„Alegeți cu înțelepciune în aceste zile. Consecințele sunt veșnice”. Mărturia unui preot catolic bolnav în stadiu terminal: COVID ESTE FOLOSIT DE DUȘMAN PENTRU A TRAGE SUFLETELE ÎN IAD. Trebuie să luptăm!

23-11-2020 12 minute Sublinieri

Textul de mai jos aparține unui preot catolic, prin urmare conține teologie și referințe cultice specifice. Am considerat că mai puternică decât acestea este însă mărturia dată de acest preot, atât cu privire la semnificația bolii Covid, cât și în ceea ce privește datoria preoților și arhipăstorilor. De asemenea, nu suntem neapărat în acord cu soluțiile practice propuse, ci, mai degrabă, cu spiritul mobilizator al rândurilor de mai jos.

OnePeterFive/ Dana Christensen

Preotul bolnav în stadiu terminal avertizează: COVID este folosit de dușman pentru a trage sufletele în iad; Trebuie să luptăm!

Acum aproximativ un an, am fost diagnosticat cu ALS, cunoscută în mod obișnuit ca boala Lou Gehrig. Mi-a răpit deja multe lucruri, cum ar fi capacitatea de a oferi Sfânta Jertfă în cadrul Liturghiei, de a mă hrăni sau de a merge. Cu toate acestea, mi-a adus și o mare libertate de a-mi trăi preoția într-un mod radical. Deși această boală a luat multe de la mine și va lua și mai multe, nu poate să-mi ia sfânta preoție. Poate schimba modul în care îmi exercit slujirea, dar nu poate să îmi răpească misiunea predicării, a învățăturii, și a sfințirii. Unul dintre modurile în care pot continua să predic și să îi învăț pe alții este prin scris. Tehnologia este de așa natură încât, deși nu-mi pot folosi mâinile, pot folosi un computer care utilizează urmărirea ochilor pentru a tasta. Tehnologia aceasta este uimitoare. De fapt, tot acest articol a fost tastat folosind doar ochii mei. În acest fel, în contextul libertății care vine din a ști că nu am nimic de pierdut decât Cerul, că pot predica cu îndrăzneală prin intermediul cuvântului scris.

Acest articol își are originea într-o serie de reflecții asupra experienței mele privind COVID-19, în special a șederii mele în spital, dar, pe măsură ce scriam și mă rugam, mi-a devenit clar că Domnul îmi cerea să vorbesc cu îndrăzneală, în special colegilor mei clerici, și să-i chem să-și trăiască preoția fără teamă sau compromis în aceste zile întunecate.

Mă adresez, așadar, fraților mei preoți, tuturor episcopilor, precum și laicilor. Gândiți-vă la aceasta ca la o scrisoare deschisă sau poate ca la o predică în formă scrisă.

Experiența mea privind virusul COVID-19 m-a învățat foarte multe, dar cel mai important dintre aceste lucruri este că fenomenul COVID este în primul rând o realitate spirituală. Acum, nu mă înțelegeți greșit. Nu sunt un negaționist al științei în ceea ce privește COVID. Este un virus foarte real. Dar ideea pe care aș vrea să o transmit este că dușmanul nostru străvechi, diavolul, este un oportunist și va profita de orice oportunitate pentru a folosi așa ceva împotriva noastră.

Când m-am infectat cu COVID, mi s-a părut că am puține simptome. Mi se părea că am scăpat cu o formă ușoară. Dar nu aveam idee că lucrurile vor fi destul de diferite.

Unii dintre dvs., în special cei mai atenți dintre dvs. care mă urmăriți pe rețelele de socializare, au observat că devin din ce în ce mai neliniștit. Am simțit cu mare intensitate cum o dezorientare demonică pune stăpânire pe mine. A fost ceva ce nu mai simțisem de foarte mult timp. Nici măcar în mijlocul zilelor întunecate când am fost diagnosticat cu ALS. Pentru prima dată am avut senzația că îmi pierd pacea, ceea ce mi s-a părut haotic.

