INTRONIZAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI [video, foto]. Mesaje de intarire a misiunii ortodoxe, semnal de alarma cu privire la starea familiei/ IPS IOAN: “Problemele de credinta si de dogma trebuie sa ramana neatinse, asa cum ni le-au randuit Sfintii Parinti”

28-12-2014 17 minute Sublinieri

“Avem la ora actuală un atac la fiinţa naţională, am putea spune la fiinţa noastră umană ca atare”

Patriarhul Daniel: Trebuie intensificată cateheza ortodoxă, de aceea, slujbele trebuie săvârşite corect şi complet”

intronizare-mitropolit-63

Inaltpreasfintitul Ioan Selejan, ales de Sfantul Sinod in functia de mitropolit al Banatului, a fost intronizat, duminica, la Catedrala mitropolitana din Timisoara, in prezenta Patriarhului Daniel si a peste o mie de credinciosi care au indurat frigul si zapada viscolita ca sa participe la eveniment, informeaza Mediafax.

Ceremonia de intronizare a mitropolitului Banatului, IPS Ioan Selejan, a inceput cu o liturghie, apoi patriarhul BOR, PF Daniel, i-a inmanat acestuia colanul si sceptrul de mitropolit al Banatului.

PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a spus, apoi, in cuvantul sau, ca viata ortodoxa a fost impulsionata prin castigarea libertatii in decembrie 1989. Cu toate acestea, a afirmat acesta, viata ortodoxa trebuie intensificata.

“Libertatea castigata in decembrie 1989 a impulsionat viata ortodoxa. A fost o dezvoltare ampla a activitatii bisericii care in Banat a fost sustinuta de IPS Nicolae Corneanu si de catre credinciosi. Cu toate acestea, activitatea din aceasta zona trebuie intensificata. Depopularea parohiilor din mediul rural din cauza economiei – sunt multe parohii sarace – se poate rezolva prin infratirea lor pentru a se sustine reciproc. In 2003, am infiintat in satul natal, la Dobresti (judetul Timis – n.r.), o manastire. Banatul a avut multe biserici si manastiri de dinainte de stapanirea otomana. Acestea au fost fie reparate, fie s-au construit altele noi, dupa Revolutie. Trebuie intensificata cateheza ortodoxa, de accea, slujbele trebuie savarsite corect si complet. IPS Ioan, prin intelepciune si curajul de pana acum, va va fi de folos acum”, a spus patriarhul Daniel.

intronizare-mitropolit-55El a mentionat si buna convietuire intre etnii in Banat si a spus ca Timisoara este o punte de legatura a Romaniei cu restul Europei.

“Buna convietuire cu alte etnii va va fi de folos in Banat, unde sunt multe etnii. Timisoara este cel mai important oras din vest, e o punte de legatura cu Europa”, a spus patriarhul BOR.

Peste o mie de credinciosi s-au inghesuit in Catedrala Mitropolitana din Timisoara pentru a participa la ceremonia de intronizare a mitropolitului Banatului, iar alte aproximativ 200 de persoane au urmarit evenimentul in fata Catedralei, pe doua ecrane imense, in ciuda ninsorii viscolite si a frigului de afara.

De asemenea, la ceremonie au participat ministrul Apararii Mircea Dusa, ministrul Culturii, Ioan Vulpescu, ministrul Comunicatiilor, Sorin Grindeanu, senatorul Vasile Blaga, precum si mai multi membri ai administratiei publice locale si judetene. La finalul ceremoniei de intronizare a fost organizata o agapa, o masa festiva in cinstea prelatilor. Cu acest prilej, presedintele Consiliului Judetean i-a inmanat PF Daniel, patriarhul BOR, titlul de cetatean de onoare al judetului Timis, precum si stema judetului si un colan de argint. […]/ integral pe hotnews.ro

  • Basilica: 

Patriarhul României l-a întronizat pe noul Mitropolit al Banatului

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României l-a întronizat, astăzi, 28decembrie 2014, în Catedrala mitropolitană din Timişoara pe Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan în demnitatea de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului. Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan a fost ales de Sfântul Sinod în data de 16 decembrie ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului în urma vacantării acestui scaun ca urmare a trecerii la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae Corneanu în data de 29 septembrie 2014 şi care a condus Mitropolia Banatului vreme de 52 de ani.

La eveniment au fost prezenţi înalţi demnitari de stat, reprezentanţi ai autorităţilor locale, civile şi militare, personalităţi din lumea academică şi culturală, numeroşi preoţi, călugări şi credincioşi.

Sfânta Liturghie şi slujba de întronizare au fost oficiate de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu un sobor de ierarhi după cum urmează: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Lukian, Episcopul ortodox sârb al Ungariei şi administrator al Eparhiei ortodoxe sârbe din Timişoara, Preasfinţitul Părinte Sofronie,Episcopul ortodox român al Oradiei, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Daniel, Episcopul Daciei Felix, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Preasfinţitul Părinte Emilian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Pericopei Evanghelice rânduită la Duminica după Naşterea Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat învăţăturile ce reies din aceasta.

“Lectura evanghelică de astăzi subliniază că Dumnezeu prin îngerii Săi ajută pe oameni când aceştia sunt smeriţi şi singuri şi că Dreptul Iosif a fost binecuvântat de Dumnezeu să poarte grijă de copilul Iisus ca un tată adoptiv. De aici învăţăm că totdeauna copiii au nevoie atât de afecţiunea mamei cât şi de intronizare-mitropolit-59afecţiunea tatălui, chiar dacă tatăl este adoptiv. Nu era suficientă afecţiunea mamei. Prin aceasta Dumnezeu ne arată binecuvântarea Lui asupra familiei. După cum la început prin familie a intrat păcatul în lume întrucât Adam şi Eva formau prima familie umană tot aşa şi acum Mântuitorul lumii, noul Adam, vine în lume într-o familie ca să vindece lumea de păcatul neascultării de Dumnezeu şi de moartea despărţirii de El. Astăzi, familia creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată, deoarece trăieşte într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea”, a spus Preafericirea Sa.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre importanţa instituţiei familiei în societatea contemporană.

„Într-o vreme în care unii părinţi îşi abandonează copiii, iar unii copii uită de părinţii lor lumina Evangheliei lui Hristos ne arată că binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită şi luptă împotriva relelor şi primejdiilor din viaţa ei pentru a păstra şi cultiva darul sfânt al vieţii pământeşti dăruită de Dumnezeu spre a se pregăti în această viaţă pentru dobândirea vieţii veşnice cereşti. Aşadar, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor să ocrotească familia, să ocrotească şi să înmulţească iubirea soţilor întreolaltă, iubirea copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii ca toţi să simtă că Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este o binecuvântare pentru întreg neamul omenesc şi că în familia credincioasă se pregăteşte mântuirea omului”, a mai arătat Patriarhul României.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, a citit Gramata patriarhală. Apoi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Ioan însemnul rangului mitropolitan mantia, crucea și engolpionul, precum și camilafca cu cruce, cârja arhipăstorească și l-a întronizat ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, iar Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a binecuvântat credincioşii în noua sa demnitate.

