ACUZATII GRAVE aduse DNA si procurorului sef Codruta Kovesi: “ASISTAM LA UN ASALT DE NEDESCRIS ASUPRA DREPTURILOR OMULUI”/ Va deveni procuratura PUTERE NECONTROLATA?/ MANIPULAREA “IMUNITATII PARLAMENTARE” SI SFARSITUL DEMOCRATIEI ROMANESTI/ Spectacolul catuselor si ațâțarea RĂZBUNĂRII populare

• PSNEWS:

Kovesi anunță o măsură drastică ce îi vizează pe toți arestații preventiv

Procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a transmis Comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei propunerile instituţiei pe care o conduce de modificare a legii fundamentale.

DNA propune modificarea perioadei de reținere de la 24 de ore la 72 de ore, invocând în acest sens practica majorităţii statelor europene, unde perioada de reţinere este de 48 sau de 72 de ore.

Totodată, în documentul transmis comisiei de către Laura Codruţa Kovesi, DNA propune modificarea Constituţiei astfel încât „imunitatea parlamentară să se limiteze strict la declaraţiile politice”, notează rtv.net.

DNA consideră necesară amendarea legii fundamentale şi în privinţa miniştrilor penali.

Astfel, se arată în documentul trimis la Parlament, trebuie „eliminată condiţia unei cereri formulate de autoritatea executivă sau de cea legislativă pentru tragerea la răspundere penală a unui ministru suspectat de săvârşirea unei infracţiuni”.

„Această atribuţie trebuie să rămână în domeniul exclusiv al autorităţii judecătoreşti”, precizează DNA.

Consiliul Superior al Magistraturii consideră de asemenea că perioada de reţinere ar trebui să fie majorată de la 24 la 48 de ore, perioadă de timp considerată rezonabilă. Propunerea CSM se numără printre recomandările de modificare şi completare a iniţiativei legislative pentru revizuirea Constituţiei României.

EXCLUSIV Cristian Pârvulescu, reacții virulente față de modificările propuse de Kovesi: ”Asistăm la un asalt asupra drepturilor omului de nedescris”

În cursul zilei de luni, în spațiul public, a apărut un document semnat  șefa Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, în care regăsim două propuneri controversate de modificare a Constituției în sensul în care arestul preventiv să fie mărit de la 24 la 72 de ore și respectiv limitarea imunității parlamentare doar la declarații politice.

Pornind de la aceste două propuneri făcute de Direcția Națională Anticorupție, PSnews.ro l-a contactat pentru un punct de vedere pe profesorul Cristian Pârvulescu, președintele asociației Pro Democrația.

Politogul a punctat pentru PSnews.ro că, în primul rând, nu știe în ce calitate DNA face astfel de propuneri și că din punctul său de vedere, DNA, alături de CSM, par să își depășească binișor prerogativele constituționale.

Cristian Pârvulescu a mai precizat că există o problemă serioasă în ceea ce privește principiul separației puterilor în stat și s-a întrebat dacă în România există ”puteri sau autorități”.

”Totul este drastic, nu numai propunerile DNA pe care nu știu în ce calitate le face, dacă mă întrebați. Dar și propunerile CSM care, din punctul meu de vedere, își depășește binișor prerogativele constituționale arată că în România avem, în momentul de față, o dezechilibrare a raporturilor între puteri, o dezechilibrare care a fost evidențiată și de ultima decizie a Curții Constituționale publicată vineri și care de atunci a făcut prima pagină a presei. De ce? Pentru că acolo este evident o tensiune constituțională între puteri și autorități în stat.

Dacă veți citi decizia Curții Constituționale, veți vedea că, deși începe prin citarea art. 1 alin. 4 din Constituție care introducea în 2003 principiul separației puterilor în stat, în momentul în care se pune problema conflictului dintre Justiție, Înalta Curte și ministerul Public și Senat, se vorbește despre autorități.

Deci, avem o problemă serioasă din acest punct de vedere. Avem puteri sau avem autorități în acest stat? Puterile și autoritățile sunt diferite și am să vă explic de ce. Autoritatea se exercită în numele unei puteri, iar în 1991 în viziunea constituționaliștilor de atunci, a adunării constituante, puterea era emanată la popor și era exercitată de președinte, prin intermediul autorităților. Din 2003 lucrurile s-au schimbat. Există separația puterilor în stat. Ei, și dacă există separația puterilor în stat, DNA ce putere reprezintă? DNA reprezintă puterea executivă. Parchetul reprezintă Justiția. Ministerul Public, așa cum îl veți găsi în Constituție, reprezintă interesul Executivului și după cum foarte bine știți, DNA funcționează în cadrul ministerului Public, nu este puterea judecătorească.

Ca urmare, cererile DNA, din punctul meu de vedere, sunt, dincolo de aspectul evident securitar al lor, faptul că denotă o viziune ultra conservatoare în ceea ce privește societatea în care reținerea și arestarea sunt instrumente principale, care din punctul meu de vedere, pun în discuție drepturi esențiale ale omului, unul dintre ele este dreptul la libertate. Noi trebuie să protejăm drepturile și libertățile cetățenești. Viziunea cu care vine DNA este o viziune conservatoare în care drepturile trebuiesc limitate la maximum, pentru că oamenii sunt suspecți. Oamenii, eu, dumneavoastră, cei care ne vor citi, suntem suspecți. Și pentru că suntem suspecți, organele care exercită controlul trebuie să aibă la dispoziție un timp suficient pentru a ne verifica.”, a precizat liderul Pro Democrația într-o reacție oferită pentru PSnews.ro.

De asemenea, Cristian Pârvulescu a punctat că în condițiile ”mizerabile și nedemne” existente în aresturile preventive din România 24 de ore este un timp suficient.

”Deci, 24 de ore, știți foarte bine că am scăzut de la 48 de ore la 24 ore, mi se pare un timp suficient. Dacă mă întrebați pe mine, arestul preventiv în condițiile mizerabile și nedemne din România vreme de 6 luni de zile, cât se poate prelungi maximum, este deja foarte mult și că aceste metode ar trebui să fie aplicate cu, mă rog, respectarea prezumției de nevinovăție și protejarea drepturilor omului, ceea ce nu se întâmplă.

Deci, mie mi se pare că asistăm la un asalt asupra drepturilor omului de nedescris, făcut în numele luptei împotriva corupției, pe care pe mine nu mă convinge. Adică, nu cred că lupta împotriva corupției se duce cu DNA, cred că e o luptă mult mai complex, e o luptă culturală, educațională și trebuie făcută pe o perioadă mult mai lungă, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie combătută corupția, Doamne ferește, ea trebuie combătută, dar limitându-ne doar la un joc de putere cum vedem în momentul de față situația este destul de problematică.

De ce joc de putere? Fiindcă DNA cu CSM, care reprezintă parțial interesele DNA, nu face altceva decât să pună Parlamentul în defensivă. Adică, să vină cu o propunere maximală, e o strategie de negociere de 72, CSM a propus 48 de ore, ca în final, să se ajungă la o creștere a duratei de reținere de la 24 la 48 de ore în condițiile în care nu s-ar putea face, oare, ca arestul preventiv să dureze un an? Sau doi. Constatați că e vorba de dreptul la un proces corect. Aici discutăm despre drepturi și libertăți care au fost consolidate în Occident pe parcursul a câtorva secole de luptă împotriva abuzurilor Executivului. La noi, confuzia care există în momentul de față în ceea ce privește Parchetul și DNA, duce la o astfel de situație, care ar pune în primejdie protecția unor drepturi ale omului. Există riscuri ca unii să scape, de exemplu, din cauza unor prevederi mult prea liberale, și subliniez asupra acestei viziuni, mult prea liberale, dar acest risc este mai mic decât acela de a degrada, de a pune persoane nevinovate într-o situație umilitoare. Nu știu cine poate, acum, în mod plenar, această situație, decât cineva care nu are niciun fel de respect față de drepturile și libertățile omului.”, a explicat politologul Cristian Pârvulescu pentru PSnews.ro.

Întrebat cum crede că românii vor primi o astfel de propunere venită din partea DNA și care vizează mărirea termenului de 24 de ore privind arestul preventiv la un număr de 72 de ore, Cristian Pârvulescu a precizat următoarele:

”Eu vă spun așa. Dacă supunem astăzi sondajelor de opinie publică sau referendumului interzicerea Parlamentului, cu siguranță se va ajunge la o situație gravă pentru democrația liberală. În plus, Parlamentul României este constituțional protejat împotriva acestor forme de presiune publică.

De aceea, există două instituții esențiale care definesc Parlamentul: imunitatea, pe care DNA vrea s-o desființeze, aici să știți că suntem într-o situație foarte gravă, pentru că sunt obligați să respecte Constituția în vigoare iar Constituția în vigoare prevede imunitatea. Mai mult decât atât, dacă îmi dați exemplu o simplă Constituție democratică din lume care nu prevede imunitatea, eu mă retrag din viața publică. N-o să găsiți așa ceva. Al doilea element important este interzicerea mandatului imperativ. Nimeni, DNA, CSM, partid politic, președintele României, oameni de pe stradă nu pot impune unui parlamentar sau Parlamentului în întregime, ideile lui.

Un parlamentar este om în același timp și are aceleași drepturi ca orice ființă umană și în plus el este trimis acolo pentru a ne reprezenta, nu pentru a devein un simplu instrument. Deci, ceea ce vor cei de la DNA, unii de la DNA, e să transforme Parlamentul într-un fel de .. Oricum, există suspiciunea de vinovăție parlamentară. Ați văzut, dacă cineva, o procuroare, poate să spună că trebuie desființată imunitatea și nicio instituție din țara asta nu sesisează că suntem în plină neconstituționalitate”, a punctat Cristian Pârvulescu pentru PSnews.ro.

• EVZ/ Ion Cristoiu: ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De 150 de ani imunitatea parlamentară e înscrisă în toate Constituțiile României. De ce trebuie s-o scoatem acum?

Mă întreb uneori de ce dracu l-am dat pe Stalin de a berbeleacul, l-am împușcat pe Nicolae Ceaușescu și ne zicem cetățeni ai unei țări membre a Uniunii Europene, dacă ne lipsește mai departe capacitatea de a supune spiritului critic borhotul pe care ni-l dau zilnic Manipulatorii pe post de caviar.

Să luăm, de exemplu, aserțiunea sădită în spațiul public de  Binomul SRI-DNA, cel care conduce de fapt țara, președintele jucînd rolul Tabloului cu nădragi, iar Parlamentul, rolul Turmei de oi de tinichea, și îngrijită ca să înflorească de Divizia Presă a Binomului:

Imunitatea parlamentară trebuie eliminată din Constituție.

Nu cred să existe în ultimul timp politruc, gurist de presă scrisă sau gurist de televizor, membru al așa-zisei societăți civile care să nu repete, ca un papagal înscris în cor, această aserțiune propagandistică, fără a o supune minimului spirit critic, cel care deosebește un cetățean european de un vițel importat din CSI.

Aprinsă de la abila manipulare poreclită măreț Luptă împotriva corupției, în realitate, o cruntă răfuială între bandele mafiote din politică și din instituțiile de forță ale democrației noastre de hîrtie creponată, eliminarea imunității parlamentare e una dintre acele teze pupate-n fund de toată lumea, acceptate automat și repetate papagalicește de toți, fără o minimă dezbatere. Ca și în cazul votului uninominal, ca și în cazul despăgubirilor, orice tentativă de a avertiza că se impune o atentă cîntărire a argumentelor pro și contra, dar mai ales o dezbatere scutită de emoțiile  de moment, e rapid  descurajată cu hîrdaie de rahat mediatic.

Adept al dezbaterii pro și contra în legătură cu orice subiect, pentru că văd măreția democrației tocmai în dreptul de a te îndoi public pînă și de axiome, voi prezenta pentru cititori reglementarea imunității în toate Constituțiile României de la cea din 1866 (am exclus ”Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris” din 1864) pînă la cea din 2003.