Acest lucru a fost agravat cu siguranță de furia justificată pe care am simțit-o vizavi de Papa Francisc și de învățăturile sale complet eronate despre parteneriatele civile, precum și de pornirea evidentă a mass-media împotriva a tot ceea ce este bun și sfânt. Ca să nu mai vorbim de un candidat „catolic” care candidează la funcția de președinte, care este un om al nelegiuirii și al păcatului deghizat într-un copil al luminii (e vorba de Biden – n.n.). Dar nici măcar aceste lucruri nu mi-au făcut, până când m-am îmbolnăvit de COVID, să-mi pierd pacea la o așa manieră.

Ceea ce îmi spune asta este că acest COVID este mai mult decât un simplu virus. Poate că la început așa o fi fost, dar ticălosul de demon nu a putut să nu-și bage coada. Ei bine, lucrul pe care Satana îl dorește mai mult decât orice suntem ca eu și dvs. să ajungem în iad pentru eternitate. El știe că una dintre cele mai bune modalități de a ne târî acolo este să ne aducă într-o stare de izolare, frică, disperare, lipsă de libertate interioară și, cel mai insidios, separarea de mijloacele mântuirii noastre, sacramentele (sfintele taine – n.n.). Da, cred că aceasta este lucrarea diavolului.

Asta face prin natura lui diavolul și, în atât de multe feluri, Biserica și conducătorii ei s-au aruncat directr în brațele sale murdare, și este timpul să se oprească.

Deci, care este soluția? Ei bine, când vine vorba de războiul spiritual, trebuie să combatem focul cu focul. Dacă Satana dă căldura mai tare, la fel trebuie să facem și noi. Trebuie să folosim fiecare armă din arsenalul nostru. Unele dintre aceste arme sunt potrivite mai mult pentru preoți și episcopi, dar există multe lucruri pe care toată lumea le poate face pentru a începe să ripostăm în fața dușmanului sufletelor noastre.

Unul dintre mijloacele folosite de Domnul nostru în ceea ce mă privește, atunci când am început să mă simt dezorientat, a fost că El m-a îndepărtat cu înțelepciune de agitație. Pentru asta a fost nevoie să merg la spital, cu siguranță un mod neplăcut de a găsi un pic de pace, dar extrem de eficient. Fără telefon, fără computer, fără Facebook, fără gaura neagră care este Twitter, nici măcar o carte bună care să-mi ocupe mintea. Această detoxifiere spirituală era exact lucrul de care aveam nevoie. M-a obligat să mă concentrez asupra lui I(i)sus și doar asupra Lui. Diavolul urăște acest lucru, motiv pentru care trebuie să-l punem în aplicare. Avem nevoie să ne deconectăm radical de la lume și să ne lipim, din nou, de I(i)sus. Acest lucru va necesita urcarea pe Cruce, dar dacă nu o vom face, vom continua pe calea dezorientării demonice, pe care nu ne-o putem permite.

Următoarea parte a soluției cade direct pe umerii preoților și mai ales ai episcopilor. Aceasta este partea din ceea ce urmează să spun care ar putea să îmi atragă multe probleme, dar aceste lucruri trebuie spuse, atât din dragostea pentru Sfânta Mamă Biserică, dar și din dragostea pentru suflete, inclusiv sufletele preoților și episcopilor: iată o provocare pentru frații mei preoți, inclusiv pentru episcopii care au plenitudinea preoției. Și poate că “provocare” nu este cuvântul potrivit. Este mai mult o pledoarie ca să ne asumăm cu seriozitate misiunea dată de Hristos fără să ne căutăm scuze, știind foarte bine că asta înseamnă că va trebui să urcăm pe lemnul Crucii. La urma urmei, fraților, nu de aceea am devenit preoți? Nu a fost oare pentru a deveni co-răscumpărători cu I(i)sus, preoți și victime? Nu a fost pentru a face orice este necesar ca să salvăm sufletele oamenilor, chiar dacă a însemnat să ne vărsăm sângele vieții? Dacă nu acesta este motivul existenței noastre, atunci pentru ce să ne asumăm toate astea? Pentru un venit frumos garantat pe viață? Siguranta locului de muncă? O pensie? Frumoase programe eparhiale? Broșuri deștepte prin care cerem bani pentru ca pisicile grase din Confederația Episcopilor Catolici din Statele Unite să poată continua să-și încaseze banii de la Guvern? Nu, cu siguranță nu de aceea ne-a chemat Domnul nostru, și cu toate astea exact așa ne comportăm mulți dintre noi. În loc să salvăm sufletele, folosind toate mijloacele de care dispunem, ne comportăm ca niște angajați mai preocupați să păstrăm pacea decât să chemăm oamenii la convertire și să le oferim mijloacele de a aduce această convertire la realizare prin intermediul sacramentelor.

