Actualizare cu traducerea integrala. POZITIA OFICIALA A MUNTELUI ATHOS PENTRU SINODUL PANORTODOX

31-05-2016 7 minute Sublinieri

124626_arhitectura-manastirilor-athonite

Pe 30 mai a aparut reactia oficiala a Sfintei Chinotite pe marginea Sinodului Panortodox.

Mai jos redam o traducere-rezumat a documentului (realizata de m.T.):

1. Sinodul Panortodox să evite termenul „Biserică” pentru eretici. Să folosească „dogme și confesiuni creștine”

2. Noțiunea de Unitate Bisericească are nevoie de clarificare: în această unitate aparțin doar membrii Bisericii Ortodoxe, ca trup a lui Hristos. Numai despre aceștia se spune că „să fie una precum și noi una suntem” după tâlcuirea de Dumnezeu purtătorilor părinți

3. Comportamentul și evoluția în dialogurile teologice nu odihnește turma Bisericii precum și Sf. Chinotită, comportament exprimat in diferitele texte oficiale ale diferitelor înțelegeri teologice cu creștinii de alte confesiuni precum și alte fapte liturgice (rugăciuni împreună, îmbrățișări liturgice etc.), lucruri care dau o imagine a unei false uniri cu aceștia. Este necesar să se clarifice că Biserica Ortodoxă în nici un chip nu va primi unitatea Bisericii ca o înțelegere (reglare) interconfesională sau ca participare la rugăciuni împreună sau alte practici liturgice.

4. Este cu neputință să nu ne exprimăm neliniștea intensă și bine întemeiatele noastre obiecții relativ la participarea ortodocșilor la Consiliul Mondial al Bisericilor.

5. Tradiția bisericească recunoaște ca ultim judecător al temelor de credință conștiința turmei Bisericii, conștiință exprimată de persoane alese sau din ierarhia bisericii sau poporul credincios, conștiință care se împlinește prin hotărâri în sinod.

6. Este necesar să se includă referința și la cele 7 Sinoade Ecumenice precum și a se face referire la celelalte sinoade care au avut ca temă diferențele dogmatice și bisericești cu ereticii (despre Filioque, harul creat, primatul papal etc.). Toate aceste referințe trebuie făcute cu o claritate extremă.

Vom reveni cu o traducere pe larg.

MountAthos

TRADUCEREA INTEGRALA

SURSA: ACTIVENEWS.RO

Sfînta Chinotită a Sfîntului Munte Athos Kareia, 12/25 mai 2016

Întru-tot-sfinției Sale Întru-tot-cinstitului nostru Părinte și Stăpîn Kyr, Kyr Vartolomeu În Fanar

Întru-tot-sfințite Părinte și Stăpîn

Fiește și cu adîncă cinstire întru Hristos cel înviat adresăm cu bucurie Întru-tot-sfinției Voastre salutul spre care lumea atîta tînjește «Hristos a înviat!».

Potrivit rînduielilor Ținutului nostru cel sfînt, ne-am întrunit în Sfîntă Sinaxă Dublă și am luat cu cuvenita cinste în discuție:

a.   Cinstita Voastră scrisoare patriarhală din 11 martie 2016 prin care Sfînta noastră Chinotită a fost informată despre Sfîntul și Marele Sinod ce va fi convocat și prin care ni s-a adus la cunoștință spre informare cele șase texte presinodale ce vor fi puse înaintea Sfîntului și Marelui Sinod spre aprobare.

b.  Enciclica Voastră patriarhală și sinodală din 20 martie a.c., în care se spune că scopul principal și însemnătatea Sinodului Panortodox este acela «de a face vădit că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească unită în Taine, și îndeosebi în Dumnezeiasca Euharistie și în Credința Ortodoxă, dar și în sinodicitate», și se face cunoscut că «textele supuse Sfîntului și Marelui Sinod, asupra cărora s-a căzut la înțelegere la nivel panortodox, se fac publice și se pun la dispoziția oricărui credincios binevoitor spre încunoștiințare și informare, dar și pentru a-și spune părerea și ce așteaptă el de la Sfîntul și Marele Sinod».

Răspunzînd îndemnului părintesc al Întru-tot-sfinției Voastre, împreună cu toți părinții ce cu dumnezeiască dragoste se nevoiesc în Sfîntul Munte, ne rugăm stăruitor către singurul și adevăratul nostru Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos cel înviat, ca să binecuvinteze și să ducă la izbîndă înalta lucrare a Sfîntului și Marelui Sinod spre binele Bisericii Lui, și să arate într-adevăr unitatea Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, a celei ce este însăși Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească.

