EMINESCU ACTUAL – despre VANZAREA PAMANTULUI catre straini, colonizarea economica a României, transformarea angajatilor in unelte. ASASINAREA LUI EMINESCU – dezbatuta la “Panorama” si “Secvential” (VIDEO)
UPDATE – inedit: ”Eminescu, Veronica, Creangă”, primul documentar despre Eminescu realizat vreodată (1914)!
EMINESCU ACTUAL – gazetaria nationalista si moartea sa suspecta dezbatute la “Panorama” cu Oana Stanciulescu (11 ian. 2014)
Mihai Eminescu, gazetarul – despre vanzarea pamantului, interesul national, imbogatirea strainilor pe seama saracirii romanilor, tradarea tarii.
“A fost omorat Mihai Eminescu?”
Cristian Parvulescu il ataca pe Eminescu pentru nationalism (echivalat cu extremismul) si pentru antisemitism si acuza de “teoria conspiratiei” dovezile despre moartea prin asasinat a marelui poet national.
participa si: RAZVAN ZAMFIR, ADINA ANGHELESCU
***
Gazetaria actuala si asasinarea lui EMINESCU la “Secvential” cu Adrian Ursu (12 ian. 2014)
participa: istoricul Alin Ciupala si eminescologul Nicolae Georgescu
– fragmente de actualitate din articolele politice, de orientare conservatoare ale lui Mihai Eminescu, inclusiv despre vanzarea pamanturilor, despre tradarea politicienilor si colonizarea economica a Romaniei de catre straini.
– cum a murit Eminescu?
***
„Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles”. (Mihai Eminescu)
„Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cum că încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat. Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e. Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.[1]
„Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.[2]
„Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al organizaţiei noastre”.[3]
„Azi ţăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoţul încape pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în ţară şi am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”.[4]
„Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului”.[5]
„Marii oameni ce se pretind reprezentanţi ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naţionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceştia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi în noi simţul de conservaţiune naţională şi, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-şi câştiga popularitate”.[6]
„Natura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, nestiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarea legilor si obiceielor straine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e stiinta de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare in care se afla si a-l face sa mearga linistit si cu mai mare siguranta pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu in senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci in toate directiile vietii publice. Demagogia e, din contra, ideologica si urmareste aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasca. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte straine, supte din deget, pe cand ele ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Masurile economice ale demagogiei sunt o maimutarie. Ii vezi creand drumuri noua de fier, tot atatea canaluri pentru scurgerea industriei si prisosului de populatie din strainatate, pe cand adevarate masuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt in germene in chiar poporul romanesc”.[7]
„Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente neromâneşti n.n.) lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia (organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil şi aproape în exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină n.n.) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”.[8]
„La noi, în ţara absolutei libertăţi, este(;) cu putinţă, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii”.[9]
„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi”.[10]
„Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o despoiate mai neîndurată a ţăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoţ şi meserii în mâni străine. Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânselie. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. […] Statul e azi maşina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, libertatea, egalitatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt? – Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc”.[11]
———————————————–
[1] Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică fondată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232.
[2] Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234.
[3] Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 303.
[4] Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., Bucureşti, 1989, pag. 31.
[5] Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 354.
[6] Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229.
[7] Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87.
[8] Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239.
[9] Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286.
[10] Mihai Eminescu, Echilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93.
[11] Mihai Eminescu, Scrieri politice
- Ziaristi online:
***
Eminescu, Veronica, Creangă este primul film documentar realizat vreodată despre Eminescu. A fost produs în 1914 de către atât de controversatul Octav Minar, cel care a fost acuzat că a falsificat viața lui Eminescu în operele sale. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme și a fost recondiționat în totalitate. Durează 20 de minute și este considerat ca fiind una dintre cele mai valoroase piese pe care le avem despre Mihai Eminescu.
Filmul este o producție a Casei de Filme “Pathé”, iar imaginea este realizată de Victor de Bon. În film, veți putea urmări artiști profesioniști ce interpretează scene lirice, prima docudramă românească, iar poemele lui Eminescu sunt ecranizate artistic, scenele fiind filmate în Egipt și Italia.
