Summitul NATO de la Varsovia. ROMÂNIA NU ARE POLITICA EXTERNA, CI OFICIU DE PROPGANDA. Tarile Baltice si Polonia si-au consolidat pozitia. FRONTUL ROMÂNESC – VULNERABIL SI EXPUS/ Premierul Bulgariei vrea DEMILITARIZAREA MARII NEGRE/ Interesanta apropiere intre ROMÂNIA și POLONIA. Vor fi acestea o ”voce unica” si in UE?

11-07-2016 15 minute Sublinieri

iohannis-varsovia

1. NATO – liantul esenţial al lumii occidentale. NATO este solid, coerent şi principala substanţă care ţine lumea euroatlantică împreună. Brexitul nu l-a afectat, iar Acordul cu UE este doar una dintre expresiile acestei conexiuni vitale. Incontestabil, rămâne cea mai puternică garanţie de securitate pe care un stat o poate avea în ziua de azi.

Aceasta este concluzia de fond după Summitul din Varşovia. Ameninţările sunt însă masive şi, probabil, fără precedent (Rusia, Siria şi Orientul Mijlociu, talibanii în Afganistan, terorismul jihadist), plus ameninţările hibride, mult mai concrete în spaţiul european decât cele militare.

De aici şi Declaraţia comună NATO-UE, care vine să exprime această ideea şi care vizează agresiunile de tip hibrid, atacurile cibernetice şi chestiunea migranţilor. Din acest punct de vedere e un succes incontestabil, inclusiv pentru România.

2. Echilibru la nivelul flancului estic?Explicit, nu doar tacit, una dintre mizele Summitului a fost echilibrul între cele două capete ale flancului estic, respectiv Nordul (Polonia şi statele baltice) şi Sudul (regiunea Mării Negre). 

N-a fost să fie până la capăt. Marea Neagră e deocamdată potenţialitate, nu fructificare până la capăt, iar prezenţa militară terestră la cele două capete are o simbolistică diferită. A se vedea şi diferenţele de nuanţă – şi nu doar – între articolele 40 şi 41 din Declaraţia finală. Iar la nivel de imagine publică, „flancul estic” rămâne încă asociat abundent (doar) cu cele patru state din nordul său. Bucureştiul mai are de lucrat acest capitol. 

3. Cantitatea care se (poate) transforma în calitate. Polonia şi statele baltice beneficiază de prezenţa pe teren a unor batalioane girate de SUA, Germania, Canada şi Marea Britanie („state cadru”). Simbolistică puternică, profundă şi, la nivel de „descurajare”/„încurajare”, consistentă. 

Pe teritoriul României va fi o brigadă multinaţională (bulgarii şi polonezii se vor alătura), al cărui girant („stat cadru) va fi… România. Sigur, la o primă privire, simbolistica e diferită şi dezavantajoasă: una e să fie şef de proiect America, Germania, Canada sau Marea Britanie, alta e să fie România. La o a doua privire, lucrurile sunt mai nuanţate.

„Cantitatea” mai mare alocată României se poate transforma în „calitatea” concurentă batalioanelor din Nord, mai cu seamă dacă vor fi cooptaţi soldaţi din statele „vechii Europe”, a SUA sau a Canadei. Simbolic ar fi important. În al doilea rând, prezenţa masivă a soldaţilor români în această brigadă multinaţională (două batalioane) sugerează că antrenamentul sau expunerea internaţională vor fi beneficii concrete pentru armata română şi capacităţile de apărare ale României. E de urmărit.

4. Uite flota, nu e flota…Deşi prezentă în câteva articole (uneori alături de Marea Baltică), Marea Neagră rămâne marele absent al Summitului de la Varşovia. „Options for a strengthened NATO air and maritime presence will be assessed” – zice Comunicatul final. 

Partea plină e că s-a sugerat importanţa Mării Negre şi nevoia operaţionalizării acesteia, partea goală e că Declaraţia nu a cuprins afirmaţiile tranşante, clare şi fără echivoc legate de Marea Neagă, unele sugerate anterior de însuşi Secretarul general al NATO. Nu e motiv de abandon. Sigur, pripeala iniţială şi jocul fără plasă al oficialilor români legat de flotă (inclusiv prezenţa acesteia pe site-ul oficial al guvernului României!) trebuie abandonate din repertoriul stilului diplomatic.

Nu ne rămâne decât să sperăm că la ministerialele care vor urma şi la Summitul de la Bruxelles din 2017, Marea Neagră va căpăta altă valenţă strategică, iar România şi regiunea altă poziţionare pe acest dosar. Va fi marele test diplomatic al Bucureştiului din toate punctele de vedere, inclusiv al punctajelor finale pe sSummitul de la Varşovia.

5. Summitul a fost despre descurajare… Unitatea Alianţei împotriva agresiunilor Moscovei şi, mai ales, tonul aspru şi fără înflorituri ale articolelor din Comunicatul final referitoare la Federaţia Rusă au fost chiar surprinzătoare. Inclusiv pentru Moscova, care a reacţionat, după Summit, mai degrabă la aceste texte decât la măsurile militare concrete luate de Alianţă.

Îndrăznim să spunem că principalul element de descurajare nu a constat în măsurile militare – fireşte, importante şi de salutat, mai ales planurile de contingenţă pentru România şi Bulgaria -, cât în unanimitatea şi severitatea Comunicatului final faţă de Rusia. Se pot citi acolo lucruri pe care Moscova nu e obişnuită să le audă când discută cu omologii europeni. A fost surprinzător, dar răcoritor.

6. …dar şi despre dialog cu Rusia. Probabil că explicaţia pentru estomparea Mării Negre din peisajul Comunicatului final trebuie căutată în cea de-a două dimensiune a Summitului asumată explicit de liderii Alianţei: cea a „dialogului”. 

Căci adepţii „dialogului” cu Rusia şi a atenuării provocărilor de la Marea Neagră rămân prezenţe semnificative. Preşedintele Franţei, Francois Hollande (Parisul are o implicare majoră în negocierile privind dosarul ucrainean!) a stârnit rumori cu declaraţia sa de la debutul Summitului legată de Rusia – „Rusia este un partener”. 

Iar statul cu cea mai mare pondere politică în UE a îndemnat explicit la reţinere în faţa Rusiei prin vocea Ministrului de Externe Steinmeier, dar nu numai. Iar ministrul este personalitatea politică cu cea mai mare încredere (75%) în Germania, o ţară în care 2/3 susţin această poziţie faţă de Rusia şi doar 9% susţineau măsurile preconizate pentru statele baltice. E o realitate pe care nu o putem nici ignora nici… schimba.

7. Când sultanii îşi cer scuze… Bucureştiul va trebui să privească regiunea cu mai mult realism de aici înainte. Replierile unor actori importanţi la Marea Neagră (scuzele Turciei şi reluarea dialogului cu Rusia) sau apariţia unor formate trilaterale de tip Israel-Turcia-Rusia sunt semnale despre volatilitatea diplomatică a regiunii. 

Dincolo de declaraţiile de tipul celor pe care le-am menţionat anterior. Jenantul „episod Bulgaria” este doar vârful de aisberg al unor evoluţii în care contururile nu sunt niciodată limpezi, unde predomină griurile, nu albul şi negrul. De unde şi ideea că înainte de a „tăia” un plan sau o declaraţie trebuie să măsori de câteva ori. Cel mai cert lucru în regiunea Mării Negre este că nimic nu e cert.

8. Principiul vaselor comunicante. O idee care trebuie să prezideze iniţiativa strategico-diplomatică a României este că există o paletă întreagă de agende şi dosare neîncheiate inclusiv la nivel NATO. Iar percepţiile ameninţărilor sunt diferite.

Un singur exemplu: dacă salutăm – şi bine facem – o serie de acorduri şi înţelegeri obţinute între actori importanţă pe dosarul presant al Orientului Mijlociu (Siria, ISIS, terorism) trebuie să fim conştienţi că efectele acestor înţelegeri cu scopul de a opri inclusiv migraţia din regiune pot fi resimţite acut în regiunea noastră în forme perverse. 

Rusia nu face distincţie între flancul estic al NATO şi flancul sudic, de la început a legat, de pildă, dosarul ucrainean de dosarul sirian, chiar dacă nu a spus-o explicit. Prin urmare, dacă un ochi râde când priveşte succese diplomatice şi dialog în Sud, celălalt se poate întrista până la lacrimi când vine vorba despre modul cum vor fi gestionate, de pildă, negocierile privind Minsk 2 sau dosarul transnistrean (surprinzător şi inexplicabil resuscitat). Principiul vaselor comunicante pe dimensiunile de securitate Est şi Sud e o realitate.  

9. Nu există decât ceea ce se negociează. Scăderea atenţiei pe regiunea noastră – dacă aşa ar trebui să interpretăm „amânarea” Mării Negre – nu înseamnă neapărat stagnare şi încremenirea dosarelor. Dimpotrivă. Poate însemna o accelerare discretă, dar fermă, a unor dosare care să intre în faza de ireversibilitatea înainte ca schimbări politice majore să se petreacă (alegerile din SUA, Germania sau Franţa). 

Ucraina este cel mai semnificativ studiu de caz: presiunile pentru o „rezolvare” a Donbasului prin acceptarea de către Kiev a „soluţiei politice” (a se citi alegeri în regiunea separatistă şi modificări constituţionale aferente) nu contenesc. Iar presiunile – suspect de sincronizate – pentru anumite compromisuri ale unui Chişinău mai slab (a se citi şantajabil) ca oricând în ultimii 20 de ani sunt iarăşi o realitate. 

Vorbim nu doar despre regiunea extinsă a Mării Negre, ci despre vecinătatea imediată a României. Despre frontiera estică a României, adică, a UE şi a NATO. De aici responsabilităţi incomparabil mai sporite pe care ar trebui să şi le asume Bucureştiul în perspectiva reluării asaltului diplomatico-strategic pe Marea Neagră.

10. Punctul final – un Oestpolitk românesc. Nu îţi poţi alege terenul pe care să joci. Poţi să alegi să ieşi din teren şi să nu mai participi, dar nu poţi să joci alături şi să pretinzi că eşti pe teren. Despre aşa e vorba în politica externă şi de securitate şi de asta va fi vorba şi de aici înainte. E vorba de adecvare la realitate. Care arată aşa cum arată, indiferent că ne place sau nu.

Ce putem schimba, cât putem schimba, e o chestiune de realism, bine cumpănit şi bine acordat. Un lucru e cert: dacă România va rămâne estul Vestului (adică frontieră UE şi NATO) pentru o perioadă însemnată de timp, un Oestpolitik al României trebuie să existe obligatori. 

