Actualizare/ ”MOLDOVA NU E ROMÂNIA”. Ambasadorul SUA din Chisinau reia TEZELE STALINISTE despre istoria, limba si poporul ”moldovenesc”. CE INTERESE ARE SUA IN BASARABIA?

• UPDATE
• Gandul.info/Lelia Munteanu: Am citit declaraţia ambasadorului SUA la Chişinău, înainte de a o pronunţa, în ochii lui John Kerry

• Digi24: James Pettit: Unirea Republicii Moldova cu România nu este o alegere practică

Unirea Republicii Moldova cu România nu este o alegere practică şi nu va îmbunătăţii situaţia românilor de peste Prut. Este declaraţia ambasadorului Statelor Unite la Chişinău, James Pettit, dată postului public de televiziune din ţara vecină. Diplomatul a răspuns la o întrebare legată de viitorul unei ţări în care există mai multe curente, inclusiv cel al unirii cu România. Oficialul a mai precizat că Moldova trebuie să rămână un stat suveran, dar care trebuie să urmeze calea europeană.

„Consider că este foarte important și aceasta, desigur, este politica noastră, cred că și politica de aici. Moldova trebuie să rămâna un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni,” a declarat James Pettit, ambasadorul SUA în Moldova.

• Digi24: Traian Băsescu: Declaraţia lui James Pettit, un afront grosolan adus istoriei României

Fostul preşedinte Traian Băsescu a scris, duminică, pe Facebook, că declaraţia Ambasadorului SUA la Chişinău, James Pettit, potrivit căreia Republica Moldova trebuie să rămână un stat independent, iar unirea cu România nu este o alegere practică, este „un afront gosolan adus Istoriei României”, potrivit News.ro.

„Ambasadorul SUA James Pettit, o trâmbiţă a Moscovei? Ambasadorul SUA de la Chişinău, James Pettit, emite teorii similare cu cele din vremea lui Stalin şi dragi propagandei lui Putin, făcând servicii nepreţuite Moscovei, dând o grea lovitură chiar realităţilor istorice şi susţinând mistificarea istoriei României, afirmând că: “Moldova nu este România”; “Moldova îşi are propria ei istorie”; “Alăturarea de România nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Republica Moldova”; “Este important ca moldovenii să se recunoască a fi moldoveni, o naţiune aparte”; “Moldova, ţară multietnică”; “Transnistria trebuie să aibă un statut special””; a scris Traian Băsescu pe Facebook.

El adaugă şi faptul că a aflat de la James Pettit că „noi şi cetăţenii Republicii Moldova vorbim limbi diferite”.

„Altfel spus, Ambasadorul SUA la Chişinău consolidează teoria promovată de la Stalin şi până în ziua de azi, de către Putin, nesocotind chiar istoria României. Marea întrebare este dacă Ambasadorul James Pettit a exprimat puctul de vedere oficial al SUA sau, pur şi simplu, vorbele scoase pe augusta-i guriţă reflectă grave carenţe de cunoaştere a spaţiului în care îşi îndeplineşte misiunea. Nu ştiu dacă James Pettit exprimă punctul de vedere al SUA, dar ambasadorul tocmai a reuşit să aştearnă cel puţin un strat gros de nedumerire şi poate sămânţa neîncrederii României în SUA”, consideră liderul PMP.

Traian Băsescu arată că declaraţia Ambasadorului James Pettit este „un afront gosolan adus Istoriei României”.

„O reacţie oficială şi clarificatoare a României în relaţia cu SUA este obligatorie”, mai spune preşedintele PMP.

James Pettit, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, a declarat într-un interviu acordat postului Moldova 1, că ţara trebuie să rămână un stat suveran şi independent.

„Consider că este foarte important şi aceasta, desigur, este politica noastră, cred că şi politica de aici. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova”, a spus ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova.

„Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”, a mai menţionat James Pettit, precicând că potenţialul este foarte mare.

• Cotidianul/ S. Popescu: “Deșteaptă-te Române!” De ce afirmă americanii că “Moldova nu este România”

Nu credeam că vom fi treziţi atât de brusc la realitate de principalul nostru aliat militar şi strategic. Declarațiile ambasadorului american la Chişinău nu vin decât să confirme dezastrul politicii externe românești.

Faptul că reprezentantul SUA spune că Moldova nu este România, că are o istorie proprie, și că ar trebui să-și urmeze un destin propriu sunt niște afirmații de o gravitate fără precedent. Acea Moldovă care s-a unit cu Ţara Românească, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, reprezintă atât sufletul cât și majoritatea trupului Moldovei istorice. Actuala Republică Moldova, de fapt Basarabia, este un teritoriu românesc smuls în 1812, care a fost ulterior recuperat, pierdut, recâștigat și iar pierdut de către țara mamă devenind, într-un final, prin destrămarea fostei Uniuni Sovietice, stat independent în 1991. Independenţa însă este una artificială, existând o armată de ocupație pe teritoriul său și rămânând, de fapt, tot în sfera de influență a rușilor.

Acest diplomat susţine de fapt politica antiromânească a Moscovei care își dorește de mult o Moldovă Mare, creată prin unirea Basarabiei cu Moldova noastră, în afara României. Dacă nu, să rămână măcar o ”țară independentă” pe care să și-o poată anexa ulterior, în momentul în care se va înțelege cu puterile vestice în acest sens. Se pare că americanii și nemții au bătut deja palma, mai sunt doar câteva țări de convins. Pe noi oricum nu ne bagă nimeni în seamă. Întrebarea legitimă care se poate pune este: ne vom putea baza noi pe americani, dar și pe ceilalți aliați NATO, cu agende proprii, să ne apere în cazul ipotetic, dar nu și atât de improbabil pe cât ar părea, în care armata rusă de ocupaţie din Basarabia ar primi ordinul de a ataca România în scopul reîntregirii ”Statului Moldovenesc”, independent şi suveran, care apoi se va alipi ”din proprie voință” Federației Ruse?

Să nu dăm însă vina numai pe americani. Nu putem să le cerem mai nimic deoarece întotdeauna la ei primează propriile interese. Nu fac niciodată acte de binefacere. Ne-am obişnuit să credem că unirea este veşnică şi că România va exista sub actuala formă pentru totdeauna. Texte propagandistice… Adevărul este că suntem înconjuraţi de state care vor dori mereu câte o bucăţică mai mare sau mai mică din ţara noastră. Şi cel mai rău ne este atunci când se pun de acord cu marile puteri, și marile puteri între ele. Am făcut Marea Unire. Bravo! Cât a durat până când Germania şi Rusia au dezmembrat România Mare, rupând bucăţi consistente? Apoi, numai câţiva ani mai încolo, Rusia, Anglia şi America au ajuns la Yalta la un alt acord şi România a fost luată cu totul de Uniunea Sovietică. E adevărat, în schimbul Greciei, dar nouă la ce ne-a folosit acel schimb?

Deşi nu pare atât de grav acum, la slăbiciunea de care dau dovadă americanii în fața rușilor, chinezilor, iranienilor, în general a tuturor dictaturilor de pe glob, să nu ne mire dacă vreun acord între cine știe ce țări, în scopul de a mai rupe o parte din România, s-ar putea parafa într-un viitor nu prea îndepărtat. Locuri precum Yalta și Malta sunt destule, interese de asemenea, iar politicieni români de mucava, din belşug. Bineînţeles, mulţi vor spune că am mers prea departe. Să dea Domnul aşa să fi făcut şi să fie doar o îngrijorare nejustificată! Totuşi poziţia americanilor total dezinteresată faţă de România şi interesele ei, mai ales în mandatele Obama, se datorează în măsură covârșitoare celor ce au păstorit, de ani buni de zile, politica externă a României.

Fie preşedinţi, premieri sau miniştrii de externe, moştenirea comunistă din ei plus păstrarea ceauşiştilor din minister, combinată cu înfiinţarea confreriilor obediente vestului sau estului, însoțită de obligativitatea apartenenței la ele pentru a fi în diplomaţie, au dus la un haos şi o degringoladă totală. În loc să servească interesele ţării, diplomații noștri servesc în funcţie de apartenenţă, iar ceauşiştii îşi dovedesc cu prisosinţă incompetenţa. Conducătorii țării au avut mereu propriile agende, iar România nu numai că nu are o politică externă fermă şi coerentă, dar nici măcar o strategie de viitor.

Conflictul intern, inteligent declanşat încă din decembrie 1989, între toate categoriile sociale din țara noastră, împiedică de mai bine de un sfert de secol o reconciliere naţională în interesul, nu numai al acestora, dar şi al existenţei noastre viitoare în actualele graniţe. Ca să mai fim stat şi popor ar trebui întâi să ne împăcăm între noi în interesul unui deziderat superior: România. Şi numai atunci vom putea începe să reconstruim. Bineînţeles, să ne și apărăm. Pentru că istoria ne dovedește că apărarea noastră, inclusiv cea militară, nu va veni din afară, iar dacă nu vom fi uniţi, în caz de pericol, nu vom mai fi deloc.

• DCNEWS: Dan Dungaciu, atac la declarația ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit

Profesorul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Relații Internaționale a Academiei Române, este de părere că se urmărește o transnitrizare a Republicii Moldova. Declarația ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit, a fost una nefericită, în perspectiva alegerilor preșidențiale din Moldova, a mai declarat Dan Dungaciu, duminică, la emisiunea Jocuri de Putere, realizată de Rareș Bogdan la Realitatea TV.

În urmă cu cinci săptămâni, foartă puțină lume a făcut referire la declarațiile făcute de ministrul de Externe german cu privire la Transnistria și la ststul său special, a fost întrebat Dan Dungaciu de către Rareș Bogdan.

“Prima precizare pe care o să o fac este aceea că, din păcate, ne confruntăm cu o problemă pe care România a mai avut-o în relația cu Republica Moldova și în relația cu SUA, la Departamentul  de Stat cu diplomații care se pregătesc  pentru Republica Moldova sunt diplomații arondați spațiului Republica Moldova, Ucraina, Belarus. Cei care se pregătesc pentru România sunt conectați cu totul și cu totul altui spațiu”, a spus Dan Dungaciu.

“Aceste două spații aproape că nu comunică. Aceasta ar fi explicația pentru care un diplomat  american trimis în Republica Moldova nu are legătură nemijlocită cu ce se întâmplă în România și spațiul din care face parte România și viceversa.

La Departamentul de Stat este o lipsă de sincronizare

Domnul ambasador al SUA în Republica Moldova probabil a fost de maxim două ori la București, pentru că modul lor de plasat instituțional la Departamentul de Stat este de așa natură încât nu există o comunicare și multe dintre problemele România le-a avut cu partenerul său strategic țin și de această lipsă de sincronizare instituțională

În al doilea rând, vedem o diferență clară de abordare. Vă aduceți aminte, când Ronald Reagan îi spunea lui Mihail Gorbaciov, în 1987, la 12 iunie, “domnule președinte, dărâmă acest zid, vorbea despre Zidul Berlinului, iar ca urmare a dărâmării acelui zid, germanii s-au reunificat. În cazul de față, asistăm la un semnal care este aproape pe dos: nu dărâmați zidul și puneți un zid, sau dacă vreți puneți cel puțin o cortină, o cortină de catifea, Republicii Movdova și României aruncâdu-i-se niște lucruri, spații diferite.

E o diferență de abordare care ne duce la a treia chestiune care ține de situația Transnistriei. În acest interviu, din păcate,  în care ambasadorul SUA a făcut considerații legate de relația dintre Republica Moldova și România, nu a fost menționat deloc prezența trupelor Federației Ruse, prezența ilegală a acestor trupe. Nu s-a vorbit niciodată despre retragerea trupelor și despre faptul că Federația Rusă ține în momentul acesta ocupat 12-13 la sută din teritoriul Republicii Moldova.

Dimpotrivă, s-a vorbit despre nevoia de deschidere a relațiilor cu Federația Rusă din partea Republicii Moldova, aproape în oglindă cu reticența față de relația dintre Chișinău și București.

Presiunea în Moldova de a găsi o așa-zisă soluționare a conflictului Transnistrean, sau în termenii ambasadorului SUA, un statut special pentru Transnistria în interiorul Republicii Moldova. E o mare provocare geopolitică pentru regiune.

Transnistrizarea Republicii Moldova

Faptul că ambasadorul SUA nu a menționat prezenta trupelor Federației Ruse și necesitatea retragerii acestor trupe sugerează că unii se gândesc la o soluție pentru regiunea transnistreană, abstracție făcând de aceste trupe, altminteri spus, cu trupele Federației Ruse cu tot. Asta înseamnă pe termen mediu și lung un soi de transnistrizare a Republicii Moldova, prin căderea Moldovei de cealaltă parte a cortinei.

În al patrulea rând a-și face o precizare față de deserviciul pe care interviul ambasadorul l-a făcut diplomației americane, pentru că a transmis la Chișinău sentimentul că nu doar ambasadorii ruși intervin în chestiuni identitare, vezi prezența foarte vie a celor de la Chișinău a ambasadorului de tristă aminitire, Valeri Kuzmin, care se află acum ambasador la București…

Este mare păcat că un ambasador al SUA a sugerat că și America are asemenea derapaje, și nu este un lucru bun pentru stilul de diplomație, și nu este nici caracteristic stilului de democrație al SUA. Această declarație vine în perspectiva alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, după ce s-a dat publicității cifrele unui sondaj care arătau o apetență  spre unificare de circa 28 la sută, care putea ajunge la 55 la sută dacă oamenii percepeau avantajele economice și sociale. În condițiile alegrilor prezidențiale din 30 octombrie, interviul este nefericit, pentru că sugerează unor candiți cam cum ar trebui să vorbească în campania prezidențială, sau mai degrabă ce nu ar trebui să spună în campania prezidențială”, a mai declarat profesorul Dan Dungaciu la Realitatea TV.

• Adevarul: EXCLUSIV Dan Dungaciu: „Apără-mă, Doamne, de prieteni“. Despre declaraţiile ambasadorului american la Chişinău în zece puncte

A nu reacţiona la declaraţiile ambasadorului Statelor Unite în R. Moldova făcute la postul public de televiziune (26 august 2016) este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădeşte pe şuşoteli, tăceri insidioase şi înghiţit de broaşte (geo)politice.

Având conştiinţa limpede şi fermă că episodul nefericit al declaraţiilor domnului James Pettit nu va şubrezi parteneriatul strategic vital între Washington şi Bucureşti, el trebuie abordat, fără pudibonderii inutile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era cazul, că problematica R. Moldova rămâne, pentru românii din dreapta Prutului, sensibilă şi strategică.

1. Linie de mesaj sau eroare privată?

„Moldova nu este România… Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special…”, a declarat James Pettit pentru postul public de televiziune de peste Prut.

Trecem peste faptul că denumirea corectă a statului din stânga Prutului este Republica Moldova, nu Moldova, iar utilizarea sintagmei „Moldova“ este ea însăşi o strategie identitară a moldoveniştilor de la Chişinău prin care treimea de Moldova istorică din stânga Prutului îşi asumă, fraudulos, moştenirea istorică a întregului voievodat.

Revenind la conţinutul declaraţiei, nu putem clarifica aici dacă e vorba despre o linie de mesaj a Departamentului de Stat sau de un exces de zel din partea reprezentantului SUA la Chişinău. Oricare ar fi însă explicaţia, declaraţiile ambasadorului James Pettit sunt stupefiante. Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua şi va produce consecinţe pentru regiune şi pentru România. ASTA trebuie să clarifice Bucureştiul, şi încă urgent.

2. România şi R. Moldova la Departamentul de Stat

Defecţiunile abordării relaţiei România-R. Moldova la Washington sunt mai vechi, iar unele structurale. Diplomaţii pregătiţi pentru R. Moldova sunt cei pe ai căror agendă de preocupări mai figurează Ucraina sau Belarus. R. Moldova se află la altă rubrică la Departamentul de Stat decât România, iar cele două rubrici diferite nu comunică. R. Moldova este în spaţiu post-sovietic, România este în cel euroatlantic. De aici lipsa de sincronizare şi chiar ignorarea fizică a României de către diplomaţii acreditaţi la Chişinău. De câte ori a fost dl James Pettit la Bucureşti sau a avut consultări cu diplomaţii americani sau autorităţile din România? De foarte puţine ori. E o realitate de fapt, cu consecinţe pe teren dintre cele mai neplăcute, una dintre ele fiind minimalizarea „chestiunii Basarabiei” pentru România în interiorul Parteneriatului strategic româno-american.

3. O viziune identitară moldovenistă domină Departamentul de Stat

Consecinţele concrete ale acestei separaţii sunt întărite de faptul că lucrarea de căpătâi la Departamentul de stat în ceea ce priveşte chestiunea identitară în R. Moldova rămâne volumul publicat în anii ’90 a lui Charles King: The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, unde dimensiunea identitar moldovenistă – moldovenii nu sunt români – e determinantă. Aşa au gândit şi gândesc mulţi diplomaţii americani acreditaţi la post în R. Moldova, mai cu seamă că majoritatea dintre ei erau doar vorbitori de limbă rusă. Este şi această realitate o determinantă semnificativă în atitudinea Departamentului de Stat şi a diplomaţilor acreditaţi acolo. Pe acest fundal, atitudinile politicienilor de la Chişinău – cu rarisime excepţii, toţi moldovenişti, indiferent că erau/sunt de dreapta sau de stânga, pro-Est sau pro-Vest – nu au făcut decât să accentueze trendul. Lipsa de atitudine fermă pe această chestiune a Bucureştiului a fost cireaşa de pe tort. Sau de pe colivă.

4. Zidurile care cad şi cortinele care se ridică

Declaraţiile lui James Pettit pot fi puse, din această perspectivă, într-o tendinţă mai amplă. Diferenţa este însă că fostul consul general de la Moscova a exprimat-o public şi într-un mod complet nefericit. Şi dacă asta este poziţia Departamentului de Stat, atunci putem măsura, cu melancolie, diferenţa enormă dintre atitudinea unui mare preşedinte american, Ronald Reagan şi cea a administraţiei Obama. Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan îi adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: „Tear down this wall“ – ceea ce s-a petrecut şi, pe cale de consecinţă, cele două Germanii s-au reunificat, sub oblăduirea inteligentă şi vizionară a SUA. Astăzi, ambasadorul american ne sugerează, dacă nu un zid, atunci o cortină de catifea peste Prut, căci orice alăturare prea mare de România „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Şi asta în timp ce ambasadorul saluta în acelaşi interviu relansarea relaţiilor economice şi politice cu Federaţia Rusă! E, totuşi, prea mult.

5. Un enorm deserviciu adus diplomaţiei americane

Nu e vorba numai despre România sau românii din R. Moldova aici. E vorba, poate în primul rând, despre diplomaţia americană şi prestigiul ei. Intervenţia oficialului de la Chişinău pe chestiuni de identitate şi relaţiile cu alte state – linii roşii pentru un ambasador! – i-a adus mari prejudicii. După cum s-a remarcat şi în R. Moldova, stilul acesta de a da note şi sugestii identitare populaţiei a readus în memorie prestaţiile de tristă amintire ale ambasadorului rus Valerii Kuzmin, care se implica nonşalant în disputele legate de curricula de învăţământ din R. Moldova, denumirea manualelor sau denumirea limbii vorbite în stânga Prutului. Un asemenea stil nu era deloc atribuit diplomaţiei americane. Iată că, prin acest interviu, ambasadorul Pettit schimbă percepţiile, iar un Valerii Kuzmin jubilează: Rusia nu mai e singură şi singulară în R. Moldova!

6. Rusia va profita de această breşă pentru a stârni antiamericanism

Şi asta nu e tot. Mai grav este altceva. Declaraţiile ambasadorului american au dat prilejul Federaţiei Ruse, foarte prezentă pe teren la Chişinău, să pornească o campanie anti-americană, prin proteste, petiţii on-line, proteste în faţa ambasadei, declaraţii fulminante. Reţelele de socializare sunt pline de aşa ceva. Fireşte, asta nu înseamnă deloc că cei care protestează nu sunt oneşti în protestul lor sau nu ar avea dreptul să o facă. Dar, dincolo de aceste reacţii sincere, genuine şi extrem de corecte, apar şi altele, care readuc în discuţie „efectele negative“ ale dominaţiei americane în această regiune, impertinenţa imperială a Washingtonului, efectele nefaste ale ambasadorilor americani în acest spaţiu etc. etc. Respectiv, vechile linii de mesaj ale Federaţiei Ruse prin care aceasta încerca să submineze pro-americanismul indiscutabil al românilor. Prin intervenţii neînţelepte, ambasadorul James Pettit a deschis această Cutie a Pandorei.

7. Fără România, dar cu prezenţa trupelor ruse

Interviul mai este scandalos şi din alt motiv. La 25 de ani de independenţă, Chişinăul este încă dependent de Rusia prin falsa „neutralitate“ pe care o are în Constituţie, încălcată, de fapt, de Moscova prin refuzul ei obstinat de a-şi retrage trupele din regiunea transnistreană. Un interviu care dă lecţii de geopolitică Chişinăului şi spune la cine să se alăture şi la cine nu, dar nu pomeneşte nici măcar în treacăt de prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova este cel puţin discutabil. A sugera un statut special pentru Transnistria în condiţiile ne-retragerii trupelor Federaţiei Ruse, înseamnă nu doar a îndemna la încălcarea legilor R. Moldova (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005), ci şi la a încuraja transnistrizarea republicii. Cu efecte fatale pentru orice proiecţie euroatlantică a R. Moldova.