Episcopii, în special, au un rol important aici. În lupta pentru suflete, ei sunt generalii. Ei deschid drumul. Dacă au curajul să îmbrățișeze într-adevăr crucea și să se urce pe ea, preoții le vor urma exemplul, și apoi și mirenii, dar episcopul TREBUIE să meargă cel dintâi!

Deci, cum arată asta la nivel practic? Permiteți-mi să vă ofer câteva sugestii, care nu sunt în niciun caz exhaustive.

În primul rând, dacă credem că COVID este folosit de Satana pentru a trage sufletele în iad, atunci confruntarea cu această sursă a răului trebuie să fie prioritatea numărul unu. Episcopii au o autoritate imensă atunci când vine vorba de alungarea demonilor. Ca succesori ai apostolilor, ei au deplină autoritate în eparhia lor asupra diavolului și a slujitorilor săi. Nu există nimic care să împiedice literalmente un episcop să-și exorcizeze eparhia, cu excepția, bineînțeles, a fricii de a crede lumea că ar fi nebun. Dar asta au spus și despre I(i)sus. Cred că citatul exact este că „el nu mai este în toate mințile”. Pe episcopii cărora le este frică să nu fie luați drept nebuni, îi întreb din nou, de ce v-ați făcut preoți? Să fiți bine văzuți de lume, sau să vă dați viața alături de Hristos ca răscumpărare pentru mulți? Dacă motivul este acesta din urmă, atunci puneți-vă sutana, conduceți către cele patru colțuri ale eparhiei, deschideți Ritualul Roman, puneți-vă patrafirul purpuriu și treceți la treabă. Iată și o altă sugestie: nu ascundeți ceea ce faceți. I(i)sus nu și-a ascuns slujirea de a izgoni demonii. El a exorcizat în public ca un mod de a atrage sufletele către sine. Așa că vă spun, adunați-vă trupele. Invitați-i pe preoții voștri să vi se alăture. Chemați-i pe cei credincioși. Chemați-i pe Cavalerii și pe Doamnele Sfântului Mormânt, pe Cavalerii de Malta și pe Cavalerii lui Columb! Suferim de o lipsă acută de identitate catolică. Ce afișare mai bună a identității catolice autentice decât episcopul înconjurat de preoții săi și de laici pentru a înfrunta cu îndrăzneală și fără teamă răul? Sigur, unii vor spune că episcopul este nebun, dar cărui episcop adevărat îi pasă de ce cred oamenii, când sufletele sunt în joc?

După ce am trecut prin suferința legată de COVID, am împărtășit ideea exorcismului propriului meu episcop, care părea deschis la sugestie. Dar chiar și așa, în timp ce episcopii trebuie să preia conducerea, și noi, ca preoți și laici, avem dreptul și datoria de a cere o îngrijire pastorală adecvată, care include protecția împotriva dușmanului străvechi. Așadar, dragi frați preoți și laici, cereți și faceți presiuni pentru acțiuni concrete. Episcopul dvs. s-ar putea să vă creadă un pic nebuni, dar hai să o spunem pe a dreaptă, părinte, ai devenit preot pentru a fi plăcut de episcop, sau pentru a fi un erou al credinței?

Al doilea lucru pe care l-aș încuraja este ca fiecare episcop să declare un An al Sfântului Iosif în eparhia sa, concentrându-se pe titlul Sfântului Iosif de Teroare a Demonilor. Alături de pr. Donald Calloway, cred că trăim într-un timp marcat de Sf. Iosif. Episcopii ar face bine să încurajeze devotamentul față de Sfântul Iosif, chiar ajutându-și eparhiile pentru o perioadă de pregătire pentru o consacrare a Sfântului Iosif. Aș emite chiar medalioane speciale ale Sfântului Iosif, Teroare a Demonilor, bătute, binecuvântate și distribuite oricui promite să le poarte.