Realizat la comemorarea a 25 de ani de la moartea poetului, acest film devine un document istoric. Pe lângă imaginile autentice ale lumii de atunci, putem descoperi și niște fotografii pe care nu le cunoșteam cu Eminescu și tatăl său, casa lui Aron Pumnul din Cernăuți unde a locuit poetul, Iașul de altădată și clădirile de pe acele vremuri pe unde s-a preumblat Eminescu – Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc., rudele acestuia (Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), fotografii cu Veronica Micle, cimitirul Bellu și mormântul lui Eminescu, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, mormântul Veronicăi Micle, Mânăstirea Văratec, rudele lui Creangă care încă mai erau în viață și multe altele.
Urmăriți cele trei părți ale acestui documentar:
Vedeti si:
- BISERICA IL COMEMOREAZA PE MIHAI EMINESCU. Ce spunea poetul national despre ORTODOXIE? Dar despre “CIOCOII BOIEROSI SI FUDUI”?/ Emotionantul portret al lui Ioan Slavici despre cel “cu desavarsire lipsit de egoism”
- MIHAI EMINESCU: 123 ani de la adormire (15 iunie 1889). DESPRE BOALA SI MOARTEA POETULUI NATIONAL (video)
- 15 ianuarie – la aniversara. Gazetarul MIHAI EMINESCU, incredibil de actual
- MIHAI EMINESCU – 160 DE ANI DE LA NASTERE: Cand toate’s vechi si noua toate…
- Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Busulenga): EMINESCU A IUBIT SI A APARAT ORTODOXIA/ In plus: CE NE-AR SPUNE EMINESCU DESPRE ROMANIA IN U.E.?
- EMINESCU, SPOVEDANIA SI MONAHISMUL
- EMINESCU a adus rugaciunea in inchisorile comuniste. Marturia Doamnei ASPAZIA OTEL-PETRESCU
- DACA EMINESCU AR FI AZI PRINTRE NOI…“Dispretuind Biserica noastra nationala si injosind-o, atei si francmasoni cum sunt toti… CINE COMBATE ORTODOXIA POATE FI ORICE, DAR NUMAI ROMÂN NU E!”
Daca Eminescu scria lucrurile alea atunci (fiind adevarate la acel moment, reprezentand realitatea acelor vremi), iar noua ni se par acum, actuale, va dati seama, de fapt, cat de rea este situatia de acum? Oare ce ar fi scris Eminescu astazi?
Nu e doar atat de priceput de-aici, cum ca daca ar fi trait astazi…. ce-ar fi spus Eminescu despre dezastrul actual.
Ci cred ca Eminescu a fost daruit neamului acestuia de insusi Domnul cu scopul clar de a face lumina peste ai lui, de a-i ajuta sa priceapa ce se intampla cu ei, cine ii manipuleaza si in ce scopuri.
Faptul ca jurnalistica lui e atat de actuala si chiar mai mult, faptul ca se potriveste manusa cu ceea ce se petrece astazi, arata ca el era inzestrat cu o capaciatea limpede a stravederii si ca sufletul lui era cu totul ales si curat. In ciuda acuzelor de adulter… ca vazui ca un comentator isi punea problema adulerului lui Eminescu cu Veropnica Micle…
Sa nu uitam ca nu-i usor omului sa treaca peste ispita unei mari iubiri in general, mai ales ca atunci casatoriile erau aranjate pe interese, sa nu uitam ca Domnul primeste pocainta noastra si se apleaca sa ajute neputiintelor noastre, si sa nu uitam ca a fost asasinat, ceea ce, din cate stiu sterge multe din pacatele celui ce moare astfel.Ca a fost un suflet extrem de inbdurerat pentru neamul lui, ca a promovat xenofilia si nu xenofobia,… de altfel cum putea fi antisemit
(ce cuvant !) cand el doar isi apara neamul aratandu-i acestuia cine sunt uzurpatorii lui.
Adevarul e ca unii au intuit valoarea lui uriasa si faptul ca ea ar fi putut fi transformata intr-o forta mobilizatoare care sa ridice neamul românesc din robie, si de asta era incomod, d-le Parvulescu!
Urmarind primul filmulet de-aici, mi-a ramas un gust amar vizavi de atitudinea lui Parvulescu… dar nici Zamfir nu pare foarte verde, de parca i-ar fi rusine sa faca afirmatii care sa apere neamul si pe Eminescu. Dureros!
“Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun “patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării. Că se vor întoarce la credinţă, că vor umple iar bisericile, că se vor întoarce din “neagra străinătate” şi se vor lupta pentru ţara lor, aflată în momente de grea cumpănă. Ar plânge pentru tineretul rupt de istorie şi de trecut, ancorat în valori străine nouă, abrutizat prin tehnicile moderne de corupere în masă. Ar privi, cu lacrimi în ochi, spre satul românesc – o umbră din ce-a fost cândva. Ar căuta peste tot şi n-ar mai găsi decât pe ici, pe colo părinţi şi bunici care să lase generaţiilor tinere comori nepreţuite: datini, obiceiuri, cântece şi doine, balade populare, toată zestrea inestimabilă a românilor de altădată. Ar găsi un neam parcă pustiit, fără memorie, aproape lipsit de suflare. Un neam pe care avem cu toţii datoria să-l readucem la viaţă. Măcar noi, cei ce-l iubim şi cinstim pe Eminescu.
“Înaintea negrei străinătăţi care împânzeşte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc” (Mihai Eminescu). Vi se par cumva acest tablou al decadenței cunoscut?
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eminescu-un-aparator-al-ortodoxiei
“Ştia ce va urma, ce soartă îl aşteaptă. Dar nu a depus armele. În consecinţă, într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului, angajându-se să îi lichideze pe naţionalişti, Eminescu a fost catalogat drept nebun, discreditat, internat abuziv în diferite sanatorii de boli psihice, unde i-au fost administrate cantităţi enorme de mercur şi unde a fost “tratat” prin bătăi cu funia udă, până la leşin. De ce? Pentru că milita pentru unitatea tuturor românilor, pentru că scria aprig împotriva duşmanilor ţării, pentru că demasca în articolele sale corupţia politicienilor români, dar, mai ales, pentru că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.”
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eminescu-un-aparator-al-ortodoxiei
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/06/15/eminescu-aparator-al-ortodoxiei-irina-nastasiu-cine-combate-ortodoxia-poate-fi-orice-dar-numai-roman-nu-e/
Ce spune nenea asta, istoricul Ciupala?!
Ca Eminescu era angajat la ziarul Conservatorilor si trebuia sa scrie in linia sugerata de partid?!
Vai de capul meu!
Pai da, ca asa credem ca faceau inaintasii nostri, se injoseau si-si vindeau sufletul pentru un blid, cum facem noi astazi!
Eu cred ca el s-a angajat sa scrie pentru partidul ale carei vederi le impartasea intamplator, chiar daca mai tarziu conservatorii isi vor fi schimbat atitudinea…Ca Eminescu nu putea sa anticipeze cred o asa posibiliate. S-apoi chiar daca ar fi anticipat-o, el avea un scop, sa faca cunoscut românilor ceea ce se petrece in jurul lor si sa-i trezeasca. Nu era el obisnuit sa faca foamea?! Tocmai asta ii face cinste o data-n plus, ca nu era cameleonic in functie de foame! Eu nu inteleg… cum adica se discuta cu patima despre Eminescu «ca si despre dacii care-s vazuti ca si centrul universului»?! Se pune semnul egal intre acestea doua?!
Adica daca incercam si noi sa salvam si sa argumentam valorile nationale (care lejer ar fi fost universale daca geniile noastre nu s-ar fi chemat români)pe care altii le calca in picioare, inseamna ca discutam cu patima?!
Incredibil, ce lume a minciunii!
@ Alta Alina:
Oamenii corectitudinii politice, forma(ta)ti deja academic dupa moda noua, a demitizarii si a relativizarii obligatorii, fara de care nu esti acceptat si recunoscut in “breasla”. Pacat ca A. Ursu a gafat cu acest invitat, desi era evident ca avea alte intentii cu emisiunea. Dincolo, noua ni s-a parut ca anti-crestinul si anti-nationalul Parvulescu chiar a fost pus la punct, politicos si elegant, dar ferm si argumentat, asa cum trebuia.
@Alta Alina, [eliminat de admin.]. am vazut toata emisiunea si zamfir a sustinut tot timpul ca atacurile la adresa ‘antisemitismului’ lui eminescu sunt nejustificate. ba mai mult, zamfir a l-a contrat pe parvulescu atunci cand acesta a atacat nationalismul. [eliminat de admin.] da, parvulescu a demonstrat ca e cam antiroman, dar zamfir chiar a vorbit foarte bine si foarte corect. si foarte romaneste!
@ Marcel:
Poate reusim sa ne exprimam opiniile fara agresivitate si fara a jigni alti comentatori.
Blestem celor ce vând pământul strămoşesc
Tătânii noştri stropit-au cu sânge glia ţării,
românule de astăzi să nu o dai uitării.
N-o da acelora străini de neamul tău
că-n cer te vede Preaînaltul Dumniezău.
Şi ţarina de-oi vinde la cei duşmani de ţară
blestem vei suferi şi viaţă grea, amară.
Rob vei ajunge, umil în bejenie
străin lipsit de casă, pierdut în pribegie.
Odihnă n-o să ai, că dorul de pământ
te va-ngropa în lacrimi, nu vei avea mormânt.
Nici linişte în suflet, nici pace, nimic sfânt,
dacă trădezi străbunii şi vinzi al lor pământ.
Mult timp nu s-a stiut nimic despre asasinarea lui Eminescu, si e de inteles.
De multe ori m-am intrebat de ce nu exista oameni de stat, de cultura, si in general oameni cu responsabilitati publice in toate domeniile, care sa aiba curajul de a spune adevarul pana la capat, de a lupta pentru binele public, si de a pune interesele tarii mai presus de interesele personale. Si un raspuns ar fi acela ca nu vor sa plateasca cu viata lor. Nu vor sa faca binele cu orice risc. Nu vor sa se sacrifice.
Si atunci sunt promovati aceia care corespund criteriilor stapanilor lor, adica: tradatorii, incompetentii, lasii, tupeistii, nesimtitii, mincinosii, egoistii, etc., care sunt gata sa execute rapid si cu exces de zel toate ordinele. Acesti tradatori desavarsesc planul de saracire a crestinilor si de subjugare acestora.
Dar chiar si acestia in inconstienta lor nu se gandesc ca si ei pot fi sacrificati atunci cand devin inutili.
Da, sunt de acord ca acum dezastrul este mult mai mare si sunt de acord ca geniul Eminescu este actual. Cu toate astea nu pot sa nu ma uit in istorie si sa vad ca desi pamantul a incaput pe maini straine , si Romania prin schimbarea de regim politic (care sigur , a avut efectele dezastruase) a reusit sa preia pamantul si avutiile tarii si timp de 50 de ani sa le exploateze mai mult sau mai putin in folosul propriu.
Istoria este ciclica si am speranta ca se va ridica un nou regim care sa faca dreptate. De asemenea toate aceste vanzari la straini si chiar si la romani (celor care au pus mana pe industrii si au distrus fabrici) sunt facute cu acte. Cred ca niciunui avocat nu-i va fi greu sa demonstreze falsurile si abuzurile. Pentru industriile distruse , nu se mai poate face nimic , decat confiscarea averilor celor vinovati pana la al 7-lea neam si bagarea lor in puscarie dar nu pentru 3-4 ani (ca sa mai fie si scriitori intre timp ) ci pe viata.
Strainii care au cumparat terenuri pot fi si ei deposedati printr-o lege noua , sau daca nu macar obligati sa isi faca asociat roman si tot ce produce aici sa fie tranzactionat corect cu facturi emise in Romania, nu doar avize de insotire a marfii.
Din pacate pentru ceea ce se intampla nu sunt vinovati numai strainii ci si romanii tradatori care ne conduc de 26 de ani , dar si romanii din middle management din multinationalele romaniei care sunt oameni fara valoare (majoritatea) care au mentalitate de vatafi , si ii arata stapanului strain ca se pricep sa ia nu numai o piele de pe roman ci 7 piei , contra unor bonusuri infime comparativ cu profiturile aduse companiei.
Suntem sub ocupatie , trebuie sa rezistam si la momentul oportun sa ne ridicam , iar cand ne ridicam sa facem dreptate pana la capat si cu orice pret.
Eu asa vad lucrurile si asa trebuie sa fie , pentru ca Eminescu de acolo de unde ne priveste sa nu aiba aceeasi impresia ca Tutea , ca s-a sacrificat pentru un neam care nu merita.
Ar trebui sa incepem sa ne unim si sa facem ceva . In institutii nu mai avem incredere si nici in cei care de 26 de ani ne tot promit schimbari , reforme si alte minciuni in timp ce romanii saracii abia isi duc zilele
Doamne Ajuta!