Aşezată în UE şi NATO, având centura de siguranţă a unui parteneriat strategic cu SUA, România trebuie să îşi asume aşa ceva. Dacă ne-a învăţat ceva Summitul de la Varşovia, asta este. Un Oestpolitik românesc se poate naşte tocmai ca o nevoie resimţită acut inclusiv pentru a valorifica potenţialităţile pe care ultima reuniune NATO le-a oferit/sugerat României.

Prima zi a summitului de la Varșovia se pare că s-a încheiat cu un semieșec pentru România. Brigada multinațională care trebuia să aibă în componență între 3000-5000 de soldați aparținând statelor membre NATO se transformă mai degrabă într-o brigadă româno-bulgară. Poate de aceea și SUA a anunțat încă de la începutul summitului că va trimite 1000 de soldați americani în România. O măsură care vine oarecum să compenseze eșecul formării acestei brigade multinaționale.

Polonezii și țările baltice au reușit să obțină 4 batalioane NATO pe teritoriile sale. 

Este un eșec al României sau un eșec al NATO care nu a reușit să strângă militari pentru această brigadă?

Putem spune că vina este și de o parte și de alta. În timp ce polonezii au știut și au făcut lobby permanent pentru obținerea acestor batalioane pe teritoriul său, România nu a făcut mai nimic. Polonezii au lucrat mai bine de un an la acest obiectiv. Au organizat simpozioane, forumuri, lucrări în care au prezentat situația de fapt și pericolul pe care îl reprezintă Rusia. Într-adevăr, la ei există conceptul de diplomație publică, la noi mai puțin.

România s-a concentrat pe Marea Neagră și a încercat să convingă partenerii externi că este nevoie de mai multe exerciții în comun ale armatelor NATO .

Se pare că și acest obiectiv este în aer.

Din acest summit, România trebuie să se învețe că trebuie să se bată mai mult pentru obiectivele sale. Trebuie să ai capacitatea să îți convingi partenerii, mai ales când aceștia trebuie să susțină din propriile bugete resursele necesare pentru alocarea de trupe.

  • Gandul/ Lelia Munteanu:

Succesul României e chiar apartenenţa la NATO

Succesul invocat de preşedintele României după Summitul NATO de la Varşovia, într-o stare de euforie avansată, îngrijorează pe oricine s-a ostenit să citească textul Comunicatului final.

România nu şi-a micşorat locul şi importanţa în cadrul Alianţei Nord Atlantice, dar asta nu e nici măcar o ştire.

Cât priveşte obiectivele atinse – formulate târziu, în comparaţie cu polonezii şi balticii, nepromovate, ba chiar ţinute într-o ambiguitate inexplicabilă, spre deosebire de modul în care şi le-au promovat polonezii şi balticii pe ale lor – au dat impresia unei încropeli patetice. Obiectivul ca NATO să preia de la americani scutul anti-rachetă, un demers pe care Statele Unite îl anunţaseră din vreme, nu poate fi contabilizat ca succes al României.

După cum nici ”reafirmarea unităţii NATO şi a legăturii transatlantice” nu e reuşita ţării noastre.  Cât priveşte “consolidarea securităţii naţionale”, acesta este un deziderat fundamental, permanent valabil, care necesită însă ţinte clare. 

În fine, singurul obiectiv concret, anume “plasarea României şi a regiunii Mării Negre ca elemente centrale ale securităţii euro-atlantice pe dimensiunea sudică a flancului estic”, cum prolix l-a definit preşedintele Iohannis, acesta – aşa cum reiese din articolul 41 al Comunicatului final – nu a fost deocamdată atins. “Dezvoltarea unei prezenţe avansate ajustate” la Marea Neagră a fost expediată ministerialei din octombrie. 

Chiar preşedintele României a încercat să explice astăzi, la declaraţia de presă comună cu omologul său polonez, răspunzând unei întrebări a jurnaliştilor,  ceea ce ieri era un succes: “Probabil, această ministerială va fi un prim pas un pic mai concret care va coagula ideile. Vor urma alte întâlniri şi la următorul Summit NATO, atunci cu siguranţă Aliaţii vor fi în situaţia să ia o decizie care pe urmă va trebui implementată în această chestiune”.

Ideile ar fi trebuit deja coagulate în mintea diplomaţilor şi a responsabililor Apărării de pe Dâmboviţa.

Să ne înţelegem: e o greşeală să comparăm nu doar Polonia (lăsând la o parte aventajele militare ale acesteia), chiar ţările baltice cu România. Şi una şi celelalte au politică externă. Noi avem nişte propagandşti expiraţi, pricepuţi la întocmit rodnice bilanţuri, care probabil l-au contaminat cu euforia lor găunoasă şi pe Preşedinte. 

NATO, descurajare şi dialog. Câteva consideraţii la cald

Summitul NATO de la Varşovia încheiat astăzi a fost, în primul rând, un test de coeziune, mai ales după şocul Brexit.

Rezultatul celor două zile de discuţii, aşa cum apare reflectat în Comunicatul final, nu e nici pe departe un motiv de euforie, măcar fiindcă defineşte o nouă lume, încă şi mai puţin sigură decât era înainte de invadarea Crimeii.

Noi, românii, nu avem altă soluţie – cu atât mai mult în actuala atmosferă de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi  – decât umbrela Alianţei Nord Atlantice.

Diferenţa dintre tonul documentului scris şi declaraţiile oferite presei pe parcursul Summitului, dezvăluie temeri şi tensiuni, atitudini ezitante faţă de Federaţia Rusă.

