Articole cu eticheta (tag): marturisire

Ne-a fost dat să petrecem vremuri pe care nu ni le-am fi închipuit vreodată. Neliniștea și tulburarea, spaima și necunoașterea, îndoiala și necredința s-au înfățișat fără de rușine lumii acesteia, cerând cu glas mare să ne cearnă și să ne alipească de partea osândei și a pieirii. Mulți s-au lăsat îngenuncheați, însă și mai mulți s-au ridicat, cu nădejde înnoită în puterea dumnezeiască. Unii au strigat „Unde este Dumnezeu?”, neînțelegând apropierea Sa de noi și au ales să privească în altă parte, oriunde li s-a părut că pot afla păsuire pentru propriile neputințe. Nu au căutat înlăuntrul lor, nici în cei de lângă ei, nici în frumusețea lumii ce nu încetează vreodată să ne uimească. Încetul cu încetul, aceste glasuri s-au reunit într-un cor al necredinței și al hulei, al raționamentelor reci și al micimii sufletești. Au căutat și au aflat propovăduitori ai neadevărului, gata oricând să le liniștească tulburarea cu tot felul de sfaturi la îndemână, să le ofere soluții pline de ușurătate și să le adoarmă conștiința.

Pentru a reveni la o temă anterioară, de ce, frații mei, am devenit preoți? Să capitulăm în fața guvernelor opresive? Să capitulăm în fața episcopilor lași? Sau am devenit preoți pentru a ne face datoria, în ciuda pericolului? Strămoșii noștri au murit pentru astfel de lucruri. Dar noi?

Taina aceasta este sensul existentei noastre, al fiintarii noastre in Biserica. Nu poate nimeni sa ne spuna cum sa facem, cum sa pregatim Sfanta Impartasanie. Lucrurile au luat-o razna si oamenii acestia care nu au credinta si, mai ales nu au empatie… – empatie inseamna sa-ti fie mila de celalalt, sa gandesti strategii, astfel incat sa-l ocrotesti si sa nu-l privezi de ce are mai sfant – vor avea pe constiinta batranele care n-au putut veni in Saptamâna Mare sa-si planga mortii, sa impodobeasca Sfanta Cruce, sa participe la Denii si sa-si pomeneasca copiii și nepotii. Vor avea pe constiinta acele persoane care nu vor mai trai si care nu vor mai prinde Pastele viitor. Noi astea le spunem pentru ca le credem, dar nici nu le pasa, atat de lipsiti de empatie sunt…

Prin urmare, participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate spirituală pentru a alege între valori permanente şi ideologii efemere.

Câți dintre noi, dacă am avea parte de un astfel de succes, am fi capabili să ne desprindem sufletele de carieră, de recunoașterea celor din jur, de admirația lor, de prietenii noștri sus-puși? Câți dintre noi oare am reuși să rămânem, în ciuda ascensiunii sociale, niște simpli creștini, gata nu doar să renunțe oricând la tot, ci să-și dea viața pentru Hristos, acceptând să fie tratați ca ultimii oameni, scuipați și huliți cu aceeași intensitate cu care au fost, înainte, lăudați și admirați?

Familia este supusă astăzi unor mari presiuni. Pe de o parte, grija excesivă pentru carieră şi bunăstare materială creează mari probleme familiei, cu consecinţe grele asupra relaţiei dintre bărbat şi femeie şi, în mod special, asupra copiilor lor. Pe de altă parte, asistăm la tendinţe tot mai agresive de a impune alte forme de convieţuire, străine familiei tradiţionale, adâncind şi mai mult confuzia şi dezbinarea între oameni. Creştinul este chemat să conştientizeze acest lucru şi să se angajeze constant şi curajos în apărarea familiei.

Unde vom ajunge? Vom vedea noi. Dacă cei în vârstă credem că nu vom ajunge să vedem sau să primim pedeapsa, ne înșelăm. Dacă cei tineri credeți că veți scăpa să nu treceți prin momente deosebit de grele, iarăși vă înșelați. Nu criza economică, nu criza financiară sau alte crize prin care trece lumea sunt greutățile cele mai mari, ci greutățile care cu adevărat apasă asupra neamului și amenință existența lui sunt păcatele pe care noi le săvârșim, le îngăduim și le acceptăm uneori cu nepăsare.

