PARTIDUL FACEBOOK – NOUA ERA A (ANTI)-POLITICII. “Forta buna” a imposturii, wall-ul de ură si batalia pentru noul consens majoritar
- Adevarul/ Paul Aparaschivei: Wall-ul de ură. Despre cât şi când contează Facebook-ul într-o campanie electorală
Cele două minute de ură, descrise de Orwell în „1984”, au un corespondent şi în România zilelor noastre. Cu diferenţa că în locul ecranului gigant din scrierile lui Orwell, noi am stat în faţa wall-ului de Facebook, iar cele două minute au fost în cazul nostru câteva săptămâni fierbinţi şi intense de ură, în care „Goldstein”-ul autohton a fost căutat, găsit şi apoi urât cu înverşunare.
„Ignoranţa este putere”
Propaganda la care a fost supus cetăţeanul român a dispărut, în linii mari, imediat după finalul alegerilor. Era şi normal. Rămân însă efectele acelei energii negative care s-a revărsat pe paginile noastre timp de câteva luni. Prieteni care, total decuplaţi şi dezinteresaţi de politică ani de zile – despre care am putea spune că sunt de-a dreptul ignoranţi, au fost atinşi de flagelul campaniei şi au alunecat, prin ideile şi expresiile pe care le-au îmbrăţişat, pe toboganul periculos al injuriilor demne de un postac de partid. Unii i-ar spune participare politică. Eu o reduc la o formă nouă de comunicare politică, (auto)generată la nivel individual ca urmare a contextului electoral încins, dar şi a noii logici de comunicare către care ne îndreptăm: campania electorală online la nivel de individ, prin (alt) individ.
Oameni care, pentru a-şi avertiza reţeaua de prieteni cu privire la „pericolul comunist” şi „ciuma roşie” care ne paşte la colţ de Tur 2, au adoptat un discurs care poate fi uşor şi fără risc de eroare atribuit unei retorici cu iz fascist. Reciproca este, la rândul său, valabilă, vizând în special pericolul reîntoarcerii „băsiştilor”, duşmanii care au supt sângele poporului timp de 10 ani.
Alegerile au trecut, apele învolburate de pe Facebook s-au retras, iar acei oameni activaţi în timpul campaniei au rămas tot acolo, revenind în bună măsură la atitudinea preelectorală. Vor fi mânaţi, din nou, la luptă peste 2 sau 5 ani, iar resortul care îi va readuce împreună va fi acelaşi vechi şi simplu sentiment de ură.
În ultimele săptămâni am citit diverse analize şi pseudo-analize referitoare la cât de mult a contat mediul online, în general, şi Facebook-ul, în special, în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2014. Nimic nou sub soare. Mediul online a început să conteze, dar fără a fi decisiv, încă de acum 10 ani, de la prezidenţialele din 2004. Personal, mi se pare cel puţin ironic că potenţialul Facebook este conştientizat abia acum de către mulţi dintre politicieni. Răspunsul la întrebarea „Când a contat Facebook-ul în campaniile electorale?” este: din momentul în care a început să fie folosit de primul milion de oameni. Vorbim, deci, şi despre o ignoranţă în rândul unor politicieni în relaţie cu noile media.
„Poliţia gândirii” de pe Facebook
Diverşi analişti au mai spus că reţelele sociale oferă românilor accesul garantat la surse de informare oneste. Au fost prezentate drept media care nu urmăresc sub nicio formă lansarea de intoxicări şi nu pot fi mecanisme angrenate într-un efort orchestrat de propagandă.
Fals.
Facebook s-a dovedit, din prea multe puncte de vedere, un spaţiu (la fel de) toxic precum unele posturi TV sau ziare de casă. Diferenţa este dată de faptul că, în cazul mass-media, sursa (dez)informărilor poate fi jurnalistul. Pe Facebook, informaţia este legitimată de cunoştinţele noastre, printr-un share. Cunoscuţi despre care pornim de la premisa că au parcurs o ştire şi garantează personal pentru credibilitatea sursei şi informaţiei distribuite. O putem numi complicitate la propagandă. Uneori fără bună ştiinţă, alteori cu rea voinţă.
Tabloul general nu este unul îmbucurător, dacă adăugăm în acest mecanism comunicaţional şi „Poliţiştii Gândirii” online. Ei sunt utilizatorii care te contactează personal şi îţi semnalează că ai deviat de la linia generală impusă „de Wall”. Orwell a pus pe seama „Ministerului Iubirii” infama responsabilitate a organizării minutelor de ură. Comunicarea pe Facebook a stimulat, sub umbrela protejării democraţiei, a pensiilor şi salariilor, a statului de drept sau a valorilor pentru care s-au sacrificat oameni în urmă cu 25 de ani, un hate speech înfiorător. „Cine nu este cu mine este împotriva mea” a reprezentat norma de la care (prea) puţini s-au abătut.
Iluzia elitei – „Cine controlează prezentul controlează trecutul”
Da, Facebook este reţeaua socială dominantă în peisajul online românesc. Este cât se poate de logic ca bătăliile comunicaţionale în orice campanie electorală prezentă sau viitoare, să fie date cu precădere pe platforma dominantă. Diferenţa este că, pe măsură ce platforma se dezvoltă şi atrage mai mulţi aderenţi, are loc o omogenizare a publicului. Cei care continuă să privească această reţea socială şi mediul online, în genere, drept o proprietate a unei elite „de dreapta”, fie nu ştiu în ce ţară trăim, fie pur şi simplu trăiesc într-o ignoranţă totală, neţinând cont de schimbările semnificative care s-au produs (de la preţurile scăzute de pe piaţa noastră de telecom, la dezvoltarea abilităţilor de consum new media în rândul unui public, consideră ei, neavizat) în România ultimilor 10 ani.
