VA ALEGE MOLDOVA INTRE ROMANIA SI RUSIA?/ Seful fortelor NATO din Europa: RUSIA PREGATESTE OFENSIVA IN UCRAINA/ Senatul SUA voteaza pentru INARMAREA UCRAINEI/ Pentru o politica externa cu sens. DAUNELE PRO-AMERICANISMULUI ISTERIC SI OSTENTATIV

• Adevarul:

Republica Moldova a ajuns la sfârşitul iluziilor. România şi Rusia, singurele opţiuni

Republica Moldova a ajuns la sfârşitul iluziilor, iar singurele două opţiuni pe care le are sunt România sau Rusia. Cel mai îngrijorător este faptul că, după 6 ani de guvernare prodemocratică dintre Prut şi Nistru, opţiunea proestică ia amploare. Aceste teme au constituit subiectul dezbaterii „Sfârşitul iluziilor – R. Moldova, între România şi Rusia” organizate de Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN) în parteneriat cu ziarul Adevărul şi Foreign Policy Romania.

Preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, a tras un semnal de alarmă asupra faptului că în Republica Moldova opţiunea europeană a scăzut, este într-o zonă complet dezechilibrată faţă de opţiunea estică, potrivit ultimului barometru al opiniei publice.  „Nu trebuie să dramatizăm, dar îngrijoraţi trebuie să fim. Vreau să menţionez declaraţia pe care a făcut-o acum ceva timp fondatorul Stratfor, George Friedman: R.Moldova până acum nu a luat decizii. Au luat decizii alţii. R.Moldova s-a scuzat şi s-a ferit însă. Criza însă va veni. Acum nu e criză, dar când va veni, RM va înţelege că are două de ales între două opţiuni clare: România sau Rusia. Alta nu va avea”, a punctat preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu.

Există doar două opţiuni

În momentul în care Republica Moldova va realiza că este în criză va avea de ales doar între România şi Rusia. Integrarea europeană ţine de un discurs indus de o corectitudine politică diplomatică, discurs care a devenit din ce în ce mai puţin credibil pentru cetăţenii Republicii Moldova. Înainte de integrarea europeană, Chişinăul ar trebui să fie preocupat de integrarea regiunii transnistrene. „Dacă înainte credeam că integrarea europeană va aduce după sine soluţionarea conflictului transnistrean, astăzi plecăm de la ipoteza că până la integrarea europeană, trebuie să rezolvăm conflictul transnistrean”, spune Dan Dungaciu (foto).

Scandaluri fără efecte

Scriitorul Val Butnaru, moderator Jurnal TV a punctat faptul că în plan intern au existat o serie de scandaluri de-a lungul timpului care au dus la compromiterea vectorului european al R.Moldova.

„Nu va urma nicio integrare în UE şi în general nu va urma nimic. Voi enumera trei mari scandaluri care au zguduit Republica Moldova şi au compromis parcursul european: 1. Pădurea Domnească, vânătoare de tip mafiot, a fost împuşcat un om, nimeni vinovat. 2. Spălarea a 20 de miliarde de dolari prin băncile din RM, prin hotărâri judecătoreşti, nimeni vinovat. 3. Furtul unui miliard de dolari din trei bănci din RM, nimeni vinovat. Republica Moldova are două opţiuni: fie devine gubernie rusească, fie provincie românească. În opinia mea, singura salvare de hoardele bolşevice este reunificarea”, a menţionat Val Butnaru.

Stat eşuat din punct de vedere economic Expertul  Petrişor Peiu, directorul Departamentului de analize economice al FUMN, a reiterat faptul că UE nu poate să accepte un stat care a eşuat din punct de vedere economic. „R.Moldova nu a reuşit să construiască o economie compatibilă cu statele din Uniunea Europeană. Or, UE nu poate să accepte un stat care a eşuat din punct de vedere economic. Uniunea Europeană nu crede că poate exista un început al oricăror discuţii atât timp cât nu se îndeplineşte criteriul de la Copenhaga şi criteriul economiei de piaţă”, a declarat Petrişor Peiu, în cadrul dezbaterii.