În cuvântul de instalare, Patriarhul României a evocat vrednicia noului Mitropolit al Banatului.

„Înaltpreasfinţite Părinte Ioan, unele din aceste aspecte pastorale prezentate succint aici le-aţi împlinit în cei 20 de ani de activitate pastorală într-o zonă a României în care românii sunt minoritari, însă înţelepciunea şi curajul, dragostea de Biserică şi neam, hărnicia şi dărnicia pe care le-aşi cultivat şi fructificat până acum vă vor fi de mare folos în noua slujire pastorală din banat în care intraţi acum. Experienţa unei convieţuiri paşnice cu alte etnii şi cu alte confesiuni religioase din Harghita şi Covasna va fi de mare folos în promovarea relaţiilor de bună convieţuire cu alte etnii şi confesiuni din Banat unde alături de români convieţuiesc de secole germani, sârbi, maghiari, evrei, iar mai recent şi mulţi italieni. Ca înţelept arhipăstor al Bisericii din Banat veţi constata ca şi în Transilvania că iubirea părintească sinceră arătată ierarhilor din mitropolie, preoţilor, monahilor şi credincioşilor din Eparhie este cea mai sfântă lucrare de arhipăstorire a oamenilor pe calea mântuirii spre Împărăţia iubirii şi fericirii eterne a Preasfintei Treimi. Hristos Domnul Capul şi Arhipăstorul veşnic al Bisericii Sale să vă ajute să aveţi bucuria lucrării duhovniceşti roditoare în această mitropolie întru mulţi şi binecuvântaţi ani”, a spus Preafericirea Sa.

La final, Înaltpreasfinţitul Ioan, Mitropolitul Banatului a mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

Cu ziua de azi trec din Mitropolia Ardealului în cea a Banatului, dar rămân statornic în credinţa mea şi în dorinţa sinceră de a-I sluji lui Dumnezeu şi Bisericii neamului nostru românesc. Îi asigur de tot respectul meu pe toţi cei ce locuiesc în Banat chiar dacă sunt de un alt neam şi de o altă credinţă. Nădăjduiesc într-o bună colaborare spre binele tuturor celor ce locuiesc aici în acest binecuvântat pământ al Banatului. Întind o mână caldă şi prietenoasă fraţilor noştri aflaţi dincolo de frontiera de sud-vest a ţării şi îi asigur de dragostea şi de preţuirea mea. Las cuvânt de mângâiere preoţilor, cinului monahal şi credincioşilor din Eparhia munţilor pe care nu-i voi uita în rugăciunile mele. Dumnezeu să fie cu mine şi cu toţi cei ce astăzi îmi sunt încredinţaţi spre păstorire”, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.

Noul Mitropolit al Banatului i-a oferit Patriarhul României o icoană reprezentând pe Sfântul Prooroc Daniel. La rândul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit o cruce de binecuvântare Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan.

La final, toţi credincioşii au primit din partea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române iconiţe cu praznicul Naşterii Domnului.


Cuvântul Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan la întronizarea ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului

Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţiile și Preasfinţiile Voastre, Onoraţi reprezentanţi ai cultelor religioase, Stimate oficialităţi centrale și locale, Preacuvioși și preacucernici părinţi, Preacuvioase maici, Iubiţi fii ai Banatului,

În textul Evangheliei citit astăzi găsim cuvintele proorocului care zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu“ (Osea 11, 1). Cel căruia i s-a încredinţat ocrotirea Pruncului Dumnezeiesc a fost Dreptul Iosif, a cărui pomenire o face azi Sfânta Biserică. Dreptul Iosif primește poruncă în vis, de la înger, care îi zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.“ (Mt. 2,13). Doamne, Tu, Care ai mulţimi nenumărate de îngeri, îi dai poruncă unui om să-L ocrotească pe Fiul Tău?! Ce har a primit acest pământean – Dreptul Iosif – ca el să ia chip de înger păzitor al Fiului lui Dumnezeu?!

Iubiţi credincioși,

Irod a fost primul om, care, pus în faţa Luminii celei de Sus, s-a văzut pe sine și apoi a căzut în sine și din sine a căzut în adânc, în râul de sânge al nevinovaţilor prunci pe care i-a ucis. Irod, prin uciderea pruncilor, deschide poarta unei noi galaxii în univers, galaxia martirilor. Cei ce se luptă cu Dumnezeu au o gândire cu sumă zero și au intrat în noaptea minţii. Pendula timpului pentru ei se oprește deasupra mormântului. Azi, Irod nu mai taie capul pruncilor, însă, din nefericire, se încearcă tot mai mult să li se taie mintea. Iubite mame, ce vom răspunde lui Dumnezeu și sociologilor la întrebarea: de ce, în școlile noastre, în urmă cu o sută de ani, erau mai mulţi copii decât azi?! Oare suntem noi, cei de azi, autorii ultimului act din tragedia neamului nostru românesc? A face socoteli cu moartea este cea mai cumplită aritmetică pentru un neam. În decursul frământatei istorii a neamului românesc, unii au făcut socoteli cu moartea pentru neamul nostru, dar n-au reușit, pentru că Dumnezeu a fost cu noi și cu strămoșii noștri.

Iubiţi credincioși,

Dreptul Iosif a luat pe Pruncul Iisus- Fiul lui Dumnezeu- și pe maica Sa și au fugit într-o ţară străină. Iată ce conlucrare tainică între Dumnezeu și om, omul fiind chemat să fie împreună lucrător cu Dumnezeu. Doamne, azi mă chemi să fiu împreună lucrător cu Tine aici, la brazda de vest a României, în străvechiul pământ al Daciei, în vatra Banatului. Ţinând cont de faptul istoric că legiunile romane se mișcau dintr-o parte în alta a Imperiului Roman, prin analogie, putem să spunem că, încă din perioada ocupaţiei romane, printre ostașii romani se aflau și creștini. Mărturiile arheologice din secolele al III-lea și al IV-lea ne pun în faţă urme materiale ale culturii și credinţei creștine din părţile Banatului. Poziţia geografică a Banatului- în vecinătate cu Imperiul Bizantin și cu Muntele Athos- fac din această zonă un centru creștin puternic, încă din mileniul întâi, încununat de întemeierea unor mănăstri precum Sfântul Ioan Botezătorul de la Morisena sau Sfântul Gheorghe de la Maidan (Oraviţa), mănăstiri ctitorite la începutul secolului al XI-lea. Aceste mănăstiri au fost vetre de cultură și credinţă creștină în jurul cărora s-a dezvoltat o viaţă bisericească intensă. Spre aceste vetre de sihăstrie se va îndrepta în anul 1650 un sihastru din Muntele Athos – pe nume de călugărie Iosif – care va conduce Biserica din Banat în calitate de mitropolit între anii 1650-1653. Pentru viaţa lui aleasă a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1956 (7 octombrie). Câte mame sfinte, câţi părinţi sfinţi n-a dat Banatul! Banatul este și el un antimis cu sfinte moaște Reașezarea din punct de vedere canonic și administrativ a Timișoarei la loc de cinste în Biserica Ortodoxă Română, s-a făcut cu mari greutăţi, având în vedere contextul istoric al stăpânirilor străine (otomane și hasburgice).

Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna a fost unul din ierarhii care a promovat Biserica din Banat dându-și seama de importanţa unui scaun vlădicesc la Timișoara. Ca o încununare a strădaniilor bunilor credincioși din Banat, după terminarea lucrărilor la această catedrală (63/32- 82 ha-1500mp), scaunul vlădicesc de la Timișoara, în anul 1947, revine la tradiţia istorică bisericească, la rang de mitropolie. Pe acest scaun vlădicesc a urcat Mitropolitul Vasile Lăzărescu și apoi, timp de o jumătate de veac, vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae Corneanu. Doamne, ia-mă Tu de mână și învaţă-mă să fac primii pași în aceste locuri binecuvântate de Tine, în care au trăit și Ţi-au slujit Ţie și neamului nostru strămoșii sfinţi din Banat, așa cum m-a învăţat maica mea să fac primii pașii în vatra casei părintești. De azi, Banatul va fi pentru mine pridvorul Raiului, de unde, Doamne, să ne primești la Tine pe toţi cei ce vom mărturisi credinţa în Preasfânta Treime Dumnezeu și „ne vom face tuturor toate“.(cf 1 Cor. 9, 22). Doamne, dă-mi cheile acestui sfânt tezaur al Bisericii și al neamului nostru din Banat și ajuta-mă ca, împreună cu cinstitul cler și cu bunii credincioși, să-l păstrăm în sfinţenie și să mai adăugăm la el lacrimile credinţei și ale pocăinţei noastre! În Sfânta Biserică Îl vom cunoaște pe Dumnezeu Tatăl, vom trăi viaţa în Hristos și vom dobândi pe Duhul Sfânt.

„Biserica, care era duhovnicească, s-a arătat în Trupul lui Hristos, arătându-ne că, dacă cineva din noi va păstra Biserica în trupul său și nu o va strica, va primi pe Duhul cel Sfânt“ ne spune Sfântul Clement Romanul (PSB vol. I , pag.119). Sfântul Ignatie Teoforul zice: „Unde este Hristos, acolo este și Biserica Universală.“ (Epistola către Smirneni cap. VIII, 2 în PSB vol.1, pag.222). „Biserica este casa binecuvântată și locul de primire al harului dumnezeiesc“ spune Sfântul Ambrozie al Milanului (PSB vol.53, pag. 284). Întemeierea Bisericii este creaţia lumii din nou: în ea se creează cer nou. ( cf. Is.65,17), (Sf. Grigorie de Nyssa, PSB vol.29, pag.292). Astăzi, când trăim într-o lume din care se dorește a fi izgonit Hristos, ierarhii, preoţii și credincioșii sunt chemaţi mai mult ca oricând să rămână neclintiţi în Trupul viu al Bisericii. România este o ţară creștină, România este ţara lui Hristos.

Biserica este maica mângâierii celor în suferinţă. Biserica dă sfinţi Raiului și neamului fii binecuvântaţi. În Biserică ne regăsim pe noi, dar și lumea creată de Dumnezeu. Biserica este spaţiul de nădejde și de comuniune al tuturor fiilor ei, indiferent de starea socială. Rolul slujitorilor Sfintelor Altare este să pregătească poporul lui Dumnezeu pentru Împărăţia Sa. Arhiereul poartă o mare responsabilitate în viaţa Bisericii. El „este luat dintre oameni, pentru oameni, spre cele ale lui Dumnezeu.“ (Evrei 5, 1). El este chemat „să se facă tuturor toate“ și „în orice chip să-i mântuiască pe unii“ după cum spune Sfântul Apostol Pavel (cf. 1 Cor. 9, 22). Arhiereul, prin slujitorii Sfintelor Altare, adună poporul drept-credincios în jurul Sfântului Potir, unde Se află Hristos Domnul. Aici mărturisim aceeași credinţă izvorâtă din Evanghelia lui Hristos și din cuvintele și trăirile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Arhiereul este garantul păstrării și mărturisirii de credinţă a Bisericii, al păstrării Tradiţiei Sfinte și a rânduielilor liturgice din Biserică. El integrează credincioșii din eparhia sa în sânul Bisericii neamului său și prin aceasta în sânul Bisericii Universale a lui Hristos. El este chemat să devină glasul lui Dumnezeu pe pământ, să ia Crucea lui Hristos și s-o ducă pe Golgota neamului său. Arhiereul este împreună lucrător cu preoţii din eparhia sa; cu ei și prin ei cheamă și îndrumă poporul lui Dumnezeu pe cărarea Raiului.

Cinstiţi părinţi,

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute ca, împreună lucrând, să primim răsplata celui care a știut să-și înmulţească talanţii. Parohia pe care o păstoriţi este locul unde împărtășiţi credincioșilor Cuvântul, Trupul și Sângele lui Hristos. Azi se produc mutaţii demografice în parohii, iar cele de la sate au o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită. Suntem provocaţi azi să răspundem problemelor noi care apar într-o societate tot mai secularizată. Azi, preotul nu poate sluji doar la un sigur altar, ci el trebuie să slujească și la altarul milei, al întrajutorării celor în nevoi și în necazuri. Bătrânii nu sunt la marginea lumii, ci ei trăiesc în pridvorul Împărăţiei lui Dumnezeu. Tinerele vlăstare ale Banatului trebuie să fie o prioritate a misiunii noastre pastorale. Ei sunt viitorul Bisericii din Banat și al neamului nostru. Educaţia copilului începe chiar din pântecele maicii sale; el trebuie păzit de atâtea ispite care sunt azi în societatea noastră. Biserica și școala trebuie să conlucreze cât mai strâns pentru a lăsa Bisericii și neamului fii de nădejde, buni creștini și buni români, iubitori de Dumnezeu, de neam și de ţară. De asemenea, școala teologică are menirea să formeze tineri bine pregătiţi și cu o trăire aleasă pentru sfintele altare.

intronizare-mitropolit-19Vieţuitorilor din mănăstiri,

Vă îndemn să trăiţi după rânduielile Sfinţilor Părinţi și ale marilor duhovnici, făcând din mănăstire o oază duhovnicească spre mângâierea celor ce vin cu evlavie spre aceste vetre vechi de spiritualitate românească.

Iubiţi fii duhovnicești ai Banatului,

Am răspuns azi chemării frăţiilor voastre și a Sfântului Sinod de a veni aici, pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, în care au slujit atâţia ierarhi sfinţi, printre care și Sfântul Iosif de la Partoș. Vin cu dorinţa sinceră și sfântă de a fi slujitorul lui Dumnezeu și al frăţiilor voastre. Aveţi aici un distins corp universitar care a pregătit atâţia fii ai neamului nostru românesc. Iată una din bogăţiile Banatului. Împreună cu cei care slujesc la altarul școlii, cu preoţii din eparhie și cu autorităţile locale, aș dori să-mi unesc truda mea spre binele Bisericii și al neamului. Fiii Banatului s-au adus jertfe vii aici, în Timișoara, în Decembrie 1989, aprinzând din inima lor candela unui veac nou- cel al credinţei în Dumnezeu. Celor care s-au jertfit le port respect și recunoștinţă, iar celor care au rămas cu lacrimi pe obraz, aș dori să le fiu o sinceră mângâiere.