8. Sondajele care îl infirmă pe ambasador

Declaraţiile ambasadorului vin pe un fond de interes identitar sporit, după cum ne-a arătat recent sondajul FUMN/MAGENTA. Cifrele cercetării sociologice vin în contradicţie vădită cu declaraţiile ambasadorului sau, mai bine spus, aserţiunile acestuia contrazic, flagrant, datele de sondaj. Când ai opţiuni unioniste care se ridică la 28%, cu potenţial de peste 50% în cazul perceperii plenare a avantajelor socio-economice sau un potenţial de circa un milion de cetăţenii româneşti, atunci trebuie să fii prudent cu declaraţiile publice. Din acest punct de vedere, reacţiile furioase, chiar furibunde, la declaraţiile ambasadorului erau de aşteptat. Populaţia este deja sensibilizată la chestiunea naţională, chiar dacă majoritatea politicienilor sau ambasadorilor de la Chişinău nu vor să admită asta. Din acest punct de vedere, declaraţiile ambasadorului american au fost o veritabilă hârtie de turnesol care a relevat un mediu extrem de încărcat cu particule identitare. Element esenţial în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie.

9. Ambasadorul Pettit – agent electoral

Ceea ce nu a luat în calcul ambasadorul SUA la Chişinău este efectul pervers al declaraţiilor sale. Două sunt principale. Primul ţine de instrumentalizarea politică a declaraţiilor sale, din moment ce ambasadorul a fost folosit de acea tabără care abhoră orice apropiere de România şi vrea o cortină (geo)politică pe Prut. Nu întâmplător, candidatul lui Vladimir Putin, socialistul Igor Dodon, a reacţionat primul salutând declaraţiile. A urmat urgent reprezentantul PD care s-a grăbit să salute şi el aserţiunile ambasadorului american după care „Moldova nu e România“. Dar mai este un efect al interviului din 26 august al ambasadorului. Şi mult mai important. Prin declaraţiile sale, James Pettit a stârnit o adevărată furtună pe ambele maluri ale Prutului şi asta în ajun de campanie prezidenţială. S-a readus intempestiv în discuţie problema unionismului, România a fost reconectată la viaţa politică de la Chişinău. Geopolitica a învins, din nou, politica! Aducerea acestor teme identitare în discuţie va genera o recalibrare a agendei politice a R. Moldova în campania prezidenţială. E foarte semnificativ că astăzi aşa-numiţii candidaţi antisistem au ieşit din zona de interes public (Maia Sandu sau Andrei Năstase), nici unul neluând vreo poziţie. Dacă lucrurile continuă aşa şi se configurează polarizarea Unionism versus statalism/România versus Rusia ca linie majoră în campania prezidenţială, atunci tot ceea ce ştim sau ştiam până acum despre alegerile de la Chişinău va fi dat peste cap.

10. Moldovenii să nu jubileze, ci să se îngrijoreze

Am spus deja că declaraţiile ambasadorului american au generat satisfacţie unor categorii politice şi nu numai din R. Moldova – aşa-numiţii moldovenişti proruşi sau moldoveniştii europeni – ostili ideii de parteneriat strategic cu Bucureştiul sau – şi mai rău! – o eventuală reunificare (sau „alăturare“ cum în spune ambasadorul James Pettit). Ambasadorul a spus ceea ce ei doreau să spună de mult dar nu îndrăzneau să fie atât de tranşanţi. Jubilaţia este o teribilă eroare. În realitate, dacă declaraţiile ambasadorului sunt linii de mesaj şi nu gafă personală, atunci ceea ce i se pregăteşte R. Moldova este de rău augur. Într-o viziune în care conflictele îngheţate – Transnistria sau Donbas – trebuie rezolvate prin reglementarea politică înainte de cea militară, Federaţia Rusă câştigă de departe. Asta înseamnă un „big bargain“ în regiune, prin care frontiera actuală a UE şi NATO va rămâne aşa multă vreme, iar R. Moldova sau Ucraina se transformă, pe cale de consecinţă, în spaţiu tampon între Rusia şi UE, zone fără identitate strategică şi fără opţiuni ferme.

Indiferent că ne place România sau nu, proeuropenii de la Chişinău, de orice culoare, vor trebui să înţeleagă, până la urmă, că opţiunea „fără România“ devine opţiunea „fără Europa“.

• Iulian Capsali: 

Sper ca declaraţiile ambasadorului american la Chişinău să trezească din visare pe unioniştii noştri cu steguleţe şi spray-uri pentru graffiti. Politica externă, dacă o laşi pe seama altora, nu se va potrivi idealurilor tale decât absolut întâmplător.

O politică externă proactivă – cum am avut după Primul Război Mondial, pe care îl marcăm în aceste zile – va fi posibilă numai când vom ieşi din statutul de tinichea legată de bara maşinii altora.

Până atunci, ne vom da de ceasul morţii ca Jupân Dumitrache, care avea o unică pretenţie: ambâţul de a nu-i fi înşelată onoarea de familist, de a nu se face de râs în faţa lumii. Adică personaje ridicole, frustrate și bănuitoare că nu suntem iubite suficient, infatuate prosteşte şi de o credulitate complet imbecilă.

• Constantin Gheorghe:

Tot felul de idioți, în frunte cu băsescu, urlă acum că SUA fac jocurile Rusiei. Asta după declarația ambasadorului(a se citi viceregelui) american de la Chișinău. Total greșit! Washingtonul nu face jocurile Moscovei. Washingtonul face jocul său egoist, iar în cazul Moldovei se lucrează la fidelizarea Kievului, promițându-i Transnistria. Ciudat? Nu! Ucraina a pus de mult ochii pe Transnistria, iar în confruntarea cu Rusia, de acum, Washingtonul ar prefera s-o vadă alipită la Ucraina, nu la Moldova. Dacă, prin absurd, Moldova CU Transnistria se unește cu România, asta deschide discuția și despre teritoriile românești din nordul Bucovinei, alipite fostului URSS, și rămase acum în stăpânirea Kievului. Și nu doar România are diverse de cerut de la Ucraina. Și polonezii, și slovacii, și ungurii, și cehii au ceva daraveli cu Kievul.

De altminteri Kievul este artizanul excluderii României, la un moment dat, din formatul de negocieri privitoare la Transnistria. Iar americanii, ca și rușii înaintea lor, sunt gata să dea, că nu dau de la ei. Dau de la alții. În rest, pace și prietenie!

• Contele de Saint Germain: Mulțumim, SUA, pentru minunatul parteneriat strategic, ca o bombă cu ceas!

Ce extaziați am fost când s-a semnat. Cam ca Ben Ardun, stăpânul lui El Zorab, când Pașa i-a oferit punga cu galbeni:

– “O mie de ţechini primeşti?
– “O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!”

Ne pricopsiserăm! După o jumătate de secol de mătănii, norocul își întorcea față și către România, îndeplinindu-i un vis devenit deja legendar: venirea americanilor! Ca și arabul lui Coșbuc, nu ne mai incăpeam în piele de fericirea ce se anunța:

„Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!”

Doar că poemul citat nu s-a mulțumit să rămână o simplă poveste despre dragoste și valoarea fără de preț a acesteia. El Zorab a devenit fabulă.  Cu un tâlc, ca orice fabulă,  pe care îl putem aplica de minune, după cum veți vedea, și parteneriatului strategic al României cu SUA.

Că, după 50 de ani de comunism, România ajunsese o gloabă, o cam știm cu toții. Ca atare, americanii ne-au cumpărat la preț de gloabă, că doar nu erau proști să ne plătească de pur-sânge, mai ales că nimeni nu le cerea așa ceva. Simplu! Însă conducătorii noștri, fuduli, au ținut-o una și bună că ce preț bun au luat pe ea, pe gloabă. Ce avantaje grandioase ne aduce acest parteneriat strategic. Și atunci americanii au intrat la idei: păi, dacă românii sunt așa de fericiți de târgul ăsta de doi bani cu noi, înseamnă că nu ne-au vândut un cal ci un asin.

În consecință, ne-au tratat ca atare.

Investiții americane în România, vax! Vize pentru români, ciuciu! În schimb prădători cât cuprinde, și pe persoană juridică și pe persoană fizică: Bechtel, Chevron, Microsoft, Gitenstein, Gordon etc. Ca totul să culmineze cu baza de la Deveselu. Marea garanție de securitate!???

În fotbal există o expresie: „focul la ei”. Cam asta este și strategia de apărare a SUA: zonele de potențial conflict ținute cât mai departe de teritoriul lor propriu. Pe NOI ne apără cu acest scut? Hai că ne doare burta de râs! Pe ei și numai pe ei se apără, la un continent și un ocean distanță!  Pe noi doar ne supraexpun!

Turcia pretinde zeci de miliarde de euro ca să nu deschidă robinetul cu refugiați spre Europa. Noi ce-am primit de la generoșii noștri parteneri strategici ori de la frații noștri din UE (cărora, ce mai, le cam puțim),  pentru că am acceptat să blocăm, de pe teritoriul nostru, cu riscurile noastre, imense, eventuale rachete rusești sau iraniene vizând centrul civilizat al Europei?

Vă spun eu  ce-am primit și de la americani și de la europeni: flit!

De la americani sub formă de sfidarea voinței a 7.5 milioane de români și de transformarea țărișoarei într-un laborator cu cobai, într-o Guantanamo administrată de monstru bicefal SRI – DNA, iar de la europeni un decalog de îngenunchere economică și un refuz Schengen pe cât de abuziv pe atât de zeflemitor.

Ca să ne vină acum, tot de la neprețuiții noștri yankei, declarația ambasadorului lor la Chișinău. Că Moldova are altă istorie și altă limbă decât România. Deci: Moldova nu e România!

Când cineva te nesocotește, chiar te disprețuiește într-atât încât să te lovească sub centură în plină zi, în văzul tuturor, în gura mare, doar ca să smulgă un zâmbet de satisfacție celuia de care pretinde că te protejează cu scutul antirachetă și cu Art. 5 din Tratatul NATO, nu merită să zici, ca-n fabula de la care am plecat:

„Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!”?

Cu cât suntem mai buni încasatori, fără replică și fără coloană vertebrală, cu atât vom fi mai disprețuiți și mai la coada listei. Iar riscul nu este doar că o să ne scuipe în cap toți malacii (dar și toți piticii) listei. Flegma e moale, nu găurește.

Riscul este că sputa asta infectă, a politicii de externe de dictat, acționează ca o bombă cu ceas. Pe care, dacă ești neghiob sau condus de neghiobi, o percepi doar ca pe un banal ticăit, fără să înțelegi mai mult. Un ticăit monoton, care adoarme vigilența și înmoaie capacitatea de ripostă.

Iar atunci când explozia se va produce, nicio apărare nu va mai fi de folos. Moldova din stânga Prutului, Transilvania imperială vor deveni, din străinătățuri, embleme ale unei epoci de rușine a istoriei României. Epoca destrămării naționale.

• ActiveNews: Coincidență sau altceva? Aproape simultan cu ambasadorul SUA de la Chișinău, Moise Guran făcea și el afirmații asemănătoare despre moldoveni ca fiind altceva decât români

Declarațiile absolut mincinoase ale ambasadorului american de la Chișinău, cum că istoria Moldovei ar fi diferită de istoria României au incendiat opinia public de pe cele două maluri ale Prutului, mai ales că au coincis cu aniversarea ieșirii Basarabiei de sub cizma imperiului sovietic.

Întâmplător sau nu, unul dintre jurnaliștii cei mai vocali din spațiul românesc, cu pretenții de formator de opinie și istoric diletant în timpul liber, Moise Guran, făcea afirmații asemănătoare și la fel de grave față de poporul român.

Coincidență sau nu, acest articol a fost publicat cu doar o zi înainte de publicarea declarațiilor delirante ale ambasadorului SUA.
În articolul intitulat, „Despre sărăcie, școli, spitale, autostrăzi și… despre “o piatră”, Guran reproduce raționamentul pe care îl va urma, doar o zi mai târziu, ambasadorul Pettit. Guran sugerează, exact așa cum o făcea propaganda sovietică pe vremuri, că termenul de “român” este inventat.

„Formarea ”Națiunii Române” este și azi un proces destul de dezbatut nefiind foarte clar cum au încetat moldovenii să se mai considere moldoveni, muntenii munteni sau ardelenii ardeleni, devenind brusc cu toții români”, a scris Guran pe propriul site.
În realitate, procesul de formare a națiunii române este mai mult decât clar, nefiind pus în discuție decât de persoane interesate de re-trasarea granițelor, atât în vestul cât și în estul țării.

De-altfel, academicianul Ioan Aurel Pop explica, în fața unui auditoriu, că etnogeneza poporului român a fost un proces complex ce a durat aproape 1.000 de ani, iar termenul de “român” sau “rumân” a fost descoperit în sursele istorice încă din secolul XII.