Apel la politicieni

La rândul său, ex-ministrul român de externe, Cristian Diaconescu, a subliniat faptul că nu mai poate fi eficient jocul la două capete şi că trebuie să existe o opţiune fermă a politicienilor de la Chişinău ce vector vor urma: „R.Moldova are propriul destin care şi-l face singură. La îndemâna Republicii Moldova au stat toate variantele şi oportunităţile posibile la un moment dat. Sigur că unele au fost ratate, unele nu se mai repetă, de unele s-a profitat şi ţara merge înainte în direcţia pe care şi-o doreşte. Din punct de vedere aspiraţional, variantele întotdeauna există pe masă. Indiferent de ce parcurs îşi va alege R.Moldova, în primul rând are nevoie de stabilitate şi de pace”. Diplomatul român a sugerat că în timpul apropiat politicienii de la Chişinău trebuie să ia câteva decizii. În primul rând, rezolvarea situaţiei din Transnistria, întrucât nici un pas politic în afara regiunii nu se va putea face trenând această problemă. Tergiversarea soluţionarii diferendului transnistrean fiind invocat interesul estic sau vestic reprezintă o mare eroare politică. Politicienii basarabeni nu trebuie să invoce scuze ale neputinţei, trebuie să aibă o opţiune fermă încotro vor să se îndrepte. Cristian Diaconescu a făcut apel la politicenii din Chişinău să nu testeze pe oameni ce înseamnă reintroducerea regimului de vize spre vest.

Neutralitatea înseamnă NU-NATO

La dezbatere a asistat şi deputatul  liberal, Valeriu Munteanu, care a făcut o radiografie a evenimentelor pe plan politic din R.Moldova din ultimii şase ani.

”PLDM şi PDM au spus că nu vor face nicio coaliţie cu PCRM înainte de alegeri, iar apoi exact asta au făcut imediat după. Jocurile erau făcute cu mult timp înainte şi nu la Chişinău, ci în Rusia, sau în prezenţa emisarilor ruşi. S-au risipit astfel şi iluziile care mai erau legate de aderarea R.Moldova la UE”, a declarat deputatul liberal El a mai arătat că fracţiunea comunistă din Parlament pregăteşte multe proiecte legislative periculoase pentru R.Moldova, referindu-se, în special, la proiectul de lege privind neutralitatea R.Moldova. În context, expertul  FUMN, George Scarlat,  a declarat că mai multe prevederi ale acestui proiect de lege înaintat de comunişti, încalcă prevederile Constituţiei R.Moldova şi prin acest lucru se urmăreşte îndepărtarea de aspiraţiile euroatlantice.

Oamenii Rusiei la Chişinău

În contextul crizei din Ucraina, unirea R.Moldova cu România este o variantă luată în calcul de mulţi români, a afirmat Adrian Cioroianu, decan al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucureşti. ”Eu nu cred că exemplul Coreei de Sud sau cazul Germaniei este actual pentru R.Moldova. Fiecare caz în parte este particular, istoria rimează dar niciodată nu se repetă. Criza din Ucraina complică situaţia din R.Moldova. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina aş putea paria că este valabil şi pentru R.Moldova. Statul ucrainean a fost invadat de corupţie, iar potrivit şefului serviciilor ucrainene peste 60-80 la sută din angajaţii din sistem lucrau pentru Rusia. Aş putea paria că în politica din R.Moldova, în servicii şi economie, practic este ilogic ca Rusia are oamenii ei, este ilogic să nu fi făcut la fel la în Ucraina. Asta e una din explicaţiile pentru ce se întâmplă la Chişinău, inclusiv la nivel politic. Din acest motiv, contextul regional nu este în avantajul R.Moldova, nu ne ajută pentru o eventuală unire, dimpotrivă ne poate arăta vulnerabilităţile pe care nu le bănuiam ale R.Moldova”, a conchis profesorul Ciocroianu.

NATO simte că Rusia pregăteşte o nouă ofensivă în Ucraina. Kievul, cu ochii în patru pe Odessa şi Transnistria

Rusia ar putea pregăti o ofensivă în Ucraina. Avertizarea vine din partea comandantului forţelor NATO în Europa, generalul Philip Breedlove. La rândul lor, autorităţile de la Kiev se tem că ruşii ar putea acţiona acum în regiunea Odessa.