Iubiţi fii ai Banatului,

De azi veţi fi în rugăciunile mele pe care le voi înălţa către Bunul Dumnezeu. Cu ziua de azi trec din Mitropolia Ardealului în cea a Banatului, dar rămân statornic în credinţa mea și în dorinţa sinceră de a sluji lui Dumnezeu și Bisericii neamului nostru românesc. Îi asigur de tot respectul meu pe toţi cei ce locuiesc în Banat, chiar dacă sunt de un alt neam și de o altă credinţă. Nădăjduiesc într-o bună colaborare spre binele tuturor celor ce locuiesc aici, în acest binecuvântat pământ al Banatului. Întind o mână caldă și prietenoasă fraţilor noștri aflaţi dincolo de frontiera de sud- vest a ţării și-i asigur de dragostea și preţuirea mea.

Preafericirea Voastră,

Aţi întronizat și aţi hirotonit mai mulţi ierarhi din Biserica Ortodoxă Română, iar azi aţi întronizat pe Mitropolitul Banatului. V-aţi născut pe aceste meleaguri care au un loc aparte în inima Preafericirii Voastre. De aceste meleaguri Vă leagă binecuvântaţii ani ai copilăriei și ai primului abecedar. De aici V-a chemat Dumnezeu la cea mai înaltă și grea slujire din Biserica Ortodoxă Română, aceea de Patriarh.

Preafericirea Voastră, purtaţi crucea unei întregi biserici, iar mie mi-aţi încredinţat de azi să port Crucea Banatului. Mulţumesc Preafericirii Voastre și Sfântului Sinod pentru încredere și Vă rog să mă pomeniţi în rugăciunile Preafericirii Voastre. Mă îndrept acum, în cuvântul meu, către venerabilul Vlădică Timotei al Aradului, către Preasfinţitul Lucian al Caransebeșului, către Preasfinţitul Paisie, rugându-i ca împreună să slujim lui Dumnezeu și credincioșilor din Banat.

Las cuvânt de mângâiere preoţilor, cinului monahal și credincioșilor din Eparhia Munţilor pe care nu-i voi uita în rugăciunile mele.

Dumnezeu să fie cu mine și cu toţi cei ce azi îmi sunt încredinţaţi spre păstorire!

† Ioan

al Banatului

[…] Ceremonia a început de dimineaţă, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, cu o Sfântă Liturghie la care au participat mai mulţi înalţi ierarhi, din toate părţile ţării şi mulţi credincioşi, dar şi ministrul Apărării, Mircea Duşa, ministrul pentru Societatea Informaţională, Sorin Grindeanu, ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, copreşedintele Noului PNL Vasile Blaga şi alte oficialităţi de la nivel central şi local.

intronizare-mitropolit-4„Activităţile actuale ale bisericii din această zonă trebuie multiplicate. Criza spirituală sau morală a societăţii este amplificată de o criză economico-financiară, a crescut numărul parohiilor şi al mănăstirilor sărace, care au nevoie de sprijin şi întrajutorare. Trebuie identificate noi surse de susţinere a activităţilor pastorale. Trebuie intensificată cateheza ortodoxă pentru copii şi tineri, dar şi pentru adulţi. Slujbele liturgice trebuie săvârşite corect şi complet. Esenţial rămâne mesajul Evangheliei, iubirii milostive a lui Hristos. Ca înţelept arhipăstor al bisericilor din Banat veţi constata că iubirea arătată credincioşilor, preoţilor, monahilor este sfântă. Hristos Domnul să vă ajute să aveţi bucuria lucrărilor duhovniceşti întru mulţi şi binecuvântaţi ani”, i-a urat patriarhul României, Preafericitul Daniel, noului mitropolit al Banatului.

În județul Timiș sunt 272 de parohii, care vor fi păstorite, de acum încolo, de Ioan Selejan.

„Doamne, azi mă chemi cu tine să fiu păstor aici. Doamne, Ia-mă Tu de mână şi Învaţă-mă să fac primii paşi în aceste locuri binecuvântate de tine. De azi, Banatul va fi pentru mine pridvorul Raiului, de unde Doamne să ne primeşti pe toţi, cei ce vom mărturisi credinţa în Preasfânta Treime, în Dumnezeu. Ajută-mă ca împreună cu cinstitul cler şi credincioși să păstrăm acest loc în sfinţenie şi să mai adăugăm la el lacrimile noastre credincioase. Vin cu dorinţa sinceră şi sfântă de a fi slujitorul lui Dumnezeu şi al frăţiilor voastre. Iubiţi fii ai Banatului, de astăzi veţi fi în rugăciunile mele. Dumnezeu să fie cu mine şi cu toţi cei ce astăzi îmi sunt încredinţaţi spre păstorire”, a spus Ioan Selejan la întronizarea sa.

[…] Am avut şansa unei convorbiri cu domnia sa acum ceva vreme şi ne bucurăm s-o dăruim mai departe celor dornici să-i trimită un gând bun acestuia cu ocazia întronizării sale ca mitropolit al Banatului.

– Înalt Prea Sfinţia Voastră, care este întrebarea pe care un credincios trebuie să o pună sufletului său mai ales în această perioadă a Sărbătorilor?

– Este evident că postul şi rugăciunea sunt, cum spun Sfinţii Părinţi ai bisericii, aripile cu care omul se înalţă spre cer, urcă treptele desăvârşirii. În taina spovedaniei omul nu face altceva decât  să încerce o umilă împăcare cu Dumnezeu. O încercare de a-şi cere iertare pentru ce a greşit şi apoi Hristos să-l primească în braţele sale. De aceea, oricine a avut cel puţin o zi de experienţă de post în viaţa lui ştie care este starea trupească şi sufletească a unui om care posteşte. Este altfel decât în celelalte zile când are activităţi legate de viaţa lui cotidiană. De aceea, bine este ca în această perioadă să ne apropiem şi de scaunul mărturisirii, la duhovnic, dar şi, cum spuneam, cu intronizare-mitropolit-75conştiinţa noastră, nu numai cu trupul nostru, de Dumnezeu, cerând iertare pentru toate cele ce am greşit şi Dumnezeu este al milei, al îndurării şi al iertării şi eu aş dori ca toţi să fim împăcaţi întru Hristos.

– Dintre toate rugăciunile pe care le-aţi învăţat de-a lungul timpului aveţi vreuna mai apropiată de sufletul Înalt Prea Sfinţiei Voastre?

– Rugăciunea pe care o port întotdeauna în sufletul meu este „Doamne, ajută-mă!, Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i, Doamne, iartă-i”, mă refer la preoţii şi credincioşii din eparhia pe care o păstoresc. Înainte de a-mi pomeni mama în biserică îmi pomenesc preoţii şi credincioşii din eparhie, iar după aceea pomenesc neamul nostru românesc. „Doamne, ajută-mă!, Doamne, scapă-mă!, Doamne, ajută-i!, Doamne, iartă-i!, Doamne, dă ploaie, dă pace pe pământ!”, iată că v-am dezvăluit secretul celei mai mici cărţi de rugăciune pe care o port cu mine mereu.