”Constituția din 1866

Art. 51. Nici unul din membrii uneia sau celei-alte Adunări nu pote fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile și voturile emise de densul în cursul esecrițiului mandatului seu.

Art. 52. Nici un membru al uneia sau celei-alte Adunări, nu poate în timpul sesiunei, să fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decît cu autorizațiunea Adunării din care face parte, afară de cazul de vină vădită. Detențiunea sau urmărirea unui membru al uneia sau celei-alte Adunări este suspendată în tot timpul sesiunie, dacă Adunarea o cere.

Constituția din 1923

Art. 54. Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile și voturile emise de dînsul în cursul exercițiului mandatului său.

Art. 55. Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decît cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de flagrant delict.

Dacă a fost arestat preventiv sau urmărit în timpul cînd sesiunea era închisă, urmărirea sau arestarea trebuiesc supuse aprobării Adunării din care face parte, îndată după deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare.

Detențiunea sau urmărirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunări este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

Constituția din 1938

Art. 56. Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit pentru opiniunile și voturile de el emise în cursul exercițiului mandatului.

Art. 57. Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie urmărit sau arestat pentru vine penale, decît cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de flagrant delict.

Detențiunea sau urmărirea vreunuia din membrii Adunărilor este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

Constituția din 1948

Art. 59. Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat sau urmărit, fără autorizarea Marii Adunări Naționale a R. P. R., în timpul sesiunilor, sau a Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. R., între sesiuni, pentru orice fapte penale, afară de cazurile de flagrant delict, cînd se va cere de îndată aprobarea Marii Adunări Naționale a R. P. R. sau a Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R.

Constituția din 1952

Art. 34. Nici un deputat al Marii Adunări Naționale nu poate fi trimis în judecată și nu poate fi arestat fără încuviințarea Marii Adunări Naționale, în timpul sesiunilor, iar între sesiuni – a Prezidiului Marii Adunări Naționale.

Constituția din 1965

Art. 61. Nici un deputat al Marii Adunări Naționale nu poate fi reținut, arestat sau trimis în judecată penală, fără încuviințarea prealabilă a Marii Adunări Naționale în timpul sesiunii, iar între sesiuni, a Consiliului de Stat.

Numai în caz de infracțiune flagrantă, deputatul poate fi reținut fără această încuviințare.

Constituția din 1991

Articolul 69: Imunitatea parlamentară

1. Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată, penală ori contravențională, fără încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție.

2. În caz de infracțiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reținut și supus percheziției. Ministrul justiției va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Articolul 70: Independența opiniilor

Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Constituția din 2003

Articolul 72: Imunitatea parlamentară

1. Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

2. Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. În caz de infracțiune flagrantă, deputații sau senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției. Ministrul justiției îl va informa neîntîrziat pe președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.”

Ce ne arată această trecere în revistă?

1. De 150 de ani, imunitatea parlamentară e o axiomă a tuturor regimurilor, chiar și a celui stalinist din 1952. Nu pentru a face din Parlament un scut anti-Justiție, ci pentru a  recunoaște Parlamentului rolul de principală instituție a țării.

2. Excepție făcînd perioada comunistă, cînd nu se punea problema votului de conștiință, toate Constituțiile deosebesc între răspunderea juridică pentru voturi și declarații politice și  imunitate în general. De precizat că formula Răspundere juridică nu se referă la o infracțiune penală, ci la o posibilă dare în judecată a unui parlamentar pentru o declarație în plen considerată calomnie.

3. Dintre toate Constituțiile, cea din 2003 exclude din imunitate urmărirea penală a parlamentarului. A fost cedarea lui Adrian Năstase la campania dusă în numele luptei împotriva corupției, cedare cu temeiul în credința fostului premier că el va ajunge președinte și nu va avea nevoie de imunitate pentru a nu fi urmărit penal.

De ce sunt supuse votului și cererile de începere a urmăririi penale în cazul unor parlamentari?

Răspunsul trimite la Legea răspunderii ministeriale din 28 iunie 1999 care prevede prin articolul 12:

”Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrșite în exercițiul funcției lor.”

Actualii parlamentari care sunt acuzați pentru fapte ca foști membri ai Guvernului nu beneficiază de o imunitate constituțională, ci de o imunitate depinzînd de o lege. Sunt de acord că e vorba de o anomalie:

Parlamentarul nu poate  fi scutit de verificarea adevărului prin Justiție de calitatea sa de fost ministru.

Legea impune o inegalitate între parlamentari. Cei care n-au fost miniștri sau mai precis nu sunt acuzați de fapte din perioada ministeriatului lor pot fi urmăriți penal fără aprobarea Parlamentului.

Anomalia poate fi înlăturată prin modificarea Legii răspunderii ministeriale, operațiune infinit mai simplă decît modificarea Constituției.

Rămîne în aceste condiții Imunitatea la percheziție, reținere sau arestare.

E o imunitate care se regăsește în toate cele opt Constituții din cei aproape 150 de ani de Istorie a României moderne.

Înainte de a o elimina, cum cere Binomul SRI-DNA și cum face propagandă Divizia Presă a Binomului, n-ar fi oare înțelept, european, să ne întrebăm de ce a fost pusă imunitatea în toate constituțiile, inclusiv în cea Stalinistă?

• Cotidianul

Ion Spanu: Prin propunerile de modificare a Constituţiei. Laura Codruţa Kovesi vrea ca Parchetul să devină Putere necontrolată în stat

A trecut aproape neobservată cea mai gravă propunere a şefei DNA privind modificarea Constituţiei: „se impune eliminarea menţiunii potrivit căreia procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei”! Dacă s-ar adopta o astfel de modificare, Parchetul ar deveni cea de-a patra Putere în stat, alături de cele deja consacrate: Legislativă, Executivă şi Judecătorească!

În cotidianul.ro, noi am scris cu mult timp înainte despre acest pericol, însă nu ne-am gîndit că Laura Codruţa Kovesi ar vrea chiar ca, prin Constituţie, puterea procurorilor să devină atît de mare, încît să nu mai fie controlată chiar de nimeni.

Imensa majoritate a analiştilor TV s-a lăsat păcălită de cererea şefei DNA, prin care vrea să mărească numărul de zile de reţinere a unui inculpat de la 24 de ore, cum este în prezent, la 72 de ore, fără să-şi dea seama că această solicitare era doar o capcană, din moment ce CSM propune ca reţinerea să crească la 48 de ore. Să analizăm însă cu atenţie propunerile Laurei Codruţa Kovesi şi să vedem dacă nu cumva, prin acestea, statul de drept, atît de invocat în ultima vreme, este pus cu adevărat în pericol.

Procuratura – independentă de toate celelalte puteri!

Nu am bănuit-o niciodată pe fosta baschetbalistă, fiica fostului procuror şef comunist de la Sibiu, că şi-ar fi tocit coatele prin biblioteci sau că, în cantonamentele sale, ar fi citit sub pătură despre filosofia şi principiile ce stau la baza ideii de Justiţie, aşa încît n-a fost greu să sesizăm enormitatea propunerii sale.

În toate ţările democratice din lume, puterile din stat sînt: Legislativă, adică Parlamentul, Executivă, adică Guvernul, şi Judecătorească, adică Instanţele. Ele nu sînt doar independente, ci se şi controlează reciproc! Nicăieri în lume (poate doar în dictaturile cele mai severe) Procuratura nu este o putere în sine, adică independentă şi necontrolată, căci, în actul de justiţie, procurorii sînt doar o parte din acesta, cealaltă fiind reprezentată de avocaţii apărării! Iată, faţă în faţă, actuala prevedere din Constituţie şi propunerea lui Kovesi:

Se vede cu ochiul liber că, în actuala Constituţie, „procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei”, adică au statut de autoritate publică a statului. Laurei Codruţa Kovesi nu-i ajunge acest statut şi, contrar oricăror principii de drept, vrea nu numai să fie eliminată această prevedere, ci chiar ca „procurorii să aibă statut de independenţă în raport cu puterea executivă”, ceea ce înseamnă ca activitatea lor să nu mai fie controlată de nimeni! De aici, pînă la situaţia în care procurorii să poată da sentinţe, la fel ca judecătorii, nu mai este decît un pas! Multe voci din societatea civilă au contestat chiar statutul de magistraţi al procurorilor şi, iată, pentru că nu au fost ascultate de nimeni, acum ei cer chiar independenţa faţă de executiv şi scoaterea lor de sub autoritatea ministrului Justiţiei, lucru care nu se întîlnea nici măcar în perioada stalinisto-comunistă, cînd procurorii ARESTAU oamenii fără sentinţa unui judecător!

Dacă propunerea Laurei Codruţa Kovesi va fi acceptată de Parlament, atunci putem să închidem porţile statului de drept şi să ne ducem cu toţii la puşcărie ca îndatorire cetăţenească! Sigur că se pune întrebarea: de ce riscă Kovesi să se facă de rîs cu astfel de propuneri care îi contestă cunoştinţele sale de drept? Răspunsul este simplu: pentru că, încurajată în mod inexplicabil de ambasadele unor ţări în care nu se întîlnesc astfel de aberaţii, premiată şi distinsă cu tot felul de decoraţii, ea crede că, fiind şi pe valul unei susţineri populare, poate să profite şi să dea procurorilor mult mai multă putere decît aveau aceştia pe vremea cînd tatăl ei, procuror comunist, conducea Procuratura din Sibiu.

Kovesi vrea să legifereze abuzul procurorilor

Încurajată, din păcate, de noul preşedinte Klaus Iohannis, şi de dorinţa unei părţi masive din populaţie de a-i vedea în cătuşe pe parlamentari, Laura Codruţa Kovesi vrea ca reţinerea parlamentarilor să fie decisă de procurori fără nici o oprelişte. Practic, dacă propunerea ei va fi acceptată, un procuror poate să intre în Parlament şi să încătuşeze pe oricine după bunul său plac! Prin absurd, dacă procurorii vor dori, ei ar putea să dizolve Parlamentul dacă vor pune cătuşe tuturor parlamentarilor sau măcar unei jumătăţi dintre ei, astfel încît să nu mai poată trece nici o lege! Discutînd strict pe lege, observăm că actualele prevederi constituţionale conferă imunitate, ca în majoritatea ţărilor democratice, doar pentru voturile şi opiniile politice, cenzurînd doar reţinerea, percheziţia şi arestarea, nu şi TRIMITEREA ÎN JUDECATĂ a parlamentarilor! Să vedem însă, faţă în faţă, textul actual al Constituţiei şi propunerea lui Kovesi:

După cum se vede, Kovesi cere ca imunitatea parlamentarilor să fie strict limitată la declaraţiile politice şi votul acestora, însă exact aceasta este şi prevederea din actuala Constituţie la art. 72, al. 1! Pentru toate celelalte fapte, Constituţia spune cît se poate de clar la al. 2: „Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”!

Printr-o metodă pe care am numi-o parşivă, Laura Codruţa Kovesi îşi ascunde adevărata intenţie, aceea de a oferi procurorilor posibilitatea să reţină oricînd pe oricine fără nici o cenzură de legalitate, prefăcîndu-se că ar milita pentru înlăturarea unei aşa-zise „limitări a atribuţiilor constituţionale ale judecătorilor”, deşi, după obţinerea încuviinţării reţinerii, percheziţiei sau arestării unui parlamentar, judecătorii pot să-şi exercite drepturile fără vreo restricţie!

În realitate, Kovesi ştie foarte bine că doar acţiunea procurorilor este limitată, nu şi a judecătorilor, căci numai procurorii trebuie să ceară încuviinţarea de la Parlament pentru reţinere şi percheziţie! Aşa cum am arătat mai sus, urmărirea penală şi trimiterea în judecată a parlamentarilor nu au nici o limitare, deci ancheta propriu-zisă nu este împiedicată de nimeni, ba, din contră, parlamentarii, ca orice alţi cetăţeni, pot fi judecaţi şi condamnaţi fără vreo oprelişte.

Kovesi se preface doar că nu înţelege sensul prevederilor constituţionale ale articolului 72, referitoare la„Imunitatea parlamentară”, căci nu o bănuim atît de naivă încît să creadă că un procuror va face un dosar penal direct cu o acuzaţie ce ar viza opinia politică sau votul cuiva! Sînt metode mai subtile prin care cuiva i se pot aduce acuzaţii de drept comun, prin care, de fapt, acesta să fie pedepsit pentru opiniile sale politice! De altfel, chiar acesta este sensul imunităţii parlamentare, adică să se constate dacă nu cumva un dosar penal s-a făcut din raţiuni politice!

Citind cu atenţie motivarea propunerii Laurei Codruţa Kovesi, observăm ceva foarte interesant. Poate fără să-şi dea seama, Kovesi precizează ce are în vedere un judecător cînd decide arestarea preventivă a unui inculpat:

– dacă într-o anumită cauză sunt suficiente probe

– dacă o faptă este prevazută de legea penală

– dacă lăsarea în libertate a unei persoane prezintă pericol public.

La prima liniuţă, Kovesi recunoaşte că atunci cînd procurorul solicită arestarea preventivă deja a început urmărirea penală fără vreo restricţie, din moment ce judecătorul va analiza dacă probele sînt suficiente! Mirarea vine de la faptul că doamna Kovesi nu-şi dă seama de enormitatea spuselor sale, căci, la arestarea preventivă nu se discută fondul cauzei, deci nici probele din dosar!

Mai mult chiar, Kovesi recunoaşte că principalul motiv al arestării preventive este „pericolul public” al unei persoane. Şi atunci, de ce nu-l invocă, făcînd doar tumbe politice care pot compromite întregul act de justiţie? Kovesi uită că, de pildă, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Sever Mureşan, Decebal Traian Remeş au fost judecaţi şi condamnaţi fără a fi arestaţi preventiv! Oare de ce vrea acum ca regula să nu mai fie anchetarea şi judecarea în stare de libertate, cum se întîmplă peste tot în lumea civilizată, ci totul să se facă în stare de arest? Nu cumva doreşte ca prin această măsură excepţională să atragă atenţia asupra rolului său în combaterea corupţiei, astfel încît să-şi atîrne la gît alte premii şi decoraţii în vederea viitoarei cariere politice?

Kovesi vrea să ia şi atribuţiile preşedintelui României

O altă propunere ciudată a Laurei Codruţa Kovesi aduce atingere şi unui drept pe care Constituţia îl acordă preşedintelui ţării: acela de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului! Art. 109, al. 2 din Constituţia României prevede că „Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor”, consemnînd că toate reglementările vor fi conţinute prin Legea răspunderii ministeriale. Vă prezentăm mai jos textul Constituţiei României, precum şi prevederile din Legea răspunderii ministeriale referitoare la această chestiune:

După cum se vede, Legea răspunderii ministeriale permite anchetarea şi judecarea miniştrilor pentru orice faptă care nu are legătură cu activitatea guvernamentală, această răspundere făcîndu-se după dreptul comun!

Întrucît activitatea unui ministru poate atrage şi abuzuri din partea adversarilor politici, Constituţia prevede la art. 109, al. 1 că „Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate”, motiv pentru care introduce procedura încuviinţării de către preşedintele ţării a începerii urmăririi penale pentru acei miniştri care nu sînt şi parlamentari, ceea ce nu e altceva decît un filtru pentru a împiedica abuzurile şi răzbunările politice!

Exact aici loveşte propunerea Laurei Codruţa Kovesi, prin care cere modificarea Constituţiei, vrînd „să se elimine condiţia unei cereri formulate de autoritatea executivă sau de cea legislativă pentru tragerea la răspundere penală a unui ministru”, adică, dacă e nevoie, procurorul să se ducă în şedinţa de Guvern şi să-i pună cătuşe unui ministru numai pentru că aşa crede el! Iată şi propunerea lui Kovesi:

Dacă vom citi cu atenţie textul propunerii, vom observa că d-na Kovesi cere modificarea art. 109, al. 2 din Constituţie, astfel încît nici legislativul, nici executivul să nu se mai pronunţe asupra începerii urmăririi penale, numai că, în continuare, Kovesi spune că această atribuţie „trebuie să rămînă în domeniul exclusiv al autorităţii judecătoreşti”! Ce nu ne spune Kovesi este cine este această autoritate judecătorească: procurorul sau judecătorul? Întrucît Constituţia se referă EXCLUSIV la începerea urmăririi penale, este clar că doamna Kovesi introduce pe sub uşă statutul procurorului ca fiind „autoritate judecătorească”, ceea ce este, orice s-ar spune, este un atac la ideea de Justiţie, căci în Constituţie, în Cap. 6 („Autoritatea judecătorească”), Secţiunea I, la art. 126, al. 1 se spune fără dubii: „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”! Deci, nici pe departe, procurorul nu este recunoscut ca „autoritate judecătorească”!

Abia acum se poate înţelege noima primei modificări solicitate de Kovesi, în care, cum se vede mai sus, ea cere, pe de o parte, „statutul de independenţă al procurorilor în raport cu puterea executivă” şi, pe de altă parte, „eliminarea menţiunii potrivit căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei”! Mai simplu spus, Kovesi vrea ca procurorul să fie asemenea judecătorului, adică să nu mai fie doar o parte a actului de justiţie, la fel ca apărarea, ci o supraputere necontrolată de nimeni!

Kovesi vrea arestul preventiv de 72 de ore

Dar, dacă toate argumentele de mai sus par prea complicate, următoarea solicitare a Laurei Codruţa Kovesi devoalează complet adevăratele intenţii ce se ascund în spatele dorinţelor şefei DNA. Ca şi în cazul celorlalte propuneri, prezentăm mai jos atît prevederile actuale ale Constituţiei, cît şi sugestiile lui Kovesi:

Observăm că actuala Constituţie statuează în al. 1 al art. 23 că: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul a dispus ca reţinerea unui om care este doar suspectat că a comis o infracţiune să nu se întindă decît pe o perioadă de maxim 24 de ore, timp suficient pentru un procuror să solicite arestarea preventivă în faţa unui judecător, astfel încît aliniatul citat să producă pagube minime în ceea ce priveşte libertatea individuală. Constituţia prevede, de asemenea, la art. 23, al. 5, ca nici măcar arestarea preventivă, decisă de hotărîrea instanţelor, să nu mai fie excesivă, cum era în vremea cînd tatăl Laurei Codruţa Kovesi era şeful unui Parchet, aceasta putînd să se întindă pe o perioadă de MAXIM 180 de zile!

Aşa cum am văzut deja, însăşi Kovesi recunoaşte că, la judecarea cererii de arestare preventivă, instanţa are de stabilit 3 obiective, pe care le repetăm:

– dacă într-o anumită cauză sunt suficiente probe

– dacă o faptă este prevăzută de legea penală

– dacă lăsarea în libertate a unei persoane prezintă pericol public.

Pentru aceste chestiuni, cele 24 de ore de reţinere sînt mai mult decît suficiente, căci atunci cînd procurorul decide să înainteze dosarul pentru arestarea preventivă se presupune că are deja în faţă măcar unele probe care-l determină să considere persoana reţinută ca fiind posibilul autor al infracţiunii. Apoi, pentru a stabili dacă fapta respectivă este prevăzută de legea penală, este suficient să se invoce articolul din Codul penal pe baza căruia omul este acuzat. Singura problemă care se analizează, potrivit celor spuse chiar de Kovesi, este de a se stabili dacă persoana respectivă este un pericol public dacă va fi anchetată în libertate, ori acest lucru nu este nici pe departe un motiv pentru o reţinere de 72 de ore, căci situaţia se stabileşte chiar în instanţă, prin argumentele acuzării, pe de o parte, şi ale apărării, pe de altă parte!

Dacă citim atent motivaţia lui Kovesi pentru această solicitare, vom observa iarăşi intenţii ascunse! Kovesi spune că „Realizarea audierilor, aducerea la cunoştinţă a învinuirii, întocmirea tuturor actelor procesuale, prezentarea dosarului la instanţă, studierea cauzei de către judecator şi inculpaţi şi desfăşurarea şedinţei de judecată într-un interval de 24 de ore privezeaza toţi participanţii la procesul penal de posibilitatea de a-şi exercita în mod complet atribuţiile”. Aproape că ne vine să lăcrimăm de grija lui Kovesi că persoana reţinută nu are timp să-şi pregătească apărarea! În realitate, nefiind vorba de ancheta propriu-zisă, pentru care legiuitorul îi oferă procurorului 180 de zile cu suspectul în stare de arest,„realizarea audierilor” înseamnă o simplă declaraţie a suspectului! De asemenea, „aducerea la cunoştinţă a învinuirii” este tot o formalitate, care înseamnă doar citirea actului de învinuire, pentru care reţinutul ia doar la cunoştinţă de faptul că este învinuit! Nici „prezentarea dosarului la instanţă” nu presupune mult timp, căci durează doar atîta timp cît maşina ajunge de la Parchet la Tribunal! Cu alte cuvinte, doar studierea dosarului de către judecător şi de către apărător cere ceva mai mult timp, dar aceste lucruri nu mai ţin de procuror, astfel încît toată grija manifestată de Kovesi nu este altceva decît o ironie sinistră!

Dacă aşa stau lucrurile, atunci ne permitem şi noi să interpretăm altfel această solicitare. De fapt, Kovesi este deranjată de faptul că acţiunea de reţinere fără mandatul judecătorului este prea scurtă şi nu reuşeşte pe deplin să creeze în opinia publică ideea că învinuitul este deja vinovat! „Cazul Mazăre” este semnificativ, căci primarul Constanţei a fost reţinut de mai multe ori, iar punerea lui în libertate de către instanţă se pare că a deranjat-o pe Kovesi. De aceea, procurorii din subordinea lui Kovesi au schimbat tactica în „Cazul Elena Udrea” şi au formulat multiplele cereri de arestare, astfel încît să nu mai aibă nici o şansă de scăpare, chiar dacă unele dintre instanţe ar pune-o în libertate, aşa cum s-a şi întîmplat prima oară!

Kovesi afirmă că arestarea preventivă de 72 de ore există şi în alte ţări, însă uită să precizeze că absolut în toate există şi răspunderea procurorului în cazul nevinovăţiei celui arestat! Despre această răspundere, Kovesi nu scoate un cuvînt, considerînd că procurorii trebuie să rămînă intangibili chiar şi în cazul erorilor judiciare, destul de des întîlnite la noi (v. Cazul Ţundreas sau Cazul Anca)!

Cu aceste argumente, putem să tragem concluzia că toate propunerile Laurei Codruţa Kovesi nu urmăresc altceva decît scoaterea procurorilor de sub orice control şi, mai ales, ridicarea Parchetului la nivelul de Putere în stat, alături de cele trei consacrate în orice democraţie: Legislativă, Executivă şi Judecătorească!

Un astfel de demers este extrem de periculos care pune în pericol democraţia noastră şi deschide uşa către transformarea procurorului în instrument de presiune politică, ori de cîte ori va dori cineva să-şi înlăture adversarii politici. De altfel, atît de mult se vorbeşte despre faptul că însăşi Laura Codruţa Kovesi a fost instrumentul lui Traian Băsescu, încît nu mai e nevoie de nici un argument, mai ales că, recent, chiar fostul preşedinte a sugerat acest lucru.

Cu aceste modificări, Kovesi nu mai poate să ceară decît ca procurorii din subordinea ei să nu mai facă doar ancheta dintr-un dosar, ci să dea şi sentinţele! Şi ar mai fi ceva: ne spune şi nouă, justiţiabililor, cine a dat ordinul ca Laura Codruţa Kovesi să fie adusă înapoi de la Bruxelles, după ce îi expirase mandatul de Procuror general, pentru a fi cocoţată în fruntea DNA-ului?

Petru Romosanu: DNA – întrebări fără răspuns

Cei care îi atacă, inteligent sau prosteşte, pe oamenii de la DNA sau SRI pentru arestările preventive, pentru trimiteri în judecată ne apar ca foarte dubioşi şi direct interesaţi. Au pe „cineva” arestat, sunt plătiţi de „altcineva” cu bube mari în cap. Cam aşa gândeşte „publicul”, românul de rând. Adică nu vă e ruşine, bă infractorilor? Adică vă credeţi şmecheri? cum ar veni. Orice se spune, se va mai spune, nimeni nu-i plânge pe cei băgaţi la Beciul Domnesc. Dimpotrivă. Ştiu ei de ce sunt acolo! Şi probele încep să curgă. Iar cei care fac apel la principii, la Constituţie, la America sau la Europa chiar îi iau pe bieţii români de proşti şi merită să fie „descurajaţi”, vorba lui Caragiale, ba chiar niţeluş luaţi la întrebări. Sunt cu toţii amestecaţi în crima generală împotriva poporului român – avocaţi, jurnalişti, politici, sociologi, procurori şi judecători, servicii şi paraservicii.

Totuşi, oricâte merite ar avea doamna Laura Codruţa Kövesi, DNA, SRI şi celelalte „poliţii”, rămân câteva întrebări fără răspuns, penibile şi grave în acelaşi timp. De ce Gheorghe Stelian şi ceilalţi mari escroci ai recuperărilor mai sunt în libertate? Nu e clar pentru orice procuror începător că au furat, au încălcat legi, cutume, că, securişti sau nu, acoperiţi sau nu, ai românilor sau ai străinilor, ar trebui arestaţi imediat şi cu toată averea pusă sub sechestru? Cum adică să pună bandiţii aceştia laba pe averea victimelor comunismului şi statul român să se uite în altă parte? Dar ce, suntem cretini? Câtă laşitate poate duce un om? Câte poate înghiţi un nefericit popor?

De ce foştii impostori penali din PDL, în frunte cu Adriean Videanu, Emil Boc, Vasile Blaga, Ioan Oltean, Radu Berceanu, Roberta Anastase, Sulfina Barbu, Anca Boagiu, Gheorghe Falcă, Liviu Negoiţă, sunt ocoliţi sistematic, sunt protejaţi pe cât de ferm, pe atât de stupid de DNA şi de SRI? Nu realizează aceste instituţii extrem de costisitoare pentru cetăţeanul român că se afundă în mocirla complicităţii la corupţie, la rapt, la furt, la încălcarea legilor cu aceşti aşa-zişi politicieni? Chiar atât de puţin îi duce capul pe oamenii care le populează? Nimeni nu-i crede atât de puţini la minte.

Desigur, a treia întrebare e în legătură cu imunitatea foarte dubioasă de care încă se mai bucură fostul preşedinte Traian Băsescu. Poate că aici, în afară de jenă şi jalnică obedienţă a foştilor săi „subalterni” (generalul Florian Coldea, procurorul-şef Kövesi, preşedinta ÎCCJ Livia Stanciu, preşedintele CCR Augustin Zegrean şi toată seria), există vreo raţiune de stat care scapă opiniei publice. O raţiune de stat care nu poate fi decât temporară, dacă nu a şi expirat deja.

Recenta plângere a guvernului împotriva impostorilor presupuşi politici, presupuşi liberali Ludovic Orban şi Varujan Vosganian, despre care toată lumea ştie cam câte parale fac, e totuşi dătătoare de speranţă. Gargaragiul Orban şi candidatul la premiul Nobel pentru literatură Vosganian (tupeu încă neegalat!) mai reuşesc să fenteze justiţia la fel de inexplicabil ca şi grangurii din PDL.

Cât despre Klaus Iohannis, care se preocupă în mesajul de Paşti de săracii României direct de la Madeira, şi numai pe Facebook, însoţit, bineînţeles, de prima doamna, Carmen Iohannis (fără de instituţia primei doamne, România nici nu mai poate exista), acesta se apropie de un moment al adevărului de care nici SRI, nici DNA şi nici armata nu-l vor mai putea apăra. Procentele care i se atribuie provin de la aceiaşi sociologi compromişi. Justa sa dimensiune, insignifiantă, va apărea pentru tot poporul la lumina zilei – fireşte, pe Facebook, Twitter şi Instagram. Cel mai probabil însă, numai în diaspora…

• Catavencii/ Doru Buscu: Un lunetist pentru Băsescu

Presupun că multă lume e de acord: cazul Băsescu poate fi lămurit cu ajutorul unui lunetist.

Lunetistul privește lumea printr-o lentilă care păcălește. Vede totul mare, ca și cînd ar fi aproape, dar el rămîne departe. În fața lui, victima joacă într-un film mut, peste care se suprapune o cruce gradată. Pentru lunetist, diferența dintre viața și moartea celuilalt înseamnă milimetri și atît. Cînd apasă pe trăgaci, tot ce simte e o smucitură în umăr. Tot ce vede e omul care-și depărtează brațele și se prăbușește. Lunetistul nu vede sîngele țîșnind, nu aude zgomotul glonțului care străbate craniul, nici geamătul de agonie al celui împușcat, nici bufnitura trupului, nici jelania văduvei și nici țipetele copiilor rămași orfani.

El administrează moartea de la distanță, folosind un buton. Tragedia e la o bătaie de pușcă de el, mirosurile și zgomotele ei nu-l ating. Îi poate da acestui spectacol orice nume, de la reformă politică la întărirea democrației și de la anticorupție la modernizarea statului.

Dar, într-o zi, lunetistul se trezește cu țeava unei puști îndreptată asupra lui. Realizează dintr-o dată că ceea ce făcea altora i se poate întîmpla și lui. Înțelege că glonțul pe care altădată îl trimitea el îl poate lovi acum între ochi. Cu instinctul animalului încolțit, anticipează durerea, sîngele, dezastrul, întunericul.

Lunetistul paralizează. Groaza îl ia în stăpînire și, încet-încet, realizează ce armă ucigătoare a ținut în mînă ani și ani. Înțelege acum tot răul pe care i-l poate provoca această armă și se cutremură. Se simte neputincios și, după ce se foiește puțin, nedreptățit. Vede imensa nedreptate care ți se face atunci cînd ești luat în lunetă și întrezărește ce urmează să i se întîmple.

Fără scrupule, fără onoare, fără mîndrie, fără rușine, Traian Băsescu și-a schimbat părerile de la o zi la alta, ca un lunetist ordinar. A înțeles că pușcăria pe care a prescris-o unora de teapa lui, fără să-i pese prea mult de respectarea legilor și moralei, s-ar putea întoarce împotriva lui. A înțeles că procurorii și ofițerii pe care i-a împins să ancheteze de la șold, din goana calului și din întoarcere, îi pot da chiar lui celebra replică: “Un fleac, te-am ciuruit”.

Așa că acum fuge în zigzag și înjură de mamă, peste umăr, tot ceea ce au crezut naivii acestei țări că ar fi fost opera lui politică.

• Digi24: Fascinația românilor pentru trivial și cătușe la televizor. Sociolog: „Oamenii simpli se răzbună de fapt pe politicieni”

Un senator PSD încearcă să îi convingă pe colegii jurişti că purtarea cătuşelor este umilitoare şi nu este justificată pentru cei aflaţi în arest preventiv. Pe de altă parte, un sondaj IRES arată că trei sferturi dintre români vor să vadă cătușe la televizor și cred că televiziunea ajută la combaterea corupției. Sociologul Vasile Dâncu a vorbit, la Jurnalul de Seară, despre fascinația românilor pentru trivial, moarte și cătușe.

„Încătușarea, care este o formă de umilire, ar trebui să fie o formulă de excepție. Gândiți-vă că un violator sau un interlop cercetat pentru violență generează o stare de temere și atunci încătușarea este justificată din punct de vedere al protejării interesului public”, a spus senatorul Șerban Nicolae.

Senatorul PSD i-ar scoate din arest preventiv pe toți suspecții de corupție. Are și argumente.

„S-a ajuns la formula aberantă în care deținerea unei funcții este considerată o circumstanță agravantă la cercetare, la măsurile preventive. Ceea ce este o formulă tendențioasă și neconstituțională din punctul meu de vedere. Lasă fără conținut prezumția de nevinovăție o asemenea formulă”, spune el.

Pentru privitorii acestui adevărat spectacol al justiției, arestarea și cătușele puse politicienilor nu sunt, însă, o problemă. Dimpotrivă! Un sondaj IRES arată că 77% dintre cei intervievați spun că au o părere foarte bună sau bună despre faptul că, în ultimele luni, mulți oameni politici sunt acuzați de corupție, sunt condamnați sau arestați preventiv.

Cei mai mulți consideră că televiziunile au contribuit și ele la diminuarea fenomenului de corupție. De altfel, peste jumătate dintre participanții la studiul IRES declară că sunt interesați sau foarte interesați de transmisiunile televiziunilor pe această temă. Așa se face că Direcția Națională Anticorupție, unde în ultimele luni au fost audiați foarte mulți politicieni, beneficiază de încrederea a două treimi dintre intervievați. În șefa instituției, Laura Codruța Kovesi, au multă sau foarte multă încredere 43% dintre persoanele intervievate.

Sondajul IRES a fost realizat în perioada 9-10 martie, pe un eșantion de 1.118 indivizi, iar marja de eroare este de +/- 3%.

Vasile Dâncu: Informația pierde teren în fața emoției

Sociologul Vasile Dâncu a explicat, la Digi24, că aceste date arată că oamenii sunt interesați mai degrabă de spectacol, decât de informație.

„Informația pierde teren în fața emoției. O dimensiune e această dramatizare, această trivializare, adică reducem informația la aspecte care sunt secundare, ce funcționează, e un fel de film, câteodată kitsch. Și cei condamnați sau cei acuzați cumva au intrat în acest scenariu, arată câteodată cătușele, gesturi care au fost des criticate de jurnaliști, pe bună dreptate, gesturi care sunt oarecum banale sau oarecum vulgare”, spune Vasile Dâncu.

„Pe de altă parte, este un alt lucru care ține de această fascinație a cătușelor și a telejustiției. Este o nevoie reală de dreptate. Oamenii simpli se răzbună de fapt pe politicieni. Acest spectacol e un fel de film al dreptății sociale, chiar dacă uneori nu e de bună calitate”, a adăugat el.

Vasile Dâncu a amintit de declarațiile președintelui Klaus Iohannis, potrivit căruia această etapă a luptei împotriva corupției arată „urât”, dar este necesară pentru România.

Sociologul a mai arătat că în România capitalul cultural e tot mai slab, în condițiile în care doar 5% dintre români spun că au biblioteci cu sute de volume și multe persoane nu au putut numi un scriitor român.

O altă explicație pentru fascinația cătușelor, trivialului sau chiar a înmormântărilor la televizor este iluzia proximității, mai spune sociologul.

„Televiziunile dau sentimentul de proximitate cu vedetele, cu un fapt important. Și atunci oamenii simpli, care trăiesc o viață monotonă, modestă, simt că alături de acele personaje (…) Dă sentimentul că suntem în rețea, că nu suntem singuri, ca și în zona virtuală, avem 5.000 de prieteni pe Facebook… Este fals acest lucru, oamenii sunt tot mai atomizați, tot mai singuri, caută un surogat de grup”, spune Vasile Dâncu.

El a amintit că un studiu făcut acum 15 ani arăta că oamenii erau de trei ori mai singuri decât înainte de 1989, pentru că în perioada comunismului, deoarece atunci nu erau la fel de multe posturi de televiziune, oamenii se întâlneau mai des la diferite evenimente.

Ce părere aveți despre condamnarea/arestarea politicienilor?

Foarte bună – 47%

Bună – 30%

Proastă – 9%

Foarte proastă – 11%

Nu știu – 2%

Sursa: IRES

Televiziunile pot contribui la diminuarea corupției?

Cu siguranță da – 36%

Probabil da – 41%

Probabil nu – 11%

Cu siguranțaă nu – 10%

Nu știu – 21%

Sursa: IRES

Câtă încredere aveți în DNA?

Foarte multă – 23%

Multă – 40%

Puțină – 21%

Foarte puțină – 12%

Sursa: IRES