Avînd în vedere acestea și cercetînd cu cuvenita luare aminte și cu deosebită grijă textele presinodale sîntem datori să Vă punem în vedere cu evlavie cele de mai jos:

Cinstim și prețuim după vrednicie Biserica mamă cea mare a lui Hristos și pe Voi, Patriarhul Ecumenic și părintele nostru. Neîncetat ne rugăm pentru mucenicescul Tron dintîi al Bisericii și sprijinim Patriarhia Ecumenică să-și poarte greaua Cruce pe care de ani îndelungați o duce pe umeri. Oridecîteori de ivesc chestiuni care neliniștesc conștiința sfintei Biserici Ortodoxe dăm glas cu cucernicie, cu plecăciune și dragoste fiască, precum făceau și părinții dinainte de noi, părerii și propunerilor noastre.

Constatăm strădania cea într-un glas și plină de rîvnă a Delegațiilor preasfintelor Biserici Ortodoxe de la Consfătuirile Panortodoxe Presinodale de a alcătui proiectele textelor presinodale care au fost făcute publice în urma hotărîrii Sinaxei cinstiților Întîistătători (21-28 ianuarie 2016).

Socotim că anumite puncte din aceste texte presinodale trebuie limpezite astfel încît să formuleze mai vădit tradiția de veacuri a Sfinților Părinți și moștenirea sinodală a Bisericii. Privitor la aceste puncte supunem cu smerenie părerea și propunerile noastre spre a fi evaluate și puse în valoare de Biserică.

Cel dintîi punct privește eclesiologia. Formularea «Biserica Ortodoxă, fiind Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească», a fost așezată pe drept ca un fronton la începutul textului «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», în sensul și cu înțelesul că dă glas unicității acesteia. Pe această temelie Sfîntul și Marele Sinod, ca organ sinodal superior Conferințelor presinodale, va trebui să completeze formularea din acest text și să evite folosirea termenului de «Biserică» pentru eterodocși, folosind în locul lui termenii de «credințe creștine și confesiuni». În felul acesta eterodocșii vor cunoaște cu totul limpede ce gîndim sincer despre ei noi, ortodocșii, cînd dialogăm cu ei. Urmînd această direcție, la punctul 2 al paragrafului 5 al acestui text, ar fi mai corectă formularea: «Biserica Ortodoxă cunoaște (în loc de recunoaște) existența istorică a altor confesiuni creștine…».

În continuare, noțiunea de unitate a Bisericii are nevoie, de asemenea, de limpezire. Noi credem că în unitatea Acesteia se află doar mădularele Bisericii Ortodoxe, ca Trup al lui Hristos, care sînt părtașe «slavei» (harului îndumnezeitor al Sfîntului Duh) pentru care s-a rugat Marele Arhiereu, Domnul nostru Iisus Hristos. Doar pentru aceste mădulare se spune «ca toți să fie una, precum Noi una sîntem», potrivit tălmăcirii de-Dumnezeu-purtătorilor Părinți (Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Ioan Gură-de-Aur, Sf. Chiril al Alexandriei). Este în folosul tuturor, al conștiinței de sine a turmei ortodoxe, dar și al eterodocșilor, să vorbim despre întoarcerea celor despărțiți la Biserica Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească, adică la Biserica noastră Ortodoxă, care  păstrează netulburată «legătura de nerupt care există între credința dreaptă și împărtășirea de Taine»1 așa cum i-au dat glas sfintele Sinoade Ecumenice.

Înțelegînd unitatea cu acest sens, Biserica «a cultivat totdeauna dialogul cu cei despărțiți de ea, cu cei de aproape și cu cei de departe», și în acest cadru poate ea da glas firii ei apostolești «în noile condiții istorice»2, cu scopul obiectiv de a netezi calea întoarcerii acestora la unitatea ei cea în Duhul Sfînt. Concret, propunem ca propoziția finală a articolului 5 – «a unității pierdute a creștinilor» – să fie formulată după cum urmează: «a revenirii întru Adevăr a creștinilor ce s-au îndepărtat de ea».

Al doilea punct la care textele presinodale vor trebui să sufere modificări astfel încît să redea conștiința de sine din toate vremurile a Bisericii îl reprezintă referirile la dialogurile intercreștine bilaterale și multilaterale. Felul în care se desfășoară și mersul dialogurilor teologice îi neliniștește pe mulți din turma credincioșilor Bisericii. De-a lungul vremii în felurite cazuri Sfînta noastră Chinotită s-a pronunțat prin texte oficiale împotriva acordurilor teologice cu eterodocșii și a protestat împotriva rugăciunilor comune și a altor acte de cult comune (îmbrățișări liturgice etc.), prin care se oferă imaginea unei false unități cu aceștia, așa cum se menționează în textul Sinaxei Duble Extraordinare din 9/22 aprilie 1980. Concret, în articolul 18 al textului intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine» trebuie să apară limpede faptul că Biserica Ortodoxă nu poate nicicum să accepte unitatea Bisericii ca o ajustare interconfesională anume sau ca participare la rugăciuni comune și la alte acte de cult care crează confuzie în conștiința turmei credincioșilor ortodocși. De asemenea, nu putem să nu dăm glas neliniștii noastre apăsate și obiecțiilor noastre îndreptățite pentru participarea pe mai departe a ortodocșilor la «Consiliul Mondial al Bisericilor» (C.M.B.).