Cred că se impune o cercetare atentă din partea Bisericii a vieţii şi învăţăturii multora dintre preoţii şi mirenii creştin‑ortodocşi care au suferit în temniţele şi persecuţiile comuniste, apoi, sub luminarea şi binecuvântarea Duhului Sfânt, şi o afirmare oficială a acestor Sfinţi Mărturisitori şi Pătimitori pentru Hristos, cinstiţi deja cu multă evlavie de pliroma Bisericii Ortodoxe Române. Este un demers ce trebuie grăbit şi înfăptuit nu numai pentru recuperarea istoriei naţionale recente de sub pânza urii antiromâneşti şi anticreştine cu care politrucii (şi o parte din media) de ieri şi de azi încearcă să acopere vârfurile spirituale ale neamului nostru, ci şi pentru promovarea Sfinţilor Mărturisitori ca modele de trăire creştină şi demnitate naţională.

Basilica.ro: Rugăciune la întoarcerea din Creta. Patriarhul Daniel: „Să ne dăruim toată forța, convingerea și iubirea pentru a face cunoscută Ortodoxia în lume!” Duminică seara, 26 iunie 2016, delegația Bisericii Ortodoxe Române care a participat la lucrările Sfântului și Marelui Sinod …

Se intenţionează să fie un Sinod panortodox al Bisericilor Ortodoxe dar s-a făcut destul de puţin efort ca să se implice toate Bisericile ortodoxe în materialele pregătitoare. Ele provin, în mare, de la Patriarhul Ecumenic. Faptul că Patriarhul Ecumenic îl convoacă mi se pare un lucru bun şi admirabil, dar etapele pregătitoare nu ar trebui să-i aparţină, ar trebui să fie mai largi decât atât. Sunt destul de puţine dovezi că această lărgime există.

„Preoţi mărturisitori în închisorile comuniste” este noua temă a seriei de conferinţe de spiritualitate creştin-ortodoxă ce se desfăşoară la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. La prima întâlnire dedicată acestei teme, care a avut loc joi, 28 ianuarie, în amfiteatrul „Dumitru Stăniloae”, au fost evocaţi preoţii Dimitrie Bejan, Dumitru Argint şi Ilie Imbrescu.

Da, desigur, ortodocsi fiind, incurcam multa lume si stam ca un ghimpe in ochii multor puternici ai lumii. Insa nu de frumosi ce suntem, sau nici macar pentru ce suntem suferim aceste rele, plagi si pedepse, acest regim proto-carceral, ci pentru ce am facut si facem, in ciuda numelui de crestini ai dreptei credinte pe care il purtam. Gandul nostru este ca acesta e un adevar pe care nu trebuie sa-l uitam si nici sa-l adoptam spre o smiorcaiala pasivista si fatalista, ci barbateste, pentru a putea infrunta corect incercarile care vor veni asupra noastra. Nu de minunati ce suntem ni se duce razboi, ci pentru ca noi am dat drepturi si ne-am intetit singuri focul prin viata noastra straina de numele nostru, intr-adevar nume cinstit si slavit, cel de crestin!

Si sa nu ne spuna politicienii nostri ca urmeaza practicile europene. Deoarece, in alte privinte de importanta mai mica, se opun partenerilor nostri cu perseverenta ; de ce in acest caz care transforma societatea noastra in Sodoma si Gomora, [de ce] s-au grabit sa se conformeze?

Si cat de importanta sau cat de subtila este aceasta marturisire pe care noi suntem chemati sa o facem atunci cand lumea ofera atractiile ei, bogatiile ei, oportunitati profesionale, pozitii sociale pentru toti aceia ce accepta “spiritul vremii”, pentru cei ce accepta si sustin tot ceea ce societatea noastra promoveaza: imoralitatea, promiscuitatea, cea mai josnica degradare morala; ca-i vorba de mariajul homosexualilor sau de profunda plaga a avortului… toate aceste lucruri fata de care trebuie sa ne impotrivim cu fermitate.