Rusia a folosit perioada de acalmie din Ucraina pentru a se repoziţiona în vederea unui posibil nou atac. O spune comandantul forţelor NATO din Europa, Philip Breedlove, care a declarat în faţa Comitetului pentru Servicii Armate din Senatul american că multe dintre acţiunile Moscovei sunt asemănătoare pregătirii pentru o ofensivă.

Generalul Philip Breedlove, comandantul forţelor NATO din Europa, a spus în faţa Comisiei pentru Servicii Militare a Senatului că Statelor Unite au nevoie de informaţii de mai bună calitate în Ucraina şi că Rusia a profitat de o perioadă de relativă acalmie pentru a se repoziţiona în vederea unei noi ofensive, informează europa liberă.

Oficialul NATO a adaugat ca situaţia din Ucraina este volatilă şi fragilă şi a cerut Congresului să întărească capabilităţile de colectare de informaţii pentru a înţelege mai bine intenţiile lui Vladimir Putin în regiune. „Operaţiunile militare ruseşti, în ultimul an, în Ucraina şi în regiune, în general au dat la iveală că avem serioase probleme în colectarea şi analizarea informaţiilor” a spus Philip Breedlove, „anumite manevre militare ruseşti ne-au luat prin surprindere”, a recunoscut generalul.

El a precizat că de la încheierea Războiului rece încoace, numărul experţilor în Rusia s-a redus şi resursele au fost realocate către războaiele din Afganistan şi Irak. „Nu putem ştii cu certitudine ce va face Rusia în continuare şi înţelege în totalitate intenţiile lui Putin. Ceea ce putem face este să tragem concluzii în urma acţiunilor lui”, a spus Philip Breedlove.

Şeful forţelor aliate ân Europa a mai arătat că ce se vede până acum este întărirea capabilităţilor militare ale Rusiei, o semnificativă modernizare şi un plan strategic ambiţios. În acest context generalul a spus că repoziţionarea forţelor ruseşti poate să indice o nouă ofensivă.  

Oficialii de la Washington au fost informaţi că Rusia şi-a întărit capacităţile de comandă şi control a miliţantilor din sstul Ucrainei. În prezent, analişti americani consideră forţele insurgente ca fiind o combianţie de separatişti şi efective militare ruseşti, notează Europa liberă.

Comandantul forţelor NATO din Europa spune că Rusia încearcă în mod ostentativ să schimbe regulile şi principiile care au stat la baza securităţii europene de decenii, iar provocarea reprezentată de această ţară nu este una regională, ci globală. Mai mult, ea va fi de durată. Breedlove a mai subliniat că Rusia aplică în manieră agresivă toate instrumentele de putere naţională: diplomaţia, spionajul, economia şi apărarea.

Comitetul pentru Servicii Armate din Senatul american a aprobat ieri acordarea a 200 de milioane de dolari pentru înarmarea Ucrainei şi instruirea armatei acestei ţări afectate de peste un an de un conflict separatist în regiunile Doneţk şi Lugansk. Deşi atât aleşii democraţi cât şi cei republicani insistă asupra înarmării Ucrainei, preşedintele american, Barack Obama, evită să ia o decizie în acest sens.

Joi, liderii Ucrainei, Rusiei, Germaniei şi Franţei au discutat, la telefon, situaţia din regiunea Donbass. Potrivit lui Petro Poroşenko, Kievul şi misiunea OSCE au propus Moscovei o serie de iniţiative menite să asigure respectarea armistiţiului de la Minsk. Printre acestea se numără retragerea armamentului greu şi a artileriei, eliberarea prizonierilor şi asigurarea accesului observatorilor OSCE în zona controlată de militanţii proruşi. Poroşenko a mai declarat că războiul din Ucraina se va încheia după ce Kievul va recăpăta controlul asupra regiunilor Donbass şi Crimeea.

Asistentul secretarului general al NATO pentru riscuri de securitate emergente, Sorin Ducaru, a sosit joi la Chişinău. Vizita este una inopinată. Se ştie doar că oficialul NATO se va întâlni cu preşedintele moldovean, Nicolae Timofti, precum şi cu alţi demnitari de stat, informează DW.

Vizita are loc după ce autorităţile din Ucraina şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu pericolul destabilizării situaţiei în Odesa (oraş situat aproape de frontiera cu Republica Moldova) în primele zile ale lunii mai. În ultimele zile, serviciul ucrainean de securitate a arestat, în cadrul unei „operaţiuni speciale de înlăturare a elementelor teroriste”, mai mulţi exponenţi ai aşa-numitului „consiliu popular al Basarabiei”, constituit la începutul lunii aprilie la Odessa.

Kievul a luat măsuri speciale la Odessa

Miercuri, „comitetul de securitate” (KGB) de la Tiraspol a difuzat un comunicat de presă în care îndeamnă locuitorii regiunii transnistrene să evite deplasările la Odessa la începutul lunii mai şi anunţă că deţine informaţii conform cărora „vor avea loc provocări la Odessa şi în întreaga regiune”. Pe 2 mai se împlineşte un an de la incendiul care a izbucnit în Casa Sindicatelor în care au ars 46 de oameni.

În urmă cu un an, în timpul tensiunilor din oraşul ucrainean port Odessa şi-au pierdut viaţa 50 de persoane, majoritatea activişti pro-ruşi. Anchetatorii cred că a fost vorba de o înlănţuire de evenimente nefericite. Îndoielile persistă.

În timpul violenţelor din Odessa din 2 mai 2014, 400 de oameni au încercat să se protejeze, ascunzându-se în spatele zidurilor groase ale Casei Sindicatelor. În schimb, 42 dintre ei şi-au găsit acolo sfârşitul.   Ei au murit într-un incendiu: înecaţi de fum sau arşi de flăcări. Alţii au sărit pe ferestre pentru a scăpa de foc. A fost punctul culminant al ciocnirilor dintre activiştii pro-ucraineni şi cei pro-ruşi, în timpul cărora mai muriseră înainte alte şase persoane, iar alte sute fuseseră rănite. A fost pentru mulţi cea mai neagră zi din istoria recentă a portului de la Marea Neagră.

Se pare că tragedia de la Odessa a fost un eveniment-cheie pentru întreaga Ucraină de est. Incidentele au avut loc cu o săptămână înaintea aşa-numitelor referendumuri din regiunile Doneţk şi Lugansk, în care s-a votat în legătură cu desprinderea regiunii de Kiev.

Forţele de securitate din Odessa au întreprins în ultimele zile măsuri sporite de securitate. Astfel, toţi rezidenţii zonelor de frontieră, inclusiv locuitorii regiunii Odessa trebuie să aibă permanent asupra lor acte ucrainene de identitate.

Secretarul Consiliului Securităţii Naţionale şi Apărări al Ucrainei, Aleksandr Turcinov, a declarat că riscul ruperii de către Rusia a acordurilor de la Minsk, după sărbătorile legate de 1 şi 9 mai, este foarte mare. „Trebuie să ne întărim apărarea şi să fortificăm potenţialul de luptă al armatei ucrainene”, a spus Turcinov, adăugând că „voluntarii au fost şi rămân principala forţă de apărare a ţării”.  

Transnistria, posibil „furnizor” de „omuleţi verzi”

În contextul tensiunilor care se aşteaptă, presa ucraineană acordă spaţii largi pericolului care ar putea veni din partea celor 2.500 de militari ruşi dislocaţi în Transnistria, dar şi a celor 7.000 de militari ai aşa-numitei „armate transnistrene” care ar putea fi trimişi în calitate de „omuleţi verzi” în Ucraina, dar şi peste Nistru, pentru a destabiliza şi Republica Moldova. Acest risc a fost analizat miercuri, la Bucureşti, notează DW. Adjunctul misiunii SUA la NATO, Earle Litzenberger, a declarat că NATO s-ar reuni de urgenţă şi ar decide ce acţiuni colective sunt “adecvate” în cazul în care în Republica Moldova ar apărea “omuleţi verzi”. „NATO este o alianţă defensivă şi principala noastră responsabilitate este să protejăm membrii Alianţei. Dar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, statele vor putea răspunde în mod individual”, a menţionat Earle Litzenberger. El a precizat că Republica Moldova, care nu este membru NATO şi este un stat neutru, are o poziţie dificilă din cauza situaţiei din Transnistria, iar NATO „sprijină şi negociază o soluţie în ceea ce priveşte integritatea teritorială şi suveranitatea Moldovei”.