În al treilea rînd, cu privire la «Regulamentul de organizare și funcționare a Sfîntului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe», înțelegem dificultățile practice, fapt pentru care și lăsăm la o parte problematica generală privitoare la modul organizării și al participării egale a episcopilor. Totuși, în acest context, articolul 22 al textului «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», în care se menționează cine este «judecătorul suprem al chestiunilor de credință»3, poate fi alcătuit mai limpede prin lămurirea faptului că tradiția bisericească recunoaște ca judecător suprem al chestiunilor de credință conștiința turmei credincioșilor Bisericii, căreia îi dau glas cînd persoane singulare, sau sinoade ale ierarhilor, sau poporul credincios și care se adeverește prin hotărîri sinodale.

De asemenea, socotim că în hotărîrile Sfîntului și Marelui Sinod trebuie cuprinsă o mențiune la marile Sinoade ale Bisericii Ortodoxe de după Sinodul al VII-lea Ecumenic (cel din 879, de sub Sf. Fotie cel Mare și cele din 1341-1351, din vremea Sf. Grigorie Palama, și cele care au invalidat pseudo-sinoadele unioniste de la Lion și de la Ferrara-Florența), fiindcă prin menționarea acestor Sinoade diferențele dogmatice și eclesiologice ale eterodocșilor (Filioque, harul creat, primatul papal etc.) se lămuresc pe deplin.

Al patrulea punct, și ultimul care ne privește, are în vedere duhul textului «Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană». Textul se deosebește prin sensibilitate duhovnicească. Socotim, însă, ca părinți athoniți și moștenitori ai tradiției nevoinței isihaste, că el ar putea fi completat în chip mai potrivit (îndeosebi în paragraful VI – 13) cu o mențiune mai dezvoltată la antropologia și cosmologia ortodoxă corespunzătoare așa cum au fost ele formulate în principal de Sf. Grigorie Palama. Concret, se poate completa astfel:

«Dumnezeu se poate descoperi omului în părtășia nemijlocită cu el cînd acesta din urmă pune în lucrare nevoința cea după Hristos și Îl caută necontenit prin rugăciunea minții. Scopul acestei duhovnicii aspre și tainice este îndumnezeirea, adică trăirea personală de către cel ce se roagă a dumnezeieștii Lumini a Schimbării la Față. Condiția neapărată a celor de mai sus este aceea că împlinirea personală, părtășia cu Dumnezeu și descoperirea Lui se izbîndesc doar în cîmpul Bisericii. Toată lupta nevoinței se lucrează doar cu Harul lui Dumnezeu, iar nu neatîrnat de el (adică prin aplicarea de diferite tehnici întîlnite în felurite curente misticiste vechi și contemporane sau prin dezvoltarea autonomă a inteligenței și gnozei umane).

În acest cadru, locul central îl ocupă deosebirea dintre ființa și lucrările nezidite ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu îi rămîne omului de neajuns, ci vine în legătură nemijlocită și în părtășie personală cu el prin lucrările Lui nezidite. Astfel, omul participă la viața dumnezeiască și se face dumnezeu după har. Lucrarea lui Dumnezeu nu este o oarecare putere nedeslușită sau o supraputere, ci este Dumnezeul treimic viu și personal, Care se face ajuns și părtășibil omului, intră în istoria și în viața lui, pentru ca astfel „să se facă părtaș dumnezeieștii firi” purtînd „după chipul” și mergînd spre „după asemănare” prin nevoință, viață virtuoasă și nepătimire».

Prin calea îndumnezeitoare de mai sus vine în inima omului pacea cea după Hristos, «pacea de sus», pace care trebuie să înfrunte noțiunea de pace lumească pe care o urmăresc inițiativele și manifestările interreligioase.

Întru-tot-sfinție Părinte și Stăpîn,

Prețuind deosebit de profund ostenelile celor ce au trudit la Conferințele presinodale, putem spune, în concluzie, că textele presinodale au nevoie de unele îmbunătățiri, pentru ca ele să dea glas cugetării sobornicești a sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Vă aducem fiasca rugăminte ca, între altele, să aveți în vedere propunerile noastre înfățișate aici după chibzuire, luare aminte și rugăciune, astfel încît Sfîntul și Marele Sinod să «constituie expresia autentică a tradiției canonice și a practicii bisericești de veacuri pentru funcționarea sistemului sinodal»4 al Bisericii. Atunci bucurie mare se va face în cer și pe pămînt și vor fi evitate eventuale despărțiri și schisme, și toată turma credincioșilor Bisericii «cu o gură și cu o inimă» va slăvi pe Preasfîntul Dumnezeu cel în Treime, nădejdea mîntuirii întregii lumi.