– Despre dialogul cu celelalte biserici ce ne puteţi spune?

– Dialogul între biserici este foarte important şi, aici, trebuie să fim însă foarte atenţi în ceea ce priveşte credinţa, pentru că noi, ortodocşii, chiar dacă nu suntem majoritari ca număr în lumea creştină păstrăm un tezaur cu totul şi cu totul deosebit al credinţei din primele veacuri creştine. Problemele de credinţă şi de dogmă, acestea trebuie să rămână neatinse, aşa cum ni le-au rânduit Sfinţii Părinţi, sinoadele ecumenice, Sfânta Scriptură. Aceasta este baza, însă dialogul în ceea ce priveşte alte activităţi din societate, şi aici putem avea probleme sociale sau culturale, trebuie să existe. În plus, biserica, lumea creştină în general, este chemată şi de la ea se aşteaptă mult de către foarte mulţi. Particip la foarte multe conferinţe internaţionale şi am văzut care sunt aşteptările, ca de exemplu implicarea în stingerea conflictelor care sunt pe planetă şi nu numai. Duminica trebuie să săvârşim Sfânta Liturghie în biserică, iar de luni până sâmbătă să ne punem biserica pe braţ şi umblăm cu ea dintr-o parte în alta a lumii împărtăşind cuvântul lui Dumnezeu, făcând pace, făcând bine între oamenii şi între popoare.

– Înalt Prea Sfinţia Voastră, mai este valabil în zilele noastre Mesajul Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Credeţi că oamenii îl mai percep ca odinioară?

– Este evident că Mântuitorul doreşte să trăim toţi oamenii ca fraţii pentru că acesta este arhetipul convieţuirii din rai. Spre aceasta tindem şi Mântuitorul de aceea a venit în lume: să ne pregătească pentru a trăi. De aici, de pe pământ, să ne pregătească pentru rai. Şi asta face Biserica, îi adună pe oameni.  De aceea o să găsiţi atât în Sfânta Scriptură, cât şi la începutul predicii oricărui preot, de fiecare dată, care se adresează cu: „Fraţi creştini, iubiţi fraţi creştini…Iubiţi fraţi şi surori în Domnul”. Acestea sunt iată, modalităţile de adresare ale unui slujitor al bisericii către cei care sunt în biserică şi în comunităţile respective. Biserica aşa face, aşa gândeşte. Preotul este frate cu enoriaşii, cu cei pe care-i păstoreşte. Nu este gândit a fi şeful lor, conducătorul lor de nu ştiu ce rang, ci frate. Suntem fraţi cu toţii. Asta încearcă şi face biserica de 2000 de ani în Hristos, dar problema este, având în vedere fenomenul cât se poate de pregnant de segregare care există la ora actuală în societate, că s-a ajuns la celula de bază, la familie. Dacă biserica încearcă să adune în numele intronizare-mitropolit-77lui Hristos şi în Hristos, iată că există atâtea instrumente, atâtea activităţi, atâţia vectori de fărâmiţare a societăţii. Avem la ora actuală un atac la fiinţa naţională, am putea spune la fiinţa noastră umană ca atare. Într-o familie fărâmiţată, care se desparte, care se divide, nu se mai nasc prunci. Nu vorbim decât la nivel macro social, iată că dacă punem lupa, microsopul, vedem că aici, în familie, care este izvor de viaţă, izvor al perpetuării umane, al creaţiei lui Dumnezeu, au apărut aceste fenomene care sunt deja alarmante. Chiar la nivelul ţării noastre, nu aş putea să spun cu siguranţă procentul, dar am auzit la un moment dat din anumite cercetări, că aproximativ 58 la sută din căsătoriile care se întemeiază la noi în ţară se termină cu divorţuri. Din ceea ce se face în biserică şi ceea ce încercăm să facem cu ajutorul lui Dumnezeu mai departe este strângerea rândurilor  în jurul acestei unităţi a familiei. Unui copil care se naşte într-o familie dezmembrată i se va părea normal să trăiască într-o societate dezmembrată şi împărţită. De aceea, punem atât accent pe aceste aspect al convieţuirii mai întâi în bună pace şi credinţă în Dumnezeu şi, până acum, nu am văzut alte instituţii în această ţară care să poarte de grijă nu numai trupeşte, material, familiei, ci şi sufleteşte, adică partea de trăire sufletească. Nu există, încă nu s-au construit în ţara aceasta facultăţi de morală. Singura catedră de morală a neamului nostru românesc este biserica, catedrala dăinuirii şi amvonul din care încercăm, prin activitatea preoţilor, să ducem cuvântul lui Hristos până în ultimul sătuc al acestei binecuvântate de Dumnezeu ţări. 

Părintele Boian Alexandrovic, simbolul luptei pentru Credință și Identitatea al românilor/vlahilor din Timoc a fost invitat de către Mitroploia Banatului să participe, alături de o delegație din Timoc, la Întronizarea IPS Ioan ca Mitropolit al Banatului, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

Delegația din Timoc va fi formată din preoți ai Protopopiatului “Dacia Ripensis“, dar și de mireni îmbrăcați în costume populare românești din Timoc.

Într-o declarație dată corespondentului Romanian Global News, Părintele Boian a mulțumit Patriarhiei Române pentru susținerea constantă precum și prietenilor din Țara Mamă care sunt alături de românii/vlahii din Timoc în lupta lor pentru Credință și Neam.

“Prin prezența noastră acolo, la Întronizarea IPS Ioan ca Mitropolit al Banatului se arată că și noi, românii/vlahii timoceni suntem parte a trupului spiritual al Bisericii Ortodoxe Române și ni se face onoarea de fi martorii trăitori ai așezării în scaunul mitropolitan a unui ierarh și duhovnic care a fost mereu alături de noi pentru că și el, acolo de unde vine, a simțit ce simțim și noi zi de zi. Acum va fi și fizic mai aproape de noi și când va găsi de cuviință îl așteptăm cu rugăciune și demnitate aici la noi în Timoc să ne vadă bisericile reconstruite cu greu și cășile noastre și să îi arătăm dragostea noastră, a declarat Părintele Boian.

Surse video: Trinitas TV si tvr.ro


Categorii

1. DIVERSE, Ecumenism, IPS Ioan Selejan, Patriarhul Daniel, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “INTRONIZAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI [video, foto]. Mesaje de intarire a misiunii ortodoxe, semnal de alarma cu privire la starea familiei/ IPS IOAN: “Problemele de credinta si de dogma trebuie sa ramana neatinse, asa cum ni le-au randuit Sfintii Parinti”

  1. @ Emanuel:

    Fiind mai bine informatii decat mine,puteti afla cine a cuvantat dupa al doilea cuvant de invatatura al Patriarhului Daniel(mai bun ca primul,si in care s-a contrazis subtil) ? Omul era ratacit rau!! N-am putut suporta sa-l ascult(eram si cu tatal meu)si am iesit afara !Vorbea despre Banat ca leagan al ecumenismului european din Romania,cu contributia extraordinara a lui Corneanu,a liderului romano-catolic ,dar mai ales cu ajutorul unui nu stiu care RABIN.M-am ingrozit.

    Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte.

  2. @admin

    Multumesc mult ! Am intuit bine…de altfel,era de observat faptul ca nici Ministrul Apararii nici cel al Educatiei nu-si faceau cruce(si nici marii generali) .

    […]

  3. Cateva observatii si remarci pe seama evenimentuui Intronizarii lui IPS IOAN SELEJAN ca MITROPOLIT AL BANATULUI:

    1. Alocutiunea Secretarului de stat VICTOR OSPASCHI a fost „neconforma” si nepotrivita atat din punctul de vedere al „tonului” pe care l-a folosit in sustinerea ei, cat si al mesajului pe care l-a transmis la acest eveniment.
    Mai mult decat atat, acest domn secretar de stat a facut si o gafa „impardonabila” OMITAND sa se adreseze la inceputul alocutiunii sale chiar Mitropolitului proaspat INTRONIZAT si anume lui IPS Ioan.
    Daca aceasta „gafa” poate fi scuzata partial, punand comiterea ei pe seama „emotiilor” de moment (desi numai „emotionat” nu parea acest secretar de stat, totusi TONUL neadecvat folosit de catre Victor Ospaschi nu poate fi nici inteles si nici scuzat.
    “Tonul” acesta a fost AGRESIV, imfatuat si cu nuante de „atentionare” la adresa lui IPS IOAN, in sensul ca acesta trebuie „obligatoriu” ca sa CONTINUE in activitatea lui Pastorala in Mitropolia Banatului, “linia ECUMENISTA” inaugurata de catre predecesoul sau.
    Ba la un moment dat, acest ton a devenit asa de INSUPORTABIL si de enervant, incat auditoriul care era prezent la acest eveniment a avut impresia ca „antentionarea” secretarului de stat pentru culte s-a transformat intr-un veritabil „avertisment” GRETOS cu „iz” AMENINTATOR… la adresa lui IPS IOAN. Asta i-a facut pe o parte dintre crestinii care erau prezenti la slujba sa inceapa sa murmure …
    Murmuratul s-a intensificat cand secretarul de stat pentru culte pomenea tot mai des doua cuvinte “IUDAISM” si “Prim Rabnul NEUMAN”…Un mirean prezent la slujba a exclamat (mai retinut…dar putandu-i-se auzi vocea…): “Noi SUNTEM intr-o catedrala Crestina ORTODOXA…si nu intr-o sinagoga…!”
    Iar altul de langa el a adaugat…”d-lui acestuia ii este mai draga „Steaua Lui David” decat CRUCEA!” In spate un alt tanar a spus (tot retinut…dar l-am putut auzi clar…) „duh masonic”…”duh masonic”…
    Apoi MESAJUL pe care l-a transmis secretarul de stat pentru culte a fost TOTAL nepotrivit cu „spiritul” momentului si mai ales cu “DUHUL ORTODOX” al evenimentului…
    Secretarul de stat o tinea in sus si in jos cu „vocatia europeana” a Banatului, cu „europenitatea” prin excelenta pe care acest colt de tara si provincie romaneasca o are, insistand si batand moneda asupra faptului ca adevaratul “rol” al Banatului este acela de PUNTE a Romaniei catre Europa Occidentala si catre civilizatia occidentala…facand sa se subinteleaga ca aceasta legatura a Banatului cu civilizatia europeana occidentala nu este posibila decat prin ECUMENISMUL pe care trebuie sa-l manifeste in continuare Mitropolia Ortodoxa a Banatului si prin TOLERANTA pe care banatenii si mai ales cei crestini ortodocsi trebuie sa o arate in continuare fata de celealte etnii si celelalte religii, si evident si mai ales fata de cea…”iudaica”, fiindca in alocutiunea d-lui sceretar de stat nu IPS IOAN Mitropolitul proaspat Intronizat si nu Crestinisnmul Ortodox al romanilor banateni reprezenta axul si pivotul ideilor alocutiunii sale, ci IUDAISMUL si Rabinul Nueman…
    (fac o mica paranteza…la sfasrisitul slujbei m-am urcat intr-un autobuz ducandu-ma catre casa…iar in autobuz am schimbat impresii cu o d-na care este si sora de Parohie, si cu o alta d-na farmacista cu care ma intalnesc des cand mai merg la liturghie la o alta Biserica Ortodoxa din Timisoara care iarasi imi este tare draga.
    Si inevitabil am vorbit si despre „cuvantul” secretarului de stat…si despre mesajul sau. Iar d-na care imi este sora de parohie a spus…”AI VAZUT ca IPS i-a dat imediat REPLICA acestui secretar de stat care tot o tinea cu „pozitia europeana” a Banatului, prin faptul ca a spus ca Banatul are si a avut in Istorie o pozitie si Geografica si mai ales cultural-duhovniceasca deosebita, prin faptul ca s-a aflat in PROXIMITATEA SPATIALA a Imperiului Bizantin si a MUNTELUI ATHOS!”)

    2.Conduita „ritualico-liturgica” a Cadrelor militare care au fost prezente la Intronizarea lui IPS IOAN a lasat mult de dorit.
    Respectiv „sobrietatea” si „solemnitate”atitudinii acestor importante personalitati si NUME din lumea Armatei romane care au afost prezente in Catedrala Ortodoxa din Timisoara, la slujba intronizarii lui IPS IOAN, nu a putut compensa si suplini lipsa de „cultura” si mai ales lipsa de „practicare” a Ortodoxiei pe care a dat-o in vileag comportamentul lor stangaci si „profan”pe care l-au manifestat in Catedrala.
    Faptul ca nu-si faceau decat extrem de rar SEMNUL CRUCII, iar pe unul dintre ei nu l-am vazut deloc sa-si faca Cruce (singurul cadru militar care si-a facut CRUCE de mai multe ori si care parea ca este cat de cat evlavios si crestin ortodox PRACTICANT si cunoscator al randuielilor Bisericii, a fost o simpatica si draguta D-na OFITER, care, de altfel, a fost si singurul ofiter militar de sex feminin, prezent la ceremonie) si faptul ca nu aveau deloc habar de momentele principale ale Liturghiei denota si releva ca aceste personalitati ale Armatei Romane, nu poseda o ISNTRUIRE minima crestina ortodoxa, asa cum o poseda pe cea militara, si ca nu merg la Biserica decat de Pasti si de Craciun sau la evenimente rare precum a fost acesta al Intronizarii unui Mitropolit al BOR.

    3. Participarea autoritatilor „centrale” si „locale” care au fost prezente la INTRONIZAREA lui IPS IOAN, la acest moment important si RAR care a avut loc in viata Eparhiei Mitropoliei Banatului, a fost de asemenea STEARSA, mata, fada, cenusie si PASIVA, si intr-o vizibila (ne)consonanta cu participarea PLINA DE VIATA si de COMUNIUNE frateasca a MULTIMII de Credinciosi mireni care s-au adunat in Catedrala mitropolitana din Timisoara ca sa-si primeasca PASTORUL de Dumnezeu randuit si trimis pentru ei.
    Privindu-i cu atentie pe si acesti mari oameni de stat care au fost prezenti la Intronizarea lui IPS IOAN, nu poti decat sa remarci cu tristete cat de eronat inteleg ei Ortodoxia si Viata Bisericii noastre Ortodoxe si cat de DEPARTE sunt ei de VIATA harica si sacramentala a Bisericii.
    De asemenea nu poti sa nu remarci tot cu tristete ca intre acesti oameni care ne conduc si respectiv, noi, cetatenii cei simpli care suntem si crestini ortodocsi practicanti este o mare DEPARTARE sufleteasca si duhovniceasca, un hiatus si un „rift”, o separare clara si concreta atat ideologica cat si de comuniune crestina concreta si efectiva.
    Pentru acesti oameni (a caror functie, demnitate si autoritate este atat de scurta si trecatoare) MAREA MASA de crediciosi nu inseamna mai nimic…
    Ei nu ii privesc pe credinciosii ortodocsi simpli ca pe FRATII lor de Biserica, cu care trebuie sa fie intr-o COMUNIUNE doctrinara si liturgico-sacramentala REALA.
    Si tocmai din acest motiv DOCTRINA PURA Ortodoxa la care Masa de Credinciosi Ortodocsi TINE si pe care o pretuieste mai mult decat lumina ochilor NU INSEAMNA NIMIC, si tot asa nu inseamna nimic nici FIDELITATEA fata de DISCIPLINA pe care Biserica Ortodoxa o cere si pretinde de la fii ei.
    Ci pentru acesti domni… are insemnatate doar ECUMENISMUL interconfesional si DESCHIDEREA Bisericii catre valorile culturale ale Europei…
    Adevarul dogmatic nu conteaza pentru acesti oameni, nici randuiala liturgica si nici HARUL divin pe care crestinii trebuie sa-l caute si sa-l pastreze in viata prin Intermediul Bisericii, si al Pastorilor ei…

    Intronizarea lui IPS IOAN a dat in vileag tocmai SEPARAREA care exista intre romani, si care se va adanci in viitor…

    Dumnezeu sa-l ajute pe Noul Mitropolit al Banatului sa duca “CRUCEA BANATULUI” cu putere si ravna pe calea vietii sale, si sa-i adune ca o closca duhovniceasca pe toti fii sai cei ortodocsi ravnitori de mantuire, luand seama cu grija la ispititoarele lingusiri ale falsilor crestini ortodocsi care sunt „crestini” doar din oportunitate si de conjunctura…
    Amin!

  4. @observator

    Excelente precizari si perfect adevarate .Murmurul l-am auzit si eu,dar pe acei tineri nu,eu fiind chiar in capatul din fata.

  5. L-am vazut si eu pe Noul Mitropolit al banatenilor…
    Mi-a placut in mod deosebit, noul Pastor al timisorenilor!
    Mi s-a parut ca prin tot ceea ce are ca Om si ca Pastor (fata, figura, maturitate de varsta si duhovniceasca, cultura teologica si alura arhiereasca) paraca A FOST PREDESTINAT de Dumnezeu ca sa devina Mitropolit.
    Iar Tronul arhieresc si “Arhiepiscopia” in care a fost instalat ca Mitropolit, parca i se potrivesc ca o manusa…personalitatii sale si priceperii sale arhieresti.
    Pe mine m-a impresionat la noul Mitropolit in mod deosebit caldura sa sufeteasca cu care s-a adresat multimii de oameni care au venit la Catedrala ca sa-l vada si ca sa primeasca BINECUVANTAREA sa!
    Eu pentru asta m-am dus la Catedrala si anume ca sa primesc ca si credincios PRIMA BINECUVANTARE a noului meu Chiriarch.

    Pacat insa ca nu toata lumea care a fost prezenta la acest eveniment s-a putut bucura duhovniceste, asa cum s-au bucurat cei mai multi dintre credinciosii care au venit sa primeasca binecuvantarea sa.

    Asa cum s-a spus si de catre antecomentatori modul in care si-au prezentat si impartasit felicitarile si aprecierile unii dintre demnitarii de stat care au fost prezenti la Intronizare nu a fost cel mai potrivit.
    NU MI-A PLACUT nici mie modul in care s-a adresat Dl. secretar pentru culte. A avut un discurs care NU A CADRAT cu momentul deosebit al Intronizarii, fiind deplasat ca linie de idei si ton folosit fata de “momentul gingas” si delicat al Intronizarii si Instalarii Noului Mitropolit.
    Pe mine m-a deranjat in discursul d-lui secretar pentru culte altceva si anume faptul ca a facut aluzie de mai multe ori la o “pace sociala” pe care trebuie s-o aiba in vedere Noul Mitropolit al Banatenilor, ca si cum Timisoara si Banatul ar fi fost pana acum sau ar deveni in viitor un “focar” de tensiuni intre etnii sau religii…Dar eu nu-mi amintesc ca vreodata in Istoria Banatului crestinii ortodocsi banateni sa-i fi agresat sau prigonit sau asuprit pe crestinii de alte confesiuni sau pe membrii comunitatilor altor etnii.

    Ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a DAT un asemenea PASTOR duhovnicesc si ca a cautat cu milostivire fata de crestinii ortodocsi din Banat, trimitandu-le un asemenea Ierarh DESTOINIC si BUN la suflet si la inima.

    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti si de noul Mitropolit al nostru! Amin

  6. @ Iubiti Admini!

    Fiindca ati trat si prezentat in paginile virtuale ale acestui site aproape PAS CU PAS toate aspectele legate de “Alegerea Noului Mitropolit al Banatului” de la momentul la care s-a vacantat Tronul Mitropoliei Banatului si pana la momentul in care a fost ocupat de Noul Mitroplit IOAN, si pentru ca v-ati identificat duhovniceste cu starile launtrice si cu nelinistile prin care au trecut unii crestini ortodocsi banateni, pana cand au rasuflat usurati si s-au bucurat ca Dunnezeu s-a milostivit de ei si le-a daruit un vrednic Pastor de suflete si pentru ca la Alegerea Noului nostru Mitropolit ATI AVUT O MARE INFLUENTA in randul crestinilor din Mitropolia Banatului indemnadu-i la rugaciune fierbinte catre Dumnezeu pana cand le va fi randuit noul Chiriarch, ca fiu duhovnicesc al Arhiepiscopiei Timisoarei si ca frate duhovnicesc al vostru VA MULTUMESC in numele meu si al fratiloc crestini ortodocsi din Mitropolia Banatului care va citesc zi de zi si care va iubesc.
    Niciodata nu o sa uitam SPRIJINUL duhovnicesc pe care siteul crestin ortodox “RAZBOI INTRU CUVANT”/”CUVANTUL-ORTODOX” l-a dat crestinilor ortodocsi din Mitropolia Banatului in timpul alegerii Noului lor Mitropolit!
    Va multumim si va iubim si toate cele bune si care sunt spre mantuire vi le dorim, voua iubitilor nostri Frati Intru Hristos!
    Amin!