Începând cu zicerile secretarului general NATO, Jens Stoltenberg – “Nu vedem nicio ameninţare imediată faţă de vreun aliat al NATO. Rusia nu mai este nici un partener strategic (…) Nu avem parteneriatul strategic pe care am încercat să-l dezvoltăm după Războiul rece, dar nu mai suntem nici în situaţia de război rece” şi terminând cu declaraţia preşedintelui Hollande – “NATO nu a intenţionat să afecteze relaţiile pe care Europa ar trebui sa le aibă cu Rusia. Şi, pentru Franta, Rusia nu este un adversar, nu este o ameninşare (…) Rusia este un partener care, este adevărat, poate uneori – am văzut-o în Ucraina –  să folosească forţa”.

Noroc că principalului contributor, Statele Unite, a eliminat ambiguităţile, determinând un Comunicat final al cărui ton e unul de descurajare fermă la adresa Rusiei. Descurajare, dar şi o uşă deschisă, în continuare, dialogului.

Şi-a realizat România obiectivele cu care plecase spre Varşovia? Vag exprimate până astăzi, la declaraţia preşedintelui Iohannis. Da şi nu. Da, pentru simplul motiv că avem şansa de a fi membri ai Alianţei. E drept, ca ţară de graniţă (blestemul geografiei noastre) şi într-un context inflamat. Nu, pentru că Dosarul Mării Negre s-a amânat pentru ministeriala din octombrie. Poziţia preşedintelui Erdoğan va fi decisivă, după declaraţiile contradictorii din ultimele lui, în funcţie de stadiul relaţiilor cu Rusia, şi după ce la Summit a preferat să apese aproape exclusive pedala anti-terorismului.

Există două articole – 41 şi 42 – în Comunicatul final, aflate într-un vădit dezechilibru, referitoare la nordul flancului estic (Polonia şi ţările baltice) şi la sudul flancului estic (România şi vecinii). Din modul în care sunt tratate cele două flancuri reies cel puţin două lucruri: că pentru Aliaţi sudul flancului estic este zona cea mai vulnerabilă, dar şi că lobby-ul Poloniei şi al ţărilor baltice a fost mai substanţial şi mai consecvent.

În fine, unul dintre demersurile cele mai interesante ale acestui Summit este angajamentul ferm al NATO faţă de Ucraina, Georgia şi Republica Moldova. O analiză acestei poziţii dezvăluie informaţii esenţiale despre viitorul imediat al zonei.

România nu are politică externă. Simplu, sec, consemnabil în registrul de constatări și atât. Pentru a putea emite pretenția de a vedea construindu-se un proiect de politică externă, chiar unul mediocru, ar trebui mai întâi îndeplinite niște minime condiții: definirea interesului național (sintagma a devenit, din păcate, insuportabilă, din motive pe care n-are sens să le mai explic), enunțarea unui set de priorități și oleacă de viziune. Încă și mai important ar fi să avem și oameni de stat. N-avem. Avem arendași.

Actualul președinte al României pare extrem de atașat de stilul de viață pe care i-l poate oferi demnitatea pe care o ocupă și absolut deloc interesat de problemele/nevoile acestei țări. Omul pare convins că merita mai mult, o vilă mai mare, un avion mai mare, mai multe limuzine. Iar dacă nu are parte de toate astea e din cauza ăstora, cum le zice, poporu’ bre, rumânii. Ăsta e și motivul pentru care întreaga sa atitudine sugerează un enorm dispreț față de cei care alcătuiesc chestia aia, cum îi zice, nația română. Mediocru, țâfnos și nepriceput, se bucură de huzurul pe care crede că-l merită pentru că a primit voturi. Cum a primit și Băsescu, în repetate rânduri. Pentru că românii nu votează cu gândul la ziua de mâine, nu, pentru români votul funcționează ca o înjurătură. Dar e neamț. Ca și antrenorul naționalei (!!!) de fotbal.

Guvernul nu reprezintă pe absolut nimeni. E doar o îngrămădeală de mediocri și impertinenți care au în comun doar lipsa oricărei conexiuni cu România reală. De fapt, cei mai mulți membri ai Guvernului n-au prea avut treabă cu ce se întâmplă pe aici, ducându-și zilele prin alte părți – iar ăsta pare să fie un criteriu esențial în desemnarea lor. E evident că sunt detașați la Guvernul României, iar pe perioada detașării execută sarcinile primite și în rest expiră scârbă. Pentru că și ăștia, ca și Iohannis, sunt convinși că merită mai mult, iar poporul ăsta, de care par să se rușineze și pe care îl disprețuiesc, are și așa mai mult decât merită.

De asta nu avem politică externă. Din cauza asta ne-am întors de la Varșovia cu statutul de robi nevolnici încă o dată confirmat. Statutul nostru de membri UE și NATO pare a se rezuma la două chestii și atât: a) ținte facile pentru orice răbufnire de xenofobie a oricărui cretin al Vestului: b) dacă se lasă cu scandal trebuie să fim gata de încăierare.

După votul britanic pentru BREXIT, mulți români aflați în Marea Britanie au devenit victime ale xenofobiei de acolo, care pare să nu mai cunoască stavilă. Aici statul român ar fi trebuit să intervină ferm. N-a făcut-o. Pe președinte îl doare în cur, el vrea avion și pa!

Germanii, francezii, olandezii, belgienii, cehii chiar, cu toții par să fi intrat într-o foarte animată competiție pentru a oferi găzduire companiilor care, după BREXIT, vor alege să părăsească Regatul Unit. Câteva bănci și companii din domeniul financiar au anunțat deja că vor alege Parisul. Japonezii de la Hitachi și cei de la Nissan caută destinații prietenoase. Proiectul Airbus pare să se îndrepte și el spre o reconfigurare. Era o ocazie bună ca statul român să încerce măcar să intre în joc. Nu e cazul, ambasadele au zis: nț! pe lăbuțe!

În SUA toate jocurile sunt făcute pentru a o impune pe Hillary Clinton la Casa Albă. Alegeri preliminarii fraudate, scandaluri de corupție îngropate, dosarul e-mailurilor înmormântat și el în cel mai scandalos mod, implicarea Casei Albe în jocul electoral în modul cel mai dezgustător cu putință. În fine, de multă vreme SUA și-au pierdut dreptul de a mai ține predici despre democrație și de a da lecții de luptă împotriva corupției. (Și, totuși, continuă să o facă!) Problema nu ar fi că democrația capătă, acum, acolo, o definiție bizară, ci că ceea ce vedem acolo se dorește a fi consacrat ca un model de “bune” practici.

Pe scurt, la începutul anului viitor SUA vor fi conduse de madam Clinton. O consecință imediată pentru noi va fi o uriașă presiune pe exploatarea gazelor de șist de către companiile americane. Presiune care a existat și în perioada în care madam Clinton era secretar de stat al SUA. Iar în actuala configurație a puterii de la noi, extrem de probabil, lucrurile vor avansa pe repede înainte. La fel de probabil vom fi constrânși să majorăm bugetul alocat apărării pentru a putea cumpără alte rable cu destinație militară.

Putem adăuga viitoare acute în criza refugiaților (se anunță o toamnă agitată, din acest punct de vedere), instabilitatea tot mai crescută din Turcia și așa mai departe. E inutil. Nu interesează. Statul român nu mai există, e redus la statutul de perceptor, iar ceea ce cândva s-ar fi putut numi popor e doar o aglomerație de gură cască.

  • Hotnews: 

Boyko Borisov propune ca Marea Neagra sa fie declarata zona demilitarizata

Premierul bulgar Boyko Borisov propune ca Marea Neagra sa fie declarata zona demilitarizata, fara niciun fel de prezenta militara – vase, rachete sau submarine. Primul ministru al Bulgariei considera ca Marea Neagra nu trebuie sa gazduiasca actiuni militare, ci mai degraba o zona in care sa se dezvolte oportunitatile de extractie a gazelor si petrolului, turismul, afacerile, pescuitul si schimbul de marfuri, relateaza Novinite.

Borisov a subliniat ca, in opinia sa, rachetele, navele si submarinele nu vor aduce bunastarea natiunilor de la Marea Neagra.Liderul bulgar mai spune ca va discuta aceasta propunere cu vecinii sai si cu alti lideri europeni.La jumatatea lunii iunie, Bulgaria si-a schimbat de la o zi la alta pozitia in privinta propunerii Romaniei privind o initiativa comuna Romania – Turcia – Bulgaria la Marea Neagra. Daca initial atat Boyko Borisov, cat si presedintele bulgar s-au declarat de acord, o zi mai tarziu, premierul bulgar a anuntat ca nu sustine aceasta  initiativa. Momentul a coincis cu o vizita oficiala a lui Klaus Iohannis in Bulgaria.

Initiativa Romaniei pentru Marea Neagra a fost prinsa in concluziile summit-ului NATO de la Varsovia care s-a incheiat sambata seara, iar o decizie urmeaza sa fie luata la viitorul summit al Aliantei. NATO a anuntat ca “Optiunile pentru o prezenta aeriana si maritima intarita a NATO la Marea Neagra vor fi evaluate.”

Rusia a anunţat luni ample aplicaţii militare ale Forţelor sale de rachete strategice, la care participă aproximativ 400 unităţi de tehnică de luptă, între care lansatoarele autonome Topol, Topol-M şi Yars, desfăşurate în mai multe regiuni ruseşti, de la Tver (nord-est de Moscova) până la Altai (sudul Siberiei), informează Direcţia de presă a Ministerului Apărării de la Moscova, citată de RIA Novosti în pagina sa electronică.

În cadrul actualelor exerciţii, forţele de rachetă vor simula, între altele, amplasarea sistemelor de rachetă pe teren, măsuri de camuflare a acestora, respingerea unor atacuri terestre şi aeriene, interacţiunea cu alte unităţi, precum şi lansări de rachete.

Militarii au ca misiuni detectarea, blocarea şi eliminarea unor forţe diversioniste imaginare, fiind mobilizate şi noi tipuri de vehicule blindate Taifun M, dotate cu drone.

Până la sfârşitul acestui an, Forţele de rachete strategice ruse vor desfăşura în total 50 de exerciţii tactice, plus 40 de aplicaţii de stat major şi 20 de formare a personalului, informează Agerpres.

  • Digi24:

Moscova: NATO face planuri împotriva unei ameninţări ruse care nu există

Ministerul rus de Externe a afirmat că summitul NATO de la Varșovia a arătat că Alianța Nord-Atlantică își concentrează eforturile pe ținerea sub control „a unei amenințări neexistente dinspre Est”, relatează Agerpres.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, afirmă într-un comunicat că, la reuniunea Consiliului Rusia-NATO care va avea loc pe 13 iulie, Moscova va cere explicații în legătură cu planurile Alianței Nord-Atlantice.

Rusia va cere, de asemenea, explicaţii şi pentru planul finlandez ce vizează întărirea apărării aeriene deasupra Mării Baltice, spune Maria Zaharova.

Polonia şi România vor să aibă o poziție comună asupra BREXIT

Preşedintele României, Klaus Iohannis a fost primit, duminică, de către preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, cu care a discutat despre consecinţele Brexitului asupra cetăţenilor ţărilor lor care locuiesc în Marea Britanie şi despre o poziţie comună în această chestiune. Președintele polonez a spus că ar fi bine ca cele două state să susţină un punct de vedere comun şi asupra viitorului Uniunii Europene.

„Suntem amândoi hotărâţi să ne implicăm în negocierile care vor avea loc pentru a rezolva în modul cel mai bun situaţia cetăţenilor noştri care trăiesc şi muncesc în Marea Britanie. Eu sunt foarte hotărât să rămân în continuare implicat, împreună cu domnul preşedinte, într-un contact care ne permite să abordăm împreună chestiunea cetăţenilor români şi a cetăţenilor polonezi din Marea Britanie. Nu pentru a exagera ceva, doar pentru a le proteja interesele, fiindcă românii noştri merg acolo să muncească şi plătesc impozite şi taxe, şi acelaşi lucru este, evident, valabil şi pentru polonezii care merg în Marea Britanie”, a declarat Klaus Iohannis în cadrul declaraţiei comune susţinute alături de preşedintele polonez, Andrzej Duda.

La rândul său, Andrzej Duda a arătat în Marea Britanie locuiesc şi muncesc 1.000.000 de polonezi şi 500.000 de români ale căror drepturi trebuie respectate, nu diminuate.

„Vorbim cu domnul preşedinte cu o unică voce şi mă bucur foarte mult că pot să contez pe colaborarea cu domnul preşedinte, să avem grijă împreună de interesele concetăţenilor noştri din Marea Britanie. Cum se va dezvolta situaţia după referendum nu se ştie, sunt nişte riscuri, ştim foarte bine că  unii sunt foarte nemulţumiţi de referendum, mai ales scoţienii, şi nu ştim înspre ce direcţie vor fi luate activităţile Uniunii Europene”, a spus preşedintele Poloniei, potrivit News.ro.

El a apreciat că Brexitul ar putea să determine şi o reconfigurare a arhitecturii Uniunii Europene, ce ar putea influenţa România şi Polonia.

„Ar fi foarte bine dacă am avea o poziţie comună despre cum ar trebui UE să se schimbe, dacă se ajunge la Brexit (…) Foarte multe societăţi sunt de părere că UE funcţionează prost şi trebuie să ne gândim cum trebuie să o reparăm. Trebuie să executăm mai bine principiul subsidiarităţii în UE şi suveranitatea ţărilor trebuie să fie garanttă într-o măsură mai mare”, a spus Duda.

NATO cere Moscovei să nu-i mai sprijine pe separatiştii din Ucraina

Nici Ucraina nu a plecat cu mâna goală de la summitul de la Varşovia. Chiar dacă porţile NATO rămân deocamdată închise unei eventuale aderări, Kievului i s-a promis suficient ajutor pentru a atinge standardele Alianţei. Şi pentru a-şi arăta susţinerea, NATO a făcut din nou apel către Rusia să-şi retragă susţinerea pentru separatiştii care controlează estul Ucrainei.

„Cerem Moscovei să pună capăt sprijinului politic, militar şi financiar acordat separatiştilor. Toate taberele trebuie să se supună acordurilor de la Minsk. NATO oferă consiliere şi sprijin aplicat pentru a face din instituţiile de apărare şi securitate din Ucraina mai folositoare, mai eficiente şi mai responsabile. Acesta este obiectivul pachetului de asistenţă completă adoptat astăzi”, a declarat Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO.

„Acesta este un pachet unic, niciodată în istoria Alianţei un stat partener nu a obţinut un sprijin atât de puternic şi substanţial pe termen mediu.

Numărul consultanţilor NATO în Ucraina va fi sporit, inclusiv prin detaşarea unui coordonator special al Alianţei”, a spus Petro Poroşenko, preşedintele Ucrainei.

„Subiectul aderării nu este deocamdată pe agendă. Acum ne concentrăm pe mijloacele prin care Ucraina poate atinge standardele NATO”, a completat Jen Stoltenberg.

Republica Moldova cere ajutorul NATO pentru a obţine retragerea contingentului militar rus din Transnistria

Ministrul moldovean al Apărării Anatol Şalaru a cerut ajutorul NATO în eforturile de a obţine retragerea contingentului rus din Transnistria, potrivit unor surse de la Ministerul moldovean al Apărării citate de RIA Novosti.

Anatol Şalaru a cerut acest lucru în discursul pe care l-a susţinut la Summitului NATO de la Varşovia, scrie portalul Sputnik, citat de News.ro.

În discursul său, ministrul moldovean a subliniat că, în pofida neutralităţii sale militare, Republica Moldova se află în continuare pe un „front deschis într-o confruntare non-militară” cu Rusia.

„Propaganda, măsuri economice, incertitudinile din Transnistria şi staţionarea trupelor ruse rămân o sursă constantă de îngrijorări”, a spus Şalaru.

Conflictul, în prezent îngheţat, dintre regiunea separatistă moldoveană Transnistria şi Republica Moldova a început la sfârşitul fostei Uniuni Sovietice şi a escaladat după prăbuşirea URSS în anii ’90. Rusia a trimis trupe în regiune pentru a menţine pacea.

„Cerem susţinerea faţă de iniţiativa noastră de a transforma misiunea (militară rusă) din Transnistria într-o misiune civilă multinaţională. Insistăm totodată ca forţele şi echipamentul militar ale Federaţiei ruse să fie retrase de pe teritoriul (Republicii) Moldova”, a spus Anatol Şalaru.

El a propus, de asemenea, organizarea unor exerciţii NATO în republica Moldova în 2019 şi crearea unui centru regional de antrenament pentru forţele Alianţei în Republica Moldova.

Republica Moldova „va depune toate eforturile pentru a deveni un partener de încredere al Alianţei” Nord-Atlantice, a subliniat ministrul.

Însă Chişinăul nu urmează să adere la vlocul militar occidental pe termen scurt.

Ambasadorul moldovean la Moscova a declarat pentru Sputnik că problema nici măcar nu se află pe masa discuţiilor.

Anatol Şalaru a declarat anterior că NATO nu va furniza armament Chişinăului. Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a promis, anterior, o consolidare a capacităţilor militare moldovene.

*


Categorii

1. DIVERSE, Basarabia, Razboiul impotriva Romaniei, Scutul antiracheta (Deveselu), SUA versus Rusia, Transnistria

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Summitul NATO de la Varsovia. ROMÂNIA NU ARE POLITICA EXTERNA, CI OFICIU DE PROPGANDA. Tarile Baltice si Polonia si-au consolidat pozitia. FRONTUL ROMÂNESC – VULNERABIL SI EXPUS/ Premierul Bulgariei vrea DEMILITARIZAREA MARII NEGRE/ Interesanta apropiere intre ROMÂNIA și POLONIA. Vor fi acestea o ”voce unica” si in UE?

  1. Romania si Polonia nu se apropie, sunt doar slugile SUA si vor canta doar, pe aceeasi voce, le ce dicteaza stapanul.

  2. “Romania nu are politica externa, ci oficiu de propaganda” ?!

    Chiar va asteptati la altceva de la fanariotii care ne conduc ?

    Cumva sa apere interesele tarii?

    Din cauza “patriotismului” si “intelepciunii” conducatorilor nostrii populatia Romanie a scazut ( ca si nivelul de trai, medical, educational, social de altfel) cu aproape 25% in ultimii 25 de ani.

    Scaderea si imbatranirea populatiei este adevarata masura a situatiei tarii si nu vorbele pompoase, demagogia ori manipularea cu statistici oficiale.

  3. Cei mai ingrijorati trebuie sa fie turcii: RUSII AU CALE LIBERA PT A ELIBERA CONSTANTINOPOLUL !

  4. http://www.gandul.info/puterea-gandului/quod-licet-orban-non-licet-iohannis-15524287

    Nu doar preşedintele României s-a lăudat cu succese închipuite după Summitul NATO de la Varşovia.

    A făcut-o şi premierul Viktor Orban.

    Klaus Iohannis a fost, totuşi, rezonabil, însuşindu-şi merite care nu-i aparţin, toate însă din sfera decenţei politice – a se vedea articolul 130, cel despre anti-corupţie şi bună guvernare.

    Orban s-a întors la Budapesta, împăunându-se: “Am convins NATO ca să nu fie violat nici un interes al Rusiei”. Declaraţia nu era atât pentru publicul larg, cât pentru urechile prietenului şi aliatului său Vladimir Vladimirovici.

    Dacă ar fi făcut-o Klaus Iohannis, după un astfel de derapaj ar fi fost acum ciuca bătăilor euro-atlantice şi “vedeta” presei internaţionale. […]

    http://revista22.ro/70254777/divizarea-de-facto-a-flancului-estic.html

    Centrul gravitațional al Summit-ului NATO de la Varșovia a fost cu certitudine partea nordică a Flancului Estic. Patru batalioane mul­ti­na­țio­na­le – coordonate de Germania, Marea Britanie, Ca­nada și SUA ca națiuni ca­dru – vor fi desfășurate în sta­tele baltice și Polonia. Sub Ini­țiativa de Reasigurare Eu­ro­peană (ERI) anunțată de pre­ședintele Obama la începutul anului, 1.000 de militari ame­ri­cani vor fi staționați în Po­lo­nia. Se fac presiuni pentru ca ei să fie dislocați în cea mai sen­sibilă parte a teritoriului po­lonez pentru protejarea ce­le­brului „Pas Suwałki“ – fâșia teritorială din­tre Kaliningrad și Belarus – considerat drept poarta vitală în asigurarea accesului terestru al NATO către ecosistemul baltic. […]
    Există mult mai multă înțelegere pentru co­rec­tarea „păcatului originar“ al anilor ’90, când primele ex­tin­deri ale Alianței lăsau Estul vulnerabil. În partea de Sud ima­­ginea este mult mai mo­des­tă. Dacă în Nord, Alianța transmite solidaritate, zona Mării Negre pare mai degrabă o regiune al cărei timp nu a venit și care în fapt exprimă frag­mentare. Au fost smulse câteva angajamente de la bulgari și polonezi, care vor participa la coa­gu­larea unei brigăzi multinaţionale aflată sub comanda României, ceea ce l-a făcut pe pre­șe­dintele Iohannis să concluzioneze că ne aflăm în fața unei realizări „senzaționale“. În general, miza era să stimulăm angajamentul și prezența Europei Vechi, nu să lipim breșele regiunii cu vecinul de la Sud, același care a sub­minat vestita inițiativă maritimă. Să fie aceas­ta fotografia unei arhitecturi echilibrate între Nord (concentrat pe descurajare) și Sud (unde accentul rămâne orientat pe an­tre­na­mente și exerciții)? Și ce transmite Moscovei?

  5. http://www.gandul.info/puterea-gandului/castigatori-si-perdanti-inaintea-consiliului-nato-rusia-15525414

    Un personaj al cărui nume îmi tot scapă, fost consilier al lui Traian Băsescu pentru probleme de Securitate Naţională, declara aseară că e provincial să vorbim despre Summitul NATO analizând cine a pierdut şi cine a câştigat.

    Ei bine, provincialii de la Foreign Policy o şi făcuseră, sub semnătura lui James Stavridis, sub titlul “The NATO Summit’s Winners and Losers”.

    Ce spune bătrânul amiral american (fost comandat suprem al forţelor NATO din Europa, cam pe vremea când numitul consilier se întreba în biroul său de la Cotroceni dacă OTAN e vreo marcă de pantofi): în primul rând că aceste summit-uri sunt mereu importante şi totdeauna produc atât câştigători cât şi perdanţi.

    Câştigătorii de la Varşovia sunt, în opinia editorialistului, est-europenii din Alianţă, şi îi numeşte: Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia.

    Lor le adaugă Muntenegru, care urmează să fie al 29-lea membru al Alianţei şi să-şi primească golden security ticket-ul. Un alt câştigător e Afganistanul, care nu va fi părăsit în mâinile talibanilor şi va căpăta o finanţare de vreo 5 miliarde pe an. Câştigătoare ar fi, de asemenea, industriile de apărare “din Occident, în special cele din Europa”.

    În fruntea listei perdanţilor, James Stavridis îl aşează detaşat pe Putin, urmat de Ucraina, Georgia, autointitulatul Stat Islamic şi Germania.

    Dacă Ucrainei şi Georgiei, care nu prea mai aveau ce pierde, membrii Alianţei Nord Atlantice le-au acordat – la pachet cu Moldova – o îmbărbătare şi o camaraderească bătaie pe umăr, Germania e un caz aparte. Argumentul: “Summit-ul de la Varşovia n-a fost o experienţă pozitivă pentru cea mai puternică naţiune europeană – Germania . Nicio naţiune din cadrul NATO nu are o dorinţă mai puternică pentru relaţii mai bune cu Rusia, date fiind schimburile comerciale, îngrijorările istorice şi aprehensiunea faţă de creşterea cheltuielilor cu Apărarea. Peste 80 la sută dintre germani se declară în favoarea unor relaţii mai bune cu Rusia şi mulţi politicieni germani sunt categoric împotriva mutării NATO la graniţa rusă”. Declaraţiile pre-summit ale ministrului de Externe de la Berlin, cu zăngănitul săbiilor, fuseseră explicite în sensul acesta. Însă concluzia lui Steinmeier de după a fost la fel de clară – Summitul a trimis semnalele corecte, ”atât în interiorul cât şi în afara NATO, în Vest ca şi în Est”.

    Reuniunea de mâine a Consiliului NATO-Rusia, care va avea loc la Bruxelles, va mai modifica, probabil, lista câştigătorilor şi a perdanţilor.

    (Amiralul Stavridis uită să menţioneze succesul României).

  6. http://www.jamestown.org/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=45617&tx_ttnews%5BbackPid%5D=7&cHash=970f25ec4a658112258ebac1d28e123a

    In his speeches during the summit, NATO Secretary General Jens Stoltenberg repeatedly stated that the Cold War should remain “history” (Thenews.pl, July 8). But, if the developing present situation is not a new cold war, what is it? A prominent Russian expert and head of the Carnegie Moscow Center, Dmitri Trenin (who spoke at the Expert Forum attended by this author on July 9), also believes that the term “cold war” does not convey the current situation accurately. He pointed out that unlike the confrontation between the Soviet Union and the West, “now it is a very unbalanced competition. You have the West, which is superior to Russia in almost any respect, except nuclear. […] In this situation, the weaker side has the capacity to take much higher risks then the stronger one. The weaker side is putting a premium on acting swiftly to prevent the other side from having time to react. Unlike in the Cold War, in which each side had an agenda for the other side, in this war there is no agenda.” Therefore, he said, the most important goal today is the de-escalation of military tensions between Russia and NATO—a serious discussion about the new rules of peaceful coexistence is needed. The parties should talk not about cooperation but about managing confrontation, he argued. But neither side seems ready.

  7. Pingback: Actualizare/ ”MOLDOVA NU E ROMÂNIA”. Ambasadorul SUA din Chisinau reia TEZELE STALINISTE despre istoria, limba si poporul ”moldovenesc”. CE INTERESE ARE SUA IN BASARABIA? | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: PUTIN FACE ALUZIE LA REDISCUTAREA GRANITELOR INTRE UNGARIA SI ROMÂNIA/ Nicio surpriza: LUCIAN BOIA e de acord cu Ambasadorul SUA din Chisinau: BASARABIA NU E ROMÂNIA/ Senatul României – singura institutie care a criticat politica SUA in MOLDOVA/
  9. Pingback: Think-tankul The Jamestown Foundation: ARMATA RUSIEI SE PREGATESTE DE UN RAZBOI DE TEREN MAJOR PE DIRECTIA STRATEGICA SUD-VEST. Fortele armate rusesti par a viza invadarea Ucrainei si pregatirea unei replici, inclusiv NUCLEARE, fata de o posibila INTERVEN
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare