Prostie sau manipulare? Pentru activistii anticlericali ai educatiei sexuale, ABSTINENTA = INTERZICEREA SEXULUI. Legatura dintre enciclica ecologica a Papei Francisc si RAZBOIUL ASUPRA SEXUALITATII

In controversele legate de educatia sexuala pe care unele ONG-uri seculariste si anticlericale o vor cu tot dinadinsul introdusa in scoli, o atitudine comuna intalnita, ce-i drept, mai mult pe Facebook, surprinde prin ineptia sa. Astfel, pentru o serie de revoltati de ideea abstinentei, propunerea ONG-urilor crestine sau/si pro-viata nu ar insemna altceva decat interzicerea sexului! Dupa mintea acestor “tineri liberi si frumosi”, scolile din Romania s-ar transforma intr-un fel de loc al terorii si al politiei moravurilor intr-un mod similar unor tari musulmane. 

Totusi, lipsa de gandire nu poate fi singura explicatie pentru asemenea aberatii, ce sunt explicabile, totusi, nu atat pe baza de probleme cognitive, cat pe baza de ura, deci de afect. De vreme ce reactiile pavloviene ale multor secularisti sunt visceral anticrestine, orice initiativa, propunere, idee, manifestare, eveniment din partea taberei “adverse” este automat falsificata prin interpretarea acesteia intr-un mod grotesc, stramb, mincinos.

Protestezi impotriva decernarii titlului de Doctor Honoris Causa unui filosof ce sustine infanticidul? Se cheama ca vrei sa interzici (sa cenzurezi) cartile lui Peter Singer. Nu conteaza ca nimeni, nici cei mai radicali contestatari, nu au cerut cenzurarea autorului, ci s-au revoltat fata de premierea acestuia si, mai ales, a ideilor sale.

Protestezi fata de unilateralitatea propunerilor privind educatia sanitara (echivalata cu educatia sexuala) si propui abstinenta? Se cheama ca interzici sexul! Nu conteaza ca e vorba de un model educational, ca e vorba despre un comportament propus, nu impus, ca insasi operatiunea de impunere e straina de ideea de educatie.

Consideri ca homosexualitatea este un pacat impotriva firii si protestezi fata de normarea acestui comportament pana la identificarea lui cu familia si casatoria? Se cheama ca refuzi sau ca vrei sa interzici demnitatea umana celor care exhiba astfel de comportamente. Nu conteaza ca problema crestinului este cu un comportament, o fapta si un principiu, NU cu oamenii care le perpetueaza.

Si tot asa.

Pentru altii, desigur ca acest procedeu este, de fapt, o manipulare cinica si deplin premeditata prin care se cauta distorsionarea dezbaterilor si impunerea fortata a unor adevaruri nechestionabile: abstinenta e irationala, indoctrinare fundamentalista religioasa, singura alternativa este educatia sexuala. Doar astfel putem fi “europeni”, “democrati” si “toleranti”. Deci, daca nu venim cu prezervativele in scoli, suntem intoleranti si nedemocrati. Te miri ca nu le sta mintea-n loc, surprinsa ea insasi de asemenea enormitati, celor care debiteaza aceasta propaganda grosiera.

O alta explicatie a acestor falsificari este de ordin tactic. Atunci cand e clar ca abstinenta este o alternativa normala, ce poate fi justificata si prin cercetari stiintifice, cand este practicata si finantata de stat pana si in tari “liberale” si “democrate” ca SUA, atunci arma manipularii este cea mai eficace. Ocolesti orice fel de discutie la obiect si, cu ajutorul neprecupetit al mass-mediei, expediezi subiectul la trash prin presiuni si falsificari. 

Legat cumva de acest subiect, am remarcat, din seria articolelor reductioniste anti-abstinenta, urmatoarea contributie: Casta privire a teocrației

Intalnim aici mai multe poncife anti: evocarea, absolut ridicola si fara fundament, a regimurilor teocratice musulmane ca o perspectiva a rezultatului aplicarii politicilor publice sustinute de valori religioase; echivalarea unei propuneri (abstinenta) cu o impunere (si de ce, atunci, educatia sexuala ar fi mai justificata, s-ar califica sa nu fie, la randu-i, impusa de cineva?) etc. La final, insa, intalnim si o lauda adusa unor lideri religiosi “ecologisti”: Papa Francisc si Patriarhul Bartolomeu:

Cei care apără principiile creștine în cadrul societății civile românești ar trebui, totuși, să cultive și ”o privire mai largă” – nu doar ”o privire curată”, preocupată de castitatea proprie și de cea a aproapelui. Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, respectat ca un lider de întreaga lume creștin-ortodoxă, s-a alăturat, de pildă, îngrijorărilor Papei Francisc privitoare la criza mediului și la schimbările climatice. Acesta din urmă a exprimat chiar în enciclica sa recentă Laudato sii (Lăudat să fii), în care citează, nu doar din predecesorii săi în scaunul petrin și din Sf. Francisc, ci și din același Patriarh Bartolomeu, aprehensiunile sale în raport cu supraviețuirea întregii planete, ”casa noastră comună”, a tuturor speciilor de animale și plante create de Dumnezeu, ca și cu gravele nedreptăți economice și sociale ce conduc la perpetuarea sărăciei în multe zone ale planetei. Întrebarea privitoare la planeta pe care le-o oferim urmașilor noștri este, așa cum ne dovedesc Patriarhul Bartolomeu și Papa Francisc, o preocupare pe deplin creștină, ce impune o folosire responsabilă a resurselor. Un fals ”providențialism” ce pretinde că Dumnezeu ar oferi oamenilor resurse infinite, indiferent de felul în care aceștia aleg să le folosească, și că datoriile majore ale creștinilor se referă doar la castitate, pomană, post și rugăciune, riscă să semene mai curînd cu o contemplativă ”politică a struțului”, în condițiile crizelor ecologice și sociale de azi.

Aceasta lectura a mult-discutatei enciclice papale Laudatio Si este relevanta pentru partialitatea mesajelor “profetice” ale Papei Francisc si ale Patriarhului Bartolomeu privind problemele ecologice, de mediu, ale umanitatii. Iar aici partialitate se traduce, de fapt, prin omisiune, lucru care face ca aceste mesaje sa fie, in ultima instanta, mincinoase.

Ce anume omit sa spuna Papa Francisc si Patriarhul Bartolomeu? Faptul ca dezastrele naturale si degradarea creatiei nu decurg doar din sisteme sociale si economice nedrepte, ci si din viata stricata dusa de omenire. Toti profetii Vechiului Testament au evocat dubla desfranare a lui Israel inclusiv pentru deteriorarea climatica a conditiilor de viata (transformarea regiunilor fertile in deserturi, seceta, cataclisme): atat idolatria (desfranarea spirituala), cat si desfranarea fizica, stricarea obiceiurilor. Aceasta perspectiva profetica este reluata in Apocalipsa si in profetiile Sfintilor Parinti: idolatria (apostazia), viata stricata, nedreptatea care se manifesta si prin exploatarea sistematica, toate laolalta degradeaza intens, pana la a provoca sfarsitul lumii acesteia, creatia, mediul natural. Prin urmare, nicio avertizare profetica cu privire la destinul planetei nu are cum sa ocoleasca problema desfranarii, mai ales ca aceasta, in zilele noastre, cuprinde si homosexualitatea ridicata la rang de norma. Din acest motiv, liderii religiosi ar trebui sa incorporeze in apelurile lor la salvarea mediului natural si chestiunea sexualitatii, cu atat mai mult cu cat se face trimitere generica la “lifestyles”. 

Cuvantul Ortodox