Acestea fiind spuse, ridicînd din toată inima calde rugăciuni către Domnul cel ce a înviat pentru Întru-tot-sfinția Voastră și pentru ducerea la bun sfîrșit a Sfîntului și Marelui Sinod ce s-a convocat, rămînem ai Voștri cu preaadîncă cinstire și fiască dăruire

Toți reprezentanții și întîistătătorii celor 20 de Sfinte și cinstite Mînăstiri ale Sfîntului Munte Athos adunați în Sinaxă Dublă Extraordinară

 

1  Textul al V-lea al Conferinței Panortodoxe Presinodale – «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine» -, paragraful 3.

2  Idem, paragraful 4.

3  Idem.

(Tălmăcire din neogreacă îngrijită de părinții Schitului românesc Prodromu de la Sfîntul Munte Athos)

stavros-ag-orous-in


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Ecumenism, Sfanta Chinotita (Muntele Athos)

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

72 Commentarii la “Actualizare cu traducerea integrala. POZITIA OFICIALA A MUNTELUI ATHOS PENTRU SINODUL PANORTODOX

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. “Pe deasupra, interesat la modul lumesc de a intări rândurile ortodocșilor prin mijloace greșite.”

    Sunt de acord cu această remarcă și o consider foarte importantă.
    Mi-aduc aminte cuvântul unui sfânt (din Viețile Sfinților) despre marea vătămare pe care a adus-o intrarea de formă a două treimi din Imperiul Roman în Biserica Ortodoxă, după hotărârea împărătească a Sfântului Împărat Constantin. Zicea acest sfânt că două treimi din cei care au trecut la creștinism nu aveau ce căuta acolo, dar au trecut de formă, ca să nu fie dezavantajaţi lumește. Și mai zice sfântul acesta (nu-mi amintesc care era, din nefericire) că atunci ajunsese Biserica așa de slăbănogită, că dacă nu ridica Dumnezeu pe cei trei Mari Sfinți Ierarhi, ar fi trebuit să vină Hristos a doua oară – atunci!
    De aici înțelege fiecare ce poate.

  2. @exegeticus:

    in primul rand personal as face o diferentiere intre iubirea lumeasca si iubirea patimasa. Nu mi se par unul si acelasi lucru, chiar si atunci cand e vorba de iubirea dintre barbat si femeie.

    In al doilea rand, Biserica Greciei o condamna, dar Athosul nu. Ceea ce arata, dupa mine, cel putin ca lucrurile sunt fine si nuantate.

    In al treilea rand, cred ca e important contextul istoric in care au fost luate anumite decizii sinodale (nu ma refer la cele ritualice).

    In al patrulea rand, cunosc un exemplu: el francez, ea romanca. Nu stiu cum s-au casatorit, dar traiesc in Franta. Ea, botezata ortodox, respectuoasa fata de Biserica dar nu o ‘practicanta’. Au nascut copii, i-au botezat ortodox. La un moment dat, in orasul din Franta unde locuiesc a fost ridicata o biserica romaneasca. Ea, fericita ca poate regasi ceva din tara natala, incpe sa frecventeze biserica. El vine dupa ea, devine curios. Nu stiu ce s-a mai intamplat ca nu am tinut legatura. Dar nu vad nimic rau in evolutia asta. Din contra. De-aia cred ca documentul, desi condamna in principiu aceste castorii, permite o flexibilitate in aprecierea atat de complexei realitati cu care viata ne surprinde in repetate randuri.

    @Lucian-Octavian Anghel:

    Cam pripit sa judeci ‘in corpore’ o intreaga colectivitate pornind de la premisa ca daca are loc o convertire ea e ‘de forma’. Dac-ai sti cati convertiti devin mai stanci in credinta decat cei nascuti in ea, ai fi uimit. Par. Zaharou ar fi unul din exemple.

    Si, oricum, cam categorica opozitia fata de punctul de vedere al Sfantului Munte din partea unui om care mai deunazi se considera ‘ultimul dintre prosti’, ‘gunoi’ si inca o suita de frumoase caliificative menite sa evoce smerenia autorului… 🙂

  3. Ca Biserica Bulgariei a fost influentata de patriarhul Kirill eu nu cred. Biserica Bulgariei a iesit din Consiliul Mondial al Bisericilor iar Biserica Rusiei nu. Oare si acolo tot jocurile rusesti au intervenit? Cererea sinodului bulgar de a se amana cu un an sinodul cel mare este rezonabila avand in vedere timpul scurt in care documentele au fost publice.

    Pe de alta parte o amanare pe timp nelimitat a acestui sinod nu cred ca ar fi in interesul urmasilor nostri. Tot ceea ce teologii traitori au spus acum ramane in memoria Ortodoxiei si poate deveni punct de reper in timpurile de prigoana care stim ca vor veni, mai devreme sau mai tarziu. Numarul teologilor scoliti prin institutele apusene este tot mai mare si in viitor este de asteptat ca numarul episcopilor care vor marturisi sa fie atat de mic incat vocea lor nici sa nu se mai auda. Acum vocile lor s-au auzit si s-au auzit bine si nadajduiesc ca vrajmasii sa nu izbuteasca nimic la sinod cu toate viclesugurile lor.