  7. Multumim si noi, dar nu simtim sa fi avut o influenta mare, nici nu stim daca a fost vreuna mica.

  8. VELA GHEORGHE@

    “Pe mine m-a deranjat in discursul d-lui secretar pentru culte altceva si anume faptul ca a facut aluzie de mai multe ori la o “pace sociala” pe care trebuie s-o aiba in vedere Noul Mitropolit al Banatenilor, ca si cum Timisoara si Banatul ar fi fost pana acum sau ar deveni in viitor un “focar” de tensiuni intre etnii sau religii…Dar eu nu-mi amintesc ca vreodata in Istoria Banatului crestinii ortodocsi banateni sa-i fi agresat sau prigonit sau asuprit pe crestinii de alte confesiuni sau pe membrii comunitatilor altor etnii.”

    Discursul acestui secretar de stat este doar o dovada ca exista o perfecta continuitate intre politrucii comunisti de alta data care ocupau ministerul cultelor si actualii tovarasi-domni.
    Nu trebuie sa se tulbure banatenii pentru asta. Apa trece pietrele raman. Dumnezeu le-a dat un Mitropolit vrednic si asta e o mare bucurie!

  9. Am ajuns la concluzia ca este greu sa intemeiezi o familie in zilele de azi.Multumesc Domnului ca am reusit sa intemeiez o familie asa cum se cuvine.Cred ca asta este piatra de incercare pentru tinerii de azi cu atatea rautati ale lumii si mai ales homesexualitatea.Iar familia fara copii macar si infiati nu-si are rostul.Presedintele tarii putea macar sa infieza un copilas daca iubea si isi dorea unul cu orice pret.

  10. Cand am fost sa nasc la maternitate in salon eram eu si inca o mama care aveam cununia religioasa indeplinita.Alte doua mame erau doar cununate civil.Am observat ca cele care nu erau cununate in biserica aveau probleme cu copilasii lor caci erau bolnavi.Eu si mama care eram cununate religios in biserica aveam copii perfect sanatosi si am plecar repede din spital.Sa fie intamplator?

  11. @ mada

    Familia este binecuvantata de Dumnezeu doar din momentul cununiei religioase, in Biserica Ortodoxa.

    Fara Taina casatoriei este doar curvie, indiferent cat de multe, mari sau frumoase certificate ar da “Cezarul”(statul).

    Un preot rus, vazator cu duhul le spunea celor care faceau doar cununia civila:

    “Acum sunteti scrisi in palma la Stalin. Daca vreti sa fiti scrisi la Dumnezeu, trebuie sa faceti cununia religioasa.”

  12. @mada:

    iti dau dreptate absoluta ca fara Taina casatoriei nu poate exista binecuvantare divina. Chiar am in anturaj pe cineva care se confrunta cu o situatie de genul asta (consecintele unei relatii – cu copii – lipsite de binecuvantare): e teribil!

    Doua observatii cred insa ca se impun: prima este ca exista si relatii conjugale in care este oficiata slujba religioasa si care, cu toate acestea, tind sa cred ca nu sunt chiar binecuvantate – ma refer, de ex., la casatoria a doua, rezultata dintr-un adulter. Suspectez ca nu intotdeauna preotii ‘ancheteaza’ istoricul relatiei respective. Probabil ca si sora lui Radu Voda a facut slujba religioasa (cea a carei relatie l-a deranjat atat de rau pe Sfantul Patriarh Nifon). Ori astfel de cazuri sunt, cred, extrem de frecvente in aceste zile.

    A doua observatie este urmatoarea: poate ca nu e chiar o intamplare ce ai vazut tu la maternitate, dar nu m-as grabi sa extind concluzia: nu cred ca orice copil care se naste bolnav este un semn al retragerii binecuvantarii Domnului, dupa cum nu cred ca orice copil sanatos marcheaza prezenta acestei binecuvantari. Cred ca din perspectiva divina – raportat, adica, la etaloanele duhovnicesti – crucea intr-o familie poate fi uneori EXACT semnul binecuvantarii! Depinde de la caz la caz.

    Sa ne reamintim, de ex., raspunsul Mantuitorului dat apostolilor in acel (altfel remarcabil, uluitor!) dialog privitor la sursa cecitatii orbului din nastere: infirmitatea era, in cazul respectiv, exact semnul Proniei si al binecuvantarii! Numai ca acest semn avea sa se arate mult mai tarziu.

    De-aia eu una ma feresc sa fac legaturi intre crucile oamenilor si lipsa binecuvantarii dumnezeiesti. Depinde, cum am spus, de la caz la caz. Uneori, da, se poate observa rapid legatura dintre pacat si consecintele sale. Alteori insa lucrurile sunt mai subtile. Ecuatia duhovniceasca individuala sau familiala este atat de complexa si are radacini atat de adanci pe unde nu te astepti, incat intr-adevar cred ca functioneaza din plin zicala: NUMAI DUMNEZEU STIE!

  13. A! Si inca ceva: nu cred ca familia fara copii nu-si are rostul (si NU vorbesc de pe pozitia unei femei fara copii!)

    Se afla undeva chiar aici, pe site, un interviu extraordinar cu un parinte rus, daca nu ma-nsel, care dezvolta extraordinar de frumos si adanc aceasta tema (el considera asta o prejudecata). Daca Dumnezeu nu da copii unui cuplu (ma refer la cei care NU POT sa aiba copii desi isi doresc) nu insemana automat ca acel cuplu (casatorit ortodox, de asta vorbim, evident) nu-si justifica existenta. Oamenii au fost pusi de Dumnezeu impreuna, uneori, ca sa se sprijine reciproc data fiind structura lor sufleteasca. De multe ori in astfel de cazuri eu am observat ca respectivii (mai ales femeia) are cumva de-a face cu copii in viata ei (de ex, e profesoara). Iarasi, acelasi parinte explica intr-un mod foarte adanc ca nici infierea nu este obligatorie in astfel de cazuri.

    Imi pare rau ca nu imi mai amintesc numele acelui preot si, deci, nu pot indica un link! Poate ne ajuta adminii. Stiu ca am trimis acel interviu unei doamne pe care o cunosc si care e tare amarata ca nu poate face copii, si i-a incalzit f mult inima.

    Mai mult: poti sa fii casatorit ortodox si ‘bisericos’ cat cuprinde. Daca insa patimile nu s-au curatat (mandria, zavistia…mai stiu eu care..) cred ca e bine sa te astepti la provocari: binecuvantarea nu functioneaza automat.

  14. @andir:

    Dap! 🙂

    Multumesc, Doamne ajuta!

  15. Pingback: IPS IOAN SELEJAN: ”AVEM DE-A FACE CU O AGRESIUNE CULTURALA EXTERNA. Va domina lumea cine va câștiga marea bătălie culturală. Ea nu ia prizonieri, ci domină conștiințe” - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare