25 DE ANI DE LA LOVITURA DE STAT “REVOLUTIONARA” DIN 1989. Marturii, opinii si cateva lucruri spuse tot mai “pe fata”: IMPLICAREA SERVICIILOR SECRETE RUSESTI, MAGHIARE, GERMANE in evenimentele din decembrie 1989. Noi am tras in noi dupa 22? (VIDEO)
- Adevarul:
Manifestanţia pro-Tőkés László din Piaţa Maria din Timişoara, începută în 15 decembrie avea să se trasforme a doua zi, pe 16 decembrie, într-un protest anti-Ceauşescu şi anti-comunist. După luptele cu forţele de ordine de la „Maria”, demonstranţii s-au deplasat în principalele cartiere ale oraşului şi la Comitetul Judeţean de Partid unde au revendicat drepturi economice şi politice.
Grupuri de manifestanţi vor să dialogheze cu autorităţile în cursul zilei de 17 decembrie. Acolo sunt întâmpinaţi de militari, scutieri şi tunuri de apă. În confruntarea care a avut loc, demonstranţii ies victorioşi. Forţele de represiune se retrag. Apoi, noi trupe de securitate obligă oameni să se retragă înalte puncte ale oraşului unde au loc confruntări.
La Timişoara, au fost trimişi Secretarul Comitetului PCR Ion Coman şi generalii Ştefan Guşe, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu, pentru a pune capăt revoltei.
Teleconferinţa lui Ceauşescu
Nicolae Ceauşescu organizează de urgenţă o teleconferinţă cu factorii de decizie de la Timişoara. În jurul orei 17.30, dictatorul avea să dea ordin să se deschidă foc împotriva civililor.
„În Timişoara, toate trupele primesc muniţie de război. Se somează şi oricine nu se supune, se socoteşte stare necesitate şi se aplică legea. În Timişoara s-a atacat şi sediul, nu s-a reacţionat, s-a întors şi obrazul celălalt de parcă ar fi fost Iisus Cristos… Oricine atacă un soldat, un ofiţer, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un sediu de partid sau se sparge un geam de la un magazin, trebuie să primească riposta imediat. Fără nicio justificare. Umanismul nu înseamnă capitualarea sau pactizarea cu duşmanul. Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului. Toate unităţile militare sunt în stare de alarmă şi au armamentul de luptă. Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă. Toate unităţile ies cu armamentul uşor din dotare, de luptă“, a spus Ceauşescu, care a cerut ca într-o oră să fie restaurată liniştea.
„A început să se tragă deja. Coman vă raportează… Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc. Terminat!“, a transmis Ion Coman.
Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile. Cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale MApN şi ale Securităţii, care au pus în aplicare ordinul „Radu cel Frumos“, iar trupele deschid focul în manifestanţi în mai multe zone din oraş: Catedrală, Piaţa Libertăţii, Piaţa 700, Podul Decebal, Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Aradului.
Masacrul de la Podul Decebal
Ioan Bânciu şi-a pierdut soţia, pe Leontina, în măcelul care a avut loc la Podul Decebal. Demonstranţii au încercat să ajungă la Comitetul Judeţean de Partid dinspre Bulevardul Pârvan.
„Actuala Prefectură era apărată de maşini militare, de maşini de pompieri şi de soldaţi pe mai multe rânduri. Erau hotărâţi să ne oprească. Cei din spate împingeau mulţimea. Un elicopter al Miliţiei i-a urmărit pe manifestanţii care se îndreptau spre sediul Miliţiei, cu gândul să ceară eliberarea arestaţilor. Eram hotărâţi şi siguri pe noi, pentru că toate forţele se dădeau la o parte. Pe Podul Decebal, surpriză! Au început să tragă fără somaţie. Vedeam gloanţele care loveau caldarâmul şi stâlpii. Se trăgea şi de peste canalul Bega“,a declarat Ioan Bânciu, unul dintre revoluţionarii timişoreni.
Patru persoane au murit şi 21 au fost rănite la pod. Dispozitivul era format din militarii de la U.M. 01185 Timişoara şi două plutoane de trupe ale Securităţii, de la Arad şi de la Timişoara. Pe pod, erau transportoare blindate şi tancuri de la U.M. 01115 Timişoara. Răniţii au declarat că s-a tras dinspre cordoanele de militari şi TAB-urile ce blocau accesul pe pod.
S-a deschis focul la Catedrală
În seara zilei de 17 decembrie, după încetarea actelor de vandalism din Centru, s-a deschis focul împotriva celor câteva mii de persoane care scandau lozinci în zona Catedralei. Conform procurorului Romeo Bălan, grupul de persoane care spărgeau magazinele în Piaţa Operei şi apoi le-au incendiat s-au detaşat de masa demonstranţilor.
Acolo au acţionat cei de la UM 01233 Buziaş. Au fost împuşcate mortal 12 victime şi au fost rănite de gloanţe 34 de persoane.În jurul orei 19.00, s-a deschis focul dintr-un cordon de militari dinspre cinematograful Capitol sau de pe transportoare blindate şi de vizavi de catedrală. Din rapoartele depuse de unităţile militare, care au acţionat în Timişoara, nu rezultă ce unităţi au fost la Operă.
Piaţa Operei din Timişoara
După orele 19.00, la Operă şi în apropiere s-a deschis focul împotriva manifestanţilor. „S-a tras dinspre cordoane de militari, dar au acţionat şi persoane care nu erau în uniformă militară“, afirmă procurorul Romeo Bălan. Au fost împuşcate mortal nouă persoane şi au fost rănite 13. Profesorul Csizmarik a fost împuşcat în timp ce cânta „Deşteaptă-te române!“, în apropiere de Operă.
Din raportul U.M. 01121 Timişoara rezultă că au avut în zonă trei transportoare blindate de cercetare cu cinci ofiţeri şi 20 de militari în termen.
Crimele din Piaţa
Libertăţii În Piaţa Libertăţii, demonstranţii au fost împinşi dinspre Judeţeana de Partid, în jurul orelor 16.00-17.00. Unii manifestanţi au incendiat chioşcurile de ziare şi maşinile unor miliţieni. S-a aruncat cu sticle incendiare spre Garnizoană şi de la Comandamentul Diviziei Mecanizate. Oamenii au fost avertizaţi mai întâi cu foc de avertizare de militari şi câteva autoblindate au încercat să împrăştie mulţimea violentă. Au sosit în zonă şi câteva camioane cu militari, care au acţionat. În urma focurilor au rămas 3 morţi şi 22 de răniţi.
„Când am ajuns în faţa Garnizoanei, cineva din cordon a deschis focul cu un pistol mitralieră. Când s-a oprit focul, am văzut-o pe mama căzută cu faţa la pământ, chiar în poarta de la garnizoană. A fost împuşcată în cap şi în piept. Tata era tot jos, ghemuit, nimerit în stomac. Eu am rămas în picioare şi am început să strig”, a povestit Ioana Bărbat.
În câteva clipe, a sosit la faţa locului un bărbat cu parpalac de piele, cu doi soldaţi. „Ne-au luat şi ne-au dus într-o încăpere a restaurantului militar. Acolo era un domn gras, de vreo 100 de kile, care ne înjura. Urla să nu plâng că mă omoară şi pe mine. Spunea că dacă am ieşit în stradă, acum să tăcem. Apoi, toţi am fost duşi la Spitalul Militar, dar pentru că nu aveau voie să acorde ajutor, ne-au trimis la Judeţean, cu o salvare”, a mai spus Ioana Bărbat.
Pentru împuşcarea soţilor Bărbat a fost cercetat şi judecat căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu. A fost condamnat la 18 de ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă a fost achitat de Tribunalul Militar Bucureşti.
„Militarii care erau acolo au spus că Joiţoiu a tras. Acesta a luat arma de la unul dintre soldaţi. La 20 de ani, am văzut declaraţia unui fost lucrător în armată, pe TVR, care a spus că Joiţoiu a făcut un pariu că ne omoară pe toţi trei“, a mai spus Ioana Bărbat. În intersecţia de lângă Clinica de Oftalmologie au fost împuşcaţi mortal Radian Belici şi Remus Tăşală, alte şase persoane fiind rănite.
Recuperarea tancurilor din Calea Girocului
Mii de persoane au protestat în după-amiaza zilei pe Calea Girocului. La intersecţia Căii Girocului cu strada Lidia, au fost oprite cinci tancuri ale U.M. 01115 Timişoara. Conducătorii tancurilor au fost molestaţi de timişoreni. Tancurile ar fi trebuit să ajungă în centrul oraşului pentru a-i împrăştia pe demonstranţi. Aveau 275 de obuze. Revoluţia eliberatoare a fost trăită ca un război de timişorenii din Calea Girocului.
Ştefan Mariş a fost unul dintre cei care şi-au dat viaţa în Calea Girocului, la sosirea comandoului care avea misiunea să recupereze tancurile blocate de manifestanţi.
„După ce am luat masa de prânz, am auzit zgomotul maşinilor mari. Veneau tancurile de la Unitatea Militară din Giroc. Soţul mi-a spus că e ca la război afară. S-a îmbrăcat şi a plecat. Demonstranţii au atacat tancurile şi i-au dat jos pe militari. Au ridicat baricade din ce au putut. Un firobuz a fost postat de-a lungul drumului. Am avut o stare sufletească ciudată. Ştefan mi-a spus că dacă vor veni ajutoare să elibereze tancurile va fi prăpăd. Am văzut un TAB de pe care au coborât militarii cu armele întinse şi strigau: «Intraţi în scări că trag!» În acel moment, au şi tras. L-am văzut când a picat. A fost împuşcat în gât şi a paralizat de sus în jos. Eu m-am apropiat de el şi i-am spus că nu m-a ascultat! Spunea că nu îl doare nimic, dar a vrut să fie dus la spital. Avea măduva secţionată. L-au operat, dar pe 23 decembrie a murit“, a spus Rozalia Mariş, soţia eroului Ştefan Mariş.
Soldaţii care veniţi să recupereze cele cinci tancuri blocate de revoluţionari au ciuruit tot ce au prins în jur. 11 persoane au murit, 22 au fost rănite. Din ordinul generalului Ştefan Guşe, militarii de la U.M. 01140 Lugoj, conduşi de maiorul Vasile Paul, au deschis focul fără milă. După Revoluţie, maiorul Paul a fost avansat general şi chiar a ajuns profesor universitar la Universitatea de Vest din Timişoara. În zonă, au acţionat şi militari de la U.M. 101125 Timişoara, U.M. 01008 Timişoara şi U.M. 01380 Arad.
S-a tras din Unitatea Militară din Calea Lipovei
Sute de demonstranţi se aflau în Calea Lipovei şi au manifestat împotriva regimului. Au existat, ca şi în alte zone, grupuri răzleţe de persoane care spărgeau vitrinele magazinelor. În urma intervenţiei militarilor de la U.M. 01942 Timişoara, care îşi aveau sediul chiar în zonă, au murit 6 persoane şi au fost rănite alte 29.
„În după-amiaza zilei a fost trimis la Timişoara un colectiv cu reprezentanţi de vârf ai PCR, în frunte cu secretarul cu probleme speciale al CC al PCR, Ion Coman. Din acest colectiv au mai făcut parte generalul Constantin Nuţă, adjunctul ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, generalul Victor Atanasie Stănculescu, prim-locţiitor al ministrului Apărării şi generalul Mihai Chiţac, şef al Trupelor Chimice ale Garnizoanei Bucureşti. Toate aceste persoane, împreună cu forţele locale, au organizat reprimarea brutală a manifestaţiilor şi au pus în executare ordinul de deschidere a focului dat de Ceauşescu. Au deschis focul atât forţele MApN, cât şi cele ale ale M.I. În această zi s-au înregistrat cele mai multe victime, respectiv 65 de morţi şi 268 de răniţi, dintre care 224 prin împuşcare. Alte 44 de persoane au fost rănite în altercaţiile cu forţele de ordine. Până în 17 decembrie, forţele de ordine au reţinut 200 de persoane, depuse la Penitenciarul Timişoara fără nicio formă legală”, a relatat procurorul Romeo Bălan. Ziua următoare, la ordinul Elenei Ceauşescu, s-a pus în practică Operaţiunea „Trandafirul“, prin care victimele de la morgă, 44 la număr, au fost încărcate într-un camion al Comtimului, transportate la Crematoriu Cenuşa din Bucureşti, unde au fost arse, pentru a se şterge urmele masacrelor.
După ce cadrele Ministerului Apărării Naţionale şi ale trupelor de la Securitate şi de la Ministerul de Interne au deschis focul asupra mulţimii, pe 17 decembrie 1989 s-a înregistrat cel mai mare număr al morţilor la Revoluţia din Timişoara. Gloanţele au secerat 65 de vieţi, iar 224 de persoane au fost rănite prin împuşcare. Medicii lucrau, în acel decembrie însângerat, la foc automat.
Oficialităţile comuniste erau în gardă. Morga Spitalului Judeţean era plină de cadavre, iar imaginile erau apocaliptice. Pentru a ajunge în sala de autopsie de la Morgă, se traversează, prin subsolul spitalului, un coridor lung şi întunecat. Şi astăzi este o zonă întunecoasă, darămite acum 25 de ani, când ici-colo abia ardea câte un bec. Pe 18 decembrie 1989, Alexandra Enache, atunci rezident la Laboratorul de Medicină Legală din Timişoara, avea să ajungă la lucru. Avea 32 de ani şi terminase facultatea.
„S-a cerut doar examenul extern“
„Ştiam că pe 17 decembrie s-a tras, ştiam despre ce s-a întâmplat în Piaţa Maria. Nu ştiam însă nimic despre morţi. Când am ajuns la serviciu, am constat că morga era plină. Era plin şi coridorul acela întunecat. Erau morţi peste tot“, îşi începe mărturia Alexandra Enache. Acesta a făcut parte din echipa de cinci legişti care au avut misiunea de a face autopsia cadavrelor. Ceilalţi membri ai echipei au fost Milan Dressler, şeful Laboratorului de Medicină Legală, profesorul Traian Crişan, Viorel Ciobanu şi Adrian Moisa.
„În mod obişnuit, aveam cam 1.000 de autopsii pe an. Asta înseamnă o medie de trei pe zi. De această dată eram în faţa a zeci şi zeci de morţi. În mod normal, la moartea cuiva trebuia să vină o solicitare din partea Miliţiei sau a Procuraturii. Erau însă foarte multe cadavre, aşa că nu era posibil să se facă autopsie, astfel că s-a cerut doar examenul extern. Adică descrierea rănilor şi leziunilor care se vedeau pe corp. Avem două mese de autopsie, iar cadavre erau peste tot în hol“, a continuat Alexandra Enache.
„Eram păziţi de miliţieni înarmaţi“
Legiştii au avut asupra lor obişnuitele fişe pe care se fac constatările, însă fiecare îşi făcea notiţe şi într-un caiet personal. Alături de ei, în morgă erau şi miliţienii de la Judiciară, şi procurorii criminalişti, care au fotografiat fiecare cadavru, întocmindu-şi notiţele lor.
„Condiţiile au fost groaznice. Erau inşi cu plăgi impuşcate, cu arsuri de intrare, cu explozie la ieşire, erau plăgile craniene, cu deformări de fizionomie“, a relatat Enache, care îşi aduce aminte şi de ofiţerul de miliţie Iosif Veverca, desemnat să supravegheze operaţiunile în spital. „Era foarte agresiv. Şi în atitudine, şi în ţinută. Avea o armă în mână. Eram păziţi de miliţieni înarmaţi, nu aveam voie să ieşim“, a precizat actualul director al Institului de Medicină Legală din Timişoara.
Persoanele care avea asupra lor buletinul au putut fi identificate, mai greu a fost pentru cei fără acte. Munca făcută de legişti în acea zi de 18 decembrie avea să fie extrem de importantă pentru identificarea ulterioară a persoanelor.
„Am lucrat la foc automat“
„Am descris cu ce era îmbrăcată fiecare victimă, am notat semne distinctive, cicatrici sau tatuaje. După ce am terminat, am dus aceste documente în birou, unde trei colege le-au dactilografiat. Interesant este că au dispărut toate fotografiile şi documentele procurorilor. Nu însă şi cele întocmite de noi, probabil pentru că aveam biroul într-o altă clădire“, a adăugat Alexandra Enache.
A doua zi, pe 19 decembrie, când a revenit la muncă, Alexandra Enache a avut parte de o surpriză. O mare parte din cadavre au dispărut de la morgă. Altele au fost aduse de pe străzi. Era o stare de disperare pentru că familiile îşi căutau morţii.
„Noi am lucrat la foc automat şi în zilele următoare. Erau aduşi oameni morţi prin împuşcare. Nu pot să uit acele clipe nici după 25 de ani. Nici nu avem voie să uităm“, a încheiat Alexandra Enache.
„Operaţiunea Trandafirul“
În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 s-a pus în aplicare „Operaţiunea Trandafirul“, prin care oamenii ucişi de armată pe 17 decembrie să fie luaţi din Morga Spitalului Judeţean. Cadavrele ar fi urmat să fie transportate la Bucureşti şi să fie incinerate la Crematoriul Cenuşa, apoi era prevăzut să se lanseze zvonul că dispăruţii ar fi fugit din ţară.
Generarul Constantin Nuţă i-a ordonat lui Ion Deheleanu, şeful Miliţiei Timiş, să se ocupe de problemă. Acesta a comandat o autoizotermă de la Comtim, de la Autobaza de la Berecsăul Mare, iar adjunctul său, Ioan Corpodean, a format echipa de ofiţeri care să transporte cadavrele.
Din această echipă au făcut parte Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Eugen Mişea şi Tiberiu Grui. Conducătorul acţiunii de la spitala fost colonelul Nicolae Ghircoiaş, şeful Institutului de Criminalistică din Bucureşti. Doctorul Ovidiu Golea, directorul Spitalului Judeţean, a fost cel care a deschis lacătul de la morgă.
„Colete“ în autoizoterma de la Comtim
Pentru a se putea „lucra“ în linişte, s-au stins becurile din curte, iar geamurile saloanelor au fost acoperite cu perdele. În aceea noapte, miliţienii au încărcat peste 40 de cadavre. […]/ integral pe adevarul.ro
Nota: Emil Hurezeanu, in prima parte a emisiunii, vorbeste despre implicarea in evenimentele din 1989 a serviciilor secrete rusesti, dar si a celor maghiare, germane, iugoslave sau chiar frantuzesti…
Fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, Ioan Talpeş, a analizat, la emisiunea „Amintiri din viitor”, de la Prima TV, momentele dramatice ale Revoluţiei din 1989. Ioan Talpeş spune că Moscova s-a aflat în spatele mişcărilor populare, nu numai din România, dar şi în celelalte state socialiste din blocul sovietic. Invitat permanent în emisiunea “Amintiri din viitor”, moderată de Magda Vasiliu, Ioan Talpeş a încercat să dea un răspuns la enigmele încă neelucidate ale răsturnării regimului comunist în 1989. Fostul şef al SIE susţine că au fost vehiculate mai multe neadevăruri decât adevăruri. „Faptul că încă sunt întrebări, este normal. Categoric există adevăruri, dar şi neadevăruri legate de acele momente. În numele acelor neadevăruri, care au făcut parte dintr-o formulă de manipulare şi intoxicare, s-au luat decizii la nivel statal”, spune Talpeş.Potrivit acestuia, pentru a înţelege ce s-a întâmplat în România, trebuie analizată situaţia din întregul bloc comunist. ”Vântul schimbării”, susţine Ioan Talpeş, a pornit chiar de la Moscova.
”Trebuie pornit de la faptul că România a fost împinsă atunci într-o bâză. La data aceea, România nu mai avea nicio relaţie specială cu Rusia, şi nici cu China. Ceauşescu nu şi-a putut imagina că se va ajunge aici. (…) În 1989, noi nu eram decât o consecinţă a unui proces, a unui program foarte larg. Dacă continuăm să ne privim doar noi pe noi şi să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat doar la noi, greşim fundamental. Lui Ceauşescu i-au făcut oferte care să-l facă să accepte o ataşare la schimbările preconizate de Moscova. Gorbaciov l-a atenţionat foarte clar: vezi ce se va întâmpla! Când s-a dus la Moscova, Ceauşescu era singurul dintre vechii conducători ai statelor socialiste care mai rămăsese la putere. Schimbările au fost făcute nu numai cu acordul Uniunii Sovietice, dar au fost făcute cu sprijinul şi la iniţiativa Moscovei. Aşa s-a întâmplat în Ungaria, Polonia, Bulgaria”, afirmă Ioan Talpeş.
Revoltele de la Timişoara, premeditate Fostul şef al SIE arată că declanşarea revoltei la Timişoara a fost premeditată, iar Laszlo Tokes nu a fost decât un pion pe tabla de şah la care jucau serviciile de informaţii occidentale cu cele ruseşti. Potrivit acestuia, Laszlo Tokes, de la care a plecat flacăra revoltei, avea legătură cu un grup maghiar din diaspora, care se ocupa cu discreditarea regimului Ceauşescu.
”A fost scrisă şi o carte, în care erau descrise relaţiile lui Laszlo Tokes cu grupul lui Lazlo Hamos, care a înfiinţat în SUA o fundaţie a ungurilor liberi. Unele din acţiunile grupului Hamos aveau un fundament real, dar altele nu. Mai ales în ceea ce privea situaţia din Transilvania. S-a vorbit atunci de biserici dărâmate în Transilvania, dar niciuna nu a fost demolată. Au fost dărâmate, de fapt, la Bucureşti. Tokes, care era monitorizat de sistemul de informaţii, a provocat evenimentul de la Timişoara. Laszlo Tokes a fost pregătit pentru momentul respectiv şi era clar susţinut să provoace o astfel de acţiune. Totul a fost calculat pas cu pas, cu dezinformările privind un număr uriaş de morţi la Timişoara. Acelaşi grup s-a aflat şi în spatele incidentelor de la Târgu Mureş, din martie 1990. Au dezinformat Occidentul asupra a ce s-a întâmplat acolo. Tokes a avut garanţia că nu se va interveni asupra lui, că nu se va încerca o acţiune de lichidare. El venea ca un proiect. Era un preot reformat, deci venea pe variantă, pe o formulă occidentală, care-şi avea centrul în Statele Unite. Cei care spun acum că ei au făcut revoluţia ar trebui să citească această carte. Ei nu fac decât să falsifice”, a conchis Ioan Talpeş.
Radu Tinu, fostul adjunct al Securității din Timișoara în decembrie 1989, a dezvăluit, pe 15 decembrie 2014, în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE, lucruri mai puțin știute despre ce s-a întâmplat la Revoluție în orașul de pe Bega. Întrebat de către moderatorul emisiunii dacă Securitatea a avut oameni în balconul Operei în acele zile ale Revoluției, Radu Tinu a răspuns că „Securitatea a avut informatori, nu au fost trimiși, au mers de unii singuri, de la ei am primit informații. Era acel telefon acolo care avea un microfon și auzeam tot ce se discută în balconul Operei și ambiental”. Radu Tinu a mai povestit că Securitatea a avut oameni și printre cei care strigau „Jos Ceaușescu”, care au transmis informații în timp real despre ce se petrecea folosind un telefon public care se afla pe strada Alba Iulia.
Fostul adjunct al Securității din Timișoara a vorbit și despre faptul că Ministerul Apărării Naționale a intenționat, în acele zile, să ocupe balconul Operei cu ajutorul unor parașutiști. Și asta după ce oamenii care protestau au reușit să ia trei mitraliere Kalașnikov de la trei ofițeri. „Cele trei arme erau în Operă și se dorea atacarea Operei nu ca să-l aresteze pe Fortuna și pe restul revoluționarilor, ci ca să fie recuperate armele, pentru că le era frică să raporteze faptul că armele armatei ajunseseră acolo”, a povestit Radu Tinu.
Potrivit acestuia, generalul Ion Coman i-ar fi spus generalului Gușă să recupereze armele, dar aveau nevoie de o configurație a clădirii Operei din Timișoara. După ce au făcut rost de acel document, a fost elaborat un plan de atac. „Ei trebuiau să intre în forță ca să recupereze armele. Am făcut planul, trebuia ca în 22 decembrie să se intre în forță, fie să vină cu două elicoptere în fața Operei și să facă o demonstrație, iar lumea logic fugea, fie să vină cu tancuri pe strada Alba Iulia, să facă ordine în clădire și să ia armele. Dar după ce Ștefan Gușă a aflat că Milea s-a sinucis a spus că nu se mai face nimic”, a afirmat Radu Tinu. Fostul adjunct al Securității din Timișoara a precizat, în această seară, că regretă faptul că a ars planul de atac al Operei, care a rămas la el. „L-am ars la mine în birou, regret că l-am ars, nu ne mai țineau doi ani în pușcărie, dacă îl aveam”, a spus cu regret Radu Tinu.
Întrebat dacă se simte responsabil pentru ce s-a întâmplat în decembrie 1989 la Timișoara, Radu Tinu a răspuns fără să stea pe gânduri că nu, pentru că „eu nu am avut nicio contribuție, eu nu am participat la împușcarea oamenilor, la arestarea lor. Îmi pare rău de ei”. Fostul adjunct al Securității Timiș a mai precizat că regretă faptul că la Revoluție au murit oameni, deoarece „nu trebuiau să moară. Ceaușescu oricum cădea. Eu mi-am făcut datoria, îmi pare rău că s-a ajuns unde s-a ajuns”. În final, Radu Tinu a mai adăugat că regretă modul în care funcționau instituțiile în perioada comunistă, „astăzi, pe lângă libertate, avem și termenul de furăciuni. Atunci, nu ar fi îndrăznit nimeni să fure”.În emisiunea de mai jos Radu Tinu nu-i uită pe Laszlo Tokes şi Rudas Erno:
Fostul adjunct al Securităţii din Timiş la momentul Revoluţiei, maiorul în rezervă Radu Tinu, care răspundea personal de urmărirea lui László Tőkés, dar şi a Hertei Muller a relatat într-un interviu pentru ziarul „Adevărul” cum l-a ascultat zi şi noapte pe pastorul de la casa căruia a pornit Revoluţia Română. Radu Tinu susţine că Tőkés a fost un trădător, dar asta nu eclipsează meritele celor puţini care au luptat pentru idealul de libertate.[…] Radu Tinu a avut şi misiunea de a-l urmări pe László Tőkés personajul în jurul căruia a pornit Revoluţia Română, în 16 decembrie 1989.
Fostul securist susţine că Tokes era trădător, Securitatea vremii respective adunând probe în sensul acesta. „El provine dintr-o familie cu şapte fraţi. A fost educat în spirit naţionalist iredentist, iredenta însemnând negarea a tot ce înseamnă românesc în Ardeal şi apartenenţa Ardealului numai şi numai la Ungaria. Asta a fost educaţia lui din familie. Intrase la Cluj într-un cerc de alţi doi-trei tineri maghiari irdenetişti. Unul dintre ei era un poet maghiar care promitea. Sub influenţa şi ajutorul financiar al Consulatului Maghiar de la Cluj, pentru că la ei e politică de stat preluarea Ardealului, au redactat şi difuzat o revistă în care aveau articole cu caracter iredentist. Atunci au fost identificaţi şi culeşi. Nu au fost arestaţi, au fost avertizaţi. Au fost chemaţi la Securitate şi atenţionaţi că încalcă legea. Asta era toată aşa-zisa foarte mare anchetă de la Securitate. Nu erau bătuţi cum zic ei acuma”, susţine Radu Tinu. Întrebat cum explică, totuşi, miile de mărturii care arată chinul celor ajunşi să fie anchetaţi de Securitate, Tinu răspunde tăios.
„Sunt minciuni. Nu aveai voie să dai o palmă. Nu era chiar aşa. Americanii au făcut până anul trecut tortură de tortură”, a mai declarat fostul maior, acum pensionar. Referitor la Tőkés, fostul adjunct al Securităţii susţine că acesta a fost dat afară din preoţie după implicarea în redactarea revistei cu caracter iredentist. „Fiindcă tatăl lui a fost profesor la Institutul de la Cluj şi prieten cu episcopul de la Oradea l-a adus la Timişoara, pentru că aici era un preot în vârstă care urma să se pensioneze. A venit aici şi pe considerentul de a fi rupt de curentul iredentar care era în Cluj, Harghita, Târgu Mureş”, a declarat Tinu.În interviul acordat ziarului „Adevărul”, fostul maior de Securitate a povestit cum l-a urmărit pe Tőkés pas cu pas, „mobilându-i” garsoniera încă dinainte ca acesta să se mute la Timişoara (foto casa în care a locuit Tokes).„În primul an a fost cuminte. Avea legăturile astea cu câţiva din Timişoara. Singurul lucru pe care îl făcea era că le inocula ideea iredentei şi intelectualilor care îl vizitau. Făcea exact ce face acum. Nimic în plus nu face acum. El era împotriva României, nu a lui Ceauşescu. Eu am spus asta şi la proces, când m-a întrebat. Nemulţumirea pe care o avea el, poate o aveam şi eu. Când nu aveau vecinii căldură, nu aveam nici eu, când nu aveau apă caldă nu aveam nici eu”, a spus Tinu. Cei care au trăit în vechiul regim îşi aduc, însă, aminte că securiştii aveau un regim privilegiat şi acces la multe facilităţi la care omul de rând nu visa.Radu Tinu le neagă. „Facilităţile erau că plecam de acasă dimineaţa la şapte şi jumătate şi reveneam noaptea la 10-12 noaptea în fiecare zi. Astea erau facilităţile”, a spus Tinu.„Era un interviu cuplat cu Regele Mihai. Până atunci,
bâlbâitulnu a spus nimic” Fostul adjunct al Securităţii din Timiş susţine că de la începutul anului 1989, Tőkés a început să fie agresiv, fiind căutat non stop pentru interviuri de media străină. „L-au instruit să fie agresiv. La începuturi au venit maghiari din Canada, iredentişti maghiari din Canada. Au venit la el, i-au luat interviu. Era interzis să dea interviuri la posturi de televiziune sau ziare străine. Nu avea voie pentru că aşa era legea. A fost împins din spate să iasă în faţă. Treaba mai dură a fost acel interviu. Noi am controlat tot interviul. Filajul nostru i-a luat în primire, dar maşinile noastre la filaj erau nişte Dacii care nu se puteau ţine de ei, care aveau o Lada şi mergeau lejer cu 150-160. În orice caz, i-am scăpat din supraveghere şi au scos casetele din ţară”, îşi aduce aminte fostul maior de Securitate.Securiştii din Timişoara au fost puşi pe jar în vara anului 1989 când televiziunea maghiară anunţa un interviu cu Tőkés şi unul cu Regele Mihai.„Era un interviu cuplat cu Regele Mihai, care a ieşit de la naftalină. Până atunci,
bâlbâitulnu a spus nimic. Îţi dai seama că tot Ardealul s-a uitat la televiziunea maghiară. Ungurii să îl vadă pe Tokes şi românii să îl vadă pe Mihai. De curios m-am uitat şi eu să văd cum arată bâlbâitul rege al României, pe care nu îl ştiam decât din cărţi”, a rememorat Radu Tinu. Interviul cu Regele Mihai a fost prelungit, iar imaginile cu László Tőkés au fost reprogramate pentru o săptămână mai târziu, când a fost difuzat interviul cu Tőkés. „Din momentul ăla am luat măsuri mai complexe, inclusiv am pus la poartă un miliţian. Cei care intrau în afară de locatari, erau întrebaţi unde merg. Din acel moment au început să vină duminica la slujbe”, a declarat Tinu. ”I-au dat 20.000 de lei pentru informaţii” Fostul maior susţine că „ţintele” Securităţii care aveau montate microfoane erau înregistate pe bandă, iar probele erau folosite ulterior. În cazul lui Tőkés, ofiţerii lucrau în trei schimburi şi ascultau în timp real tot ce face pastorul reformat. „Sâmbăta seara îşi pregătea materialul pentru a doua zi ca să îl predea la cei care vin din Ungaria. Pe mine mă sunau de la tehnic noaptea la 12: gata, şefu, iar pregăteşte ceva. Bate la maşină”, susţine Radu Tinu. Fostul securist povesteşte că într-o duminică maghiarii care ar fi cumpărat informaţii de la László Tőkés au venit inclusiv cu filajul lor.„I-au dat 20.000 de lei pentru informaţii. De la Iuda încoace trădarea se plăteşte. El le-a dat o pagină A4, pe o parte cu întrebările în limba maghiară şi pe cealaltă pagină răspunsurile lui. Singura întrebare la care nu a răspuns nimic a fost: când credeţi că o să pice Ceauşescu? Erau întrebări legate de situaţia din ţară, starea de spirit a oamenilor din ţară, la situaţia alimentelor şi drepturile maghiarilor. Băteau monedă pe asta. Tot felul de prostii care nu aveau nicio bază”, a declarat Radu Tinu. Acesta a povestit şi cum au fost găsită foaia pe care o predase Tokes şi chitanţa potrivit căreia a luat banii.Fostul adjunct al Securităţii din Timiş mărturieşte că din acel moment a luat faţă de Tőkés „nişte măsuri mai neortodoxe”, întrerupându-i frecvent telefoanele. Mai mult decât atât, mutându-se peste noapte în apartamentul pastorului titular, Tokes a rămas nesupravegheat. Radu Tinu povesteşte că i-a montat microfoane lui Tokes în noul apartament, după un scenariu demn de filmele cu James Bond, simulându-se o lucrare la stradă, pentru care au fost aduse inclusiv buldozere.
„Am făcut o lucrare de Master Chef. A fost invitat la o masă pregătită, unde ştiam că va merge. Nu era tehnică, la fel ca acum. Am adus nişte buldozere, gălăgie şi i-am băgat microfoane în toate camerele. A fost o lucrare deosebită. De atunci ştiam tot ce face. Aveam în trei schimburi ofiţeri care stăteau să asculte şi dacă la ora unu noaptea se auzea ceva, telefonul la mine zbârnăia”, se laudă şeful securiştilor care îl monitorizau pe Tokes. Tot pe „tehnică” a căzut şi un asutriac, Rudolf Solomon, care a venit să îi ia un interviu lui Tőkés. „Era tot cadru maghiar. Îi luase un interviu lui Tőkés. L-am urmărit câteva străzi unde avea maşina şi de acolo l-am luat la Poliţie. Avea un aparat de filamt, dar era gol pentru că spărsese carcasa casetei şi a învelit rola de film şi a pus-o într-un buzunar de pe mâna paltonului. Dacă o scotea de la început pe masă, nu l-aş fi controlat. Când i-am controlat haina, am simţit rola. I-am confiscat-o şi l-am scos din ţară”, a mai povestit Radu Tinu. Apoi a venit ziua de sâmbătă 16 decembrie 1989 când Tőkés trebuia evacuat. „El nu a vrut să plece, episcopia a introdus acţiune în instanţă. Evacuarea lui cădea duminica, iar duminica nu se făceau evacuări. El în biserică a tot cerut sprijin. În 15 au apărut să facă de gardă nişte bătrâni. La Radio Europa Liberă, la Radio Vocea Americii se bătea apa în piuă că Tokes este arestat şi atunci au apărut câţiva, inclusiv unul Romică, un hoţ de buzunare care îţi fura ceasul de pe mână. A doua zi, pe la 10 şi jumătate, datorită impulsurilor de la Europa Liberă, Vocea Americii se strângeau oamenii să vadă ce e”, a declarat Tinu.
Fostul securist povesteşte că în 16 decembrie chiar luaseră copiii vacanţa şi plecase la sat să tăie porcul. Când a văzut ce se întâmplă în oraş a rămas în Timişoara. Tinu povesteşe că „partidul a făcut atunci o prostie”, trimiţând activişti de partid de la sindicat. Măsura a fost cu efect de bumerang pentru că activiştii s-au alăturat mulţimii. Necunoscut de „clasa muncitoare”, Tinu s-a infiltrat în mulţime pentru „a aprecia la justa valoare ce se întâmplă”. „Eram în mijlocul mulţimii. Nu puteam să spun cine sunt că mă linşau. Eu stam acolo între ei şi la un moment dat doi dintre ei au scos două lanţuri de pe mână. Când s-a întunecat, au oprit tramvaiele şi s-a strâns lume. Între timp, naiba ştie cum au găsit la alimentara de peste drum adusese bere. Au început să bea bere şi au început să strige. Vrem căldură, vrem libertate, vrem paşapoarte. Să fie clar. Nu s-a strigat acolo Jos Ceauşescu”, a declarat Radu Tinu, care a mai spus că prima dată s-a strigat „jos Ceauşescu” pe Vasile Pârvan, în dreptul Universităţii Politehnica. Radu Tinu a mai declarat că lucrurile erau în seara de 16 sub control, dar flacăra s-a reaprins în 17 dimineaţa, când a apărut un eşalon de Armată, cu tobe şi fanfară.
“Au început să dea cu pietre în ei şi de aici a repornit totul. După ora 13.00 au început să se adune oameni. A venit un băiat de la mine de la Tehnic şi a filmat în Comitetul Judeţean de partid. Din păcate nu se mai păstrează înregistrarea. După aceea a venit Armata cu tancurile şi a luat comanda.”Analizând acum evenimentele din urmă cu 25 de ani fostul adjunct al Securităţii din Timiş susţine că „dacă Ceauşescu, la Congres, s-ar fi retras, pentru a-l pune prim-ministru sau secretar general pe Ştefan Andrei, iar apoi să umple piaţa de alimente schimbarea s-ar fi produs fără vărsare de sânge”. „Ceauşescu putea să dea alimente pentru că avea trei miliarde de dolari cash în bănci. Schimbarea tot se făcea, dar era fără morţi. După 22 nu mai trebuia să moară nimeni, ori atunci s-a declanşat măcelul. La Bucureşti s-au împuşcat ca proştii între ei, la Brăila la fel”, a declarat Radu Tinu, arestat timp de doi ani şi jumătate în dosarul Revoluţiei şi achitat ulterior. Fostul securist susţine că nevoile populaţiei au fost factorul care a declanşat Revoluţia, cei care au ieşit în stradă pentru ideea de libertate fiind puţini.
„Libertatea ce înseamnă? Să munceşti, să fii sclavul celor dezvoltaţi. Nevoile au fost factorul declanşator. Ţiganii mai sunt liberi, că fac ce vor ei. Restul stă de dimineaţa până noaptea şi munceşte de-i sar capacele şi e tratat cum e tratat”, a spus fostul adjunct al Securităţii din Timiş.Radu Tinu este conştient de percepţia publică asupra sistemului dictatorial din care a făcut parte, dar spune că are „pielea tăbăcită” şi se consolează cu gândul că şi-a făcut datoria faţă de ţară, conform legilor de la vremea respecitvă. „Ăsta a fost sistemul întronat de Armata Sovietică. Noi am fost ocupaţi. Ocupantul sovietic şi evreii au condus Ţara Românească. Securitatea a avut două etape. Prima etapă, când au fost duşi oameni la Bărăgan, deţinuţi politici. După 1968, după plenara în care Ceauşescu personal a condamnat metodele astea dure. Eu am lucrat în Securitate 25 de ani şi nu am arestat niciun cetăţean român pentru delicte de opinie,
Securitatea nu a reacţionat. Lumea îşi vedea de treabă. Că spuneai un banc împotriva regimului nu te băga nimeni în seamă, dar frica păzea bostanul (n.r. referitor la teama românilor de a vorbi împotriva regimului)”, a spus Tinu.După Revoluţie acesta a fost director regional al ASIROM, iar acum este pensionar şi are o firmă de consultanţă. „Trăiesc bine. Eu am lucrat la multinaţională. Când eşti inteligent şi ştii carte evoluezi. Crezi că îmi dădea o firmă o firmă elveţiană un contract dacă nu eram bun? Trebuie să şti să lucrezi cu oamenii, să discuţi, să îţi meargă mintea. Am fost o generaţie care am învăţat carte”, a spus Radu Tinu, care la cei 65 de ani ai săi este foarte activ pe Facebook. În privinţa preluării puterii după Revoluţia din Decembrie 89, Radu Tinu susţine că cei care s-au căţărat la putere au fost „trădătorii României”. „Au venit două echipe, una cu cravată şi una cu pulovere. Ăia cu cravată veneau dinspre Moscova şi ăia cu pulovere dinspre CIA sau Mossad. Ăştia au adus ţara unde au adus-o. Iliescu ca să îşi menţină scaunul, că a vrut foarte mult să fie numărul unu, i-a lăsat să facă ce vor”, a încheiat Radu Tinu şi s-a ridicat de pe scaun după ce şi-a dat seama că cele 20 de minute acordate interviului „Adevărul” s-au făcut aproape 50.
Viceamiralul Stefan Dinu a fost seful Directiei Informatii Militare din Decembrie 1989. Marturia sa pretioasa despre evenimente apare in cartea “Secretele Armatei. Puterea din umbra”. Iata un fragment important :
Radu Tudor: Ştiaţi că se pregăteşte ceva pentru România?
Ştefan Dinu: Am să ajung şi acolo. Mai departe, în câteva rânduri noi am simţit o puternică presiune din partea ţărilor aliate, chiar folosind canalele militare pentru informarea a ceea ce se întâmplă acolo şi toate aveau un singur scop: era un fel de reproş făcut României că în România lucrurile stagnează şi că România nu ia nimic bun din ceea ce se întâmplă în alte ţări, în ţările alitate.
În două rânduri chiar mi s-a făcut o informare oficială chiar, s-a cerut audienţă ataşatul militar sovietic, contraamiralul Terendiev, cu un an înainte, în 1988, în care a spus că are sarcina Marelul Stat Major General al armatei sovietice ca să informeze prin şeful Direcţiei de Informaţii din Marele Stat Major, conducerea Ministerului Apărării român asupra reformelor din Uniunea Sovietică. Şi contraamiralul Terendiev timp de o oră şi ceva a citit un material trimis de la Moscova în care se vorbea de reformele Perestroika şi… Toate au fost evident înregistrate, prezentate într-un material, trimis ministrului apărării, trimis şefului Marelui Stat Major, eu nu ştiu ce s-a făcut mai departe cu acest material, doar ştiu efectele, că probabil acest material s-a înaintat şi la conducerea de partid superioară şi de acolo a doua zi s-a primit dispoziţie ca ataşatul militar sovietic Terendiev să fie chemat la şeful Statului Major General, generalul Guşă şi să i se atragă atenţia că şi-a depăşit sarcinile de ataşat militar şi că în condiţiile dacă va mai continua i se va mai retrage acreditarea din România şi i se va cere înapoierea în ţara sa de origine. Deci un gen de exemplu.
În altă situaţie mă aflam eu în delegaţie la Varşovia, cu toţi şefii de direcţii de informaţii ai Tratatului şi acolo într-un cadru mai restrâns mi s-a comunicat de către omologul meu maghiar că ar dori o discuţie tete-a-tete, o discuţie separată în particular cu mine. Am mers cu translatorul evident, care trebuia să şi înregistreze problema, ştiţi, la toate întâlnirile astea, fie în ţară, fie în străinătate cu străinii trebuia să ai un însoţitor. Pentru a se verifica tot ce se discută, asta a avut loc la Varşovia şi mi s-a prezentat un lung material tot aşa citit de către generalul Ferencz în care se dădea din rezultatele reformelor pe care Ungaria le aplica în baza principiilor şi reformelor Perestroika. În care el de la început a ţinut să-mi precizeze că ceea ce se întâmplă în Ungaria este cu mult mai mult decât ceea ce se întâmplă în Uniunea Sovietică, că o depăşeşte cu mult Perestroika… şi i-a dat cu libera iniţiativă, cu posibilitatea creării de noi partide politice, pluralismul, libertatea presei, cu proprietate particulară şi o mulţime. La fel am prezentat şi eu un material. Eu nu ştiu ce s-a întâmplat cu acel material mai departe, cunosc doar efectele lui, consecinţele, când s-a primit o observare aspră din partea tovarăşei, în care s-a spus că eu şi alt general din Marele Stat Major ne plecăm prea mult urechea la străinătate în detrimentul cunoaşterii situaţiei din ţara lor. Ei bine, era încă un vot, un vot de blam, aşa se numea pe vremea aceea, când nu erai prea ascultător, deci un alt exemplu în care se demonstra că nu era nimic acceptat.
Observaţi, ţările din Tratat care făcuseră paşi importanţi pe linia reformelor exercitau presiuni pe toate căile, inclusiv pe căile militare asupra României pentru a determina-o să treacă la aceste reforme, considerate ca să ducă la un socialism umanist sau cu faţă umană.
Radu Tudor: Domnule amiral au existat în preajma evenimentelor din decembrie ’89 semnale sau mişcări de ture la graniţa României care să vă…?
Ştefan Dinu: Până atunci aş mai fi vrut să vă dau doar un exemplu când omologul meu iugoslav ne-a făcut o informare foarte exactă a felului cum se vor derula evenimentele în România.
Radu Tudor: Când s-a întâmplat astăzi?
Ştefan Dinu: În octombrie 1989. Ataşatul nostru militar Manea Dumitru a fost chemat la omologul meu, şeful Direcţiei de Informaţii iugoslav, Giorgio Iovicic şi i s-a spus că el făcuse un circuit din ăsta în câteva capitale, Moscova, Budapesta, Sofia şi el a desprins cică din cercurile politico-militare frecventate nişte date, nişte concluzii şi consideră foarte util şi de datoria lui să ne informeze şi pe noi în virtutea prieteniei pe care el o considera între Iugoslavia şi România, dar mai ales şi între el şi mine, când ne făceam vizite la doi ani, fiecare ne făceam o vizită, eu vizitam Iugoslavia, el România. Ei bine în acest document se arăta că forţele străine specializate în provocări şi destabilizarea situaţiei politice interne din România vor face pătrunderi în România. Aceste pătrunderi se vor face în oraşele de graniţă, vor ridica populaţia la revoltă şi că ulterior revolta erau siguri că se va produce şi că această revoltă, după aprecierea lor, după un scenariu prevăzut de străinătate, că se va extinde către interior. Şi el a explicat de ce în oraşele de graniţă, unde populaţia era şi pestriţă şi…
Radu Tudor: … din punct de vedere etnic.
Ştefan Dinu: Cu posibilităţi de informare mai uşoare de ceea ce se întâmplă în lume, şi lucrurile chiar aşa s-au şi întâmplat.
Radu Tudor: Dar în octombrie ’89 un şef de serviciu informaţii străin…
Ştefan Dinu: Noi am prezentat această informaţie, ministrul Milea… a durat cam vreo 2-3 zile până când i-a dat drumul acestui raport, pentru că ştiţi cum se proceda şi mi-am dat seama încă odată şi pot să spun şi astăzi, că într-un sistem dictatorial, totalitar, a prezenta un raport cu propuneri era o mare problemă pentru acel om care-şi asuma această responsabilitate. Şi Milea îmi spunea de multe ori, la propuneri spuneam dom’ne ar fi necesar să se întărească paza, să… zice ’cum se poate să spui aşa ceva dom’ne, dânşii o să spună, dar ce, ne credeţi pe noi proşti şi îmi spuneţi voi mie ce să fac?’ Şi atunci a întors pe toate feţele acea hârtie şi a durat atât de multe, 2-3 zile, pentru ca acest raport să ajungă. Eu nu ştiu dacă a ajuns acest raport. Sau nu ştiu dacă pe releul ăsta pe care a plecat, dacă i s-a trimis conducerii supreme. Un singur pot să spun cu certitudine, că în noaptea zilei de 21 spre 22 când m-am aflat la CC unde era Milea, Iulian Vlad şi unde Milea mă invitase cu noi informaţii, ce mai ştiu de ceea ce se întâmplă la graniţele noastre, prezentând telegramele Iulian Vlad mi-a spus ’se confirmă ceea ce aţi spus voi’, mi-am dat seama că ştia şi el conţintul acelui raport.
Radu Tudor: Se dusese mai departe şi în alte nivele acel raport.
Ştefan Dinu: Oricum la Iulian Vlad ştiu că el cunoştea conţinutul acestui raport, nu ştiu dacă şi Ceauşescu ştia. Dar oricum că-l ştia sau nu, lucrurile au evoluat aşa cum bine ştim, spre binele ţării şi al poporului, oricum era mult prea târziu şi nici nu cred că cineva era interesat să salveze regimul.
- Starea Natiunii: NOI AM TRAS ÎN NOI PÂNĂ-N 22
Comemorăm sau aniversăm sau marcăm 25 de ani de la începutul revoluției din decembrie 1989. Asta este una dintre anomaliile ultimilor 25 de ani: nu ne-am hotărât clar în ce zi a început, cu adevărat, revoluția din 1989.
- GRUPURILE DE DIVERSIUNE PRIN VIOLENTA SI VANDALISM – arma identica a regimurilor Ceausescu, Iliescu, Basescu (VIDEO). PIATA UNIVERSITATII – 1990-2012
- 21 decembrie 1989 [FOTO + VIDEO]. Pe unde calcam s-a varsat sange… Vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania despre jertfa tinerilor si “performanta” comunismului ateu: “A NE FACE SA TRAIM ZILNIC ANORMALUL CA NORMALITATE”
- 23 de ani si tot… DEGEABA. Tudor Gheorghe (VIDEO)
- 22 DECEMBRIE 1989 – 22 DE ANI. In pragul unei noi robii totalitare, cu gandul la martirii carora le datoram libertatea
***
- PARINTELE TEOFAN DE LA MAN. NERA: Jertfa din decembrie 1989 a fost calcata in picioare, am batjocorit libertatea, darul lui Dumnezeu…
- IPS Bartolomeu: CE AM FACUT CU LIBERTATEA? “Va rog, parintilor, ocrotiti-va copiii!”
- Libertatea de a intinde mana lui Dumnezeu. MARTURISIRILE SI SFATURILE VII PENTRU TINERI ALE UNEI ARTISTE ORTODOXE: sculptorul Silvia Radu (si despre eroii din decembrie 1989): Ce primeste tanarul de la biserica? Robii modei sau liberi pentru Hristos? Cum scapam de deznadejde?
Vesnica lor pomenire,pentru cei ce s-au jertfit!
Acum cativa ani credeam ca a fost revolutie, acum gandesc ca a fost lovitura de stat.
nu-i nici o diferenta intre “revolutie” si “lovitura de stat”…
Asa este.
Dedicatie speciala pentru oamenii spalati pe creier care mai cred si acum in umanitatea lui Ceausescu si a sotiei de trista amintire.Cum poti sa plangi dupa un regim de teroare?
Va trebui si un articol despre “bilantul lui Basescu” (ca tot se poarta).Ca tot se da in lung si in lat cu “independenta” Justitiei ,principala “realizare” a marinarului…ramane de vazut.
P.s:Intr-o polemica s-a ajuns pana la a-i denumi pe cei care au murit in 89′(in Timisoara,unde si tatal meu ca militar chemat din rezerva de Serviciul secret al armatei in caz de urgenta nationala a participat, s-a murit in general prin devierea gloantelor trase ca avertizare,plus ca au fost adugati si aurolacii morti pe strazi) sfinti martiri.Se exagereaza.Ca si la Mineriade.O revolta reala unde erau si tineri curati,dar si tineri din “noua generatie” (ca drogatii din Piata Universitatii de la Mineriada).
Per ansamblu,a fost lucrarea Domnului…dar pentru ca poporul roman a acceptat ca niste oameni sa fie omorati violent-ba chiar s-au bucurat ca niste nebuni-cu bune si multe rele in plan duhovnicesc, in perioada Nasterii Domnului…nu a fost un inceput bun pentru neamnul romanesc.
Fie ca ieseau oamenii sau nu in strada,Ceausescu tot cadea sub presiunea “agenturilor” …nu mai putea rezista odata ce papa&Occident si cu Gorbaciov au batut palma(comunismul si-a facut treaba ,in unele locuri in jur de 80 de ani-si-a facut treaba si a venit vremea sa cada).
Cum cineva spunea inteligent: “In alte tari comunismul a fost indepartat pasnic si miscarile aveau loc deja de ani,in Romania s-a intamplat in maxim o saptamana… “
Lingvistic “revolutie” este sinonim cu “lovitura de stat”. Dar constiintele traiesc in litera, ci in duh. Oricare ar fi duhul.
“Revolutie” este un cuvant deturnat, caruia i s-au schimbat conotatiile, prin manipularea constiintelor in masa, pe mapamond.
“Lovitura de stat” este forma brutala si repulsiva pentru orice constiinta adormita sau nu.
Termenul “revolutie” a fost programat in constiinte atat de profund incat a devenit un foarte eficient ‘declansator’ (asa se numesc) in programarea sociala si neuro-lingvistica. La fel ca “terorism”.
Pe scurt efectul e: revolutia voastra e “lovitura de stat” si voi sunteti cei rai, pe cand lovitura noastra de stat e “revolutie” si noi suntem cei buni.
Razboiul vostru este “terorism”, iar terorismul nostru este “razboi”.
NLP-ul si programarea maselor este un joc serios, planetar si foarte grav.
Sa urmarim revolutiile in istorie si vom vedea cine a programat-o si pe cea din 1989 din Romania si cui i-a folosit.
“Ne vedem la iarna, daca ne mai vedem…” [Gorbaciov catre Ceausescu, la inceputul anului 1989]
Corectie: “Dar constiintele nu traiesc in litera, ci in duh.”
Gravitatea e ca au urmat numai marionete, nici macar autonomi. Comunismul a picat pentru ca se transformase in national socialism.
dupa revolutie cam la 2 luni am fost in vizita la Timisoara la niste prieteni care locuiau in piatza MARIA la o casa distanta de tokes si mi-au povestit tot ceea ce s-a intimplat si ei au vazut pe geam .Tokes era urmarit de mai demult probabil pt.ca i s-a taiat si apa si curentul ,iar sotia lui era insarcinata.Apoi in prima seara au aparul oameni cu luminari mari care au scandat in fatza casei lui TOKES ,iar acesta i-a rugat sa plece acasa,insintind de mai multe ori cu aceasta rugaminte catre ei .Apoi din stinga casei lor au aparut pe strada scutieri care au incercat sa imprastie lumea ,ei au deschis poarte la doua persoane pentru aintra in hol si sa scape de urmaritori.Eii dupa ceea ce au vazut si auzit ei TOKES a incercat sa calmeze lumea care a aparut la casa unde se si tineau slujbele ..atunci totusi unde-i adevarul ??/caci acestia au vazut si auzit totul de la geamul lor.
IREDENTÍSM s.n. Mişcare politică de eliberare naţională a unor teritorii aflate sub ocupaţie străină, devenită, după primul război mondial, mişcare anexionistă şi naţionalistă. [Var.: iridentísm s.n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.
“A fost educat în spirit naţionalist iredentist, iredenta însemnând negarea a tot ce înseamnă românesc în Ardeal şi apartenenţa Ardealului numai şi numai la Ungaria. “, spune Radu Tinu.
L’irrédentisme (italien irredentismo, de irredento, non libéré, non délivré ; Italia irredenta, Italie non libérée) trouve son origine dans une doctrine politique, énoncée en 1870 en Italie, revendiquant l’unification politique de l’ensemble des territoires de langue italienne ou ayant fait partie des anciens États italiens.
Par extension, le terme est utilisé pour qualifier une doctrine nationaliste qui défend l’adjonction à un État de certains territoires devant à ses yeux « légitimement » y être rattachés, par exemple parce qu’ils en ont autrefois fait partie ou parce que leur population est considérée par ces nationalistes comme historiquement, ethniquement ou linguistiquement apparentée.
Corect! A fost un regim de teroare !!!
Cel de acum , cum se poate numi? Sau cum il vor numi urmasii nostri?
Prof. Corvin Lupu: Militarii sovietici care au acționat în decembrie 1989 au locuit în unități militare ale MApN, MI și SRI.
Dacă ne referim strict la luna decembrie 1989, când s-a derulat actul final al „Planului Dniestr”, aș spune că este importantă și ziua de 9 decembrie 1989, ziua în care a început să pătrundă în România ultimul mare lot de agenți străini, îndeosebi sovietici, care au acționat împotriva României.
În 14 decembrie 1989, la Iași, a fost o tentativă a complotiștilor de a declanșa revolta populară, dar numai cu agenții sovietici nu s-a putut face. Gen. Constantin Olteanu, secretar al CC al PCR și gen. Victor Niculicioiu, șeful UM 0110 de Contraspionaj pe spațiul țărilor socialiste, din partea DSS, nu făceau parte din grupul de puciști. Apoi, col. Constantin Ciurlău, șeful Securității jud. Iași, spre deosebire de șefii săi din București, nu acționa în direcția răsturnării lui Ceaușescu. El a stat în expectativă, dar fără să-i neutralizeze pe agenții sovietici care trebuiau să declanșeze revolta populară.
Convoaiele de mașini Lada, multe cu numere consecutive, s-au pus în mișcare către Timișoara, unde era pregătită etapa următoare a declicului… Într-un hotel din Iași, unde fuseseră cazați agenți sovietici, aceștia au uitat în cameră o hartă rutieră pe care era însemnat cu culoare roșie traseul Iași -Timișoara…
In 18 decembrie, când lumea văzuse că nu se intervine și a prins curaj, a sosit la Timișoara gen. Constantin Nuță, trimis de Ceaușescu, care a constatat că, împotriva legislației în vigoare și a ordinelor care s-au dat de la București, inspectorul șef al MI, col. de securitate Ion Popescu (pucist), dezarmase Miliția și că se menținea starea conflictuală la casa parohială a lui Laszlo Tökes. Acest preot a fost dovedit a fi fost atât agent al serviciilor secrete maghiare, cât și informator al Securității, cu acte în regulă, iar în evenimentele din decembrie 1989, serviciile secrete maghiare și conducerea Securității din România au acționat în aceeași direcție! De altfel, gen. Nuță a și spus când l-a evacuat pe Tökes: „Securitatea să se ducă în mă-sa, că ea a creat cazul ăsta!” (cazul revoltei de la casa lui Laszlo Tökes).
Nuță l-a „împachetat” pe Tökes, l-a suit într-o mașină a Miliției și l-a trimis la Sălaj. Dar, Trupele de Securitate, cele instruite și îndreptățite legal să restabilească și să mențină ordinea publică fuseseră dezarmate din ordinul gen. Iulian Vlad, șeful DSS și trimise în cazarmă, orașul fiind lăsat la cheremul mulțimii coordonate de provocatori. Ulterior, a intervenit armata, la ordinul gen. ministru Milea, cu tancuri și neinstruită pentru restabilirea ordinii publice și nici pentru gherilă urbană.
La nivelul anului 1989, când criza din România atinsese punctul maxim, depozitele Ministerului Comerțului Interior erau arhipline cu alimente, depozitele Rezervelor de Stat erau arhipline, depozitele Ministerului Apărării Naționale erau arhipline, iar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca. Arhiva Ministerului Comerțului Interior este o dovadă a celor afirmate aici. În același timp, rezervele de carburanți ale țării erau foarte mari, iar românii primeau benzina pe cotă lunară.
A fost o coaliție foarte largă de înalți responsabili din partid și din guvern, care, sub acoperirea conducerii Securității, au indus această criză, ca unică soluție pentru a-i putea răscula pe români, în scopul înlăturării lui Nicolae Ceaușescu, înlocuirii lui cu un lider agreat de Moscova și pentru readucerea României sub control sovietic, lucru care s-a întâmplat la amiaza zilei de 22 decembrie.
https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Prof.-Corvin-Lupu-Militarii-sovietici-care-au-actionat-in-decembrie-1989-au-locuit-in-unitati-militare-ale-MApN-MI-si-SRI.-In-aceste-conditii-nici-nu-se-putea-ca-Romania-sa-nu-se-prabuseasca-total-si-sa-ajunga-o-colonie-jefuita-de-straini-154205