  4. Doroteea, de unde ai scos ce mi-ai scris acolo?!… Aia ai înțeles tu din ce am scris, opoziție față de Sfântul Munte și judecare ‘in corpore’ ?

    A mai înțeles cineva același lucru pe care l-a înțeles Doroteea din ce am scris eu acolo, unde am parafrazat un sfânt (că doar n-am zis de la mine)? Ca să știu să reformulez, eventual…

  5. Până una-alta sunt total de acord cu ce zice Sânziana: “Pe de altă parte o amânare pe timp nelimitat a acestui sinod nu cred că ar fi în interesul urmașilor noștri.”

    Exact același lucru mi l-a zis un Părinte duhovnicesc cam acum o lună.

  6. @Doroteea
    De obicei ești mai inspirată, dar nu și de data asta.
    Am numit iubire pătimașă atitudinea sinodalilor de a accepta căsătoria cu eretici, nu însoțirea celor doi. Pt că este un compromis. Însoțirea care nu ține cont de suflet, adică de credința corectă în Dumnezeu, nu poate fi binecuvântată de El prin căsătorie pt că cel puțin unul din doi nu o cere/acceptă. Deci a avea iubire de oameni față de însoțirea strict trupească, lipsită de unitatea credinței, denotă că este o iubire pătimașă. Astfel de îngăduință putem avea față de bolnavi, neputincioși, năpăstuiți etc, nu și față de cei ce nu cred bine în Dumnezeu.
    La exemplul dat, cred că Biserica i-a împins să fie indiferenți față de credință și abia viața i-a adus aproape de Dumnezeu. Plus că miza constă în venirea amândurora la credință, nu în botezarea copiilor. Poate de asta avem de-a face atât de des cu oameni ignoranți în ale credinței, pt că Biserica nu urmează consecvent rânduielile și oamenii devin bătuți de vânturi.

  7. @exegeticus

    Ok. Auzi, dar de ce spui tu ca miza nu consta in botezarea copiilor? Nu e si aceasta o miza?? Dupa mine e chiar importanta!

  8. @Lucian OA
    Mie mi-a venit gandul acesta dupa ce am zis in inima mea “Doamne faca-se voia Ta!”.

  9. Pt că miza e mai mare, nu doar botezarea copiilor. Dacă ambii soți sunt ortodocși e de la sine înțeles că și copiii vor fi botezați ortodox. Oricum, dacă e să fim sinceri, nici a fi formal ortodox nu e chiar suficient, dar unde nu există nici măcar partea formală, ce putem zice? Câte piedici și neînțelegeri nu apar? Greu.
    Pe de altă parte, Biserica trebuie să urmărească mântuirea tuturor din familie, nu doar să fie botezați copiii. Apoi, dacă sunt botezați, dar cresc într-o atmosferă dezlânată în privința credinței, se obțin doar niște soldăței neantrenați. Cam puțin.
    Dar, cum am spus, e vorba de imposibilitatea practică de a oficia cununia ortodoxă când unul din soți nu e ortodox.

  10. “Doamne, facă-se voia Ta!”

    Amin!

  11. @ exegeticus:

    Singura problema reala si importanta mi se pare ce statut canonic ar trebui sa aiba sotii ortodocsi din cuplurile mixte deja existente, care mai au si copii (eventual botezati ortodox), fara a fi cununati deloc in Biserica sau primind dispensa pentru “cununie” la catolici (la protestanti nici nu stiu ce si cum exista). De regula, deveniti constienti de credinta lor in strainatate, deci abia dupa casatoria (civila) cu catolici sau protestanti, dar neputand nici sa se desparta…

  12. @admin2
    Deci există probleme reale care ar putea fi discutate la Sinod. 🙂
    Ar fi interesantă o istorie a cununiei. Interdicția căsătoriei cu eretici a fost luată abia la Sinodul VI (691), deci destul de târziu. Cum s-a procedat până atunci. Probabil pe aceeași linie. Cum de îngăduiau apostolii căsătoriile deja încheiate cu ereticii? Cât de necesar era ca ambii să fie credincioși?
    Mie-mi pare că, pe linia apostolilor cumva, n-ar fi corect să fie destrămate familiile deja alcătuite, deși este o greșeală din partea preoților care nu au luat o poziție corectă inițial (la cununie). Și eu aș fi curios pe soluționarea riguroasă și responsabilă a acestei situații.

  13. În legătură cu căsătoriile mixte, ar fi interesantă și atitudinea pe care să o urmeze duhovnicul. Ce canon și îndreptare să le dea celor astfel căsătoriți? Îi poate împărtăși? În ce condiții? Desigur că există o sumedenie de aspecte pe care le poate constata la spovedanie. Poate multe au fost făcute din interes material sau mai știu eu cum… Poate altele se înscriu într-o tradiție proastă a Bisericilor din Ardeal spre exemplu (sau necesară).
    Oricum, părerea mea este că, dincolo de situațiile particulare, trebuie urmărită norma, adică întoarcerea amândurora la ortodoxie și descurajarea unor astfel de căsătorii pe viitor.

  14. Am si eu o intrebare:

    Cum ramane cu casatoriile dintre persoane botezate ortodox, dintre care unul insa e ateu, sau nu crede in Ortodoxie. Cred ca stiu garla de-astea. Si, bineinteles, ele sunt oficiate in Biserica. Iar apoi sa vezi canon de viata pe biata sotie care are probleme cu barba-su ca se duce la Biserica.

    Sau, mai rau: amandoi sunt de fapt atei, dar nu spun. Si se casatoresc in Biserica pt simplul fapt ca sunt ortodocsi botezati. Din nou, procedura vs. fond: 1-0 pt procedura. O fi bine asa? Nu cred.

    De-aia zic ca varianta lor – regula: interdictie, dar pot fi validate cu titlu de exceptie – este foarte rezonabila, in spiritul temperat si intelept al autenticei Ortodoxii zic eu, pt ca e un domeniu in care se pot manifesta multiple si nuantate situatii. De-aia probabil ca Athosul nu a simtit nevoia sa comenteze.

  15. @Doroteea:

    De ce trebuie sa opunem mereu procedura (forma) fondului? Exact aceasta conceptie pe care o invatam tot timpul si o purtam cu noi ne face sa mergem sa ne cununam doar pentru ca asa se face, desi noi nu credem, ci chiar suntem impotriva. Sa scoatem opozitia asta din mintea noastra (si a altora) si nu vom mai avea aceasta problema pe care o inventam mereu singuri, iar si iar.
    Uite, sa intrebe preotul cand vin sa se programeze: dom’le, crezi? Atunci spune Crezul tu, nu-l mai spune dupa mine. Vrei sa te cununi si nu prea mergi la biserica? Uite, invata astea inainte, ca te pun sa le zici pe dinafara. Sa vedem cine se mai prezinta.

  16. @Titus L:

    Ciudata intrebare… 🙂

    Pai eu o opun? Viata ne demonstreaza ca Taina devine din pacate un simplu ritual golit de continut.

    Sigur, preotul ar trebui sa-i spovedeasca, ei ar trebui sa fie sinceri, sa creada, sa nu recite Crezul ca la gradinita fara sa inteleaga nimic etc….Da, asa e.

    Si totusi, NU se intampla asa. Intrebarea mea era: in acest context, nu ar trebui interzise canonic si acest tip de casatorii formale, nu doar casatoriile dintre un ortodox si un eretic? Mie chiar mi se pare mai grav decat casatoria dintre un ortodox si un eretic, pentru ca aici (in cazul in care amandoi sunt botezati ortodox) chiar ne batem joc de Sf. Taina a casatoriei daca acceptam sa o oficiem in conditiile in care ei, de fapt, in sufletele lor, nu cred, lepadandu-se astfel in ascuns de Darul primit la Botez (ereticul cel putin nu se leapada, pt ca nu te poti lepada de ce nu ai avut niciodata).

    Pe scurt,

  17. @Doroteea
    Cred că totul pornește de la botez, de care au parte cam toți. Celor botezați deja nu prea e bine să le refuzi cununia. Preoții ar trebui să se ocupe mai bine de viitorii miri, după cum și prevede rânduiala bisericească, și să-i pună să se spovedească măcar. Nașii ar trebui să fie ortodocși (pt că am auzit și de situații când nici ortodocși nu erau).
    Cununia este doar o recunoaștere și un cadru în care viața celor căsătoriți să fie responsabilă, nu aduce o sfințire anume și nu cred că cere Biserica ceva deosebit de la miri (ca la Împărtășanie). Doar cununia a 4-a nu este îngăduită, ci până la a 3-a cu pogorământ.
    Și, în condițiile actuale, când mare parte trăiesc în concubinaj, primirea cununiei chiar reprezintă un act de credință, oricât de atei ar fi cei ce se cunună. În plus, fiecare trebuie să deschidă și singur ochii cu cine se cunună, că nu ți-l(o) dă Biserica, ci tu alegi.

  18. @un ieromonah1:

    Va multumesc, parinte, pentru clarificari! Inteleg si rezonez cu ce spuneti – este indiscutabil nevoie de o pregatire prealabila atenta si, asa e, insasi dorinta mirilor de a primi cununia reprezinta un pas catre Domnul, ce nu poate fi refuzat.