• Gandul:

Senatul american a dat undă verde furnizării de arme Ucrainei

Comitetul pentru Servicii Armate din Senatul american a aprobat joi acordarea a 200 de milioane de dolari pentru înarmarea Ucrainei şi instruirea armatei acestei ţări afectate de peste un an de un conflict separatist în regiunile Doneţk şi Lugansk (est), relatează BBC News Online.

Textul privind furnizarea de arme Ucrainei a fost adoptat cu 60 de voturi pentru şi două împotrivă şi urmează să fie discutat în mai în Congresul american. Deşi aleşi democraţi şi republicani insistă asupra înarmării Ucrainei, preşedintele american Barack Obama evită să ia o decizie în acest sens.

Oficial SUA: NATO va acţiona dacă apar “omuleţi verzi” în Republica Moldova

NATO se va reuni de urgenţă şi va decide ce acţiuni colective sunt “adecvate” în cazul în care în R. Moldova ar apărea “omuleţi verzi”, a declarat, miercuri, oficialul american Earle Litzenberger, subliniind, totodată, că statele membre pot reacţiona individual dacă s-ar întâmpla aşa ceva.

“Republica Moldova are o poziţie dificilă din cauza situaţiei din Transnistria. Continuăm să sprijinim şi să negociem o soluţie în ceea ce priveşte integritatea teritorială şi suveranitatea R. Moldova. Sprijinim procesul de negociere «5 plus 2» în vederea găsirii unei soluţii. Monitorizăm situaţia în Transnistria, aşa cum facem în toate ţările din vecinătatea estică a Alianţei”, a declarat, miercuri, la Bucureşti, adjunctul misiunii SUA la NATO, Earle Litzenberger.

El a precizat că Alianţa Nord-Atlantică are în vedere demararea unui program care să ajute R. Moldova în construirea unei capabilităţi întărite de apărare pentru a face faţă provocărilor viitoare. Întrebat dacă NATO are un plan în cazul în care ar apărea “omuleţi verzi” în Transnistria, Earle Litzenberger a reiterat faptul că “NATO este o alianţă defensivă şi principala noastră responsabilitate este să protejăm membrii Alianţei”, dar a subliniat că şi într-un astfel de caz ar exista o reacţie.

“Sunt sigur că dacă s-ar întâmpla aşa ceva, NATO se va reuni de urgenţă şi va lua în considerare acţiuni colective adecvate. Totodată, statele vor putea răspunde în mod individual“, a spus Litzenberger.

În ceea ce priveşte Ucraina, oficialul SUA a precizat că se exercită “o presiune diplomatică intensă” asupra Moscovei pentru a respecta termenii Acordului de la Minsk.

Rusia va relua producţia „Lebedei Albe”, unul din cele mai temute bombardiere strategice

Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a cerut, joi, reluarea producţiei de bombardiere strategice supersonice de tip Tu-160, relatează agenţia rusă Sputnik în pagina electronică.

În urma unei vizite la uzina aeronautică de la Kazan, Serghei Şoigu a cerut examinarea posibilităţii de reluare a fabricării bombardierului de tip Tupolev Tu-160 (Blackjack potrivit clasificării NATO).

“Trebuie să mobilizăm eforturi nu doar pentru menţinerea în stare bună şi pentru modernizarea parcului aviaţiei strategice, ci şi pentru relansarea producţiei de bombardiere cu lansatoare de rachete de tip Tu-160″, a declarat ministrul rus. Potrivit lui, este vorba de un “avion unic în categoria sa”.

Mai exact, este vorba de cel mai mare şi cel puternic supersonic militar dotat cu aripi cu geometrie variabilă. Este, de asemenea, cel mai greu avion de luptă din lume. Piloţii l-au supranumit Lebăda Albă.

În prezent, armata rusă deţine aproximativ 15 aparate de acest tip. Majoritatea dintre aceste aparate sunt în proces de modernizare. Rusia mai dezvoltă un bombardier strategic de generaţia a cincea, PAK DA, care urmează să efectueze primul zbor în 2019.

Tu-160 atinge o viteză maximă de peste 2.000 de kilometri pe oră şi poate transporta până la 40 de tone de armament: bombe neghidate sau ghidate de diferite calibre (inclusiv nucleare), rachete strategice de croazieră de tip X-55 sau rachete aerobalistice de tip X-15. Autonomia de zbor a bombardierului variază de la 10.000 până la 16.000 de kilometri în funcţie de încărcătură.