“Credința nu i se poate lua acestui popor, dar se încearcă și se tulbură apele și, îți dai seama că au rămas aceiași care încearcă (…) Ar trebui să mulțumim martirilor, celor care au murit în închisorile comuniste, să le cerem iertare. Ei au întreținut, ei au suflat în tăciunii credinței tot timpul, cu propria viață și de asta se încearcă cu disperare ca toți martirii noștri să nu fie scoși la suprafață. De asta se încearcă cu disperare ca să îi judece, în continuare, după dispozițiile staliniste”, a mai spus Dan Puric.

Sfantul Apostol Pavel, intr-una din scrierile sale, spune ca noua, crestinilor, ne-a fost dat nu numai sa credem in Hristos ci si sa suferim pentru El, sa patimim pentru El, iar marele duhovnic de la malul marii, parintele Arsenie, spunea ca Dumnezeu asteapta de la noi sa fim nu doar oameni smeriti si rugatori, ci oameni marturisitori si aparatori ai credintei. Iar marele marturisitor din inchisori, Valeriu Gafencu, afirma in vremea aceea, in vremea anilor ’50, ca noi crestinii suntem chemati sa facem parte din poporul lui Dumnezeu si sa aparam poporul lui Dumnezeu nu doar prin rugaciune, post si pomeni, ci si prin marturisire, indrazneala, curaj si lupta.

Adesea Părinţii deplâng şi pe monahii care au fost seduşi de lume, care s-au risipit în mulţimea grijilor lumeşti, chiar pentru un timp scurt. „Şi aşa viaţa monahului trece fără de folos în ocupaţii lumeşti, care îşi sapă amintirea lor în cugetare, precum picioarele omului urma în zăpada pe care o calcă“, spune Sfântul Teolipt. Chiar şi lucrurile aparent inofensive pot fi vătămătoare, prin urmele care le lasă în mintea omului, urme care îi reamintesc la rugăciune sau în timpul unei lucrări duhovniceşti de ce are de făcut, că trebuie să plece în alt loc, sau să vorbească cu cutare persoană. Sfântul Teolipt adaugă totuşi pe un ton optimist că nu numai călugării, dar şi cei din lume se pot vindeca de veacul trecător. „Urma picioarelor în zăpadă se şterge când răsare soarele sau dispare când se revarsă apa. Iar amintirile săpate în cuget de aplecarea şi de faptele iubirii de plăcere sunt şterse de Hristos, Care răsare în inimă prin rugăciune, şi de ploaia lacrimilor din umilinţă“.

Sunt crestini care sunt omorati chiar in timp ce noi vorbim si stam in sfintele biserici, pentru simpla ratiune ca sunt crestini si Il marturisesc pe Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Noua ni se cere mult mai putin si sa ne ajute Dumnezeu sa implinim acest putin, pentru ca daca nu implinim acest putin s-ar putea ca intr-o zi sa ni se ceara mai mult, si daca nu suntem in stare sa implinim ceea ce este putin si la indemana noastra, cu certitudine ne va fi foarte greu sa implinim cele care sunt cerute astazi crestinilor din Egipt, crestinilor din Siria, crestinilor din Irak si din alte zone ale lumii, care isi varsa sangele pentru simplul fapt ca Il marturisesc pe Hristos Domnul ca Mantuitor si Izbavitor al lumii.

Vremurile sunt dificile. E timpul cernerii, al luptei duhovniceşti. Lupta între înscăunarea spiritului răului şi Împărăţia lui Dumnezeu. Cu toţii suntem implicaţi în acest duel dintre moarte şi viaţă. Această bătălie, dusă între Adevăr şi miile de travestiri care doresc să ne ademenească, între Iubire şi miile de surogate care încearcă să o pervertească, între Viaţă şi miile de contrafaceri care vor să ne ispitească, între Frumos şi miile de caricaturi care caută să-L parodieze.

Cum va fi evaluată, pe fond, o scriere pe un blog, pe un site, un articol într-o publicaţie on-line, sub semnătura unui călugăr sau preot care critică atât cărţile de identitate, cât şi cardurile de sănătate, îndemnându-i pe creştini să refuze aceste instrumente şi deopotrivă acuzând sistemul că limitează, treptat, libertatea umană, pregătind, poate, Apocalipsa?

Documentarul arata ca aceasta dimensiune era, de fapt, manifestarea, pana la capat, a unei mari iubiri de oameni, a unei jertfelnicii autentice, a unei preotii, parintimi duhovnicesti, exemplare, coborata parca direct din Vietile Sfintilor. Dupa cum spunea o maica, parintele traia efectiv pentru Celalalt, pentru Tine.

“Avem la ora actuală un atac la fiinţa naţională, am putea spune la fiinţa noastră umană ca atare” Patriarhul Daniel: “Trebuie intensificată cateheza ortodoxă, de aceea, slujbele trebuie săvârşite corect şi complet” Hotnews: Noul mitropolit al Banatului, Ioan Selejan, a fost …

EVZ: CUTREMURĂTOR: Patru COPII creștini puși de ISIS să ALEAGĂ între Islam și DECAPITARE! Ce au răspuns… (VIDEO) Când teroriștii de la ISIS i-au pus pe patru copii creștini să aleagă între convertirea la Islam sau moartea prin decapitare, copiii …

foto: adevarul.ro “Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de …

“Ai auzit cum m-a strigat? ”Criminalul”. Omul de o blândețe deosebită și de o omenie îngerească era numit criminal, desigur, după cum era calificat prin sentintă: ”criminal de război”. În ce situație ingrată ne găseam amândoi și mai toți deținuții …

Vedeti si: *** “Lumea monahilor”, nr 87/septembrie 2014: PS IGNATIE MURESANUL, Arhiereu-Vicar: Actul credintei – intre marturie si secularizare „Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos daca el nu ti-a cerut acest lucru”

Ziarul Lumina: Pr. Ciprian Bara: Cuvântul care (nu) vindecă În epoca noastră predomină concepţia că fericirea constă în nelimitata creştere a capacităţii de consum. Trăim în mai multă bogăţie, dar ne simţim mai săraci. Ne multiplicăm facilităţile, dar sporeşte angoasa. …

Sunt, cred, vreo 4-500 de parohii in diaspora si, daca fiecare s-ar infrati cu o parohie saraca din tara, multe s-ar schimba… Asa cum a fost prin anii ’90, cand multe sate din Belgia si Franta s-au infratit cu sate din Romania si veneau cu ajutoare si bucu­rie

Vedeti si: Lumea credintei: Tache Rodas: amintiri din temniţele comuniste – de Laurenţiu COSMOIU Despre nea Tache Rodas – pe care l‑am întâlnit pentru prima oară destul de recent, în octombrie 2013, cu ocazia unei vizite la Fortul 13 al …

Trei Învieri în pușcărie “Prima Înviere petrecută în închisoare a fost aceea din 1948. Eram la izolare într-o celulă de la etajul 3 a penitenciarului Pitești. Regimul la care eram supuși era foarte sever. Celula era complet goală, nici măcar …

Nu mai petrecem afară de curţile împărăteşti, că am aflat Uşa.

Nu ne mai temem de săgeţile cele aprinse ale diavolului, că am aflat Izvorul.

Nu mai sântem în văduvie, că am aflat Mirele.

Nu ne temem de lup, că avem pe Păstorul cel bun, “că Eu, sunt Păstorul cel bun”.

Nu ne cutremurăm de tiranul, că stăruim aproape de Împărat.

*** Fericiti cei prigoniti: Deasupra tuturor strălucește Traian Trifan prin înalta sa ținută morală Așa după cum sfântul nu vorbește despre el însuși, ci ucenicul lui care i-a cunoscut viața îndeaproape, tot așa, noi cei ce am făcut parte din …

MARTIE – LUNA MARTIRILOR… “In faţa unei alternative la minciuna generalizată, tendinţa este să îl faci mincinos şi pe omul cinstit. Este neputinţa acceptării că se poate şi altfel, că nu toţi sunt corupţi, colaboratori, laşi…” [Ierom. Amfilohie Branza la …

“E foarte grav că am ajuns în stadiul acesta al stărilor de lucruri… Ne acuzăm, ne dezgolim, ne discredităm, ne dezumanizăm, stăm, în faţa acestei drame, şi plângem… n-aş zice altceva decât că ticăloşi suntem, pentru că nu este o …