Revin însă la ură, căci ea a caracterizat, din punctul meu de vedere, campania electorală din mediul online din 2014. Iar ura a făcut apel şi la timpul prezent, dar mai ales la timpul trecut. Conflictul comunism vs. băsism a fost o luptă construită în prezent, dar ancorată în trecut – dovada că noile media se pot dovedi utile în a (re)construi evenimentele deja desfăşurate, în paralel cu a demola din start orice dezbatere serioasă despre elementul de nou, despre viitor.
Gândul nu este o crimă, ci o necesitate a reţelei sociale!
Facebook se poate transforma într-o reală platformă de dezbatere politică în măsura în care ieşitul din rând va fi acceptat şi stimulat. Suntem atât de diferiţi deja în mediul online încât a încerca tu, utilizator, să îi reduci sau să îi filtrezi pe toţi ceilalţi în funcţie de propriile preferinţe politice şi ideologice (în măsura în care le ai pe cele din urmă) este nu doar o misiune imposibilă, ci un efort îndreptat tocmai împotriva dimensiunii sociale a reţelei. „Crimă-gânditul” (acuza cea mai gravă la Orwell, în urma căreia protagoniştii erau vaporizaţi mental) din mediul online trebuie stimulat, nu redus la tăcere. În caz contrar, izolându-ne de cei din jurul nostru care gândesc altfel, vom deveni chiar noi acei propagandişti şi cenzori pe care, altfel, îi criticăm. Cu alte cuvinte, consumatori media care se auto-alimentează cu informaţii trunchiate, având la finalul zilei satisfacţia că au dreptate în dezbaterea cu ei înşişi.
Pentru cei mai putin familiarizati cu jargonul spatiilor virtuale, FB inseamna Facebook, iar IRL vine de la In Real Life, “in viata adevarata” in engleza. Acronimul IRL este folosit pe forumuri sau in jocuri on-line, pentru a face diferenta intre activitatile din spatiul virtual si cele fata-in-fata. IRL isi are radacinile intr-o vreme in care viata virtuala era in buna masura un joc de rol, iar utilizatorii purtau diverse masti, nedeclinandu-si adevarata identitate, scrie Ovidiu, pe blogul La coltu’ strazii.
Pe masura ce on-line-ul devine o parte tot mai consistenta a vietii noastre “adevarate”, distinctia se estompeaza. Facebook, care insista ca utilizatorii sa isi foloseasca numele reale, joaca un rol important in aceasta transformare.
Partidul Facebook este o expresie folosita de politicieni si jurnalisti pentru a explica infrangerea lui Ponta in alegeri. Teoria lor este ca oamenii organizati pe Internet, cu precadere pe Facebook, au facut diferenta. Nu sunt putini politicienii social-democrati care sunt convinsi ca au pierdut pentru ca nu au stiut sa manipuleze “cu Facebook-ul” la fel de bine cum au facut-o “cu televizorul” (ceea ce ne spune ceva despre PSD si consultantii sai, dar asta e alta discutie). Intrebarea care preocupa acum clasa politica este in ce masura angajamentul on-line poate fi transformat in capital politic stabil IRL, capital care sa conduca la diferente semnificative in distribuirea puterii.
Metodele obisnuite de angajament online – petitia, forumul, blogul, comentariul, mai nou distribuirea prin like&share – cer un efort minim, dar au si un efect minim. Politicienii si decidentii au ignorat acest efect, tocmai pentru ca nu se compara cu cel al metodelor cinice de manipulare mediatica si utilizare imorala a banilor publici, prin care tin captiv un public mai putin educat, dar prezent la vot, adica IRL. Ultimele algeri prezidentiale au aratat ca e posibil ca o mobilizare preponderent virtuala (desi vorbim aici si de contacte intre diaspora si tara pe alte canale) sa decida rezultatul unui scrutin cu miza mare. Oamenii de pe FB au iesit in strada, multi au stat multe ore la coada, pentru a vota. E doar un accident pe fondul unei enervari in fata evidentelor abuzuri ale premierului-candidat sau e inceputul unei schimbari majore?
Tot la aceste alegeri, Monica Macovei si-a strans semnaturile de sustinere si a obtinut aproape 5% din voturi cu o campanie preponderent on-line. 200.000 de semnaturi nu sunt deloc putine, chiar daca vin din toata tara. Dau exemplul Macovei pentru ca am incredere ca sunt semnaturi reale, spre deosebire de cele ale altor candidati, chiar sefi de servicii secrete. Tot Macovei a avut si un numar (mai mic) de voluntari dispusi sa stea in strada sau sa mearga in caravane prin tara pentru a difuza mesajul in care cred. Iata ca oamenii de pe FB sunt dispusi sa aloce chiar mai mult timp si efort activitatii politice. Inca nu stim cum se desfasoara campanie de transformare a acestui entuziasm intr-un nou partid. Avem contra-exemplul Nicusor Dan, care a facut acelasi drum la scara mai mica in 2012 – campanie on-line, numar bun de voturi, promisiune ca va organiza un nou partid, dar care este aproape disparut din spatiul public.
Asistam insa la un foarte interesant exercitiu de auto-organizare a Partidului FB pentru o cauza care nu implica alegerea unei figuri salvatoare, ci, dimpotriva, demiterea unui personaj sinistru. Primarul sectorului 3, Robert Negoita, cunoscut mai putin pentru realizarile politice si mai mult pentru problemele cu fiscul, pentru suspiciunile de proxenetism si pentru ca l-a plagiat pe Mugur Isarescu in lucrarea de doctorat, a reusit sa enerveze cetatenii din sector prin ofensiva de betonare a spatiilor verzi, prin lucrari urbanistice la limita legii si de un oribil prost gust. Enervarea s-a exprimat cu precadere on-line, cu obisnuitele petitii, articole, campanii de email-uri sau pur si simplu distribuirea unor imagini si citate anti-Negoita. Exista insa si o componenta IRL, prin grupuri informale, intre care cel mai vizibil este Prietenii Parcului IOR, creat ad-hoc pentru a raspunde proiectului primarului de constructie a unei costisitoare sali polivalente in parc. Campania a avut un neasteptat succes IRL, pentru ca Negoita a renuntat, cel putin pentru moment, la proiect.
Incurajati si de acest succes, suparati ca celelalte “lucrari edilitare” contestate continua chiar si cand nu au toate avizele in regula, si enervati de atitudinea aroganta a primarului (“daca nu va convine, mutati-va in alt sector”), contestatarii au pornit un ambitios proiect care vizeaza demiterea primarului Negoita. Conform legii, mai intai trebuie ca cel putin 25% dintre cetatenii cu drept de vot domiciliati in sectorul 3 sa ceara initierea unui referendum de demitere. Apoi, trebuie ca la referendum majoritatea sa voteze pentru demitere. Organizarea intregului demers se intampla, desigur, pe Facebook. La algerile prezidentiale au fost inregistrati 402.877 alegatori in sectorul 3, deci in prima faza trebuie stranse putin peste 100.000 de semnaturi pentru initierea referendumului.
Nu avem date statistice relevante, dar intuitiv Partidul FB va trebui inevitabil sa ia in piept Real Life inclusiv in faza de strangere de semnaturi, ca sa nu mai vorbim de referendumul propriu-zis. Foarte probabil fluxul de semnaturi venit de la persoanele active in reteaua sociala si cunoscutii lor se va opri inainte de atingerea pragului de 100.000. Vor fi necesare actiuni in strada si chiar din usa in usa. Vremea nu ajuta, iarna sunt putini oameni in parc, unde ar fi fost un bun prilej de colectare a semnaturilor. Echipele de strangere de semnaturi, iar apoi cele care vor transmite mesajul pentru vot, vor avea nu doar de investit timp personal, ci si de infruntat vremea rea si atitudinea potrivnica a sustinatorilor lui Negoita, poate chiar agresivitatea celor platiti de primar.
Probabil ca Negoita e ticalos, dar nu neaparat si prost. La fel ca toti ceilalti primari, are propriul public captiv, dependent de ajutoarele sociale de la primarie. Controleaza direct (vezi ziarul Ring) sau indirect (prin PSD si aliati) o gama larga de canale media, care vor transmite teza primarului, anume ca actiunea este a unui partid si nu a unui grup de cetateni onesti. Astfel va fi creata si intretinuta o atitudine ostila opozantilor. Mai mult, Negoita este tipul de primar-mafiot care vine la intalniri cu cetatenii impreuna cu o gasca de batausi in civil. Acestia pot fi lesne trimisi sa agreseze echipele de campanie (vezi filmul de mai jos). Sa nu uitam ca Politia Locala, controlata de primar, este in multe locuri transformata in mica armata privata a acestuia si nu in instrumentul de protectie a cetatenilor.
Pentru a duce la bun sfarsit intreaga operatiune de demitere a primarului Negoita va fi deci nevoie de un efort hotarat si consistent nu doar virtual, ci si pe teren. Aceasta coborare IRL a Partidului FB este un test important si merita urmarit cu atentie. Va fi o victorie daca macar semnaturile vor fi stranse, indiferent de rezultatul referendumului. Daca acest lucru se intampla, vom sti cu certitudine ca modul de a face politica in Romania a pornit pe un drum al schimbarii din care nu mai poate fi intors.
Robert Turcescu a anuntat pe Facebook ca ar dori sa-si faca aprtid, un partid intitulat Forta Buna, provenind de la acronimul Facebook (FB): “Am creat pagina asta de Facebook – Partidul Forta Buna, din dorinta de a da o legitimitate a ceea ce s-a numit Partidul facebook, determinant in alegerea noului presedinte al tarii. Daca pana la finele anului 2014 se vor strange 50.000 de like-uri atunci aparitia partidului este indreptatita”, ne spune Robert Turcescu.
Reactiile au aparut imediat. La nici o ora de la aparitia paginii, aceasta stransese deja 900 de like-uri, urmand ca la orele de varf sa pastreze un ritm de 500-1000 de like-uri pe ora. Daca acest trend continua si daca ceilalti “membri” ai “Partidului Facebook” vor aprecia proiectul, e foarte probabil ca Robert Turcescu sa atinga marja propusa in numai cateva zile.
Turcescu a propus ca discutii despre orientare, doctrina etc. sa se discute dupa atingerea pragului de 50.000 de like. Userii i-au propus lui Turcescu s-o capacitze si pe Monica macovei in proiect, despre care se crede ca ar fi initiatoarea curentului de pe facebook de sustinere a lui Klaus Iohannis.
Au fost insa si reactii negative, la aceste share-uri existand si comentarii de genul: “Abia acum se vede ca Turcescu inca e ofiter acoperit cu misiune. Asta e misiunea, sa faca un partid lui Basescu, paralel cu PMP, care mai apoi sa fuzioneze cu PMP si cu PNT, sa se faca o formatiune de opozitie de dreapta!”. Partea a doua a comentariului poate fi destul de corecta.
- Florin Puscas: Iohannis şi Forţa Bună a imposturii
Îmi închipui că, după câştigarea alegerilor, Klaus Iohannis a avut numeroase ocazii să privească în jur şi să-şi spună mirat: „Puţini am fost, mulţi am rămas.” Şi pe bună dreptate, la câţi impostori desăvârşiţi încearcă să călărească valul euforiei naţionale.
Asistăm la o revendicare multiplă a unei victorii, manevră începută chiar a doua zi după alegeri de Elena Udrea, cea care proclama pe Facebook o aşa-zisă victorie a „băsismului”. În aceeaşi notă, anumite canale media dau de zor ordine oricui este dispus să asculte, iar abaterile sunt sancţionate prompt prin apel la „glasul străzii” şi „mesajul votului”. O fi o impresie eronată, dar nucleul gălăgios pare a fi tocmai în zona celor care nu au votat cu Iohannis în turul 1, cei care vedeau iniţial în noul preşedinte doar premierul Grivco sau un liberal pucist.
De departe cel mai numeros grup care revendică fiecare respiraţie a lui Iohannis în calitate de preşedinte este grupul fanilor de pe Facebook. Internauţii sunt poate cei mai îndreptăţiţi să încerce iluzia că l-au făcut pe Iohannis preşedinte, deşi, în mod evident, o asemenea presupunere ar fi eronată în cazul oricărui grup social. În avântul colectiv şi entuziasmul de gloată, românii aciuaţi pe Facebook mai au puţin şi pretind ca toate deciziile lui Iohannis să fie luate prin plebiscit online. Lucru care nu ar ridica prea multe îngrijorări dacă discernământul popular nu ar da semne de funcţionare cu intermitenţe.
Bunăoară, bursa zvonurilor îl dă pe Dan Mihalache drept viitor şef al Administraţiei Prezidenţiale. Oricine aruncă o privire spre parcursul profesional al arogantului strateg vede elemente care pot spurca icoana laică a noului preşedinte. De la ideile lui Mihalache, de după Revoluţie, din Drapelul roşu (abia devenit Renaşterea), până la ieşirile publice jenante din 2012, parcurgând şi trecutul său pesedist, există destule elemente care nu-l recomandă drept un personaj de aşezat în vitrina de la Cotroceni. Desigur, Iohannis este preşedintele tuturor românilor şi poate colabora cu oricine, dar totuşi…
În tabăra ultraşilor din peluza Facebook există suficiente exemple de aplicare selectivă a principiului expus în paragraful anterior. Dar, de bună seamă, nu poţi să ajungi şi să te menţii preşedinte bazându-te doar pe susţinerea sfinţilor din calendar. Unele nume merg cu lămâie. Mă opresc însă la o situaţie care, cel puţin pentru mine, este de neexplicat. Cum se poate să combaţi un personaj ca Mihalache încolonându-te în spatele unui personaj precum Robert Turcescu?
Sub pretextul luptei anti-Mihalache, Turcescu încearcă să coaguleze mişcarea Facebook pro-Iohannis (sau anti-PSD) sub denumirea „Partidul Forţa Bună” (Partidul FB, de la Facebook). Un individ care s-a aflat o lungă perioadă într-o situaţie de impostură nu poate fi nici iniţiatorul, nici vectorul, nici liderul unei mişcări de asanare morală a clasei politice. Desigur, omul a recunoscut şi s-a căit de păcatul de a fi fost ofiţer acoperit şi jurnalist în acelaşi timp, dar iertarea este apanajul Divinităţii. Locul lui Robert Turcescu e cel mult în partidul penitenţilor care încearcă să-şi redobândească o urmă de credibilitate.
- Catavencii/ Patrick Andre de Hillerin: Întoarcerea fiului turnător
Acum mai bine de două luni, unul dintre cei mai toxici moderatori TV ai ultimilor ani se sinucidea în public, anunțând că a fost ofițer sub acoperire. Adevărată sau nu, parte a unei înscenări pe care n-a înțeles-o nimeni, dezvăluirea punea capăt carierei de megastar media a lui Robert Turcescu. Cel puțin așa ar fi trebuit să se întâmple. În timpul scurtei emisiuni de la B1 în care și-a anunțat colaborarea, ca prestator TV, cu un serviciu de informații în scopul de a deservi nevoile de propagandă și manipulare ale acestuia, Turcescu s-a agățat de piciorul lui Dumnezeu și l-a rugat să-l judece. Ar fi fost bun și un judecător terestru, la o adică, dar acesta a refuzat să se arate. Pradă unui delir mistic așa cum rar mai vezi, fercheșul moderator a anunțat, oarecum, că se cam retrage din presă și că, dacă va fi să revină vreodată, o va face onest, de jos, muncind cinstit, așa cum n-o mai făcuse de multă vreme.
Dar n-a fost să fie. După ce și-a rumegat amărăciunea și s-a văzut abandonat până și de idolul său căruia îi sacrificase cariera pentru a scoate din cursă un candidat prezidențial, Robert Turcescu s-a întors pe ușa din dos a mass-media, alăturându-se clubului refuzaților, cunoscut și sub numele de Nașul TV. Nașul TV s-a dorit a fi televiziune, acum vreo doi ani și ceva când s-a lansat, dar n-a reușit. Nașul TV e o chestie, un soi de cămăruță la stradă, pe Calea Victoriei, de unde, în timpul zilei, diverși ciudați încearcă să-și vândă cărțile despre cum să devii un om de succes sau, în lipsa cărților, flutură prin fața credulilor niște plante medicinale care vindecă aproape orice suferință. Poate mai puțin prostia, căci dacă ar fi vindecat-o, altfel ar fi arătat orele de seară la aceeași pretinsă televiziune.
Seara, așadar, la Nașul TV încep programele greilor: Radu Moraru, Grigore Cartianu și Robert Turcescu. Uneori cei trei se reunesc și fac emisiuni împreună, spre groaza și amuzamentul privitorilor. Sunt neschimbați. Moraru e același tip insipid care înșiră platitudini pe bandă rulantă, cu aerul că face dezvăluiri senzaționale. Despre Cartianu am putea spune că e inodor, dacă nu ne-ar fi frică să nu ne contrazică diverși pușcăriași. Iar Turcescu… Ei bine, Turcescu este absolut la fel cu cel care era înainte de a-și da foc la epoleți. Smerenia a durat o lună, dacă o fi durat și atât. Nu, nu a devenit peste noapte ziarist. N-avea cum. Doar că nu mai primește pe sub ușă dosare și notițe care să-i dea aerul de investigator pe care se lupta atâta să-l afișeze în ultimele luni.
Tot ce s-a schimbat la Turcescu față de trista perioadă B1 este vestimentația. Acum apare, cel mai adesea, într-o cămășuță în carouri, atârnându-și de gât un papion. Asta nu-l face mai inteligent, mai rafinat, mai puțin detestabil, dar rotunjește imaginea de ridicol la care omul lucrează cu spor de-o viață.
Uluitoare nu este, însă, reapariția acestui mic securist de tip nou în presă. Nu e uluitor nici tupeul de care dă dovadă cântând în studioul așa-zisei televiziuni Imnul Golanilor, parte a fantasmagoricei sale lupte cu securiștii și comuniștii. Uluitor este faptul că mai sunt oameni care-l bagă în seamă, care acceptă să-i vorbească asemeni unui ziarist, care, prin prezența lor la emisiuni, îi certifică impostura. […]/ integral pe catavencii.ro
- Criterii.ro: Un articol pentru scepticii de pe Facebook. Feriți-vă de un partid controlat de un soft!
Ideea Partidului Facebook sau, cum i s-a mai spus, Partidul Forța Bună mi se pare mai periculoasă decât cea a reînvierii unui partid comunist sau fascist și iată de ce.
Partidul Facebook ar urma să aibă drept ADN un soft.
Softul ar putea să fie astfel conceput încât să promoveze anumite curente de opinie în defavoarea altora.
Mai mult, dacă în democrație putem solicita date despre orice programare cu impact social, despre softul Facebook nu am avea cui să solicităm informații. Ce să facem, în cazul în care am avea suspiciuni că rețeaua este manipulată ? Să demonstrăm la sediul administratorilor locali ? Unde se află acest sediu ? Să-i cerem socoteală lui Mark Zuckerberg ? Absurd.
Nu vreau să acuz administrația Facebok de manipulare, dar nici nu pot să nu iau în calcul ideea. În plus, nu se știe ce aduce trecerea timpului, cine va ajunge să controleze rețeaua.
Mă miră faptul că unii români de pe Facebook, fericiți pe bună dreptate de înfrângerea lui Ponta, mai degrabă decât de victoria lui Iohannis, au fost atât de dornici să accepte Partidul Facebook. Dacă la celelalte partide știm măcar cine este șeful care decide ceea ce se spune și ceea ce nu se spune, în rețea șeful e undeva, în castelul luii Kafka.
În consecință, sunt fericit că există Facebook pentru că-mi pot face cunoscute ideile fără buget și la concurență cu oricare trust media.
Mulțumesc pentru oportunitate și gratuitate.
Aș fi însă într-o continuă stare de alertă dacă rețeaua de socializare ar avea pretenția să se organizeze ca o forță politică, fie ea doar una de supraveghere a celorlalte forțe politico-mediatice.
Cu speranța că nu am făcut nimănui proces de intenție și că nu am deranjat nicio sensibilitate, sfârșesc cu începutul:
Un Partid Facebook nu ar fi decât ceva ocult, aparent democratic dar în esență dictatorial.
Adică mai rău decât un partid comunist sau fascist.
Mai rău pentru că ar părea întotdeauna bun.
Călin Georgescu, preşedintele Centrului European de Cercetare al Clubului de la Roma şi unul din iniţiatorii mişcării „Motivaţia:România” a comentat impactul generaţiei Facebook asupra schimbărilor de care România are nevoie.
Acesta susţine că generaţia facebook este nu are răbdare să aprofundeze lucrurile şi că unele clanuri au folosit mai abil reţelele de socializare şi populaţia este mai uşor de manipulat.
„Generaţia Facebook, obişnuită să tot „gugălească” pe telefoanele inteligente, este copleşită de cantitatea de informaţii care o asaltează. Preia totul pe fugă şi nu mai are răbdare să aprofundeze lucrurile. În România nu se mai studiază profund şi nu se mai citesc cărţi. De altfel, se vând cu 85% mai puţine cărţi decât în urmă cu 25 de ani. Iată de ce populaţia poate fi manipulată prin lozinci şi devize propagandistice extravagante, golite de adevăr şi conţinut. În România, unele clanuri au folosit mai abil decât altele reţelele de socializare şi, drept urmare, au înregistrat un avantaj politic temporar.
Cât despre puterea „democraţiei directe” care îi entuziasmează pe tinerii de pe Facebook, în mare parte este o iluzie. Ea există în spaţiul virtual, dar este foarte greu de transpus în realitate, în cadrul actualului sistem neoliberal. Să nu uităm că sistemul însuşi foloseşte Internetul pentru a-şi cosmetiza imaginea şi pentru a manipula populaţia. Eu sunt întru totul pentru democraţia directă, participativă. Ea nu este însă posibilă într-un stat servil, cu o economie neoliberală de tip extractiv. Ea poate înflori doar într-o economie civică, având drept partener un stat puternic, un stat animat de o logică partenerială, în care toţi actorii participanţi la dialogul social luptă pentru un ideal comun. Este nevoie în primul rând de o democraţie economică. La noi, în discursul public este absentă noţiunea de lucrător-proprietar; această „moleculă” a economiei civice este generată de răspândirea largă a proprietăţii productive graţie formelor cooperaţiei moderne sau organizării micilor producători în sistem cluster, pe modelul Mondragón sau Emilia Romagna. Vorbim de „descentralizare” când, de fapt, ar trebui să vorbim de sisteme „distribuite”. Vorbim de „creştere infinită” când, de fapt, avem nevoie de o revoluţie a sustenabilităţii”, consideră Georgescu într-un interviu pentru Bursa.
Pe de altă parte, Georgescu a abordat tema culturii şi a religiei, afirmând că „greu mai găseşti un intelectual integru astăzi”, limba română este „masacrată”, iar Biserica este prigonită.
„Dacă sistemul economic românesc stă să facă implozie, nici în sfera culturii şi a spiritului nu stăm mai bine. Greu mai găseşti un intelectual integru astăzi. Limba română este, pur şi simplu, masacrată, parcă a devenit o limbă străină, stricarea ei este promovată din plin de la cele mai înalte tribune. Biserica oficială este pângărită, iar biserica ascunsă este prigonită. Mare parte a populaţiei este condusă prin impostură de către fariseii care, vieţuind în păcat, sunt mereu temători pentru scaunele lor şi atunci caută să se înconjoare de iobagi plătitori de impozite, folosite pentru desfrâul şi vanităţile stăpânilor.
S-a vorbit mult de reforma clasei politice. Este un fals, pentru că se urmăreşte doar redistribuirea puterii şi dobândirea de avantaje pentru cei care o deţin, prin rotaţie. Singura ocupaţie constantă a clasei politice în ultimii 25 de ani a fost şi este deturnarea banului public, îmbogăţirea fără scrupule. Clasa politică actuală este nereformabilă. Trebuie schimbată„, a afirmat Georgescu.
Nota noastra:
Asa cum am vazut in studiul despre tineri, acestia sunt decuplati atat de sistemul politic clasic, cat si de mass-media traditionala. Altfel spus, ei nu au incredere nici in Parlament, nici in partidele politice, nici nu sunt influentabili de televiziuni. Nu au o idee clara despre cum ar putea influenta politica si nici nu sunt interesati de asa ceva, de fapt, in schimb sunt disponibili pentru a fi mobilizati in tot felul de proteste. Ei constituie materialul care se preteaza optim (masa de manevra perfect disponibila) la noile forme de politica si comunicare mediatica.
Exista o directie explicita de demantelare a vechii politici, adica a sistemului de partide, si de promovare a uneia noi, care sa se bazeze pe Internet/Facebook si pe activism similar celui de tip oengistic-voluntar. Monica Macovei este liderul politic care s-a conturat cel mai clar pentru o astfel de directie, militand inclusiv pentru votul electronic.
Asistam, intr-adevar, la o tendinta reala, dar si la o prelucrare propagandistica. Adica: e adevarat ca au aparut noi forme de comunicare, noi forme de angajament social/politic, noi consumatori de media. La mediu nou, noi energii/stari de spirit, la noi energii, noi forme de captare si directionare a acestora. Nu e deloc adevarat ca acestea ar avea valente pozitive, chiar mesianice, de “reformare” a clasei politice, de creare a vreunei Romanii a normalitatii.
Revenind la tendintele reale. Asa cum a precizat Paul Aparaschivei, exista deja un numar apreciabil de romani care utilizeaza Facebookul si da, e tot mai greu sa tragi limite clare intre “virtual” si “viata reala”. E posibil ca vremurile in care scepticismul fata de puterea de influentare a vietii reale de catre si prin Facebook sa para desuet. Si chiar e, daca se continua a crede ca cine e pe Facebook nu influenteaza sau e activist doar cu click si share. Mai important este ca Facebook/Internetul a devenit motorul motivatiilor indivizilor si actiunilor lor in sfera social-politica.
Formele vechii politici din Romania se bazau pe influenta televiziunii, pe retelele cvasi-clientelare din teritoriu si pe structurile mari de partid. Formele vechi de clientelism constau in grupurile sociale care, intr-o forma sau alta, erau recompensate financiar de liderul politic/primarul/parlamentarul care beneficia de sustinerea lor. In forma clasica, acest clientelism se sprijinea, la baza piramidei electorale, mai ales pe grupuri de saracani care fie erau incluse in listele celor care primeau ajutor social, fie erau angajati de primar in servicii (salubritate, paza, personal de statut jos). Aplicand o logica a supravietuirii, acestia cereau o recompensa minimala pentru angajamentul politic. In susul piramidei se regaseau finantatorii campaniei electorale. Recompensa lor lua forma contractelor cu statul. Forta politica veche era formata din aceasta ecuatie simpla: televiziuni+organizatie de partid puternica+clientelism neofanariot.
Noua politica ar consta in influenta internetului/retelelor sociale, in complicitatilor neo-clientelare si in structuri organizationale mult mai flexibile, nucleare, care nu exista intr-o forma strict centralizata, ci una tot in retea, cu capacitate superioara de dinamizare si expansiune. Neo-clientelismul acestei noi politici e bazat, in josul piramidei electorale, de grupuri sociale care vor fi recompensate pentru activismul lor cu posturi in administratie, granturi, burse, datorii fiscale iertate, integrare in decizia politica/administrativa, ocupare a locurilor de “experti” etc. Aceste grupuri sociale sunt constituite din membri ai clasei de mijloc care vor gratificatii mai mari decat le ofera statu-quo-ul. In Romania accesul la resurse si influenta a fost intotdeauna o problema si competitia politica s-a definit in functie de clasele sociale angrenate in acest joc de impartire a firimiturilor din placinta. Nici aici lucrurile nu stau diferit. Cei mai mari activisti ai “fortei bune” nu sunt angajati altruist pentru cauza “justitiei” si “statului de drept”, ci pur si simplu vor o bucata mai mare din placinta. Si o si dobandesc. La varful piramidei electorale a noii politici stau finantatorii, oamenii cu bani, firmele. Recompensa lor consta nu atat in contracte cu statul, ci in punerea statului la dispozitia lor si in taxe mai mici (de aici si explicatia propagandei statului minimal si a asistatului social, adversar electoral al “burghezului” roman). Pe scurt, noua politica=influenta Internet+organizatii dinamice tip ONG+clientelism neoliberal.
Orice analiza asupra noii politici trebuie sa aiba in considerare si aceste aspecte structurale. Abia dupa aceea are rost discutia despre comunicare sau “energii”/stari de spirit.
Noile tendinte converg de minune scopului de destructurare a puterii celui mai mare partid din Romania – PSD. Nu pentru vreo calitate a acestui partid, ci pentru ca e mare si cu structuri ample in teritoriu, iar acest mod politic de a exista trebuie desfiintat, trebuie fragmentat pentru a face loc unor divizii mici de lupta si cucerire a spatiului public, care sa nu depinda de acest “teritoriu”.
Totodata, observam ca oameni ai sistemului incearca sa se reinventeze si sa ocupe locul de frunte pe noul val. Mai ales partea de sistem represiv. Partidul DNA cauta sa faca jonctiunea cu Partidul Facebook, prin Monica Macovei. Lucrurile sunt inca in facere si exista mai multe teste. Unul din ele este cel demarat de Robert Turcescu, intitulat “Partidul Fortei Bune”. Pare ca va fi, totusi, un esec. Initial, scopul era atingerea a 50 000 de likeuri pana la finele anului. A atins, pana acum, doar 8000. Semnificativ este insa altceva: faptul ca un ziarist compromis (prin propria deconspirare, acum deja uitata) ca Turcescu s-a pus in fruntea unei astfel de initiative. O fi ea noua politica, insa tot cu vechii “colonei” (sau procurori batausi sau ideologi comunisti, reciclati in agenti americani) se face. Un alt experiment este cel legat de primarul Negoita, inca in evolutie.
Noua politica, in cele din urma, nici nu este prea mult legata de politica. Atat pe continut, cat si ca atitudine/practica, este mai degraba o anti-politica. Pe continut, discursul ei este discursul justitiar-razbunator al aripii dure si pure a “basismului extrem”, cum il numea chiar presedintele inca in functie. Abia aici isi are locul discutia despre “energii” si stari de spirit. Se pare ca mobilizarea, aici, nu merge decat pe “enervari“. “Tinerii frumosi si liberi” de pe Facebook nu pot sa miste un deget daca nu “urasc din toti ficatii”. Nici nu e surprinzator. La halul de viata sociala din Romania creata de un stat abuziv si de companii spoliatoare, capitalul de frustare este imens. Batalia pentru fabricarea noului consens social majoritar e castigata de cei care reusesc sa capteze acest capital, sa-l structureze pe baza unei mitologii si sa-l directioneze impotriva cuiva si pentru o agenda anume (am zice din nou ca parte din aceasta mitologie e anti-BOR, insa la ce bun? am facut-o degeaba pana acum, degeaba o vom face si in continuare).
In ceea ce priveste atitudinea/practica, dispretul si neincrederea fata de partidele politice clasice si mass-media traditionala este, la randu-i, tot o stare de spirit. Nu e o consecinta a unei gandiri critice, a unei reflectii adanci. Si nu e deloc de bun augur. Nu pentru ca partidele politice sau mass-media traditionala ar fi minunate, ci pentru ca exista marea amagire, inclusiv printre editorialistii sau activistii ortodocsi (sau ortodoxisti) ca “noua politica” e realmente “revolutionara”, democratica, ba chiar participativa, si ca pe internet exista informatie, nu propaganda. Or structurile noi care vor inlocui partidele mari nu sunt nicidecum vehicule democratice, ci grupari nucleare care au capacitatea de a impune agende institutiilor. Grupari de lobby profesionist adaptat noilor imprejurari si care nici macar nu vor mai avea nevoie de radacini in teritoriu, ci de “friends” si “likes” pe facebook si de “events” la care participa cat mai multi din lista. Participarea nu va fi deschisa decat foarte selectiv si doar in unele zone unde “e voie” (campanii pentru parcuri salvate, pentru demiteri, plagiate, buget DNA si alte chestiuni de tip “purism civic” si foarte ipocrit, nu vom vedea insa prea multa participare incurajata pentru echitate sociala, acces la sanatate si educatie pentru toti, taxe, redevente, Cod al Muncii, apararea drepturilor si libertatilor civice etc.).
Cat priveste propaganda, noua forma de influenta/manipulare este mult mai perversa decat cea clasica. In propaganda veche, exista o sursa clara si un destinatar in principiu pasiv (televizor-telespectator; ziar-cititor). In noua propaganda, sursa este difuza, neclara sau chiar nestiuta. Nu exista o relatie unidirectionala canal media-consumator, ci una in care destinatarul devine sursa la randu-i, participant activ nu doar in transmiterea mesajului, ci in imbogatirea lui, in varietatea si extinderea sa. Granitele intre propagandist si publicul-tinta se dilueaza, fara a se sterge, caci publicul-tinta devine la randu-i propagandist activ, agent de influenta.
Noua politica ofera un simulacru de participare la decizie si influenta care da impresia de democratizare, fiind, insa, doar o forma mult mai sofisticata si complicata de manipulare si manufacturare a majoritatilor. Totul acoperit de o crusta groasa de ipocrizie si minciuna, caci aceste noi forte sunt, nu-i asa, ale “binelui”, iar ceilalti sunt reziduuri ale “raului”. Noua politica este, totodata, si anti-politica, pentru ca se va baza pe clivaje adancite, mai simplu spus: pe dezbinare, pe abandonarea deciziilor majore, a “treburilor publice”, pe mainile think-tankurilor si a expertilor. Pe amutirea vocilor alternative si pe consolidarea statului politienesc.
Noua politica este, in esenta, procesul care va fabrica noul totalitarism.
Legaturi:
- ANTICLERICALISMUL – noul consens manufacturat in Romania in “era” Iohannis?“Vom avea un PRESEDINTE LUTERAN care va stabiliza STATUL LAIC cum n-a facut-o nimeni pana acum”!/ EXCLUDEREA RELIGIEI DIN SCOLI SI IMPOZITAREA BISERICII – agenda explicita a unui secularism de masa
- LISTA NEAGRA A RAZBUNARII. Biserica la judecata noilor comisari leninisti/ Democratie cu emisari, procurori si Legi Big Brother/ SPRE SOCIETATEA “SPECTACOLULUI” JUSTITIAR?
- Pe marginea alegerilor prezidentiale. RASISMUL ANTI-ROMÂNESC/ Ce se intampla cu România ortodoxa?/ MIZA GEOPOLITICA: “Defectul” real al PSD si motivul pentru care NU TREBUIA sa castige Ponta/ MASONERIA – ENTUZIASMATA de alegerea lui Iohannis: CE FEL DE “REVOLUTIE A TRANSFORMARII” NE ASTEAPTA?
- OPERATIUNEA “TARANII DE LA REFERENDUM” RELUATA IN FORTA in buza alegerilor prezidentiale. Batrani si bolnavi adusi la AUDIERI in CRUCEA NOPTII (video). “INCREDIBILA IMPLICARE A JUSTITIEI IN CAMPANIA ELECTORALA”/ Cine este si ce vrea “PARTIDUL DNA”?
- Blestemul lipsei de alternativa. THINK TANKURILE CA INSTRUMENTE DE MANIPULARE A OPINIEI PUBLICE. De la manufacturarea ideilor la bisnita cu idei gata facute
- “EXPERTII” OENGISTI – veriga lipsa din lantul CAINILOR DE PAZA ai PUTERII.“Care e rolul acestor oameni? Să controleze opinia publică, să nu permită ridicarea unor lideri neșantajabili, să manipuleze subiecte-cheie”
- Care este sensul MEGA-SCANDALURILOR MICROSOFT si EADS? Prin anticoruptie la antidemocratie sau cum dispare POLITICUL din Romania. CINE NU E DE ACORD CU DIRECTIVELE OBLIGATORII N-ARE DECAT SA DEVINA “EXTREMIST”
- Mircea Platon despre ONG-URILE DRONA EURO-ATLANTICE SI NATIUNILE DE UNICA FOLOSINTA. Cum a fost inlocuita ingineria sociala a COMUNISMULUI cu cea a NEOLIBERALISMULUI
- MIRCEA PLATON versus DRAGOS ALIGICA, ideologul “dreptei” basiste. Articol devastator despre CINISMUL, COLONIALISMUL SI AUTORITARISMUL NEOLIBERALISMULUI americano-roman
- “Gandul” a ajuns si la VOTUL CENZITAR. Resurgenta periculoasa a MENTALITATII FASCISTE in Romania: justitiarism si elitism ANTIDEMOCRATIC
- ANTIDEMOCRATISMUL VISCERAL AL “STATILOR DE DREPT” EURO-ATLANTICI: “Romania este PREA PRIMITIVA pentru a fi condusa altfel decat prin FORTA MANIPULARII, FORTA INSTITUTIILOR”/ Culmea “elitismului” totalitar: “JUSTITIA” AR TREBUI SA APERE DEMOCRATIA… DE ALEGATORI!
- MECANISMELE MANIPULARII ROMANIEI. Cum este practicat astazi RAZBOIUL NEVAZUT impotriva mintilor noastre
Am avut si eu cont pe facebook.Am pus o poza dar atat .Nu poti sa-ti faci prieteni virtuali adica ireali si e periculos sa le dezvalui date personale despre tine pentru ca nu stii cine se afla in spatele pozei , monitorului care gestioneaza acel cont.Plus ca este prea multa mandrie postata , un limbaj trivial.Dar cred ca nu avem ce face caci tot mai multi sunt atrasi de acest tavalug ca un magnet si vrand nevrand devii dependent si petreci ore in sir pentru a vorbi intr-o lume pe care eu o consider ireala, virtuala.Tinerii se vaita ca nu au joburi, dar poate ar trebui sa mai lase internetul ca nu le ofera nimic, adica hrana. […] Eu asa cred ca au timp, care in opinia mea nu este petrecut cum trebuie.Este o pacaleala facebook.Am vrut sa postez un comentariu la o publicatie online, si trebuia neaparat sa fi avut cont pe facebook.Am incercat de doua ori ca sa mi se afiseze comentariul, ceea ce cred eu ca nu este chiar lipsit de control din partea anumitor oameni cu putere toate informatiile de pe aceasta retea de socializare.Se vor intoarce tocmai impotriva utilizatorilor acestei retele si va fi prea tarziu.Apoi ce socializare este un mediu virtual, caci stai in fata calculatorului si nu este nimeni fizic langa tine cu care sa poti shimba o vorba.
Eu, de câtva timp, am reuşit să mă desprind de facebook. Să dea Dumnezeu să fie pentru totdeauna!
http://www.evz.ro/cum-isi-asuma-robert-turcescu-riscul-de-a-fi-suspectat-c-a-ramas-mai-departe-ofiter-al-serviciilor-chiar-daca-descoperit.html
Parca a fost mai demult o „primavara araba” marca „twitter”. Acum o toamna romaneasca marca „facebook”. In ambele cazuri retelele de „socializare” si-au facut treaba cu brio. Si cum romanii nu vor renunta la fb, din contra, este foarte probabil ca treaba sa mearga struna in continuare, si nu numai pentru alegeri.
http://www.evz.ro/ai-impresia-ca-n-16-noiembrie-2014-in-romania-n-a-avut-loc-al-doilea-tur-de-scrutin-ci-a-doua-inviere-a-lui-christos.html
S-a intors presedintele ales in Romania, dupa ce si-a facut stagiul de pregatire si a completat constiincios agenda de tara in SUA via Germania. Si astfel Romania lucrului bine facut devine realitate. Cu Ponta ar fi fost mai greu. Ar fi durat mai mult, si viteza implementarii ar fi fost mai inceata si cu hopuri. Dar asa totul va merge uns ca o masina germana.