• Hotnews: Cum a ajuns Rusia sa-si deschida centru cultural la Bucuresti in momentul in care relatiile Kremlinului cu Vestul sunt la cel mai inghetat punct din ultimii 25 de ani

Centrul Rus de Stiinta si Cultura de la Bucuresti isi incepe, luna aceasta, activitatea, potrivit unor anunturi facute pe pagina de Facebook a Centrului si pe cea a Ambasadei Ruse. Centrul este infiintata in baza unui acord semnat de fostul ministru Titus Corlatean la Moscova, in 2013, pe baza caruia Romania urma sa deschida un institut cultural in capitala rusa, iar Rusia, un centru cultural la Bucuresti. Vizita lui Corlatean din 2013 a survenit intr-un moment in care Guvernul Ponta incerca o incalzire a relatiilor cu Federatia Rusa, pe fondul racelii produse in Occident de evenimentele politice din vara lui 2012, iar Rusia isi pregatea efortul propagandistic major declansat pe deplin mai tarziu, dupa anexarea Crimeei.

Primul dintre evenimentele ce vor marca deschiderea Centrului Rus de Stiinta si Cultura la Bucuresti atinge un subiect aparte in relatiile bilaterale – cel de-al doilea razboi mondial. Potrivit unui anunt facut pe Facebook de Ambasada rusa, pe 11 mai, la cinematograful Eforie din Bucuresti, incepe “Festivalul de Film Puterea Memoriei”, descris drept “primul eveniment din sirul acelora care vor marca deschiderea Centrului Rus de Stiinta si Cultura la Bucuresti”.

In acelasi timp, pe pagina proprie de Facebook, Centrul de Stiinta si Cultura anunta “primul eveniment organizat” de acesta – o masa rotunda ce va avea loc pe 13 mai, dedicata “aniversarii a 70 de ani de la Victoria in al Doilea Razboi Mondial. Printre invitatii mesei rotunde vor fi istorici din Rusia si Romania, oameni din domeniu, veterani”.

Centrul se deschide in baza unui acord bilateral semnat de fostul ministru Titus Corlatean in iulie 2013, in cadrul unei vizite facute atunci la Moscova – prima a unui ministru roman de Externe dupa patru ani si care s-a remarcat printr-orecunoastere mare oferita oficialului roman de catre autoritatile ruse, comparativ cu vizitele predecesorilor lui Corlatean. Ce spunea atunci fostul ministru, despre acordul cu Rusia:

“Este un acord bilateral interguvernamental pe care l-am semnat la finalul intalnirii cu ministrul rus de externe, un acord valoros, negocierea a durat ceva timp, ma bucur ca am reusit sa finalizam negocierile, sa semnam acest acord, care presupune deschiderea Institutului Cultural Roman la Moscova si respectiv a Centrului Cultural Rus la Bucuresti. Eu sper ca, dupa semnarea acestui acord, anul viitor sa fim in masura de ambele parti sa inauguram aceste institute, centre culturale.”

[…] In ceea ce priveste deschiderea unui Institut Cultural Roman la Moscova, nu s-a mai auzit nimic de doi ani.

• DW.de/ Horatiu Pepine: Pentru o mai bună înțelegere a politicii externe

Felul cum este tratată politica externă în spațiul public românesc suferă de un dramatic schematism și de o lipsă cronică de informare.

Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a inițiat o serie de reuniuni cu exponenți ai presei și societății civile pe tema politicii externe a României („Dialoguri@MAE”). Este o idee excelentă, dar nu pentru că specialiștii din minister ar avea ceva de câștigat (deși nu este exclus), ci pentru că s-ar crea un spațiu public mai coerent pentru dezbaterea ideilor și inițiativelor de politică externă. Căci dacă privim ce se scrie astăzi putem observa un cadru dezarticulat în care nu există dialog, ci doar afirmații peremptorii și adesea false antagonisme. Iese în evidență mai ales o anumită direcție: analiștii dedicați critică Guvernul, Președinția și autoritățile în general că nu sunt destul de anti-rusești și de zelos pro-americane. Un caz grăitor este legat de declarația brutală și ieșită din limitele rolului pe care a făcut-o ambasadorul Rusiei împotriva unui articol semnat de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan. Or, dacă intervenția diplomatului rus a fost neadecvată, o reacție a mediilor diplomatice și politice oficiale românești ar fi fost și mai nepotrivită, căci era o neadevcare la neadecvare. Lumea pare intoxicată de stilul hiperreactiv care a caracterizat politica din ultimii10 ani și nu se mai poate desprinde de reflexul replicii rapide și contondente. A murit de tot orice subtilitate, uitându-se că o tăcere poate fi o dezaprobare mai mare decât orice critică.

Dar problema de fond stă într-o anumită psihologie nevralgică: Nu am fi pe de-a-ntregul occidentali și atunci trebuie să compensăm prin zelul declarațiilor, să arătăm că suntem 150% pro-americani și 200 % anti-ruși ca nu cumva să se îndoiască cineva și mai ales ca nu cumva să ne îndoim noi înșine. Așa se explică de ce un fost candidat la președinție, laolaltă cu presa de aceeași tendință, îl admonesta pe președintele în exercițiu că nu a cerut avizul autorităților de la Washington înainte de a-l desemna pe directorul SRI. Dar ceea ce ignoră promotorii acestor poziții este că pro-americanismul nu are sens decât dacă vine dintr-o perspectivă diferită de cea americană. Un pro-americanism din perspectivă americană este fie un nonsens, fie doar un jalnic mimetism și, de fapt, devine stingheritor pentru americanii înșiși, care au nevoie de parteneri și de prieteni cu identitate asumată și nu de roboți docili. De fapt, așa cum a reieșit printre rânduri din declarațiile oficialilor americani care au vizitat România în ultimii ani, America manifestă o vagă insatisfacție în relația cu România din cauză că găsește aici interlocutori prea zeloși sau intelocutori prea apatici, și mai rar oameni bine informați și pe picioarele lor, cu care poți conveni o platformă comună. Căci aici se află esența: diplomația și politica externă a țărilor caută o platformă comună și nu una identică. România nu poate gândi ca o mare putere globală și din acest motiv nu îi rămâne decât să gândească ca ea însăși sau să nu gândească deloc.

Această neadecvare de perspectivă a fost descrisă foarte bine de fostul ministru de externe Theodor Baconschi într-un comentariu publicat pe Contributors.ro : ”Între timp, micro-comunitatea analiștilor stă cu ochii pe declarațiile (adesea aleatorii) ale protagoniștilor politici, încercând să prevină sau să combată orice posibil derapaj de la euro-atlantismul nostru ”principial”. Cam la atât s-a redus miza. Nu am internalizat celebrele ”valori euro-atlantice” până la punctul în care ne permitem politici multivectoriale, o geometrie pragmatică a parteneriatelor strategice sau intrarea în detalii: stăm pe zidul cetății și recităm o singură mantră, cu speranța tribală că sfârșitul lumii se amână” (”Secolul 21: greu la dealul geopolitic”).

Distorsiunile sunt chiar mai grave. Presa românească în varianta ei ostentativ pro-americană dă senzația că România este un alcoolic care trebuie supravegheat clipă de clipă ca să nu dea pe gât un pahar de vodcă rusească. Sau, pshihanalitic vorbind, sugerează că eul nostru transatlantic se luptă din greu cu sinele ortodox și răsăritean, în timp ce ambasada SUA este chiar supra-eul sau chipul tatălui autoritar. Imaginea nici măcar nu pare exagerată, căci tonul principal al acestor comentarii este de insistentă și apăsătoare culpabilizare.

Cum s-a ajuns la acest schematism? E greu de spus. A contribuit cu siguranță și politica internă cu campaniile sale prea numeroase, care pe un fond de largă ignoranță, au șters detaliile semnificative propunând o descriere simplificată a lumii și, în esență, falsă: ”Direcția Vest” sau neantul răsăritean. Așa se face că astăzi nu se înțelege bine ce rol ar putea juca, de exemplu, Germania în preocupările românești de politică externă și cam ce ar putea însemna ”axa București-Berlin-Washington”, enunțată într-un text, poate puțin supralicitat, al lui Eduard Hellvig înainte de investirea sa oficială. Într-o reprezentare schematizată și bipolară, complexitatea reală a lumii pare de neacceptat și de neînțeles.