa. SE PREGATESTE CEVA?

[…] Cumva, totul miroase a fi o uriasa diversiune menita sa abata atentia omului de la singurul lucru care trebuie si de a-l determina sa caute sa-si scape viata, pierzandu-si sufletul. O strategie menita sa il determine sa astepte sfarsitul din directia nepotrivita, cu starea de spirit nepotrivita si, in esenta, total nepregatit pentru evenimentele real-apocaliptice care vor veni peste noi. Si pentru propriul sfarsit, pana la urma, care poate sa fie oricand.

Cum scriam si aici:

( …) La puterea imensa si reala pe care o dispun, mai ales asupra circulatiei informatiei (si, prin excelenta, asupra internetului ca mediu predilect de circulatie), este de la sine inteles ca au avut si un interes strategic in “a da drumul la supapa”, in a alimenta chiar aceasta tendinta, extrem de “manoasa”, a unor mase largi de a detine un “acces” facil la “secretele cele mai secrete” ale scenariilor de conducere si de distrugere a lumii. Fiindca nu este exclus ca tocmai sub aceasta noua “perdea de fum” cat mai intinsa cu putinta, prin galagia si revolta starnite, intretinute si dirijate atent catre paroxism, sa se poata camufla si mai bine adevaratele pericole sau… sa dea nastere unor “efecte secundare” mult mai profitabile pe termen lung pentru strategii sinistri ai mersului planetei…. Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu!

Un scop perfid al acestor scurgeri poate fi si cel de natura psihologica, iar aici este capcana in care foarte multi dintre noi putem cadea, chiar fiind manati de cele mai bune intentii. Se contureaza – si ne referim aici la zona de critica si opozitie fata de “sistemul” globalizant – un anumit tip de climat psiho-social in care oamenii sunt formati, practic, in asa fel incat sa fie tinuti intr-un continuu suspans, intr-o stare de tensiune si agitatie, cu adrenalina ridicata, pentru ca si aceasta dispozitie este una DE ASTEPTARE, dar nu este asteptarea cea vie si sanatoasa, eshatologica, a lui Hristos, ci ajunge sa fie o tanjire, o complacere sau o adictie morbida in toata regula dupa “evenimente apocaliptice”. Asistam, practic, la o substituire inconstienta a trezviei si a privegherii duhovnicesti cerute de Hristos pentru “asteptarea Mirelui” cu alarma si surescitarea psihologica, stare ale carei roade duhovnicesti predispun sufletul mult mai degraba catre primirea celui care va veni ca fals Mesia.

Sa tinem seama de cele scrise intr-o prorocie atrbuita Sfantului Nil Athonitul:

Hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura.

De aici, pe langa criza tot mai acuta de ordin social, provine si “efectul” atitudinilor “revolutionare”, ale caror “seminte” sunt aruncate astazi pretutindeni si in toate felurile, prin aţâţarea, alimentarea si mentinerea oamenilor intr-o stare de tulburare totala, de agitatie sterila si de dependenta bolnavicioasa de toti acei “stimuli informationali” care ii obisnuiesc cu “informatii soc de culise”, cu “senzatii tari” si “demascari” – in realitate total inutile pentru viata si pentru mantuirea lor – trezind insa… porniri de revolta nestavilita, dorinta de protest continuu, suspiciunea, ura, impulsul spre razbunare. Nu numai in ceea ce priveste ordinea statala, internationala, bancara, corporatista, etc., ci si in ceea ce priveste autoritatea Bisericii, prin minarea reperelor ei de incredere, de stabilitate si echilibru.

Un comentariu razbointrucuvant