    Imi permit – bineinteles, in limitele intelegerii mele si constienta ca pot gresi – o rezerva fata de exprimarea dumneavoastra `Cununia este doar o recunoaștere și un cadru în care viața celor căsătoriți să fie responsabilă, nu aduce o sfințire anume ‘. Spun asta pentru ca mi se pare ca o astfel de descriere s-ar putea potrivi la fel de bine si actului solemn al cununiei civile, or cununia religioasa este mai mult decat atat: este o Sfanta Taina, una dintre cele 7 (nu gresesc, sper..). Ceea ce arata, dupa mine, ca in momentul oficierii acestei ceremonii ceva sacru se petrece, iar legatura dintre cei doi se cristalizeaza cumva intr-un spatiu care il depaseste pe cel mundan, ea primind o recunoastere chiar in…Ceruri (si o binecuvantare `suplimentara` care tot de Acolo vine)! Prin urmare, cu atat mai imperioasa apare necesitatea pregatirii prealabile a celor doi in sensul responsabilizarii lor cu privire la caracterul deja sacru al uniunii lor – cu toate consecintele ce deriva de aici.

  19. Evident că Taina Cununiei este altceva decât oficiul de la primărie. Totul este în fața lui Dumnezeu. Doar că mă refeream la întrebarea pusă; nu mi se pare folositor a refuza cununia doar pe motivul lipsei de trăire a credinței.

  20. @un ieromonah1

    Am inteles asta, fireste. Si da, va dau dreptate..

  21. Hristos s-a inaltat!

    @Doroteea: Viata nu demonstreaza nimic. Vedem doar ceea ce vrem noi sa vedem sau suntem invatati sa vedem. Nu exista opozitie intre forma si continut, nici macar nu pot fi concepute separat.

    Iata, daca spun eu Crezul la slujba e una, daca il repet dupa preot e alta. Ca forma vorbesc. Nu-i totuna sa spun eu sau sa repet papagaliceste, pentru ca in forma lucrurile se petrec diferit. De asemenea, forma diferita schimba continutul, dupa cum ai remarcat. Formele PAR a fi la fel, dar ele NU SUNT si asta se vede cel mai bine in continutul lor, dar daca nu ne dam seama ca fiecare forma are continutul sau si fiecare fond are forma sa, atunci facem confuzii si avem credinte gresite, cum ar fi ca forma poate fi desprinsa de fond si chiar pana la opozitie fata de fond. Asa ceva nu exista. E ca si cum am vrea sa desprindem sufletul de trup si sa mai fim inca pe lumea aceasta. Caci pana si pe lumea cealalta sufletele au corpuri duhovnicesti, nu se destrama in mod ubicuu, fiecare suflet este cu corpul sau, si invers, fiecare corp cu sufletul sau.

    Titu Maiorescu era teoreticianul formelor fara fond si mult rau a facut culturii romane. Asa de rau a facut, ca pana si Eminescu imbratisand aceasta teorie a ajuns a spune ca “a-l boteza pe un om nu inseamna a-l schimba”. Marele poet national sustinea o blasfemie si daca teoria ramanea in zona culta, mai era cum mai era, dar a coborat in zona vulgului, de unde si larga sa acceptare, de unde si metehnele acestui popor al nostru. De aici si contrastul care a inceput sa apara intre lumea romaneasca moderna si lumea taraneasca crestina in esenta ei, diferenta dintre taranul roman cel vechi care nu lasa nimic la voia intamplarii si noi cei de astazi, tarani sau nu, care trecem prea usor peste cum arata suprafata cautand doar sa vedem ce-i dedesupt (cu derivatia “doar ce ne intereseaza”), fara sa mai concepem in mintea noastra ca nimic nu-i dedesupt care sa nu se arate si in afara si nimic nu ni se arata fara sa contina ceva. Daca formele si procedurile ar putea fi desprinse sau opuse continutului, atunci fondul ar putea ramane neschimbat sub o forma proasta, dar dupa cum vezi nu este asa. Formele proaste sub care fiintam sunt sursa stricaciunilor din sufletele si mintile noastre.

  22. Pingback: Reprezentantul Bisericii Rusiei pune la indoiala STATUTUL de SINOD PANORTODOX al intalnirii de la CRETA/ PATRIARHIA SERBIEI CONTESTA REGULAMENTUL SINODULUI SI ISI ANUNTA RETRAGEREA DE FACTO/ Pr. John Chryssavgis, consilier al PATRIARHIEI ECUMENICE, consid
  23. Pingback: Biserica Rusiei pune la indoiala statutul de SINOD PANORTODOX al intalnirii de la CRETA/ PATRIARHIA SERBIEI contesta regulamentul Sinodului si ISI ANUNTA RETRAGEREA DE FACTO/ Pr. John Chryssavgis, consilier al PATRIARHIEI ECUMENICE, considera ca deciziile
  24. Pingback: Analiza PR. ALDEA asupra ultimelor evenimente legate de “SINAXA din Creta, absurd proclamată Sinod Panortodox”: “A vrut să proclame O UNITATE CARE NU EXISTĂ, din pricina unor BOLI ASCUNSE sub masca unei pseudo-dipomaţii”/ BISERICA
  25. Pingback: BISERICA RUSIEI cere AMANAREA SINODULUI PANORTODOX si ameninta cu RETRAGEREA din cadrul intalnirii de la CRETA | Cuvântul Ortodox
  26. Cel mai bine sa mearga toti parintii,sa se clarifice lucrurile fara frica,pentru ca e intoarsa toata lumea pe dos cu evenimentele actuale.

  27. Pingback: PATRIARHIA ECUMENICA NU DA INAPOI: “Sfântul și Marele Sinod continuă”/ NE INDREPTAM SPRE O SCHISMA DE FACTO IN ORTODOXIE?/ Pozitia precara a PATRIARHULUI DANIEL si ROLUL ratat de intaistatatorul BOR/ LOGICA SECULARISTA a Agentiei Basilica:
  28. Pingback: PATRIARHIA ECUMENICA NU DA INAPOI: “Sfântul și Marele Sinod continuă”/ Semnale ingrijoratoare in directia NEW AGE si a ECUMENISMULUI, presiuni si amenintari cu MUSTRAREA pentru cei care nu participa la Sinod! NE INDREPTAM SPRE O SCHISMA DE
  29. Pingback: Critica PARINTELUI ANDREW LOUTH la adresa SINODULUI PANORTODOX (Video): “Felul in care se vor lua decizii este FARA PRECEDENT si IMPOTRIVA principiilor fundamentale ale ecleziologiei ortodoxe”/ IPS Hierotheos Vlachos despre DUBLUL LIMBAJ ECUME
  30. Pingback: DOCUMENTUL “MISIUNEA BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA”, APROBAT FARA UNELE AMENDAMENTE PROPUSE DE BISERICA GRECIEI. IPS Ioan Zizioulas a castigat confruntarea cu IPS Hierotheos Vlachos/ VESTEA BUNA: Draftul enciclicei Sfantului si Marelui Sinod
  31. @TitusL:

    Da Titus, ai dreptate in ce spui (recitind acum am inteles la ce te referi), dar eu nu asta aveam in minte. Uite ce aveam in minte (o sa ”ilustrez cu doua pilde din Patericul egiptean, ca imi e mai simplu asa):

    1. [ce numesc eu] forma fara fond:

    ‘Un sihastru oarecare ce traia in pustie, avea un frate mirean intr-un oras. Dupa cateva vreme a murit fratele acela si i-a ramas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus in pustie, la chilia lui. Il hranea cu finice si cu alte verdeturi din pustie, din care manca si el. Copilul n-a vazut nici un om, in afara de batranul care-l hranea, de cand l-a dus in pustie. Nici femei, nici sat n-a vazut, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. A petrecut in aceasta nevointa optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul.
    Dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, sa-i descopere pentru acel copil in care ceata de sfinti este randuit. Dupa multa rugaciune pe care a facut-o cu mare osardie, a adormit si a vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba, iar in mijloc era copilul zacand intr-o suparare nespusa. Acestea vazandu-le, batranul s-a mirat si a inceput a se ruga catre Dumnezeu, zicand: “Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curat acest copil de toate necuratiile trupesti si lumesti? Oare nu Te lauda pe Tine in toate zilele si noptile, postea, priveghea si se ostenea si de nici un pacat lumesc nu era atins? Dar acum ce este aceasta ca il vad pe el pedepsit in acel loc de intristare? Dar noi care suntem nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce nadejde de mantuire vom avea? O, amar si vai de mine!”
    Aceasta si mai multe zicand batranul cu plangere si cu tanguire, a stat inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis: “Ce plangi asa, batranule, si de ce te tanguiesti pentru copil care cu adevarat nu s-a atins de pacate trupesti si lumesti. L-ai invatat a posti, a priveghea si a se ruga, dar copilul avea mandrie mare si inaltare in inima lui, socotindu-se pe sine, pentru curatenia lui si viata cea neatinsa de lume, ca este un mare sfant, mai mare decat cei din lume, si a murit in aceasta gandire inalta de sine. Deci sa stii ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice prorocul”. Aceasta zicandu-i, ingerul s-a facut nevazut. Batranul si-a venit in fire si in constiinta si a plans neincetat pentru moartea copilului pana la sfarsitul vietii sale.’

    2. fond fara forma:

    ‘Aproape de un batran traia un frate care era putin mai trandav in nevointa. Langa
    acesta, cand tragea sa moara, sedeau unii din frati si vazand batranul ca se duce din trup
    vesel si cu bucurie, vrand sa-i zideasca pe fratii care sedeau aproape, i-a zis : frate, noi
    toti stim ca nu erai prea osardnic la nevointa si de unde asa eu osardie te duci ? Si i-a
    raspuns fratele : crede, parinte, adevarul il graiesti, insa de cand m-am facut monah, nu
    stiu sa fi judecat om, sau sa fi tinut pomenire de rau asupra cuiva, ci de s-a intamplat
    candva vreo prigonire cu cineva, in acel ceas m-am impacat cu el. Deci voi sa zic lui
    Dumnezeu : Stapane, Tu ai zis : nu judecati, si nu veti fi judecati, ci, iertati, si vi se va
    ierta voua ! Deci i-a zis batranul : pace tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit ! ‘

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare