VICTIMIZAREA LGBT VINDE BINE/ “Este timpul sa facem istorie”: INCA UN DESEN ANIMAT CARE PROPAGA HOMOSEXUALITATEA/ Cum deghizeaza SECS EDUCATIA SEXUALA in dezvoltare personala si in respect fata de valorile religioase/ Ce este în spatele isteriei transgender? ZORII TOTALITARISMULUI SI PRIGOANA CRESTINILOR

• ActiveNews/ Cristian Dogaru: Victimizarea LGBT vinde bine

Pe voxpublica.net, “partenera civilă” a lui Remus Cernea, Ioana Stăniloiu, face o pledoarie interesantă, prin modul puternic emoțional de argumentare, pentru apărarea intereselor comunității LGBT amenințată de “homofobie”.

Potrivit acesteia, nu doar că cei care resping solicitările mișcării LGBT dau dovadă de lipsă de sensibilitate față de o “minoritate fragilă”, dar ignoră și interesele copiilor abandonați de propriile familii care sunt în acest fel privați de căminul în care ar putea să primească “educație, iubire, afecțiune, sprijin, siguranță” dacă s-ar aproba prin lege căsătoriile homosexuale cu drept de adopție la pachet. Ilustrația articolului este sugestivă: sus un cuplu gay plin de dragoste față de cei doi puști cu care stă la masă la serbarea zilei unuia dintre ei (conffeti, jucării, lumânărele, etc) iar jos vedem un copil trist, plâns, care-și îmbrățișează ghemuit genunchii.

“O altă obsesie a homofobilor este în legătură cu adopția. Imaginați-va copii violați, abuzați, flamanzi, puși la cerșit, murdari, analfabeți, fără nici un viitor, și un copil crescut de o familie gay care primește educație, iubire, afecțiune, sprijin, siguranță. Ce alegeți? Cei 3 milioane de români au anulat șansa unor copii abandonați de către familiile tradiționale de a fi adoptați de către o familie LGBT iubitoare”.

Sigur, puse în alb și negru, alegerile sunt ușoare. Ce vrei? Sărăcie, suferință, lacrimi și durere sau fericire, bogăție și sănătate de fier? Nu se citează studii (găsiți aici unul), nu se furnizează date și cifre, e clar că adopția într-un cuplu gay are doar părți frumoase...Evident, nu se pomenește nimic de faptul că respectivul copil nu are doar alternativele adopției într-un mediu gay și cea a suferinței într-un orfelinat sau pe stradă-ar putea de pildă să fie adoptat și de un cuplu heteroxexual la un anumit interval după cererea cuplului gay.

Editorialul Ioanei Stăniloiu se încheie storcând încă puțină emoție din cititorul sensibil. “Puteți face abstracție de mărturia primită recent pe facebook de la acest tânăr gay? “Am trăit cu speranța că CCR va face un prim pas spre toleranță, am trăit cu speranța că printr-o decizie istorică pentru toleranță nu voi mai fi nevoit să îndur cruzimea familiei, colegilor și a celor din jurul meu, față de mine. Vreau să cred că va veni ziua când nu voi mai fi bătut la școală de colegii mei homofobi, când nu voi mai fi șantajat/maltratat psihic de familie ! Scriu acestea cu lacrimi în ochi, mă descarc de durere, durerea care devine din ce în ce mai mare, odată cu distrugerea speranțelor!” Acest băiat este pericolul care pândește România? Împotriva lui și a celor că el se unesc forțele a milioane de români care își încordează mușchii prejudecăților lor că să lovească o minoritate fragilă? Asta e ‘normalitatea’?” scrie partenera lui Remus Cernea.

Iarăși, puțină logică. Dacă mâine ar fi permise căsătoriile gay, respectivul băiat care plânge pe Facebook n-ar mai fi bătut la școală, nu va mai fi maltratat psihic de familie? N-or exista si copii hetero agresati la scoala si in familie? Baiatul gay s-ar căsători la 18 ani și ar trăi apoi într-un mediu paradisiac, cu o slujba la multinațională și mulți copii adoptați în preajmă? Odată cu dreptul la căsătoria gay i s-ar garanta și dreptul la muncă (bine plătită), dreptul la locuința (poate acordată de stat), într-un cuvânt n-ar mai suferi deloc? Căsătoria gay îți rezolva imediat problemele cu anturajul, mediul social și vecinătățile? Mă îndoiesc, poate dacă autoarea n-ar avea în vedere și ceva dicriminari pozitive acordate la pachet, precum cele enumerate mai sus, doar pentru a corecta nedreptățile istorice…

Editorialul Ioanei Stăniloiu face parte dintr-o campanie mai amplă de sensibilizare a opiniei publice, destul de transparentă pentru cine pune cap la cap spațiile care se acordă unei anumite comunități în presa quality, temele vehiculate în industria divertismentului și, nu în ultimul, rând imaginea pe care cinematografia o livrează publicului. Când ați văzut de pildă ultimul membru al comunității LGBT distribuit într-un rol negativ la Holywood? Când apar în filme personajele gay sunt pline de sensibilitate, empatie, inteligență și echilibru astfel încât, prin ricoșeu, cei care nu îmbrățișează integral revendicările comunității ajung să fie percepuți drept rudimentari, încuiați, insensibili, proști.

• B1TV: “Este timpul să facem istorie”. Premieră pentru Nickeldon, prin difuzarea unui serial de desene animate în care apare un cuplu de părinți gay (VIDEO)

Canalul american pentru copii Nickeldon a făcut un pas important în reprezentarea comunității LGTB prin difuzarea unui cuplu gay căsătorit într-un episod al serialului de desene animate “The Loud House”, potrivitpaginademedia.ro.

Mai exact, în episodul 20 al acestui serial animat care înfățișează aventurile unui băiețel înconjurat de 10 surori, a apărut cel mai bun prieten al acestuia, care a venit pentru a se juca împreună. Prietenul personajului principal este adus de cei doi tați ai săi, care își lasă copilul să petreacă noaptea la amicul său, nu înainte de a-și lua mai multe măsuri de precauție.

“Este timpul să facem istorie”, este marcat momentul într-adevăr istoric de către o replică a personajului principal.

Premieră pentru Nickeldon, prin difuzarea unui serial de desene animate în care apare un cuplu de părinți gay

• Romania Libera: Italia: căsătoriile între persoane de acelaşi sex, aprobate prin decret

Uniunea civilă pentru cuplurile de acelaşi sex a devenit vineri o realitate în Italia, a doua zi după publicarea în Monitorul oficial a unui prim decret de aplicare a legii adoptate cu mari dificultăti în primăvară, relatează AFP, potrivit Agerpres. Deşi majoritatea primăriilor din ţară nu sunt pregătite să celebreze asftel de uniuni, din lipsă de pregătire în plin sezon estival, sau pentru că primarul afirmă că are alte priorităţi, alte primării sunt gata să le oficieze.