Cu siguranță, mulți episcopi nu vor fi deschiși față de această idee, dar asta nu e o mare problemă, pentru că pastorii parohiilor au posibilitatea de a declara un astfel de An al Sfântului Iosif în parohiile lor, și ar trebui să o facă! Unul dintre privilegiile preoției mele era să servesc ca decan. Cu toate acestea, una dintre frustrările mele a fost să conving preoții că ei au o autoritate pastoral reală în parohiile lor. Încetul cu încetul, de-a lungul anilor, ideea că nu ar trebui să avem noi vreo inițiativă, sau să punem în aplicare reforme, sau să facem modificări fără o directivă de la cancelaria episcopală a prins rădăcini în mintea preoților. Acest lucru a dus la un spirit de mediocritate în care nimic nu s-a schimbat în bine, pentru că toată lumea așteaptă îndrumarea de la cancelarie, care nu va veni niciodată.

Nu, fraților, aveți o autoritate canonică reală pentru a vă guverna parohiile, așa că faceți-o! Trăiți momentul! Dacă doriți să declarați un An al Sfântului Iosif, faceți-o! Dacă vreți să începeți să slujiți Liturghia tradițională latină, aveți tot dreptul canonic să o faceți. Dacă doriți să începeți să folosiți cântările gregoriene sau să obțineți noi imnuri sau oricâte reforme doriți, faceți-o! Aveți autoritate reală pentru a face aceste lucruri. Făceți-o cu înțelepciune și învățați-vă turma de ce, dar să așteptați de la cancelaria episcopală să emită un document sau să așteptați ca episcopul să vă îndrume să reformați Liturghia este inutil.

Exercitați autoritatea dată vouă de Dumnezeu și faceți-o fără teamă.

În sfârșit, și lucrul cel mai important, problema episcopilor și preoților care își privează turmele de mijloacele de mântuire, sacramentele, trebuie abordată cu tărie. Cu lockdownuri care se apropie din nou la orizont, și în condițiile în care chiar Francisc a anulat deja, destul de prematur, Liturghiile de Crăciun de la Vatican, episcopii și preoții trebuie să înceapă să se gândească acum cum vor gestiona nu numai intruziunea ilegală a guvernelor, ci și intruziunea nelegitimă a unui papă sau episcop care se va eschiva din nou de la datoria de a-și păzi turma atunci când oile au în cea mai mare măsură nevoie de păstori.

În acest punct, trebuie să fiu clar: critica mea nu se referă la episcopi și preoți care au făcut tot ce au putut pentru a oferi sacramente, ci mai degrabă la cei care, fără să fie animați de spiritul de luptă care își are rădăcinile într-o credință supranaturală, au capitulat imediat în fața a ceea ce o persoană cu un simțământ elementar al libertății umane ar putea recunoaște ca fiind o încălcare a drepturilor Bisericii. Niciun guvern nu are dreptul să spună Bisericii lui Hristos cum, unde, când sau câți credincioși se pot închina. Criticile mele îi vizează pe acei episcopi și preoți care ar prefera să fie văzuți bine în ochii lumii, care ar prefera să facă bine ca să nu fie rău, care ar prefera să se ascundă cuprinși de frică în loc să își pună curajos viața la bătaie pentru a salva suflete.

Pentru a reveni la o temă anterioară, de ce, frații mei, am devenit preoți? Să capitulăm în fața guvernelor opresive? Să capitulăm în fața episcopilor lași? Sau am devenit preoți pentru a ne face datoria, în ciuda pericolului? Strămoșii noștri au murit pentru astfel de lucruri. Dar noi?

Am simțit în mod direct ravagiile spirituale provocate de COVID. Știu cum un suflet prins în ghearele sale poate deveni extrem de dezorientat, printr-o lucrare diabolică, iar pentru un papă, episcop sau preot, privarea unei persoane aflate în acea situație de mângâierea sacramentelor este o cruzime de nedescris și un grav păcat al omisiunii. Ca un papă să nu lupte activ pentru libertatea Bisericii este un lucru scandalos. Același lucru este valabil și pentru episcopi și preoți la nivelul propriilor eparhii și parohii.

Acum, unii ar putea sări în apărarea episcopilor și a preoților spunând că aceștia nu au niciun control asupra politicii spitalelor sau a reglementărilor guvernamentale, și ar putea exista un anumit adevăr în acest sens. Dar unde este lupta lor? Ce s-ar întâmpla dacă episcopul însuși s-ar prezenta la spitalul catolic local cu o mică armată de preoți și cu mass-media după el pentru a spovedi, a mirunge și a oferi Sfânta Împărtășanie? De asta avem nevoie! De episcopi care nu sunt intimidați de lume sau de ce cred oamenii lumești despre ei. De bărbați aprinși de zel pentru salvarea sufletelor.

Săptămâna trecută am văzut cum s-a instaurat un alt lockdown obligatoriu în Marea Britanie, care include inclusiv interzicerea draconică a Sfintei Jertfe din Sfânta Liturghie. Episcopii fac pe bună dreptate declarații care pun sub semnul întrebării această nedreptate, dar sunt suficiente declarațiile în acest moment? Mi se pare că suntem mult dincolo de acel punct. Este timpul să alegem să ne supunem fără rezerve față de Iisus Hristos, indiferent de consecințe. Episcopii și preoții au suferit pentru a aduce sacramentele credincioșilor în fiecare zi și în fiecare epocă. Au fost închiși, torturați și martirizați în cele mai brutale moduri, și totuși, în cele mai multe părți ale lumii, episcopii și preoții tremură de frică la cea mai mică amenințare care vine din partea guvernelor sau a liderilor din Biserică supuși agendei globaliste și hârțoagelor guvernamentale.

Acest tip de comportament moale și efeminat este o insultă față de strămoșii noștri care și-au dat viața din propria voință pentru turma pe care o păstoreau. Fie ca acești martiri din vechime și din vremurile noastre să mijlocească dându-le episcopilor și preoților slabi un șut iute în pantalonii lor clericali, amintindu-le că sunt bărbați și că ar trebui să acționeze ca atare.

Îmi dau seama că o mare parte dintre lucrurile pe care le-am cerut în acest articol nu se vor întâmpla. Am ajuns la un punct în care majoritatea dintre noi ne-am pierdut încrederea în conducerea noastră catolică. Între lipsa de transparență în ceea ce privește abuzurilor sexuale, refuzul de a recunoaște problema homosexualității în rândul episcopatului și presbiteratului, dezvăluirile constante cu privire la cazuri grave de corupție financiară la cele mai înalte niveluri ale Bisericii, rapoarte periodice cu privire la banii donați de mine și de dvs. conferinței episcopale care sunt folosiți pentru a promova și a plăti activități asociate cu păcate capitale, abuz liturgic pe scară largă, restricții nedrepte și ilegale dpdv canonic asupra Liturghiei tradiționale latine și a închinării ad orientem și, cel mai grav, confuzia doctrinară comisă de nimeni altul decât de însuși Papa Francisc, aproape că nu mai este nici un suflet care să aibă încredere în conducerea noastră. Din experiența mea de a-i asculta pe credincioși, majoritatea sunt în această tabără, chiar dacă nu o spun cu voce tare. Credincioșii au ajuns cu tristețe la concluzia că papa, episcopii și majoritatea preoților nu vor veni să ne salveze. Mi-aș dori ca ei să se înșele, și poate că Domnul va interveni, dar acțiunile lor de până acum nu ne fac să ne așteptăm la nimic bun legat de felul cum vor acționa în viitor.

Deci ce e de făcut? Încotro ne îndreptăm, de aici?

Mai întâi un cuvânt către frații mei preoți. Timpul pentru a rămâne în neutralitate s-a încheiat. Trebuie să alegem de care parte vrem să fim. Această alegere va însemna urcarea pe Cruce. Recunosc că sunt într-o poziție unică de a vorbi cu mai multă putere și că este posibil ca unii dintre voi să nu fie la fel de liberi să vorbească așa ca mine. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o boală care mi-a cerut să mă retrag din slujirea activă. Mi-a permis să fiu în poziția de a nu avea literalmente nimic de pierdut în afară de Rai, și nu renunț la asta pentru nimeni sau pentru nimic! Și așa am decis să spun fără teamă ceea ce cred că Domnul îmi cere să spun. Cu toate acestea, vă încurajez, frații mei, să lăsați deoparte ambiția și respectul oamenilor, astfel încât și voi să experimentați libertatea pe care o primim atunci când ne predăm voinței lui Dumnezeu, chiar și atunci când aceasta înseamnă să pierdem totul. Pierd totul în fața bolii ALS, totuși sunt mai liber decât am fost vreodată. Această libertate a avut un preț, și anume Crucea. Dar merită, deoarece Crucea, adevărul și mântuirea sufletelor sunt motivul pentru care am devenit preot. Dar tu ce mai faci? De ce ai devenit preot? Ești dispus să suferi pentru a face ceea ce ești chemat să faci, chiar dacă guvernul sau Doamne ferește, papa sau episcopul ar veni să îți spună să nu faci acest lucru? Ești dispus să îl asculți pe I(i)sus mai presus de toate? I(i)sus nu ne-a însărcinat să oferim sacramentele doar celor care nu au intrat în carantină sau doar în timp de sănătate, ci mai degrabă I(i)sus a arătat prin exemplul propriu că ar trebui să-i vizităm pe cei care sunt contagioși precum leproșii, că ar trebui să-i vizităm și chiar să îi atingem pe cei care sunt necurați precum femeia cu hemoragie, că până și celor posedați de diavol le-a acordat ajutor când au avut nevoie. Ești tu oare, fratele meu, dispus să faci asta chiar dacă guvernul îți spune să nu o faci? Sper că răspunsul este un da fără rezerve! Mântuirea ta poate depinde de acest lucru.

Pentru toți ceilalți, răspunsul la întrebarea unde ne îndreptăm, din acest punct, este diferit. Dar asta nu înseamnă că munca laicilor este mai puțin importantă. Mirenii au un rol important de jucat în aceste vremuri. În primul rând, rugăciunea, postul și pocăința sunt primele priorități. În al doilea rând, este important să arătăm un sprijin neclintit pentru episcopii și preoții care sunt dispuși să sfideze hotărârile nedrepte ale guvernului. Finanțarea proceselor și apărarea juridică sunt costisitoare, așa că va fi necesară intensificarea ajutorului financiar. Este posibil ca unii preoți curajoși să fie destituiți și aceștia să aibă nevoie să fie susținuți financiar și moral. Există și o altă față a monedei atunci când vine vorba de sprijinul financiar, și anume tăierea donațiilor pentru parohiile și eparhiile care refuză să ofere sacramentele credincioșilor. În schimb, donați parohilor, eparhiilor sau ordinelor religioase care o fac. Nimănui nu-I place să recunoască, dar banii vorbesc și, în mod scandalos, este singura limbă pe care o vorbesc unii preoți și episcopi. În sfârșit, nu vă țineți gura închisă! Implicați-vă în procesul politic. Întâlniți-vă public să vă rugați, să participați la procesiuni, și adunați-vă în fața bisericilor dvs. chiar dacă acestea sunt încuiate. Chiar dacă guvernul, sau preotul dvs. sau episcopul dvs. vă spun să nu faceți acest lucru, dvs. faceți asta. Ascultarea se aplică numai pentru acele lucruri pentru care guvernul, preoții și episcopii au autoritate legitimă. Ultima dată când am verificat, episcopii, preoții sau guvernul nu au autoritatea de a le spune oamenilor că nu se pot aduna să se roage. Oricine se poate aduna oricând să se roage.

În cele din urmă, știm cum se va termina totul. Dumnezeu va veni să judece vii și morții. Se va face dreptate. Gândurile inimilor vor fi dezvăluite și toate vor fi date în vileag. Avem promisiunea Doamnei noastre de la Fatima că, în cele din urmă, Inima ei Neprihănită va triumfa. Dacă suntem de partea îngerilor, dacă am căutat să trăim adevărul fără compromisuri și înfruntând, așa cum spune imnul, temniță, foc și sabie, atunci vom trăi veșnic în fața lui Dumnezeu. Dacă, totuși, alegem calea ușoară, dacă alegem calea largă care duce la moarte, dacă ne aliniem cu dușmanul străvechi care încearcă să ne izoleze, să ne insufle frică și să ne lipsească de mijloacele mântuirii noastre, care sunt sacramentele – atunci ne vom găsi în cea mai jalnică stare dintre toate, și anume, separarea eternă de tot ceea ce este bun, frumos și adevărat. Într-un cuvânt: Iadul.

Așadar, alegeți cu înțelepciune în aceste zile. Consecințele sunt veșnice. Nu vă temeți deloc. Iubiți Crucea, pentru că este libertatea noastră. Luptați pentru ceea ce vă aparține pe bună dreptate. Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă.

Sursă foto: lifesitenews.com

O întrebare esențială: DE CE NU OBIECTEAZĂ BISERICILE față de noua DICTATURĂ a FRICII și a limitărilor puse LIBERTĂȚII RELIGIOASE? Nici în Marea Britanie, nici în Franța, bisericile românești NU S-AU IMPLICAT în bătălia pentru libertatea de cult

Papa Francisc a ANULAT liturghia de Crăciun. Arhiepiscopul Vigano: se confirmă intenția Sfântului Scaun de a SPRIJINI NARAȚIUNEA mediatică privind „pandemia”. Înaltul prelat acuză papalitatea de „afirmarea fraternității masonice” laolaltă cu „anularea metodică a ceremoniilor liturgice”

Arhiepiscopul catolic Carlo Maria Viganò despre cum a ajuns (ANTI)BISERICA CATOLICĂ a Papei Francisc să fie slujitoarea NOII ORDINI MONDIALE. Despre revoluția Conciliului II Vatican, religia deschisă și noul umanism consonant cu ideile francmasonice

PAPA FRANCISC afirmă într-un documentar recent lansat că susține PARTENERIATELE CIVILE GAY. Reacții din lumea catolică tradițională și legătura cu alegerile prezidențiale din SUA/ În aceeași perioadă, pontiful iezut a condus o ceremonie SINCRETISTĂ cu participare inclusiv ortodoxă dedicată și „VICTIMELOR PANDEMIEI DE COVID”

JIM CAVIEZEL, actorul principal din filmul „Patimile lui Hristos”: PERSECUȚIA ÎNCEPE DIN INTERIORUL BISERICII. Actorul se referă la cardinalii și episcopii ce „colaborează” cu promotorii CULTURII ANULĂRII și ai închiderilor bisericii sub pretextul pandemiei. „Sunt mulţi dintre noi care sunt de-a dreptul iude!” (Video)

Episcopul catolic tradiționalist Athanasius SCHNEIDER: creștinii trebuie să REFUZE vaccinul Covid din fetuși avortați, chiar dacă va însemna MARTIRIU. „Dacă vaccinul va fi impus, vom intra în timpul Apocalipsei”


Categorii

Pandemia de coronavirus/ COVID-19, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “„Alegeți cu înțelepciune în aceste zile. Consecințele sunt veșnice”. Mărturia unui preot catolic bolnav în stadiu terminal: COVID ESTE FOLOSIT DE DUȘMAN PENTRU A TRAGE SUFLETELE ÎN IAD. Trebuie să luptăm!

  1. “Niciun guvern nu are dreptul să spună Bisericii lui Hristos cum, unde, când sau câți credincioși se pot închina. Criticile mele îi vizează pe acei episcopi și preoți care ar prefera să fie văzuți bine în ochii lumii, care ar prefera să facă bine ca să nu fie rău, care ar prefera să se ascundă cuprinși de frică în loc să își pună curajos viața la bătaie pentru a salva suflete”.

