Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucuresti – despre relatia RUSIA-ROMANIA, TRANSNISTRIA si MOLDOVA/ NATO suspenda relatiile cu RUSIA/ Un nou PACT RUSO-GERMAN in ESTUL EUROPEI?/ SUA suplimenteaza numarul de soldati din Romania
Într-una din sălile Ambasadei Rusiei de pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti, am asistat, marţi, la o altfel de lecţie de istorie. Una care este citită astăzi la jurnalele de ştiri difuzate pe teritoriul Federaţiei Ruse şi care mâine va fi predată, probabil, în şcolile din această ţară, în timpul orelor care vorbesc despre desfăşurarea evenimentelor din zilele noastre. Din versiunea de la Moscova a capitolului “Crimeea 2014” lipsesc două cuvinte cheie: “intervenţie” şi “anexare”.
“Anexare? Acest cuvânt este şters”, îmi spune, zâmbind, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov. “Şters. Ok? Pentru noi nu este anexare”, continuă diplomatul, deranjat în timpul interviului şi de un alt cuvânt, “intervenţie”. “Nu pot să fiu deloc de acord cu termenul pe care l-aţi folosit, “intervenţie”. Pentru că nu a fost nicio intervenţie în Ucraina”, spune apăsat ambasadorul Malginov, în timpul discuţiei noastre.
Domnul Malginov îmi subliniază că alipirea Crimeei la Rusia ar fi avut drept cauză dorinţa ruşilor din Crimeea de “a se proteja de elementele naziste” din Ucraina. “Au realizat că nu au viitor în această Ucraină, au vrut auto-protecţie şi au făcut în aşa fel încât să aibă această auto-protecţie”. Ceea ce a fost catalogat de statele UE şi NATO drept “anexarea teritoriului unui stat suveran” apare în comunicarea de la Moscova drept o luptă împotriva discriminării şi a împotriva suprimării aspiraţiilor legitime a etnicilor ruşi. În interviul de mai jos, puteţi citi care este poziţia diplomaţiei ruse faţă de Transnistria, Republica Moldova, România şi noua putere din Ucraina.
PRINCIPALELE DECLARAŢII ALE AMBASADORULUI RUSIEI LA BUCUREŞTI, OLEG MALGINOV, PE SCURT
DESPRE DECLARAŢIILE LUI TRAIAN BĂSESCU LA ADRESA RUSIEI: “Este un politician cu experienţă. Sper că spune ceva la care a reflectat. Nu ştiu când. A fost o surpriză pentru mine, pentru că citeşte gândurile altui preşedinte, eu nu am această calitate. Dar nu pot fi de acord cu el”.
DESPRE TRANSNISTRIA: „Dacă politica autorităţilor va fi îndreptată înspre discriminare, înspre suprimarea aspiraţiilor legitime ale ruşilor de a-şi proteja limba, cultura, nu ştiu care va fi situaţia. Dar Federaţia Rusă nu va stimula niciodată asemenea evenimente. Pentru că nu suntem interesaţi să avem conflicte la graniţă. Este costisitor. Implică probleme diplomatice şi politice cu alte ţări. Vrem ca autorităţile acestor ţări, din Kiev şi Chişinău, să-şi asume responsabilitatea faţă de aceste populaţii. Şi să fie înţelepte. Pentru că a fi înţelept înseamnă a fi deschis şi a găsi o soluţie normală la problemele delicate ale relaţiilor interetnice. Sperăm că aceste autorităţi din Kiev şi Moldova nu vor repeta situaţia”.
DESPRE TRANSNISTRIA: „Trebuie să construim. Altfel vom avea, din nou, o situaţie nu foarte bună. Nu suntem interesaţi într-o astfel de criză, de ce credeţi că Rusia e interesată să plătească bani aici şi acolo pentru a rezolva incompetenţa autorităţilor altor ţări?”
DESPRE ACORDUL DE ASOCIERE AL MOLDOVEI LA UE: „Acesta este defavorabil legăturilor economice dintre Federaţia Rusă şi ţările din parteneriatul estic. Va fi. Pentru că acordul care este propus şi care va fi semnat, iar mai apoi ratificat, înseamnă că vor fi consecinţe economice asupra acestor relaţii. Nu este niciun dubiu. După semnarea acordului, lucrurile nu vor mai putea merge ca până acum pentru că parteneriatul estic ar încălca anumite obligaţii în CSI şi în cadrul relaţiilor economice dintre Rusia şi statul respectiv. Anumite facilităţi care sunt acordate de Rusia nu vor mai fi acordate”.
DESPRE PREŢUL GAZULUI IMPORTAT DE MOLDOVA DUPĂ SEMNAREA ACORDULUI CU UE:„Este o chestiune foarte complicată. Să nu discutăm această chestiune de la nivelul unor persoane care nu înţeleg cu exactitate. Eu însumi nu am o înţelegere prea profundă asupra acestei probleme şi nu vorbesc despre chestiuni în care nu sunt profesionist. Spun că da, vor exista nişte consecinţe, clar.”
DESPRE RELAŢIA CU ROMÂNIA: „Nu anulăm nimic. Suntem gata să continuăm. Dacă există o dorinţă din partea autorităţilor române să continuăm, o putem face fără ezitări şi o vom face. Dar, după cum am indicat şi anterior, să construieşti ceva este dificil. Este o muncă dificilă să depăşeşti anumite stereotipuri. Să găseşti un numitor comun, astfel încât să mergem înainte, să punem chestiunile dificile puţin deoparte şi să revenim la ele mai târziu. Dar este foarte uşor să distrugi. Şi nu ai
nevoie de un partener ca să distrugi.”
DESPRE TRUPELE RUSEŞTI DE LA GRANIŢA CU UCRAINA: „Desigur, fiecare vede ceva. Dar nu a fost nimic clandestin în această mică mişcare de trupe pe teritoriul Federaţiei Ruse. Dacă aceasta este singura problemă cu Ucraina, preşedintele a luat o decizie. Vor opri exerciţiile militare.”
CITIŢI MAI JOS INTERVIUL PE LARG
În ce condiţii ar putea iniţia Rusia o intervenţie în alte regiuni în care trăiesc populaţii semnificative de ruşi?
Presupun că doriţi să vorbim despre Ucraina. Nu pot să fiu deloc de acord cu termenul pe care l-aţi folosit, “intervenţie”. Pentru că nu a fost nicio intervenţie în Ucraina şi pentru că situaţia care a avut loc este mult mai complicată.
Vedeţi, evenimentele au început cu protestul oamenilor din Kiev, care a fost împotriva autorităţilor, împotriva corupţiei şi a fost bazată pe situaţia de a semna, a nu semna, a amâna, a nu amâna semnarea documentului legat de parteneriatul estic. Şi, de la bun început, a existat o încercare de a avea negocieri între diferitele segmente ale societăţii. Care, până la un anumit punct, au adus nişte rezultate. Dar acest lucru nu a fost pe placul câtorva forţe politice din Ucraina, nu a fost pe placul anumitor cercuri din afara Ucrainei. Şi din ianuarie situaţia a fost agravată artificial într-o mare măsură. Nu ştim încă ce s-a întâmplat acolo în a doua jumătate a lui ianuarie şi la începutul lui februarie. Sunt în desfăşurare investigaţii care vor face, poate, lucrurile mai clare. În a doua fază, protestele şi-au schimbat caracterul: au fost violente, cu lupte de stradă şi, din păcate, cu decese provocate de lunetişti şi nu este clar cine au fost lunetiştii. Sunt anumite surse care spun că lunetiştii au fost angajaţi de Sectorul de dreapta pentru a provoca şi mai mult situaţia.
Am văzut că aproape în fiecare zi demnitarii sau vizitatorii străini veneau pe Euromaidan, îi susţineau, îi instigau să continue, să lupte, să meargă până la capăt, să spargă, să distrugă. S-a întâmplat şi toate televiziunile au arătat-o.
Dar a mai fost o parte…
Ştiu, aveţi propria părere, aveţi propria viziune.
Nu, voiam să clarific…
Sunt poveşti care…
A mai fost o parte implicată în proteste. Au fost manifestanţii, pe de-o parte, şi oficialii guvernamentali pe de alta. Poate puteţi vorbi despre ambele părţi.
Vorbesc despre viziunea noastră asupra situaţiei. La un anumit stadiu, protestele care au avut o componentă foarte puternică de luptă împotriva corupţiei, au fost deturnate, nu de către cel mai mai mare, dar de către un foarte puternic segment, care a fost numit Sectorul de dreapta. Ideologia lor e neonazistă, iar grupurile lor, care veneau în principal din părţile vestice ale Ucrainei, cu arme de foc, iar acum vedem problema, au dominat protestul. Şi o demonstraţie paşnică a devenit din ce în ce mai violentă.
Autorităţile au încercat la un anumit moment să ia anumite măsuri, nu au reuşit, iar conflictul a devenit un conflict cu lupte de stradă. Şi nu era aşa de uşor să-l opreşti. Când, pe 21 februarie, au venit trei miniştri de Externe, din Franţa, Germania şi Polonia, au luat liderii Opoziţiei şi autorităţile, au adus un acord, care spunea, mai mult sau mai puţin, opriţi protestele violente, retrageţi grupurile înarmate de ambele părţi, dezarmaţi grupurile înarmate ilegal, reformă constituţională, alegeri, alegeri prezidenţiale şi parlamentare şi aşa mai departe. Pentru a ajunge la o nouă înţelegere. La nu la mai mult de 12 ore după asta, forţele Opoziţiei, văzând că Guvernul şi-a retras forţele, au profitat de ocazie şi au luat puterea. Aceasta a fost o lovitură de stat militară, din punctul nostru de vedere. Fără discuţie. Iar grupul care a ajuns la putere nu are legitimitate.
Din punct de vedere ideologic, forţele Opoziţiei erau dominate de aşa zisul Sector de dreapta. Şi o parte a acestei ideologii era puternic anti-rusească. Nu mă refer la Rusia ca stat, ci ca limbă rusă, cultură rusă, civilizaţie rusă. Pentru Ucraina, asta nu e doar o mişcare defavorabilă, ci sinucigaşă. Acel moment, în care vesticii (n.r. protestatarii din Vestul Ucrainei) încercau să scoată componenta rusească din naţiunea ucraineană, i-a făcut pe oamenii din Crimeea să se revolte. Ei aveau Sovietul lor, care este Parlamentul lor ales, ei aveau autorităţile lor, iar populaţia a cerut să fie protejată de aceste elemente naziste. Au realizat că nu au viitor în această Ucraină, au vrut auto-protecţie şi au făcut în aşa fel încât să aibă această auto-protecţie.
“Nu suntem interesaţi să avem conflicte la graniţă. Este costisitor. Implică probleme diplomatice”
Ar putea scenariul Crimeea să se repete în regiuni în care trăiesc un număr mare de ruşi, precum estul Ucrainei sau Transnistria?
V-am spus viziunea noastră asupra scenariului. Adică vreţi să spuneţi: “Poate o populaţie din aceste teritorii, dumneavoastră le-aţi menţionat, nu eu, să se revolte împotriva autorităţilor centrale ale ţării?” Nu ştiu, nu depinde de noi. Depinde de politica autorităţilor. Dacă politica va fi îndreptată înspre discriminare, înspre suprimarea aspiraţiilor legitime de a-şi proteja limba, cultura şi aşa mai departe, nu ştiu care va fi situaţia. Dar Federaţia Rusă nu va stimula niciodată asemenea evenimente. Pentru că nu suntem interesaţi să avem conflicte la graniţă. Indiferent ce spun alţii, nu vrem asta. Este costisitor. Implică probleme diplomatice şi politice cu alte ţări. Vrem ca autorităţile acestor ţări, din Kiev şi Chişinău, să-şi asume responsabilitatea faţă de aceste populaţii. Şi să fie înţelepte. Pentru că a fi înţelept înseamnă a fi deschis şi a găsi o soluţie normală la problemele delicate ale relaţiilor interetnice. Sperăm că aceste autorităţi din Kiev şi Moldova nu vor repeta situaţia. Nu este a noastră. Credeţi-mă.
“Suntem îngrijoraţi de încercările de a crea o blocadă asupra Transnistriei”
Ar accepta Federaţia Rusă o cerere a Transnistriei de a se alătura Rusiei?
O să elaborez puţin întrebarea, dacă-mi permiteţi. Dacă autorităţile din Chişinău vor eşua, dacă nu vor fi în poziţia de a continua negocierile cu Transnistria, dacă va fi din nou un război între ei, în acest context, care va fi rolul Federaţiei Ruse? Sper că asta nu se va întâmpla.
Au existat mai multe runde de negocieri în ultimii 20 de ani. A existat un număr de acorduri care au fost rupte în anii 90. Au fost eşecuri care au adus situaţia la zero. Eram la Moscova, în 2007, când partenerii din Uniunea Europeană au cerut Moscovei, au cerut Rusiei, să convingă autorităţile transnistrene să reînceapă negocierile dintre Tiraspol şi Chişinău, pentru normalizarea relaţiilor.
Şi Rusia a fost aceea care a convins autorităţile din Tiraspol să reînceapă negocierile în formatul “5+2”. De ce este acest lucru uitat acum? Suntem interesaţi să continuăm aceste negocieri “5+2”, care se bazează pe înţelegerea faptului că, da, recunoaştem statutul Republicii Moldova, dar vrem să-l vedem ca pe un stat suveran, neutru, unitar. în care drepturile minorităţilor să fie recunoscute aşa cum se cuvine.
Apropo, suntem şi noi îngrijoraţi că, după evenimentele recente de la Kiev, sunt încercări de a bloca Transnistria, economic, din punct de vedere al migraţiei. Este contrar acordurilor la care am ajuns în ultimii 20 de ani.
“De ce credeţi că Rusia este interesată să plătească bani pentru a rezolva problema incompetenţei autorităţilor din alte ţări?”
Ce va face Rusia?
Discutăm cu toate părţile implicate şi trebuie să fi auzit că preşedintele a vorbit seara trecută cu cancelarul Germaniei despre această situaţie şi că ministrul de Externe a discutat cu secretarul de stat american, dl. Kerry. A discutat, de asemenea cu ministrul de Externe al Germaniei, dl. Steinmeier, cu ministrul de Externe al Franţei, dl. Fabius. Trebuie să construim. Altfel vom avea, din nou, o situaţie nu foarte bună. Nu suntem interesaţi într-o astfel de criză, de ce credeţi că Rusia e interesată să plătească bani aici şi acolo pentru a rezolva incompetenţa autorităţilor altor ţări?
În eventualitatea în care Transnistria cere Moscovei să se alăture Federaţiei Ruse, va fi o astfel de cerere acceptată?
Nu am primit o astfel de cerere.
Evoluţia evenimentelor din Ucraina a avut, de asemenea, o componentă militară. Zilele trecute erau 30.000 de trupe ruseşti la graniţa cu Ucraina. Preşedintele Putin a declarat: „evenimentele recente din Crimeea au fost un test serios. Au demonstrat atât capabilităţile complet noi ale forţelor noastre armate şi moralul ridicat al personalului”. Cât de departe este Rusia dispusă să meargă din punct de vedere militar?
În ultimii doi ani, Federaţia Rusă şi-a schimbat politica în ceea ce priveşte forţele armate. Din două în două luni, au loc exerciţii militare. Chiar în februarie, au mers în nordul îndepărtat şi au testat capacităţile pe timp de iarnă iarnă foarte grea. Au fost exerciţii în extrema estică a ţării. Au fost exerciţii în Caucazul de Nord, nu cu mult timp în urmă. Acum au fost făcute exerciţii în partea centrală. Desigur, fiecare vede ceva. Dar nu a fost nimic cladestin în această mică mişcare de trupe pe teritoriul Federaţiei Ruse. În ultima lună, 8 misiuni din ţările vestice, au cerut şi li s-a permis să facă inspecţii ale acelei regiuni în baza tratatului asupra armelor convenţionale. Opt. Printre ele, Estonia, Finlanda… Patru misiuni de supraveghere au avut loc, în baza tratatului internaţional Open Sky, una dintre ele desfăşurată de către Ucraina. Şi nu a fost nimic alarmant. S-a întâmplat în ultimele două luni. Sfârşitul lui februarie, începutul lui martie. Ce se întâmplă. Despre ce vorbim? Da, bine. Dacă aceasta este singura problemă cu Ucraina, preşedintele a luat o decizie. Vor opri exerciţiile militare.
Este foarte interesant să vorbesc cu dvs. Pentru că acest lucru arată care este puterea media în zilele noastre. Pentru că puneţi întrebări în baza informaţiilor pe care le-aţi auzit. Şi este puţin părtinitor.
“Datorită trupelor ruseşti şi ucrainene staţionate în Crimeea nu s-a vărsat niciun strop de sânge în timpul acestei situaţii dificile”
Această întrebare s-a bazat pe două perspective. Una, prezenţa trupelor la graniţă, care a fost un fapt real, pe care l-aţi confirmat şi despre care aţi spus că este un exerciţiu militar. A doua parte s-a bazat pe declaraţia lui Vladimir Putin, despre evenimentele recente din Crimeea, despre care Vladimir Putin a spus: au fost “un test serios care a demonstrat noile capabilităţi ale forţelor noastre armate…” Cum comentaţi?
Nu comentez spusele preşedintelui. Sunt membru al staffului lui şi pentru mine să comentez ce spune preşedintele este imposibil, din cauza rigorilor profesionale.
Nu a fost vorba despre o acţiune militară. Situaţia din timpul pregătirii referendumului şi, mai ales, după aceea, a fost tensionată în Crimeea. Şi ştiţi că în ultimele câteva sute de ani, Crimeea a fost peninsula unde e staţionată flota rusească. Şi am avut, potrivit acordurilor, aproximativ 20.000 sau poate puţin mai multe trupe acolo. Şi în timpul acestei situaţii, foarte violente, foarte vibrante, foarte delicate, trupele s-au comportat conform regulilor. Din fericire nu s-a vărsat niciun strop de sânge, în timpul acestei situaţii dificile, de restrişte, de război al nervilor. Dar datorită trupelor ruseşti staţionate în Crimeea şi, o să fiu deschis, şi datorită trupelor ucrainene, staţionate, de asemenea, în Crimeea, situaţia nu s-a soldat cu o confruntare militară. Şi acest lucru a fost subliniat.
De declaraţia dl. Putin.
Da, cred că da.
“Acordul de asociere a Moldovei la UE va avea consecinţe economice”
Care este poziţia Moscovei faţă de paşii făcuţi de Moldova spre integrarea europeană?
Am spus de multe ori că aceasta trebuie să fie în final decizia oamenilor şi a autorităţilor statului. Trebuie să fie o decizie deschisă. Oamenii trebuie să fie edificaţi asupra lucrurilor pe care vor să le decidă. Dacă hotărăsc să meargă şi să semneze un acord cu Uniunea Europeană, bine. Dar nu ştiu dacă oamenii înţeleg asta. Pentru că acest lucru nu este atât de simplu pe cât pare, dar depinde de ei să decidă. Să ne uităm la scenariul Ucraina. Ţineţi minte ce a zis Ianukovici, în noiembrie. Momentul nu este încă potrivit să semnez partea economică, dar sunt pregătit să semnez partea politică a acordului. Şi să discutăm puţin partea economică, pentru că este defavorabilă economiei ucrainene, mediului de afaceri ucrainean şi sferei sociale a Ucrainei. Care a fost răspunsul: “Nicio şansă! Totul sau nimic”. Ce au făcut acum? Au semnat partea politică a acordului şi discută încă partea economică. Acest lucru a fost propus cu patru luni în urmă de Ianukovici. Şi atunci, despre ce a fost vorba?
Dmitri Rogozin a dat un avertisment Moldovei, a făcut-o într-un fel foarte clar şi uşor de reţinut: “În drumul spre Europa, trenul Moldova îşi va pierde vagoanele în Transnistria”.
Şi asta e tot ce vă amintiţi. Autorităţile trebuie să poarte responsabilităţile pentru deciziile lor. Pentru că deciziile nu sunt uşoare. Au părţi pozitive şi negative, consecinţe economice dificile. Şi am explicat în urmă cu un an. Pentru că parteneriatul estic, o să fiu deschis, a fost conceput pentru a construi un zid economic între Federaţia Rusă şi statele din estul Europei membre ale programului de parteneriat estic. Acesta este defavorabil legăturilor economice dintre Federaţia Rusă şi ţările din parteneriatul estic. Va fi. Pentru că acordul care este propus şi care va fi semnat, iar mai apoi ratificat, înseamnă că vor fi consecinţe economice asupra acestor relaţii. Nu este niciun dubiu. După semnarea acordului, lucrurile nu vor mai putea merge ca până acum pentru că parteneriatul estic ar încălca anumite obligaţii în CSI şi în cadrul relaţiilor economice dintre Rusia şi statul respectiv. Anumite facilităţi care sunt acordate de Rusia nu vor mai fi acordate. Este normal.
La ce fel de facilităţi vă referiţi?
Regimul scutirilor de taxe şi duty free şi aşa mai departe. Pentru că lucrurile vor sta altfel. Bunurile europene care vor circula liber prin Moldova, prin Ucraina, nu vor fi exportate în Rusia fără taxe. Avem un regim de taxe vamale, avem un regim WTO. Deci vom avea un regim WTO cu Ucraina sau cu Moldova.
Nu sunt economist, dar după ce acordurile vor intra în vigoare, va exista o analiză profesionistă făcută de către specialişti, care vor spune, această obligaţie a unui anumit stat anulează această obligaţie din partea acestui stat, anulează această obligaţie din partea Federaţiei Ruse. Ei vor face această analiză, nu eu.
“Unii vorbesc de reconstruirea URSS pentru a-i speria pe oamenii care nu sunt de specialitate”
Va schimba aceasta preţul energiei, preţul gazului importat de Republica Moldova?
Este o chestiune foarte complicată. Să nu discutăm această chestiune de la nivelul unor persoane care nu înţeleg cu exactitate. Eu însumi nu am o înţelegere prea profundă asupra acestei probleme şi nu vorbesc despre chestiuni în care nu sunt profesionist. Spun că da, vor exista nişte consecinţe, clar. Dar dacă am avea şi am propus de multe ori acest lucru Uniunii Europene, să avem un acord. Pentru că pentru noi, parteneriatul estic, a fost, în 2007, când a fost inventat, ca un pas înspre construirea un spaţiu economic mai larg. Şi am propus acest lucru, în 2007, Uniunii Europene, iar propunerea noastră nu a fost acceptată. Aşa cum am spus, a fost construit pentru a creea un zid. Ceea ce este un fapt. Dacă acum va exista un interes din partea Uniunii Europene de a vedea… dacă acest lucru va fi formulat ok, poate îl vom putea discuta într-un fel mai deschis. Nu suntem în poziţia de a construi ceva separat. Unii vorbesc despre construirea URSS, acest lucru este pentru a-i speria pe oamenii care nu sunt de specialitate, care să spună, OK, Rusia construieşte URSS. Asta e tot. Fără să spună că în ultimele decenii am încercat să creăm o agendă incluzivă prin care să-i invităm pe participanţi să construiască un tip de relaţie pentru secolul 21. Iar propunerile, iniţiativele noastre nu au fost tocmai acceptate.
“Declaraţiile lui Traian Băsescu, o surpriză. Nu pot fi de acord cu ele”
Care este poziţia Moscovei faţă de declaraţiile recente ale preşedintelui Traian Băsescu? Traian Băsescu a spus, printre altele, „Cred că Vladimir Putin se uită cu cel mai mare jind la gurile Dunării” şi a avertizat Rusia „să nu facă niciun joc pe teritoriul Republicii Moldova”.
Pentru mine este dificil să comentez spusele preşedintelui rus şi, fiind un ambasador aici, în România, pentru mine nu este bine să comentez spusele preşedintelui România. Este un politician cu experienţă. Sper că spune ceva la care a reflectat. Nu ştiu când. A fost o surpriză pentru mine, pentru că citeşte gândurile altui preşedinte, eu nu am această calitate. Dar nu pot fi de acord cu el.
“Suntem gata să continuăm proiectele cu România”
Cum s-a schimbat relaţia cu România, după Crimeea?
Vorbind despre relaţiile bilaterale. Relaţiile bilaterale sunt o muncă de cooperare. În ultimii doi ani am încercat să schimbăm atmosfera din jurul relaţiilor noastre. Să vedem mai mult oportunităţile şi viitorul, decât lucrurile negative din trecut. Am atins câteva chestiuni punctuale, pornind de la acorduri în domeniul educaţiei sau în cel al centrelor culturale. Am început să discutăm proiecte economice mai active, evenimente culturale mai active. Şi avem mai multe idei, chiar şi idei care implică mai multe discuţii în domeniul securităţii. Nu anulăm nimic. Suntem gata să continuăm asta. Dacă există o dorinţă din partea autorităţilor române să continuăm, o putem face fără ezitări şi o vom face. Dar, după cum am indicat şi anterior, să construieşti ceva este dificil. Este o muncă dificilă să depăşeşti anumite stereotipuri. Să găseşti un numitor comun, astfel încât să mergem înainte, să punem chestiunile dificile puţin deoparte şi să revenim la ele mai târziu. Să ai o hartă a unui traseu şi să mergi pe acest drum nu este o misiune uşoară. Dar este foarte uşor să distrugi. Şi nu ai nevoie de un partener ca să distrugi. Poţi să o faci singur. Vorbesc din partea Federaţiei Ruse. Suntem gata să continuăm. Nu am anulat, nu am rupt niciun plan. Lucrăm asupra unor probleme şi sperăm ca partenerii noştri vor ajunge la concluzia să continuăm în acest fel.
Raluca Ion este editor al ziarului Gândul
- Mediafax: Vladimir Putin vrea să ocupe Finlanda, ţările baltice şi Belarusul, susţine un fost consilier al său
Preşedintele rus, Vladimir Putin, nu se va opri până nu va anexa ţările baltice, Belarusul şi Finlanda, afirmă Andrei Ilarionov, un fost consilier prezidenţial rus, citat de ziarul The Independent.
“Vladimir Putin nu se va lăsa până nu va cuceri Belarusul, ţările baltice şi Finlanda”, a declarat Andrei Ilarionov, consilier pentru Afaceri economice al preşedintelui Putin în perioada 2000-2005, citat de The Independent.
“Preşedintele Putin vrea dreptate istorică” şi revenirea la situaţia din timpul ţarului Nicolae al II-lea şi din vremea URSS, a explicat Ilarionov într-un interviu acordat publicaţiei suedeze Svenska Dagbladet.
“Preşedintele va argumenta că proclamarea independenţei Finlandei, în 1917, a fost un act de trădare. Va încerca să arate că apără interesele străvechi ale Rusiei”, a continuat Ilarionov. “Părţi ale Georgiei, Ucrainei, Belarusului, ţărilor baltice şi Finlandei sunt revendicate de Putin”, a încheiat fostul consilier.
Circa 67% dintre ruşi sunt de părere că Rusia ar trebui să integreze noi regiuni din Ucraina, după alipirea Crimeii, în cazul în care locuitorii acestor regiuni se pronunţă în acest sens prin referendum, potrivit unui sondaj publicat miercuri de Centrul Levada, informează AFP.
Numărul ruşilor care au această opinie a fost însă în scădere la sfârşitul lunii martie, faţă de începutul aceleiaşi luni când 79% dintre ei s-au declarat în favoarea alipirii la Rusia a unor noi regiuni ucrainene, a precizat institutul independent de sondare a opiniei publice.
Duminică, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a pledat pentru o structură federală care “să protejeze drepturile celor care trăiesc în Ucraina, în special ale populaţiei ruse” din regiunile rusofone din estul ţării. Potrivit sondajului, 58% dintre ruşii chestionaţi sunt de părere că “Rusia are dreptul de a proteja ceea ce-i aparţine”, de a integra teritorii ruse din ţările din fosta URSS.
Acelaşi sondaj arată că pentru 79% dintre ruşi, Rusia şi-a redobândit statutul de “mare putere” atunci când a luat înapoi peninsula cedată în 1954 Ucrainei. Totodată, 31% din respondenţi au afirmat că este vorba despre o nedreptate în cele din urmă reparată şi 34% consideră că acesta este un motiv pentru a fi mândri de Rusia.
Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.603 persoane în perioada 21-24 martie.
Viktor Ianukovici: Anexarea Crimeei este o “tragedie”
Preşedintele demis al Ucrainei Viktor Ianukovici, refugiat în Rusia, consideră drept o “tragedie” anexarea regiunii Crimeea şi susţine că nu a ordonat deschiderea focului spre protestatarii prooccidentali, conform BBC News online.
“Situaţia din Crimeea este o tragedie, o mare tragedie”, a declarat Ianukovici într-un interviu acordat Associated Press şi postului rus NTV.
Ianukovici a promis că va încerca să îl convingă pe Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, să returneze regiunea Crimeea Ucrainei.
“Trebuie să stabilim o astfel de sarcină şi să căutăm modalităţi de returnare a Crimeei în orice condiţii, eventual având cel mai mare nivel de independenţă posibil, dar să fie parte a Ucrainei”, a spus Ianukovici, afirmând că, dacă ar fi rămas preşedinte, ar fi încercat să evite organizarea referendumului proindependenţă din Crimeea, pe care l-a catalogat drept “o formă de protest” faţă de noua Administraţie proeuropeană instalată la Kiev.
Peste 100 de oameni au fost omorâţi în ianuarie şi februarie, în cursul protestelor proeuropene de la Kiev. Ianukovici a dat asigurări că nu este implicat în reprimarea protestelor, atribuind incidentele opoziţiei. “Eu, personal, nu am dat niciun ordin pentru deschiderea focului”, a insistat Ianukovici.
NATO SUSPENDĂ OFICIAL cooperarea civilă şi militară cu Rusia. Corespondenţă Gândul din Bruxelles
Miniştrii de Externe ai celor 28 de membri NATO au decis, marţi, la Bruxelles, suspendarea cooperării civile şi militare cu Rusia, acuzând Moscova că a încălcat legile internaţionale şi că nu şi-a respectat angajamentele din parteneriatul cu Alianţa. Corespondenţă Gândul de la reuniunea miniştrilor de Externe NATO:
NATO îşi suspendă cooperarea de ordin practic cu Rusia, atât pe palier civil, cât şi militar, în contextul anexării regiunii ucrainene Crimeea. Decizia a fost luată de miniştrii de Externe ai Alianţei Nord-Atlantice, reuniţi marţi la Bruxelles, prima întâlnire în acest format de la criza din Crimeea. Ea oficializează, de fapt, o hotărâre a ambasadorilor, luată în 5 martie. Aliaţii acuză Rusia că a încălcat legislaţia internaţională şi tratatele comune, precum şi încrederea pe care ar trebui să se bazeze cooperarea NATO-Rusia.
Anunţul lui Merkel: Putin îşi va retrage trupele de la graniţa Ucrainei
Cancelarul german Angela Merkel a declarat marţi, la Berlin, că “nu are motive să se îndoiască” de faptul că va avea loc o retragere a trupelor ruseşti din apropierea frontierei ucrainene, relatează AFP.
“Pot să mă bazez doar pe ceea ce spune preşedintele rus”, a răspuns Merkel atunci când a fost întrebată, într-o conferinţă de presă, despre retragerea parţială a trupelor ruseşti, neconfirmată marţi de către secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen.
“Voi continua să mă informez în ce măsură (retragerea) este vizibilă sau nu”, a adăugat ea.
Ministerul rus al Apărării a anunţat luni retragerea unuia dintre batalioanele ruseşti din zona frontierei cu Ucraina. O retragere parţială a fost anunţată de către un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării. Iar un comunicat emis de Cancelaria germană anunţa luni seara că preşedintele rus Vladimir Putin a informat-o telefonic pe Merkel despre această retragere.
“Acesta nu este, cu siguranţă, ultimul pas necesar, deoarece concentrarea trupelor la frontiera ucraineană este foarte ridicată”, a declarat cancelarul. “Totuşi, astăzi (marţi), nu am motive să mă îndoiesc de faptul că va avea loc” o retragere a trupelor.
Statele Unite au primit cu prudenţă, luni, informaţii ucrainene şi ruse privind retragerea parţială a unor trupe ruse. Secretarul american al Apărării Chuck Hagel a anunţat că nu poate confirma aceste informaţii, subliniind totodată că este vorba despre o etapă “necesară în vederea unei discuţii serioase” cu privire la o “dezescaladare”.
Prezenţa acestor militari – 20.000 potrivit Washingtonului – alimentează temeri referitoare la o invazie a părţii de est a Ucrainei, în mare parte rusofonă, şi unei repetări a scenariului care a condus la pierderea Crimeei.
Miniştrii reuniţi la Bruxelles, inclusiv secretarul de Stat John Kerry, urmează să discute despre mijloacele de a oferi asigurări unor state aliate, inclusiv ţările baltice şi Polonia, cele mai îngrijorate de criza ucraineană, dar şi despre suspendarea cooperării între NATO şi Rusia.
Informaţiile primite, luni, de Statele Unite din Ucraina şi Rusia privind o retragere parţială a trupelor Federaţiei Ruse din apropierea frontierei cu Ucraina nu pot fi confirmate de NATO, a spus, azi, liderul Alianţei, la Bruxelles. „Din păcate, nu putem confirma retragerea trupelor ruseşti (de la graniţa cu Ucraina, n.red.). Noi vedem altceva acolo. Iar aceste mişcări de trupe nu contribuie în niciun fel la dezescaladarea situaţiei”, le-a spus Anders Fogh Rasmussen jurnaliştilor, înaintea reuniunii miniştrilor de Externe ai statelor NATO, care are loc în 1 şi 2 aprilie la Bruxelles.
Cu Ucraina şi apărarea colectivă drept subiecte principale şi numeroase declaraţii dure la adresa Rusiei, această ministerială trebuie să asigure spaţiul euro-atlantic, dar şi lumea în general, că NATO este hotărâtă să îşi protejeze partenerii în faţa agresiunilor externe şi să sancţioneze dur statul condus de Vladimir Putin.
„E foarte important ca lumea să înţeleagă că suntem foarte hotărâţi să asigurăm securitatea aliaţilor şi popoarelor noastre, a transmis Rasmussen. „Vom lua măsurile necesare pentru a transmite foarte clar lumii că nicio ameninţare la adresa aliaţilor NATO nu va reuşi (…). O Ucraină independntă, suverană şi stabilă, angajată în procesul democratic şi în asigurarea drepturilor omului, minorităţilor şi statului de drept, este esenţială pentru securitatea euro-atlantică (…). Şi vom transmite foarte clar că acţiunile Rusiei sunt inacceptabile”, a mai declarat liderul NATO, la Bruxelles.
Secretarul general a subliniat încă o dată că, deşi NATO este o alianţă militară, soluţia la actuala criză cu Rusia trebuie să fie politică şi diplomatică: „Nu cred că e cineva care să îşi dorească să vadă o confruntare militară în Europa”.
Totuşi, se iau şi măsuri de ordin tactic şi strategic, pentru că, în formularea lui Rasmussen, „apărarea începe cu descurajarea” provocărilor. Anders Fogh Rasmussen a amintit că au fost mobilizate recent avioane AWACS (gândul a scris pe larg despre aceste aparate) deasupra României şi Poloniei şi s-a decis suplimentarea prezenţei militare la Marea Neagră. De asemenea, NATO nu exclude în acest moment suplimentarea forţelor Alianţei în ţările baltice. „Nu vom ezita să luăm şi alte măsuri dacă va fi nevoie, pentru a descuraja şi apăra, iar aceasta include o actualizare a planurilor noastre de apărare, exerciţii, mobilizări de trupe. Va depinde de felul în care va evolua situaţia”, a eplicat liderul Alianţei Nord-Atlantice, care a avertizat încă o dată Rusia că, dacă nu va detensiona situaţia din regiune, va fi „şi mai izolată”.
La patru ani de la summitul NATO de la Lisabona şi de la o relansare a relaţiilor cu Rusia, acţiunile Moscovei au prejudiciat serios parteneriatul cu Alianţa Nord-Atlantică şi le-au demonstrat alianţilor că nu îşi mai permit să considere că securitatea în spaţiul euro-atlantic este intangibilă, le-a mai transmis Anders Fogh Rasmussen miniştrilor de Externe reuniţi la Bruxelles.
- Contributors/ Victor Naumescu: Noul Pact ruso-german asupra Estului Europei. Mai este America dispusă să-l oprească?
Ne place sau nu, prima şi cea mai evidentă dintre definiţiile geopolitice care s-au dat Europei Centrale şi de Est, de-a lungul istoriei moderne, a fost cea de „regiune cuprinsă între Germania şi Rusia”.
Multe se pot schimba în economie, în ştiinţele sociale şi în politica internaţională, dar geografia nu. Localizarea şi vecinătăţile statale nu ţi le poţi alege, chiar dacă Preşedintele Putin pare hotărât astăzi să ne demonstreze contrariul, precum Hitler şi Stalin odinioară, ca într-un celebru banc. Vom şti însă întotdeauna, în această parte a lumii, că la vest îi avem pe germani şi la răsărit pe ruşi. Că unii ne vând VW şi alţii gaz. Şi că uneori titanii se confruntă, alteori se înţeleg. Dar ceea ce este sigur e că sunt şi vor rămâne aici pentru totdeauna, cu interesele şi discursurile lor tradiţional duplicitare şi esenţialmente egoiste, şi că nu se poate face abstracţie nici de unii, nici de ceilalţi. Şi mai ştim că doar America şi NATO pot oferi acestor mici naţiuni, făcute sandviş între germani şi ruşi, o altfel de perspectivă de securitate.
Inevitabil, „destinul” (deşi nu agreez acest termen fatalist) sau evoluţiile Europei Centrale şi de Est în ultimii 100 de ani au fost profund marcate de poziţionarea acesteia între cele două mari blocuri de interese precum şi, implicit, de relaţia dinamică, ambivalentă şi oarecum contradictorie, de tipul love and hate, de interes reciproc şi totodată incompatibilitate a sistemelor de organizare, de atracţie economică şi ciocnire militară, între cele două imperii cu vocaţie expansionistă.
Puţine au fost în istorie şansele reale ale Europei Centrale de a se sustrage acestui joc ipocrit al influenţelor Est-Vest şi acestui rol nefericit de „monedă de schimb”, şi de a se elibera cu adevărat din strânsoarea politică, economică şi conceptuală a acestui spaţiu meschin. Prea de puţine ori au ales est-europenii pentru ei înşişi, de cele mai multe ori au ales alţii pentru ei iar trădarea regiunii (fără ghilimele!) s-a repetat în răstimpuri, cu cinismul de rigoare al marilor puteri înfăşurat în catifeaua discursurilor cu mari mize geostrategice.
Înainte de a încerca să înţelegem ce se întâmplă acum prin retrasarea faliilor de influenţă pe continent, sub ochii noştri, să revedem succint cum a variat definiţia Europei de Est, din 1945 până astăzi. O definiţie încărcată întotdeauna de semnificaţii politice.
Imediat după „acordul procentajelor”, însoţit sau nu de legenda înţelegerii consemnate pe şerveţelele de la cină, chiar demontată fiind de istorici (ce minunată perspectivă, să fii servit pe tavă, ca naţiune, unuia sau celuilalt dintre boierii lumii!), „Europa de Est” a devenit eticheta nefericită a lumii comuniste, abandonată pe orbita Uniunii Sovietice. Opt state au constituit, până în 1989, „Europa de Est”: R.D.G., Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia şi Albania.
Începutul anilor ‘90 a schimbat această macro-definiţie rezultată din abordările Războiului Rece, o definiţie rigidă, mai degrabă ideologică decât geografică (Praga, de exemplu, este mai la vest decât Viena), neatentă la nuanţe, nedreaptă prin consecinţele asupra a cel puţin trei generaţii, stigmatizantă pe termen lung. Noul concept, cel de „Europa Centrală şi de Est” (ECE), a fost introdus şi acceptat rapid pentru a evidenţia două lucruri subtile, ambele instrumentate politic: pe de o parte, revendicarea unui grup de state privind apartenenţa istorică la identitatea culturală central-europeană (Grupul de la Vişegrad) şi diferenţiereacare ar fi trebuit menţinută faţă de
În fine, lărgirile succesive ale Alianţei Nord-Atlantice cu 12 state şi ale Uniunii Europene cu 11 state, petrecute între 1999 şi 2013, fiecare proces politic cu câte trei momente de extindere distincte, au modificat din nou definiţia „regiunii cuprinse între Germania şi Rusia”. Tot ceea ce aparţine în prezent, din fosta Europă de Est comunistă, sistemului politic, militar, economic şi strategic euro-atlantic este acum „Europa Centrală”. Politica post-Război Rece a corectat astfel, parţial, nedreptatea istorică de după 1945. Ceea ce a rămas însă între Occidentul extins şi Rusia a redevenit „Europa de Est” sau, mai tehnic spus, „vecinătatea estică a Uniunii Europene”, adică republicile care au aparţinut cândva URSS. Aici însă Rusia a spus Stop (sau Niet, dacă vreţi), iar Germania a replicat compliantă: Jawohl!
Asistăm la un nou moment tare, crucial, al istoriei tensionate a acestei regiuni. Încordarea post-Vilnius arată că sunt din nou puse în discuţie delimitarea geopolitică, definiţia de jure şi de facto şi perspectivele strategice ale zonei. Rusia vrea „respect” până la frontierele Uniunii Sovietice din 1991, iar Germania nu vrea perturbarea ordinii economice actuale pe continent, care i-a fost şi îi este atât de benefică. Ceea ce vor est-europenii pare să conteze, din nou, prea puţin.
Prin toate vocile oficiale care îi aparţin (ministrul Economiei, comisarul german pentru Energie, ministrul de Externe etc.), Berlinul transmite semnalul politic că nu doreşte să dea o replică serioasă agresiunii Rusiei în Estul Europei. Declaraţii derutante precum: „nu există alternative realiste la gazul din Rusia” (normal, după ce Nabucco West a fost compromis iar E.On are 15% din proiectul alternativ câştigător, Trans Adriatic Pipeline), sau „Parteneriatul Estic trebuie flexibilizat” şi acomodat cu interesele Rusiei în regiune, respectiv lipsa oricăror sancţiuni reale impuse de Uniunea Europeană unui stat care a anexat o parte din teritoriul unui membru asociat al Uniunii Europene (puteţi crede că aşa ceva este posibil?!), toate trădează Noul Pact ruso-german asupra Estului Europei. Nu întâmplător, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, le-a reamintit public germanilor că Rusia a fost de acord cu unificarea germană din 1990, împotriva reluctanţei franco-britanice. Deci, nu uitaţi că ne datoraţi ceva…
În faţa acestor evidenţe, prin care Berlinul ne spune clar, în subtext, să o lăsăm mai moale cu riposta împotriva Rusiei, că nu e sustenabilă şi, oricum, „pe germani să nu contăm”, ce-ar trebui să facă micile naţiuni din regiune?
În principiu, sunt două căi de urmat, niciuna sigură de finalitatea şi beneficiile ei: fie se apucă fiecare să-şi negocieze cu Moscova o soartă mai bună, pe cont propriu (ungurii şi bulgarii au început deja), fie reinventăm NATO pentru salvarea noii Europe de Est, cu precizarea că NATO poate face multe dar gaz tot nu livrează. Pentru a doua metodă de securizare a regiunii este nevoie însă, în primul rând, de resursele şi disponibilitatea politică, economică şi militară a Statelor Unite, incertă la această oră.
Pentru moment, semnalele politice, deşi timide, par să sugereze o anumită revenire a interesului strategic al Americii pentru noua „Europă de Est”. Chiar dacă aceasta se limitează la un mic transfer de militari (600 deocamdată, după unele informaţii neconfirmate) la frontiera răsăriteană a Alianţei, la consolidarea puţinelor baze şi facilităţi militare din ţările de graniţă şi la propunerea unor exerciţii şi manevre comune cu trupe din state non-NATO precum Republica Moldova, Armenia sau Azerbaijan, posibil şi Ucraina, o schimbare a tonului la Washington, fie şi simbolică, există. Personal, sunt însă sceptic faţă de posibilitatea ca guvernele de la Erevan sau Baku, de exemplu, să rişte mânia lui Putin, când au atât de puţine şanse ca germanii să fie de acord cu extinderea NATO spre Est. Ucrainenii ştiu cel mai bine această lecţie, au fost atât de aproape de o „evadare” din închisoarea geostrategică a Estului în 2008, la Summitul NATO de la Bucureşti…
Este de urmărit relaţia economică Berlin-Moscova în anii următori. Berlinul doreşte deja calmarea şi stabilizarea situaţiei pe teren, chiar cu „politica faptului împlinit” din Crimeea, pentru a nu periclita interesele marilor companii germane conectate cu piaţa şi resursele Rusiei. „Diplomaţia gazului” va avea în continuare un loc central pe scena politicii europene, dar este posibil să apară noi actori şi noi scenarii. Este de urmărit şi revenirea Americii în Europa, acum sau în viitoarea administraţie prezidenţială. Pentru moment, demonstraţia de forţă a Moscovei în Europa de Est rămâne fără un răspuns adecvat, o imensă frustrare şi o umilinţă pentru Ucraina, semn că Occientul în general şi Germania în particular nu identifică niciun interes în a sacrifica ceva din bunăstarea lor, pentru a combate eficace discursul asertiv, revendicativ şi revizionist al Rusiei de astăzi.
Aderarea la NATO “nu este o prioritate pentru Guvernul ucrainean”, dar Kievul doreşte ajutorul Alianţei Nord-Atlantice pentru consolidarea capacităţilor sale de apărare, a declarat marţi ministrul ucrainean de Externe, Andrii Deşciţa.
Nu am cerut (ca Ucraina) să devină membră NATO”, a spus Andrii Deşciţa după o reuniune cu miniştrii de Externe ai statelor membre NATO, la Bruxelles.
“Aderarea la NATO nu este o prioritate pentru actualul Guvern”, a coninuat el.
“De altfel, nu există baza legală pentru a depune o cerere de aderare. Ar trebui ca Parlamentul să modifice legea”, a adăugat şeful diplomaţiei ucrainene.
“Am discutat o intensificare a dialogului cu NATO”, iar statele din cadrul Alianţei Nord-Atlantice “ne-au exprimat un sprijin puternic”, a precizat Andrii Deşciţa.
El a anunţat că o experţi ai NATO se vor deplasa “săptămâna viitoare” în Ucraina pentru “a întocmi un inventar” cu echipamentele militare necesare acestei ţări. Nu este vorba despre armament, deoarece “avem suficiente arme în Ucraina”, ci de “echipamente tehnice pentru Garda Naţională şi grăniceri”, potrivit lui.
Astfel de echipamente nu pot fi furnizate de NATO, care nu le deţine, ci eventual de către state membre în baza unor acorduri bilaterale.
- Hotnews:
Avioane rusesti de vanatoare sau de transport zboara la limita spatiului aerian al NATO de deasupra Marii Negre, iar pentru fiecare astfel de zbor este necesara decolarea a cate doua avioane din Bulgaria, Romania si Turcia, scrie site-ul de stiri Novinite.com. Astfel, in ultimele luni, fortele aeriene din tara vecina, care constau in avioane rusesti MiG 29, au efectuat mai multe zboruri decat in precedentii 20 de ani luati impreuna.
Presedintele Bulgariei, Rosen Plevneliev, sugereaza ca Rusia provoaca in mod intentionat astfel de zboruri.
“Cine are un interes pentru aceste zboruri extraordinare ale avioanelor Bulgariei – poate pentru a le epuiza capacitatile tehnice, poate pentru a avea nevoie de intretinere mai devreme, poate pentru a epuiza resursele armatei Bulgariei”, a spus marti Plevneliev.
“Daca in oricare dintre anii precedenti efectuam doua-trei zboruri pe an, acum facem doua-trei zboruri pe saptamana”, spune seful statului bulgar.
“Acum, de cate ori este violat spatiul NATO de deasupra Marii Negre, decoleaza doua avioane bulgaresti, doua romanesti si doua turcesti, toate astea din cauza unui avion rusesc. Este ineficient”.
Potrivit ministrului bulgar al Apararii, Angel Naidenov, aceste zboruri suplimentare sunt cauzate de avioane rusesti de vanatoare sau de transport care zboara la limita spatiului aerian al NATO de deasupra Marii Negre. Acesta a refuzat insa sa comenteze daca aceasta situatie este legata de tensiunile din Ucraina si a subliniat ca spatiul aerian al Bulgariei nu a fost violat.
“Pot doar sa presupun care este scopul acestor zboruri rusesti”, a declarat Naidenov. Potrivit acestuia, mentenanta si piesele de schimb pentru avioanele MiG 29 detinute de Bulgaria sunt controlate in totalitate de corporatia ruseasca RSK MiG, care le furnizeaza in virtutea unui acord-cadru cu ministerul bulgar al Apararii.
Presedintele Traian Basescu a trimis o informare Birourilor Reunite ale Parlamentului in care este prezentata o solicitare facuta de SUA pentru suplimentarea numarului de militari americani de pe teritoriul Romaniei, transmite postul de televiziune Digi24. Solicitarea americanilor prevede dizlocarea a 600 de soldati la baza militara Mihail Kogalniceanu.
Birourile Permanente ale celor doua camere parlamentare vor discuta marti scrisoarea trimisa pe presedinte. Informarea prezidentiala apare la punctul 4 pe ordinea de zi a sedintei care incepe al ora 13:00.
In scrisoarea trimisa pe 27 martie, seful statului informeaza ca SUA cer Romaniei sprijin pentru extinderea operatiunilor militare de la baza Mihail Kogalniceanu. Seful statului mai transmite Legislativului ca, in baza legii 291/2007 privind fortele armate straine de pe teritoriul Romaniei, a aprobat propunerile premierului referitoare la solicitarile partii americane.
Potrivit postului citat, scrisoarea a fost trimisa marti dimineata, presedintele informand ca SUA cere sprijinul Romaniei pentru a trimite alti 600 de soldati pe teritoriul Romaniei si avioane pentru misiunile specifice.
Traian Basescu mentioneaza ca solicitarea Ambasadei SUA se refera ladislocarea la aerodromul Mihail Kogalniceanu a unor elemente ale unei unitati de infanterie marina denumita “Special Purpose Marine Air-Ground Task Force-Crises Response (SP MAGTF-CR)”, cu pana la 600 de militari, precum si cu “un numar de aeronave militare necesare pentru indeplinirea minisunilor specifice”, arata Mediafax.
Conform sursei citate, prin dislocarea elementelor mentionate, numarul total al militarilor americani destinati pentru operatiunea temporara pe aeroportul Kogalniceanu in sprijinul operatiunilor de transport multimodal International Security Assitance Force (ISAF) si Enduring Freedom (OEF), precum si pentru misiunile specifice ale unitatii de infanterie marina SP MAGTF-CR este de maximum 1.600 de militari.
NATO vrea exercitii militare comune cu Republica Moldova, Armenia si Azerbaidjan
Un document clasificat “NATO Restricted” si obtinut de SPIEGEL Online, adoptat saptamana trecuta, prezinta un set de masuri “cu urmari practice pentru impulsionarea relatiilor cu aceste trei state”.
NATO ia in calcul masuri pentru o mai mare deschidere catre Estul Europei. Scopul pe termen scurt mentionat in raportul confidential este “asigurarea stabilitatii in Est in contextul actual”. Printre altele, Republica Moldova, Armenia si Azerbaidjanul ar urma sa fie incurajate sa lucreze la sporirea capacitatii de inter-operabilitate cu armatele Aliantei – cu alte cuvinte e vorba despre cooperare militara. Sunt prevazute exercitii militare comune si training asigurat de specialisti NATO.
Cele trei state est-europene ar urma sa fie incurajate sa participe si la proiectele Smart Defence ale NATO, care prevad achizitionarea de echipamente militare si utilizarea acestora in comun pentru a spori eficienta capacitatilor de aparare. Un exemplu de proiect Smart Defence este patrularea in comun a spatiului aerian din tarile baltice.
Pentru fiecare tara sunt detaliate masuri specifice de sprijin. In cazul Republicii Moldova, prioritara este cresterea vizibilitatii NATO. In acest sens, Alianta ar vrea sa trimita un ofiter de legatura la Chisinau. Chisinaul ar urma sa participe si la trupa de reactie rapida asa numita NATO Response Force.
In Azerbaidjan, accentul ar cadea pe cooperarea sporita in domeniul securitatii cibernetice si energetice. In Armenia, eforturile s-ar concentra pe training militar.
Mesajul catre Rusia este clar. In document se spune ca “aliatii sunt datori sa asigure integritatea teritoriala, independenta si suveranitatea Armeniei, Azerbaidjanului si Republicii Moldova”.
Pana aici, consensul in NATO este asigurat. Toate statele membre par a fi de acord cu pachetul de masuri mentionat in raportul obtinut de SPIEGEL Online. Unanimitate nu exista insa in chestiunea unei eventuale extinderi NATO catre est. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, se pronunta indirect favorabil unui asemenea scenariu afirmand ca fiecare stat care promoveaza valorile Aliantei si care poate contribui la siguranta nord-atlantica “poate cere aderarea la NATO”. Guvernul german vede insa altfel lucrurile. “Deocamdata aceasta (extinderea NATO, n.r.) nu se afla pe lista noatra de obiective obligatorii”, a declarat purtatorul de cuvant al Executivului de la Berlin.
- Realitatea.net: Ponta: România trebuie să-şi asume rolul de frontieră NATO; trebuie să creştem bugetul Apărării
Premierul Victor Ponta a declarat, miercuri, că România trebuie să-şi asume rolul de frontieră a NATO într-o regiune fierbinte, el arătând că trebuie majorat bugetul Ministerului Apărării cu 0,2% din PIB anual, astfel încât în 2017 acesta să ajungă la 2%.
“Cred că România, în acest moment, îşi reafirmă rolul strategic în regiune. (…) În acest moment România trebuie să fie văzută şi trebuie să-şi asume rolul de frontieră a NATO într-o regiune atât de fierbinte şi care cu siguranţă în perioada care vine ne va oferi noi provocări. Deci cred că România trebuie să-şi afirme acest rol”, a spus Ponta, la conferinţa cu tema “Profilul României în NATO la 10 ani după integrare”, organizată la Parlament.
El a arătat că toţi partenerii României trebuie să aibă în continuare încredere în capacitatea noastră de a juca acest rol important regional.
“Cred că decizile pe care le-am luat trebuie să fie susţinute în viitor cu o strategie clară. Acum vedem poate mai bine ca în alte dăţi de ce a fost nevoie şi de ce am decis bine ca România să fie parte a sistemului de apărare antirachetă, de ce în mod sigur am fi vrut să folosim resursele financiare la altceva, dar anul trecut am luat decizia achiziţionării avioanelor multirol şi România va avea aceste capabilităţi de care avea de mult timp nevoie şi pe care nu le-a achiziţionat în vremuri economice mai bune”, a spus Ponta.
El a criticat faptul că în 2012 Ministerul Apărării a avut cel mai prost buget – 1,12% din PIB şi a arătat că trebuie majorat bugetul Ministerului Apărării cu 0,2% din PIB anual, astfel încât în 2017 acesta să ajungă la procentul de 2%.
“Am reuşit în 2013 să ajungem la 1,38%, în 2014 la 1,42%. Cred că prin consens politic al celor care uită de populismul tipic anului electoral, al celor care văd şi gândesc în viitor rolul strategic al României, trebuie să avem posibilitatea ca în următorii trei ani să avem o creştere anuală de 0,2% din PIB a alocării pentru MApN, în aşa fel încât România în 2017 să ajungă la acel 2% din PIB, care nu e 2,38, cât ne-am asumat cu toţii, dar e o dovadă clară a intenţiei României de a-şi asuma rolul său în NATO şi în regiune”, a spus Ponta.
- Premierul moldovean se asteapta la PROVOCARI din partea TRANSNISTRIEI/Serviciile secrete americane: PROBABILITATE CRESCUTA A UNEI INVAZII A RUSIEI IN UCRAINA/ China nu prea e aliatul Rusiei
- Binefacerile occidentale: UCRAINA SCUMPESTE CU 50% GAZELE LA CEREREA FMI/ Obama foloseste criza ucraineana pentru promovarea PARTENERIATULUI TRANSATLANTIC SI A NATO/ Basescu: ROMANIA a devenit “ATRACTIVA PENTRU SPIONAJ”
- ROMANIA – LA RASCRUCEA NOULUI RAZBOI RECE (Romania, te iubesc” – VIDEO INTEGRAL)/ Scurgeri suspecte de informatii: DOCUMENT RUSESC CE AR PROPUNE ANEXAREA TUTUROR REGIUNILOR RUSESTI DIN UCRAINA; Iulia Timosenko – inregistrata cu o instigare la razboi total cu Rusia, INVOCAND “MITRALIERE” SI “BOMBE ATOMICE”/ Stratfor propune “INARMAREA” ROMANIEI/ Moldovenii NU vor in NATO si UE si au incredere in PUTIN si RUSIA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
4 Commentarii la “Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucuresti – despre relatia RUSIA-ROMANIA, TRANSNISTRIA si MOLDOVA/ NATO suspenda relatiile cu RUSIA/ Un nou PACT RUSO-GERMAN in ESTUL EUROPEI?/ SUA suplimenteaza numarul de soldati din Romania”