Prima uniune va fi între o funcţionară din Milano care îşi va uni viaţa cu Margherita, o educatoare în vârstă de 53 de ani, bolnavă de cancer în fază terminală. Va fi prima uniune înregistrată oficial, potrivit unui comunicat transmis presei. În munţii din Sicilia primăriile au început deja să înregistreze cereri de uniuni între persoane de acelaşi sex.

Însă decretul în vigoare nu este decât parţial: acesta trebuie să permită uniuni doar în cele mai simple cazuri. Situaţiile cele mai complexe, de exemplu cuplurile binaţionale, căsătorite în străinătate, vor cădea sub incidenţa unui decret definitiv aşteptat înainte de 5 decembrie. În Italia, ultima mare ţară europeană care nu acorda niciun statut cuplurilor de acelaşi sex – ca urmare a opoziţiei Bisericii Catolice – uniunea civilă, diferită de căsătorie, prevede obligaţia de asistenţă morală şi materială reciprocă.

• CulturaVietii:

Raportul de analiză al SECS sau ce înseamnă un „program-model” de educație sexuală

In luna aprilie a.c., Societatea pentru Educație Contraceptiva și Sexuala a lansat Raportul de analiza a Disciplinei Opționale Educație pentru Sanatate – Componenta Educație Sexuala. Pentru a evalua programele de educație sexuala din Romania – (unul din obiectivele stabilite in Planul multianual integrat de promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate), SECS apeleaza la metodologia SERAT (Sexuality Education and Assessment Tool), un „instrument ce permite colectarea datelor referitoare la programele de educație sexuala și de prevenire a infecției cu HIV”.

Potrivit raportului de analiza al SECS, „SERAT se bazeaza pe dovezi internaționale și pe cele mai bune practici in dezvoltare și pe conținutul programelor de invațare eficiente. Cele mai importante materiale sunt: The International Technical Guidance on Sexuality Education (UNESCO, 2009) și It’s All One Curriculum (Population Council, 2009)”. (Raportul de analiza, p. 8)

Va prezentam mai jos ce inseamna unul din cele doua programe laudate in raportul SECS, „It’s All One Curriculum. Linii directoare și activitați pentru o abordare unificata a sexualitații, genului, HIV și drepturile omului”. Este un program cuprinzator de educație sexuala, elaborat de Federația Internaționala Planned Parenthood (organizația la care SECS este afiliată) și care a fost prezentat la ONU in cursul anului 2011, in timpul unei sesiuni a Comisiei privind Statutul Femeilor.

In esența, acesta este un kit de resurse pentru dezvoltarea unui curriculum unificat și participativ, sensibil la gen și bazat pe drepturi și instruire a adolescenților de 15 ani și mai mari pe teme de sexualitate, gen, HIV si drepturile omului. Programul a fost elaborat de un grup de lucru internațional format din reprezentanți unor organizații, inclusiv Federația Internaționala Planned Parenthood (IPPF) și Consiliul pentru Populație. A fost revizuit de „experți” și testat pe teren de opt organizații.

„Sprijinul financiar și colegial” a fost furnizat de catre organizații ce includ Fundația Ford, Fundația John D. si Catherine T. MacArthur, Fundația William și Flora Hewlett, IPPF Regiunea Emisfera de Vest și Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA). Programul, așa cum se afirma, printre altele, 1) se bazeaza pe „cercetare la nivel mondial cu privire la riscurile pentru sanatatea sexuala”; 2) raspunde mandatelor politice internaționale, inclusiv Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului; și 3) se concentreaza pe „lumea reala, in care tinerii iși traiesc viața”.

Cele șapte puncte-cheie ale acestui curriculum se bazeaza pe „strategiile și prioritațile stabilite de un numar de agenții de sanatate și educație la nivel mondial, inclusiv Adunarea Națiunilor Unite Generale, UNAIDS, Organizația Mondiala a Sanatații, UNESCO, și Asociația Mondiala pentru Sanatatea sexuala”. Prima trasatura esențiala a curriculum-ului este ca aceea ca „se bazeaza pe dovezi, adica, se bazeaza pe standardele curriculare formulate de cercetatori la nivel mondial”. Totuși, definiția lui „bazat pe dovezi” variaza semnificativ de la definiția general acceptata.(1) „Scopul final” al curriculum-ului este„Sa permita tinerilor sa se bucure – și sa promoveze drepturile lor la – demnitate, egalitate și viața sexuala sanatoasa, responsabila și satisfacatoare”.

Pana aici, totul pare sa sune foarte bine. Problema este ca „It’s All One Curriculum” este un program  deosebit de ingrijorator pentru parinți. Autorii s-au gandit aproape la tot. In afara de afirmația ca este „bazat pe dovezi”, liniile directoare de asemenea, pretind a fi „cuprinzatoare” (comprehensive), „bazate pe valori fundamentale și drepturile omului”, „sensibile la gen” și „adecvate cultural”. In plus, se afirma ca atunci cand este gestionat conform recomandarilor, curriculum-ul va dezvolta abilitați verbale și de ascultare ale elevilor, va rafina abilitațile lor de gandire, va extinde ideile și cunoștințele lor și chiar va „genera valori și cultura democratice”.

Elevii iși pot perfecționa abilitațile lor prin „expozițiuni, narațiuni, rezolvarea problemelor și probleme de analiza, planificarea și punerea in aplicare a unui simplu proiect de cercetare, sau vorbitul in public”. Curriculum-ul „promoveaza creșterea academica și gandirea critica, promovand deprinderi mentale necesare pentru ințelegerea relațiilor intre sine, alții și societate… Astfel, acesta ofera o baza pentru extinderea educației sexualitații și a HIV in educația civica, studii sociale și la orele de comunicare și arte”. De asemenea, el „ajuta la dezvoltarea capacitaților de advocacy (propaganda, sprijin public pentru o idee etc. – n.t.), care sunt cruciale pentru crearea unei societați mai juste și mai pline de compasiune”. Curriculum-ul va „sprijini capacitațile de gandire de ordin superior (cum ar fi cercetarea, reflecția și analiza) și va genera conectivitatea elevilor cu școala”. In acest fel, curriculum-ul poate fi considerat „consolidarea educației in ansamblu, mai degraba, și nu se afla in competiție cu alte scopuri academice valoroase”.

In mod curios, liniile directoare chiar cer instructorilor/profesorilor sa „reflecte asupra propriilor valori personale sau religioase, pentru a fi siguri ca sunt confortabili cu ele, pentru a onora valorile curriculum-ului așa cum se aplica la gen și sexualitate”. Exista o scurta mențiune cu privire la posibilitatea de a intalni „rezistența” la temele propuse, de a consulta profesorii, ca sa se știe cine sunt aliații-cheie și sa „fie conștienți de cei care se pot opune eforturilor tale”.

In mod cu totul nespecific acestor programe, aici, parinții sunt menționați intr-o lumina pozitiva, inclusiv luandu-se in calcul resursele disponibile, „pentru a se permite parinților sa comunice in mod eficient cu copiii lor cu privire la probleme de sanatate sexuala” și sfatul este sa „va asigurati ca ii implicați și pe membrii-cheie ai comunitații – inclusiv parinții – in mod semnificativ, inainte de a incepe munca”.

Exemplu de tema pentru acasa: elevii trebuie sa realizeze un interviu cu un barbat adult pe il cunosc. „Cere-i sa vorbeasca despre ce calitați bune considera el ca ar trebui sa aiba un tata”.

Desigur, pe langa mai multe experiențe pozitive de invațare, exista, de asemenea, cerințe și activitați pe care mulți parinți le-ar putea considera absolut nepotrivite. Acestea includ:

• Pregatirea unei scenete ce implica o relație intima – dintre un cuplu casatorit, dintre un cuplu barbat-femeie necasatoriți, sau dintre un cuplu de același sex.
• O fișa de lucru privind dorința sexuala, care include intrebari cu privire la erecții, lubrifiere vaginala, fantezii sexuale.
• Discuții privind modul in care minoritațile sexuale sunt tratate in societate și modul in care le sunt incalcate drepturile.
• Studii de caz reale și discuții cu privire la homosexualitate, cu obiectivul de a „empatiza cu aceștia”.
• Discuții daca atitudinile și ideile cu privire la diversitatea sexuala din societate se schimba.
• Un test de tipul Adevarat/Fals cu privire la comportamentul sexual, care include intrebari și raspunsuri despre masturbare(2), orgasm(3) ejaculare, sex oral, satisfacerea sexuala a unui partener(4), marimea penisului (5).
• Un studiu de caz privind consimțamantul in cunoștința de cauza ofera acest exemplu: „Isaac a avut mai mulți parteneri, dar el il lasa pe Ivan, noul sau iubit, sa creada ca este inca virgin, așa cum este Ivan. Cand au facut sex, Ivan este de acord sa nu foloseasca prezervativ, gandind ca nu exista nici un risc de infecție. Poate Ivan sa-și dea consimțamantul liber și informat?
• O activitate privind luarea de decizii dificile cere elevilor sa creeze o banda desenata, bazata pe idei dintr-o lista de decizii sugerate dificile, printre care: „Ați decis sa-i spuneți partenerului dumneavoastra ca nu simțiți placere (sau orgasm) in timpul actului sexual”.

Note:

1. In general, programele bazate pe dovezi: 1) se bazeaza pe o teorie clar articulata și sprijinita empiric; 2) au o descriere detaliata a intervenției și proiectarii masuratorii – ce rezultate a produs in ce populații, cu ce intervenție; 3) au rezultate masurabile, care au fost evaluate prin masuratori psihometrice temeinice, inclusiv follow-up(urmarire/supraveghere) pe termen lung, unde sunt indicate; și 4) au fost testate intr-un mod temeinic din punct de vedere științific cu condiții de comparație, in mod optim prin studii randomizate controlate. A se vedea Spoth, R. (2004), Pioneering partnerships for tested, health-promoting programs: Toward enhansed core funding and accountability(Prezentat in Journal of Extension)

2. „Nu exista nici o problema cu masturbarea frecventa. Singura problema pe care o pune masturbarea este daca se ajunge ca ea sa stea in calea altor lucruri pe care persoana ar trebui sa le faca sau in cazul in care persoana deranjeaza prin asta pe alte persoane sau in alt mod iși dauneaza ei inseși”. Și „Masturbarea este una dintre cele mai bune moduri de a invața despre și de a ințelege modul in care corpul cuiva raspunde la stimularea sexuala. Aceasta poate ajuta invața femeile și fetele cum sa ajunga la orgasm”.

3. „Actul sexual vaginal nu duce la orgasm la mai multe femei, indiferent de cat timp barbatul continua; mai des, femeile ajung la orgasm ca rezultat al stimularii directe a clitorisului”.

4. „Pentru a minimiza disconfortul sau durerea, partenerii ar trebui sa aiba timp sa-și exploreze corpurile reciproc și devin complet excitate inainte de penetrare, astfel incat vaginul femeii este bine lubrefiat”.

5. „Un penis mare nu da unei femei mai multa placere in timpul actului sexual. Deși femeile sunt diferite, cele mai multe dintre ele spun ca este ceea ce face barbatul, nu marimea conteaza. De fapt, un penis foarte mare poate fi inconfortabil sau chiar dureros pentru o femeie”.

Mai jos, gasiți link-urile catre programele-model pe care se bazeaza Raportul organizației SECS din Romania. Evident ca acest conținut absolut subversiv și pervers nu va fi prezentat niciodata parinților, presei, profesorilor. Mai degraba vom fi cu toții  „aburiți” cu idei de tipul: programul sprijina „capacitațile de gandire de ordin superior”, (…), „va genera conectivitatea elevilor cu școala”, este „bazat pe dovezi”, „consolideaza educația in ansamblu” etc., etc.

IT’S ALL ONE CURRICULUM – VOLUME 1: GUIDELINES FOR A UNIFIED APPROACH TO SEXUALITY, GENDER, HIV, AND HUMAN RIGHTS EDUCATION

IT’S ALL ONE CURRICULUM – VOLUME 2: ACTIVITIES FOR A UNIFIED APPROACH TO SEXUALITY, GENDER, HIV, AND HUMAN RIGHTS EDUCATION

Making a difference! An abstinence approach to HIV/STD and teen pregnancy prevention

Pericolele educației sexuale „comprehensive”

Pentru parinții și profesorii care inca nu știu ce înseamnă „educația sexuala cuprinzatoare/comprehensiva” – cateva opinii de la Jackie Bowles (SUA) despre „It’s All One Curriculum”. sursa: United Families International, 15 martie 2016

Ar putea suna bine la inceput, dar cercetați mai intai, ca sa ințelegeți cu adevarat toate aspectele [educației sexuale „comprehensive”].

Cu toții a trebuit sa induram orele de „educație sexuala”, la un moment dat in viața noastra, cu filmele jenante și subiectele incomode. Daca ne intoarcem inapoi, cand inca lumea era preocupata de curriculum, era firesc ca parinții noștri sa fie de acord sa ne lase sa frecventam aceste ore. Astazi, cu toate acestea, punctele de vedere in general cu privire la sexualitate s-au schimbat și s-a trecut la ideea unei „educații sexuale comprehensive/cuprinzatoare”; ideea ca trebuie sa-i invațam pe copiii noștri cum sa aiba placeri sexuale; daca iși produc placere lor ei inșiși sau cu un partener. Curriculum-ul intitulat „It’s All One Curriculum” a fost prezentat in urma cu cațiva ani, la o conferința a Organizației Națiunilor Unite. Moderatorul a spus: „Daca am putea duce acest nou program de educație sexuala cuprinzatoare in fiecare școala și daca l-am putea pune in aplicare in intreaga lume, toți am putea sa ne abandonam munca și sa mergem acasa! S-ar rezolva toate problemele noastre!” Unele dintre scopurile principale ale acestui program este de a discuta despre lucruri, cum ar fi masturbarea, sexul oral și anal, și tehnici de realizare a unui orgasm. Și, in principal, acest program ne indeamna sa-i invațam pe copiii noștri sa fie activiști pentru drepturile sexuale și activiști gender.

Alte domenii care ar putea fi acoperite la cursurile de educație sexuala „comprehensiva” (ESC), predate in școala, ar putea fi:

• incurajarea acceptarii și explorarea diverselor orientari sexuale și identitați de gen;
• promovarea comportamentelor sexuale cu risc ridicat (inclusiv sexul anal si oral) si invațandu-i pe copii ca sunt in siguranța.
• promovarea placerii sexuale și a promiscuitații ca un „drept al copiilor”.
• promovarea avortului ca fiind sigur și fara consecințe.
• incurajarea copiilor sa experimenteze actul sexual cu persoane de același sex sau de sex opus.
• pretenția ca accesul la „educație sexuala cuprinzatoare” este un drept al omului.
• promovarea ideii subversive și perverse ca copiii și tinerii ca sunt sexuali din naștere.
• promovarea prezervativelor la copii, fara a-i informa asupra ratelor lor de eșec.
• promovarea lipsei de respect pentru parinți și valorile religioase și culturale.
• promovarea consilierii sexuale, informațiilor sau serviciillor pentru minori, fara consimțamantul parinților.
• instruirea copiilor ca sa pledeze pentru „drepturile lor sexuale” in legi și politici.
• incurajarea educației sexuale „peer to peer” (de la coleg la coleg).

Afland acum despre toate aceste lucruri, nu v-ați schimbat opiniile cu privire la educația sexuala pentru copiii dvs? Personal, sigur, nu doresc ca copiii mei sa fie expuși acestor informații. In unele state (americane), cu toate acestea, parinților nu li se da macar posibilitatea de a le refuza. Scopul Educației Sexuale Comprehensive este de a submina și de a-i invața pe copii sa submineze opiniile și ideile parinților lor. De a-i expune la mai multe opțiuni. Educația sexuala „comprehensiva” vrea sa inculce aceste idei copiilor inca de cand ei sunt la gradinița. Traim intr-o lume confuza, cand ni se spune ca exista peste 60 de genuri. Acest numar nu e pe atat de șocant, pe cat vor ramane de socați copiii mici cand le vom provoca confuzii cu privire la identitatea lor sexuala.

Interesant este ca organizația Planned Parenthood [in Romania: Societatea pentru Educația Contraceptiva și Sexuala, afiliata direct PP, și Coaliția pentru Identitate de Gen, n. trad.] este cea care va beneficia de pe urma predarii Educației Sexuale Comprehensive. Este o posibilitate de intrare a acestor organizații in școli pentru a deveni parte din viața copiilor noștri, oferind servicii diferite, controlul nașterilor și al avorturilor mai tarziu, daca este necesar. Se spune ca „serviciile de ingrijire a sanatații sexuale și reproductive lucrative” pot include consiliere sexuala, planificare familiala, contracepție, prezervative, avort, testare și tratament pentru infecții cu transmitere sexuala (ITS), prevenirea și tratamentul HIV/ SIDA, precum și produse de baza conexe, produse farmaceutice, vaccinuri, etc.

Sexualizarea timpurie a copiilor prin intermediul educației sexuale comprehensive poate crea clienți care vor plati pe tot parcursul vieții pentru aceste servicii, astfel incat educația sexuala comprehensiva ascunde in spate o mare afacere.

Ca parinți, trebuie sa luam atitudine pentru copiii noștri și sa nu permitem  ca educația sexuala „comprehensiva” sa vina in școli, ca sa fie predata copiilor noștri. Drepturile noastre, ca parinți, ne sunt furate, iar noi permitem ca opiniile altora sa fie inculcate copiilor noștri, daca ne vom lasa copiii sa participe la aceste programe. Luați in considerare renunțarea la aceste ore și vorbiți dvs. cu copiii dvs. Ca parinți, ii putem invața pe copiii noștri ca intimitatea sexuala in casatorie este plina de recompense și merita sa ne pastram integri pana atunci.

Un site extraordinar cu multe resurse diferite cu privire la educația sexuala comprehensiva poate fi gasit la http://www.comprehensivesexualityeducation.org/

• Stiripentruviata:

Opinie: Ce este în spatele isteriei transgender? Partea a 2-a: A fi transsexual era cândva o tulburare mintală

de David Kupelian, WND, mai 2016
Traducere de Cristina Dobrovie

NBC News, ca multe alte trusturi de presă mari, a dat „vestea cea bună” cu acest titlu: „A fi transgender nu mai este o tulburare mintală”. Vezi știrea aici:

Societatea americană de psihiatrie a revizuit Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM) și nu mai cataloghează transsexualismul ca fiind o tulburare mintală.

Persoanele transgender vor mai fi diagnosticate de acum încolo cu ”diforie de gen”, ceea ce înseamnă stresul emoțional cauzat de identitatea de gen. “Identitatea de gen” a fost listată ca tulburarre mintală de la a treia ediție a “DSM”, în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Într-un interviu pentru publicația “The Advocate,” Jack Drescher (membru al American Psychological Association – APA) a explicat schimbarea: ”Toate diagnosticele psihiatrice apar într-un context cultural. Știm că există o comunitate care nu cere îngrijiri medicale și se identifică cu una dintre categoriile binare. Am vrut să transmitem mesajul că treaba terapeutului nu este să patologizeze”

Drescher spune că afirmația că “toate diagnosticele apar într-un cultural context context” este doar un mod de a admite că APA  that the American Psychiatric Association a cedat cererilor LGBT de a scoate eticheta de ”tulburare”.

O organizație care a făcut lobby cu succes pentru schimbare a fost World Professional Association for Transgender Health. Aceasta confirmă că a condus la un consens prin recomandările făcute pentru revizuirea DSM în ceea ce privește diagnosticele ce privesc identitatea de gen. (…) Grupul de lucru a recomandat schimbarea diagnosticului în unul de disforie.

“A existat un consens”, raportează grupul, “că identitatea de gen nu este o patologie. Persoanele care se identifică cu un alt gen decât cel biologic nu suferă, implicit, de o tulburare; mai degrabă, este vorba de suferința pe care o produce disforia de gen. Abia aceasta din urmă poate fi identificată ca o problemă psihologică”.

Dacă vi se pare confuz, citiți și : A report in the peer-reviewed journal “Clinical Child Psychology and Psychiatry”. Aici se folosește limbajul academic opac și logica torturată a multiculturalismului pentru a ajunge la concluzia că nu este nicio problemă cu persoanele care vor să-și amputeze organe sexuale sănătoase pentru a face ”tranziția de gen”:

Ca și categorie de diagnostic, tulburarea de identitate sexuală rămâne una problematică cu numeroase dezbateri în privința etiologiei, definiției și eticii tratamentului. Inerent în definiția dată de DSM este modelul vestic al relației dintre sex și gen, care rezumă tensiunea existentă între punctele de vedere esențialiste și constructiviste ale dezvoltării genului. Acest model determină că variațiile de gen și comportamentul aberant în privința genului sunt, prin definiție, patologice. Studiile pe care culturile non-vestice le fac revelează variații în modelele genului și în înțelegerea deviațiilor de gen. Culturile variază în definiția pe care o dau rolurilor de gen și arată grade diferite de toleranță pentru comportamente atipice de gen și despre schimbarea genului. Este importantă înțelegerea contextului cultural pentru evaluarea clinică a dezvoltării atipice în privința genului și provocările modelelor curente de sex și gen.

Traducere: Dacă crezi că este ceva în neregulă cu persoanele care vor să-și amputeze părți din corp, ești un xenofob ignorant, care are prejudecăți din cauza culturii vestice opresive și este blocat în noțiunea depășită că există doar două genuri. Dacă ai fi fost mai luminat din punct de vedere multicultural, ai fi realizat că problema este doar prejudecata ta și modul tău îngust de a vedea lucrurile.

Înapoi în lumea reală, transsexualismul nu este normal. De fapt, este atât de anormal și nenatural, încât un procent tragic de 41 la sută dintre persoanele transgender care locuiesc în Stalele Unite au încercat să se sinucidă, conform unui studiu din 2010.

Mai recent, ”regretul de după schimbarea sexului”, devine o realitate care nu poate fi ignorată, arată publicația The Federalist (“Trouble in Transtopia”), care concluzionează: ”Adevărul biologic iese la iveală. Realitatea este scrisă în ADN-ul nostru ca ”masculin” și ”feminin”. În final, activiștii transgender și media servită nu vor putea scufunda acest iceberg uriaș.”

De fapt, fostul psihiatru șef la Johns Hopkins Hospital, Paul R. McHugh, M.D., confirmă că  transsexualismul este într-adevăr ”o tulburare psihică”.

McHugh scrie pentru Wall Street Journal citând un studiu făcut pe termen lung de către Suedia care a monitorizat timp de 30 de ani persoane transgender. Astfel, ”la 10 ani după operație, persoana transsexuală începe să experimenteze probleme mintale crescute. Șocant, mortalitatea prin suicid este cu 20 % mai mare față de populația non-transgender.”

Dar cum rămâne cu acele tabere speciale pentru copiii transgender care au început să apară în SUA, unde părinții își trimit copiii cărora le place să se îmbrace precum cei din sexul opus, afirmând că îi ajută să-și exprime ”identitatea transgender”? McHugh dezvăluie: ”Studii realizate de Vanderbilt University și Portman Clinic din Londra au urmărit, în timp, copiii care raportau sentimente transgender și nu au urmat un tratament de schimbare a sexului. 70-80 % și-au pierdut în mod spontan aceste interese.”

În același timp, elita psihiatrilor influențată politic care se grăbește să diagnosticheze elevii zvăpăiați cu ”tulburarea mintală” ADHD (și îi ”tratează” cu medicamente puternice și netestate suficient)  re-categorisește tulburarea transgender ca fiind normală.

De ce Asociația Americană de Psihiatrie a cedat în fața presiunii activiștilor în ceea ce privește transsexualitatea?

Pentru aceleași motive pentru care aceeași asociație, în fața aceleași presiuni, a scos homosexualitatea din catalogul tulburărilor mintale în 1973, în timp ce organizația soră, Asociația Americană de Psihologie i-a urmat exemplul doi ani mai târziu.

În mod uimitor, fostul preșdinte al Asociației Americane de Psihologie – chiar cel care a făcut schimbarea în 1975 – trage acum un semnal de alarmă. Dr. Nicholas Cummings spune că organizațiile psihologilor sunt dominate de “ultraliberali” care sunt sub papucul “mișcărilor pentrudrepturile gay”. Începând cu mijlocul anilor 1990, spune Cummings, poziția grupului a devenit bazată pe ”atitudini politice” care ”par să fie mai importante decât rezultatele științifice”, adăugând: ”rezultatele căutate au devenit moda. Mișcarea pentru drepturile gay pare că a capturat APA.”

Cât de departe va merge normalizarea patologiei sexuale? Așa-zisa atracție sexuală genetică (incestul adult) începe să intre în mainstream. Apar noi povești despre tați care se căsătoresc cu fiicele lor și au copii împreună. Însă nicio vorbă de la Asociația Americană de Psihiatrie despre o poziție schimbată față de incest. Dar, vă vine să credeți sau nu, APA a schimbat clasificarea pedofiliei în ”Manualul de Diagnostic și Statistică” (DSM) din ”tulburare” în ”orientare sexuală”.

Iar ”orientările sexuale” sunt clase protejate în America, conform legilor ”anti-discriminare”. Aceasta îi va transforma pe pedofili într-o clasă protejată!

După ce opinia publică s-a revoltat, APA a lansat un comunicat de presă în care declara că a fost o greșeală: “‘Orientarea sexuală’ nu este un termen care să desemneze tulburarea pedofiliei”, a clarificat asociația psihiatrilor, “și această specificare din manual este o eroare și trebuie citită ca ‘interes sexual’”. Grupul a promis că va corecta greșeala în următoarea ediție a manualului.

Opinie: Ce este în spatele isteriei transgender? Partea a 3-a: Revendicarea realității și sănătății mintale

de David Kupelian, WND, mai 2016
Traducere de Cristina Dobrovie

Decizia de a reclasifica anumite condiții care erau considerate în trecut boli mintale ca fiind normale, benigne, orientări sexuale sănătoase este legată indestructibil de teza cum că aceste înclinații sunt genetice.

Dar cu o generație în urmă, înainte să înceapă căutarea ipoteticei ”gene gay”, psihologii și psihiatrii credeau că atracțiile sexuale aberante și obsesiile își au rădăcina în traume ale copilăriei.

Este adevărat? Ce nu putem nega este că în copilărie suntem foarte ușor impresionabili și mediul în care creștem ne șelfuiește. De exemplu, abuzul sexual din copilărie poate avea efect devastator și este un fapt cunoscut că mulți pedofili aflați la închisoare au fost, la rândul lor, abuzați pe când erau copii.

Analiza obiectivă a unor cazuri reale este, de asemenea, complicată pentru că elita psihiatrilor contemporani nu pare prea interesată. Creșterea excesivă în greutate este considerată ca având factori biologici cum ar fi cei genetici, infecțiile, probleme ale sistemului nervos sau comoții cerebrale, vătămare prenatală , abuzul de substanțe și alimentația nepotrivită. Mai mult, chiar și factori cum ar fi abuzul în copilărie (fizic, emoțional sau sexual), divorțul, moartea unei persoane dragi etc. sunt luate în considerație. Dar tratamentul recomandat – în special, medicamente – nu vindecă trauma. Cum ar putea, de exemplu, medicamentele psihiatrice să facă o femeie să nu-și mai urască tatăl care a abuzat-o sau abandonat-o pe când era copil sau să nu mai trăiască sentimente de abandon, care să o facă să mănânce în exces?

Pentru a înțelege mai bine problema, să facem un fel de experiment cu gândul: cum ar fi ca niște copii nefericiți din Orientul Mijlociu să dezvolte un (să-i dăm un nume clinic) ”sindrom de martir al jihadului”. Cred că dorința compulsivă de a omorî numeroși oameni nevinovați și a te sinucide, crezând că procedând astfel vei fi răsplătit de Creatorul Universului cu sex nelimitat cu șase duzini de fecioare frumoase în viața de dincolo, poate fi considerată cel puțin la fel de serioasă ca nou născocite ”boli mintale” publicate în noul DSM: ”mâncatul compulsiv” sau ”deficitul cognitiv minor”.

Deci, cum ajung copii inocenți să să fie posedați de astfel de emoții și credințe delirante care îi fac să se arunce în aer omorând străini nevinovați?

Dacă cineva ar sugera că de vină sunt genele, dezechilibrul biochimic sau toxinele din mediu, toată lumea ar râde. Micii jihadiști sunt creați atunci când, de la o vârstă fragedă, sunt în mod continuu traumatizați și îndoctrinați zilnic ca să-i urască pe necredincioși și să-i vadă pe aceștia ca nefiind oameni. Micuții sunt intimidați, degradați din punct de vedere moral, înspăimântați, brutalizați, spălați pe creier și lăudați (pentru întărirea ideilor care vor să le fie inoculate), până când micile lor creiere în dezvoltare nu le mai aparțin. Ei internalizează mesajul transmis și se poartă ca și cum ar avea o identitate nouă, cu totul străină față de cea pe care o aveau la naștere.

Dacă forțele care acționează asupra vieții unui copil îl pot transforma total, astfel încât atunci când se privește în oglindă, vede pe cineva cu o dorință nestăpânită de a omorî ”necredincioșii” într-o ”acțiune martirică” glorioasă, nu ar putea forțe asemănătoare în viața unui alt copil (poate mai subtile, dar la fel de puternice) să îl transforme într-o persoană cu sentimente, gânduri și dorințe pe care nu le avea din naștere – inclusiv acelea că este homosexual sau transgender? Multe lesbiene și-au mărturisit ura pentru tații cruzi și abuzivi, care le-au blocat dorința de a avea de-a face cu bărbați mai târziu în viață. Ce este atât de greu de înțeles?

La o altă extremă, este povestea tristă a transormării din femeie în bărbat a lui Nancy Verhelstdin Belgia. Ea a fost eutanasiată legal printr-o injecție letală după o operație nereușită de schimbare a sexului. Povestea de fundal? Părinții au respins-o constant pentru că ei își doreau un băiat. Deci, biata fată a încercat să devină băiat și, când nu a funcționat, s-a sinucis.

Multe alte tipuri de disfuncții familiale, nevăzute din afară dar devastatoare, alături de variate forme de abuz asupra copilului, inclusiv molestarea sexuală, sunt factori puternici care cauzează devierile sexuale mai târziu în viață. În special, este scandalos cum abuzul sexual din copilărie este o cale bine-cunoscută de intrare în homosexualitate, dar ignorată de cultura noastră grăbită de a glorifica practici sexuale aberante.

Numeroase studii coroborează adevărul fundamental că traumele din copilărie joacă un rol uriaș în adoptarea unui comportament homosexual:

• Un studiu realizat de Brown University arată că “există o prevalență mare a abuzului sexual din copilărie la bărbații care fac sex cu alți bărbați în Statele Unite.”
• Cercetătorii Universității din Pittsburgh au concluzionat într-o meta-analiză din 2011: “Cu cât sunt mai mari ratele abuzului sexual pe care îl experimentează minorii, cu aceștia dezvoltă mai multe probleme mintale, fac abuz de substanțe interzise, au un comportament sexual riscant și un risc mai mare de infectare cu HIV.”
• Există un studiu din 2012 al Harvard Medical School și Boston Children’s Hospital care a documentat faptul că “respondenții homosexuali și lesbiene au fost expuși în mai mare măsură la abuz în copilărie decât heterosexualii”, iar ”respondenții bisexuali au fost mai expuși la abuz în copilărie și la violența din partea partenerului la maturitate” decât heterosexualii.
• Aceste studii și altele coroborează studii mai vechi, cum ar fi studiul din 2007 realizat de cercetătorii de la Boston College, care a descoperit că ”abuzul sexual din copilărie este asociat în mod alarmant la bărbați cu infecția HIV, cauzată de un comportament sexual riscant.”
• Un alt studiu din 2008, de la Boston Children’s Hospital concluziona: ”Acest studiudocumentează prevașența și persistența abuzului, experimentat în mai mare măsură de către femeile lesbiene și bisexuale.”
• Și în cuprinzătorul studiu din 2013 cu titlul “Does Maltreatment in Childhood Affect Sexual Orientation in Adulthood?” (Poate abuzul din copilărie să afecteze orientarea sexuală din perioada adultă?) publicat de National Institutes of Health, cercetătorii de la Harvard și Columbia au documentat: “Studiile găsesc o asociere pozitivă între maltratarea în copilărie și homosexualitate la maturitate. Lesbienele și homosexualii raportează o prevalență a abuzului fizic și sexual de 1.6 până la de 4 ori mai mare decât heterosexualii.”

Se confirmă că  “numerouase studii documentează asocierea dintre abuzul fizic și sexual, neglijare și violența la care a fost martor în copilărie cu homosexualitatea”. Acest studiu foarte revelator identifică mai multe ”căi” prin care astfel de experiențe din copilărie pot duce la sentimente față de persoane de același sex:

“(1) băieții abuzați de bărbați încep să creadă că sunt gay;

“(2) fetele abuzate de bărbați ajungă să aibă o atitudine împotriva relațiilor sexuale cu bărbați;

“(3) cei care asistă ca martori la un abuz se simt stigmatizați și diferiți de ceilalți; de aceea, își doresc să se comporte în moduri stigmatizate de societate, acestea incluzând atracția față de sau relațiile cu sexul opus.”

Cu toate acestea, oricât de clare, convingătoare și dureroase ar fi concluziile, se pare că nimic nu contează. Din ce în ce mai puțini oameni par să ia în seamă adevăratele cauze și efecte. În schimb, prea mulți dintre noi cred doar ce vor să creadă, ceea ce își doresc ei să fie adevărat.  Vrem ca homosexualitatea să fie un mod de viață sănătos, chiar dacă, după cum documentează Wall Street Journal: ”Se preconizează că, dacă se continuă cu trendul curent, o jumătate dintre toți bărbații homosexuali vor fi seropozitivi până la vârsta de 50 de ani. Vrem ca transsexualismul să fie normal, chiar dacă bunul simț și muntele de dovezi – ca să nu mai menționăm biologia  – spun cu totul altceva.

Întotdeauna, va fi un preț foarte mare pe care îl vor plăti cei care resping în mod voit realitatea. Mișcarea LGBT nu a reușit doar să aducă în mainstream comportamente care erau considerate de generații ca fiind patologice și imorale. Insistă ca restul societății nu doar să accepte aceste comportamente, dar să le afirme și să le celebreze – ori să fie pedepsită.

Opinie: Ce este în spatele isteriei transgender? Partea a 4-a: Înmugurirea totalitarismului și prigoana creștinilor

de David Kupelian, WND, mai 2016
Traducere de Cristina Dobrovie

În prezent, ceea ce a început în anii ’60 ca ”eliberarea homosexualilor”, apoi ”drepturile homosexualilor” și, mai târziu, “LGBT” (și mai recent “LGBTQIA,”  lesbian-gay-bisexual-transgender-questioning-intersex-asexual), a ajuns la metastază printr-o formă expansivă de totalitarism și persecuție a celor care aduceau obiecții de natură religioasă.

Legislația zdrobește întreaga țară (SUA). Scoate în afara legii consilierea minorilor care vor să depășească atracția față de persoanele de aceleași sex. Decretează că băieții și bărbații tineri trebuie lăsați să folosească toaletele fetelor și vestiarele lor, dacă pretind că se identifică cu sexul opus (și vice versa). Împuternicește îndoctrinarea homosexuală și transgender a copiilor de grădiniță. Cere integrarea homosexualilor în armată. Forțează întreaga nație să accepte căsătoria între persoane de aceleași sex. Poate cea mai șocantă măsură este persecuția indivizilor și a afacerilor care se opun agendei LGBT pe motive morale sau religioase:

• Unele cazuri sunt binecunoscute, cum ar fi cel al lui Brendan Eich, cel care a creat JavaScript și cofondatorul Mozilla, care a făcut greșeala de neiertat de a dona 1.000 de dolari pentru a susține California’s Proposition 8 (o propunere de modificare a Constituției pentru a susține căsătoria tradițională). Pentru asta, a fost forțat să demisioneze din funcția de CEO a companiei sale.
• HGTV a călcat pe bec cu reality show-ul “Flip it Forward,” cu David și Jason Benham. Problema? Gemenii Benham sunt creștini și au credințe tradiționale, incluzând pe cea că mariajele între persoane de același sex nu sunt morale sau biblice. Show-ul lor a fost ucis în fașă.
• Phil Robertson, de la “Duck Dynasty’s” (un alt reality show) este creștin evanghelic. El a declanșat numeroase proteste pentru că a afirmat într-un interviu că el consideră că homosexualitatea este păcat. Producătorul emisiunii a anunțat că Robertson a fost suspendat pe o perioadă nedefinită. După ce publicul nu a mai urmărit emisiunea, televiziunea și-a dat seama de prostia făcută și l-a angajat din nou pe Robertson.
• Dan Cathy, CEO la Chick-fil-A, s-a opus căsătoriilor între homosexuali și a făcut donații către un grup care susține valorile tradiționale. Activiștii gay au instigat la un bocicot național. Primarul orașului Chicago, Rahm Emanuel a interzis restaurantele Chick-fil-A și mai multe universități au închis unitățile respective aflate pe teritoriul campusului lor. Chiar dacă efortul de a boicota afacerea a eșuat – multe persoane au sprijinit-o chiar din acest motiv – pe termen lung, intimidarea a dat roade. Dan Cathy a declarat mai târziu că ”a făcut o greșeală și că ”a devenit mai înțelept”. Probabil că l-a influențat și atentatul din august 2012 asupra Family Research Council. Floyd Lee Corkins, un activist homosexual, a intrat în sediul FRC din Washington, D.C., având la el 15 sendviciuri Chick-fil-A și o armă. A împușcat un bodyguard, înainte să fie prins de un altul. După arestarea sa, Corkins a declarat agenților FBI că a fost inspirat să comită acest atac asupra organizației creștine de către ”harta urii” desenată de organizația de extremă stângă Southern Poverty Law Center. Avea de gând să omoare cât mai mulți oameni, după care să le mânjească fața cu un sendvici Chicken-fil-A.

Acum aceasta este toleranța.

• Un câștig major pentru activiștii homosexuali a fost în fața organizației de cercetași Boy Scouts of America. Aceasta a respins implacabil an de an propunerea lor, supunându-se unui boicot uriaș, de natură finaciară, legală și la o presiune enormă din partea mass-media. Asta până când puterea lor a slăbit și membrii grupului conducător al asociației au admis ca homosexualii să intre în această organizație de inspirație creștină dedicată băieților.
• O mai țineți minte pe Carrie Prejean, Miss California USA? În timpul finalei concursului Miss USA a fost pusă în încurcătură de către membrul juriului Perez Hilton care a întrebat-o ce părere are despre căsătoriile între persoane de aceleași sex. Răspunsul ei a fost unul amabil, respectuos și care emana normalitate: ”Cred că mariajul ar trebui să fie între un bărbat și o femeie. Nu aș vrea să ofensez pe nimeni, dar așa am fost crescută și cred că trebuie să rămână între un bărbat și o femeie”. Declarația ei a fost considerată atât de scandaloasă, încât concurenta a fost ridiculizată.
• Mai recent, furtuna s-a abătut asupra unui restaurant deținut de o familie, Memories Pizza. Fiica de 21 de ani a proprietarului a răspuns la o întrebare ipotetică, adresată ei de un reporter tv, că familia ei este una creștină și că nu ar accepta să servească mâncare la o nuntă de homosexuali. Această afirmație a dus la numeroase invective față de familia respectivă, care a primit și amenințări cu moartea și că îi va fi incendiat restaurantul. Temporar, afacerea a fost închisă.

Încetează să mai fii creștin

Dar aceste evenimente care au apărut în presă sunt departe de a face o imagine de ansamblu. Aceleși tip de asalturi totalitariste ”nu-ai-voie-să-gândești-așa” au loc tot timpul, peste tot în America. Vezi aici o mică parte dintre ele (prin amabilitatea Americans for Truth):

Jon și Elaine Huguenin, fotografi creștini din New Mexico, au fost dați în judecată de către două lesbiene după ce au refuzat să participe la ceremonia lor de ”logodnă”.

Ocean Grove Camp Meeting Association din  New Jersey a primit sentința de ”discriminare” după ce două lesbiene, Harriet Bernstein și Luisa Paster, au decis să-și țină ”ceremonia de logodnă” în spațiul asociației metodiste. Bineînțeles că asociația a refuzat. Dar, ca urmare a hărțuirii legale, a fost nevoită să renunțe pe viitor să mai găzduiască petreceri de nuntă.

Aloha Bed & Breakfast din Hawai, o afacere creștină a fost forțată să găzduiască două lesbiene din California, după ce un judecător a decis că a violat legile statului atunci când proprietara le-a spus lui Taeko Bufford și Diane Cervelli că nu se simțea confortabil să locuiască cu ele în aceeași casă, din cauza credințelor sale religioase. De atunci, Aloha a primit ordin de la stat să ”găzduiască orice cuplu de același sex care dorește se cazeze acolo.”

Jim și Beth Walder, proprietarii creștini ai unei pensiuni din Illinois, au fost dați în judecată de către activistul homosexual Todd Wathen, care le-a cerut daune bănești pentru că și-au exprimat convingerile religioase referitoare la homosexualitate.

Hanul Wildflower din Vermont a plătit daune de 10.000 de dolari unor lesbiene și a trebuit să-și închidă afacerea de organizare de nunți pentru că a refuzat să le găzduiască ceremonia. Tribunalul le-a impus să mai doneze 20.000 de dolari într-un fond caritabil destinat lesbienelor.

Brutăria din Oregon “Sweet Cakes by Melissa” a fost închisă după ce a reuzat să facă un tort pentru o ”nuntă gay”. Patronii magazinului “Just Cookies” din Indiana au fost acuzați de discriminare pentru că au refuzat să onoreze comanda de prăjituri ”curcubeu” pentru un grup LGBT.

Barronelle Stutzman, patroana florăriei “Arlene’s Flowers”, din Washington a refuzat să furnizeze flori pentru nunta unui cuplu de același sex care frecventa de mult timp magazinul ei. Motivul invocat a fost ”relația ei cu Iisus Hristos”. I s-au intentat două procese.

Craig James a fost dat afară de la Fox Sports Southwest după ce și-a exprimat credința creștină în opoziție cu ”mariajul homosexual”.

Chris Penner, patronul barului Twilight Room Annex din Portland a fost amendat cu 400.000 de dolari pentru că a dat afară din localul său un bărbat transgender care a deranjat alți consumatori pentru că a folosit toaleta femeilor.

Există numeroase alte exemple:

-cum ar fi chiar biserica catolică, forțată să închidă agenții de adopție în câteva state pentru că nu vrea să dea copii spre adopție cuplurilor homosexuale;

• creștini care sunt dați afară din colegii pentru că se opun homosexualității;
• terapeuți cărora li se ia dreptul de practică pentru că încearcă să ajute tineri să scape de atracția pentru persoane de același sex;
• persoane “ex-gay” și terpaeuți pro-schimbare forțați să nu mai profeseze prin procese legale:
• oameni concediați de la joburile lor doar pentru că se opun căsătoriilor persoanelor de același sex;
• profesori forțați să afirme homosexualitatea;
• organizații considerate ”anti-gay” forțate să renunțe la statutul de non-profit;
• o propunere legislativă de a interzice creștinilor să lucreze în cadrul Guvernului pentru că au demonstrat că au ”prejudecăți” împotriva homosexualilor.

Și an de an exemplele se înmulțesc.

Mulți au crezut că mariajul între persoane de același sex va fi cea mai mare realizare a mișcării LGBT și că, după aceea, se vor liniști. Dar, apoi, concentrarea lor s-a mutat pe ”drepturile persoanelor transgender”. Time magazine numește problema ”Noua frontieră pentru drepturile civile din America”. Vicepreședintele Joe Biden proclamă discriminarea persoanelor transgender “problema drepturilor civile din prezent”. Capac la toate, un copil de trei ani a fost pus să semneze un contract prin care promite că nu va folosi ”limbaj transfobic” la grădiniță!

Secretul acestei mișcări revoluționare care nu se încheie niciodată, în caz că nu ați realizat, este că are sprijinul extremei stângi. Dar nu fac asta pentru că iubesc homosexualii, bisexualii sau transexualii, ci pentru că partidele de stânga au găsit, în sfârșit, arma pe care o căutau. Cu ea pot ataca eficient, marginaliza, demonetiza și criminaliza cel mai mare inamic al lor: religia.

Într-adevăr, mișcarea LGBT de anarhie sexuală are potențialul unic de a corupe permanent instituția cheie a civilizației noastre: căsătoria – familia. În același timp, lovesc și în miezul ”sistemului nostru de operare”: valorile iudeo-creștine.

În mod ironic, este o problemă pe care aproape toată lumea se teme să o abordeze.

Ca și despre Voldemort, personajul negativ atât de temut din Harry Potter, ei ”nu au voie să-i rostească numele”. Aproape nimeni – nici democrații, nici republicanii, nici libertarienii, nici media, nici chiar majoritatea confesiunilor creștine nu îndrăznesc să vorbească despre asta. Într-adevăr, mulți au cedat presiunilor și și-au unit forțele cu dușmanul.

Gândiți-vă: cum ar putea să nu existe o legătură între glorificarea perversiunilor sexuale, redefinirea revoluționară a căsătoriei și a familiei, criminalizarea religiei care a servit ca fundație morală a SUA și nivelul epidemic la care au ajuns stresul, anxietatea, depresia, adicțiile și suicidul în întreaga națiune?

Nu ar fi timpul să privim realitatea față în față și să înlăturăm iluziile care ne distrug poporul? Nu putem să înțelegem că, după mii de ani de istorie a umanității, este o idee proastă să lăsăm câțiva judecători în robe negre să redefinească în mod radical instituția fundamentală a rasei umane – căsătoria?

Și nu este nebunie să ne gândim că putem transforma un bărbat într-o femeie cu ajutorul chirurgiei și al injecțiilor cu hormoni, când fiecare celulă din corpul său este codificată permanent cu Y, cromozonul care determină sexul masculin? Psihiatrul Paul R. McHugh afirmă că este imposibil din punct de vedere biologic să schimbi sexul cu care te-ai născut și că persoanele care promovează ”schimbarea de sex pe cale chirurgicală” promovează boala mintală.

Noi, americanii avem nevoie disperată de introspecție, de trezire și de o schimbare radicală a direcției. Poate mai mult decât oricând, avem nevoie să ne privim onest, fără compromis, în oglindă.

Dar pe cine vom surprinde că ne privește înapoi?

Vom vedea, ca fata anorexică, o ”grasă dezgustătoare” sau ca bărbatul transgender care vede reflexia unei femei, continuând să ne scufundăm într-o lume a fanteziei, în care emoții incerte ne îndepărtează de realitate? Vom continua să îmbrățișăm o minunată lume nouă în care domnește anarhia sexuală, una care nu are nicio legătură cu știința, credința, rațiunea și lecțiile sociale pe care le-am primit de-a lungul timpului și care ne conduce către haos?

Sau vom fi în cele din urmă capabili să trecem peste iluziile generate de propagandă și de presiune? Vom fi capabili să ne eliberăm și să ne vedem adevăratul sine din nou? – acela de făpturi unice binecuvântate de Dumnezeu și care, în generațiile trecute s-au bazat pe virtuțile ”religiei și ale moralității”, așa cum ne-a sfătuit George Washington? De dragul copiilor noștri, haideți să sperăm că națiunea noastră își poate recăpăta starea binecuvântată.