    Pai nu este asa? Valabil si pentru Biserica Ortodoxa care s-a evidentiat printr-un “step back” fatal asupra acestui topic in raport cu mascotele guvernamentale ale caror intentii deja se cunosteau foarte clar, nu ca nu s-ar fi cunoscut ce vroiau aceste mascote ale raului. Cei care au luat atitudine s-au urcat pe Cruce si acum sunt cu Hristos, asa cum este vrednicul de pomenire staret mucenic Pr. Ghelasie si altii. Privind retrospectiv , consecintele acestei strategii paguboase se vad foarte clar acum, dar asta este, clerul s-a obisnuit cu tihna si “pacea” cea lumeasca si inaltimile deja il amestesc, ii fac frica. De turma nici nu mai vorbesc, i se pare ca stie tot, ca-i desteapta, dar de fapt nu pricepe nimic, discernamant zero.

  2. Mii de multumiri pentru acest articol, e un pansament pentru suflet in aceste zile grele. Cu totii avem nevoie de repere. Tot ce ramane de facut este sa ne rugam cu staruinta ca sa avem puterea de a trece cu bine peste tot.

  3. Se pare că vremea când “.. pietrele vor striga” este aproape …!!!!!
    Iată cum Dumnezeu ne dă , încă , şi încă , ocazii să ne … trezim . Llucrează prin păcătoşi , prin eretici , prin atei , doar-doar vom re-veni din rătăcirea noastră continuă.
    Abia când citesc aşa ceva , precum cele spuse de acest preot catolic , realizez cât de mult ne îndepărtăm zi de zi de la calea cea strâmtă , chiar dacă , în inconştiența noastră , avem impresia că suntem bine doar pentru că, duminică-de-duminică spunem Crezul (şi toate celelalte) cu buzele. Lipseşte însă cu DESĂVÂRŞIRE scânteia din noi. Suntem doar căldicei , încercând jongleria stânga-dreapta cu cele duhovniceşti , de parcă Dumnezeu poate fi păcălit…
    Amare vremuri trăim!
    Şi e abia începutul…sfârşitului…

  4. Sfanta Nascatoare de Dumnezeu s-a aratat unei femei din Ptolemaida ucenica Sfintei Sofia din Klisuras inainte de virus si i-a spus asa bisericile vor fi inchise si nici vaccinurile si mastile nu va vor salva ……Maica Domnului ii spune femeii urgia Fiului Meu este mare daca omenirea nu se va pocai ………..se referea si la poporul elen.ingrozitor, …ieri a aparut video Iησους Χριστος Νικα https:\\www.youtube.com/watch?v=wA70JuOOyBk

  5. Pentru mine de la inceput a fost clar ca “noua pandemie” este o propaganda mincinoasa, insa prin februarie 2020 inca nu-i vedeam “capatul”.
    Ca pe politicieni si camarilele cu care-si implementeaza masurile nu-i intereseaza de binele si sanatatea oamenilor, iarasi am inteles mai demult (vorbesc la nivel global, nu de tara).
    Cunosc insa direct cazuri in care persoane testate “pozitiv” cu “noul virus” au fost trimise acasa fara nici un tratament in afara de paracetamol si nolotil, fara nici un apel de la medicul de familie, spunandu-li-se doar sa stea in carantina.
    Ce mi s-a parut suspect, a fost insistenta celor de la Sanatate de a afla de la persoanele carantinate si abandonate de ei CU CINE AU FOST IN CONTACT.
    Se fac liste de nume si cred ca se inregistreaza aceste nume intr-o baza de date, insa n-as putea spune de ce o fac. Parca am citit odata un articol despre inregistrarea persoanelor “pozitive” si urmarile ei, insa nu-mi mai aduc aminte detaliile.

  6. @GeluS

    Se numește „tracking” și presupune ceva mai amplu: urmărirea celor testați pozitiv (care nu sunt neapărat și bolnavi, celebrii „asimptomatici”) și a contactelor prin aplicații și alte device-uri aflate în pregătire…

  7. @admin
    De asta cu tracking-ul am auzit, insa care-i scopul? Trebuie sa fie un scop in viitor, altfel nu s-ar agita atat.

  8. Pingback: Sărbătoarea Paștilor la catolici și protestanți în anul II Covid: clerici amendați, dați în judecată, lepădați de superiorii lor pentru adunări „ilegale” sau „nerespectuoase” față de regulile anti-Covid (Video)/ Pastor polonez în C
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare