Bataia de joc din agricultura: PRODUCTIE-RECORD DE CARTOFI, DAR IMPORTAM IN CONTINUARE!
Sfârşitul verii i-a făcut fericiţi pe unii agricultori. Avem producţie-record de cartofi, dar marfă multă nu înseamnă şi profit. Producătorii se plâng că nu pot ajunge în pieţe şi nici nu au unde să îşi păstreze recoltele. Aşa că, oamenii sunt nevoiţi să îşi vândă marfa pe marginea şoselei, la preţuri care abia acoperă costul de producţie. Asta înseamnă că trebuie să accepte preţul oferit de intermediari sau să stea cu marfa pe marginea şoselei. Ajung să dea un kilogram de cartofi cu 30-40 de bani, preţ care abia acoperă costurile de producţie.
Deşi producţia locală riscă să se piardă în lipsa cumpărătorilor, importurile sunt în creştere faţă de anul trecut. Ministrul Agriculturii critica recent calitatea cartofilor pe care îi importăm. Cu toate acestea, cantitatea adusă în ţară în primele şapte luni depăşeşte 76.000 de tone, adică o cantitate aproape de două ori mai mult decât anul trecut. Şi exportăm abia a opta parte. Şi mai gravă este situaţia în cazul producţiei de varză. Dar calea importurilor rămâne deschisă, pentru că ţăranii nu au spaţii potrivite pentru depozitare şi mulţi aleg să îşi lase legumele să se strice pe câmp.
- Econtext:
Strainii cumpara tot mai mult teren agricol in Romania: detin 8,5% din suprafata arabila a tarii
Legaturi:
- SFARSITUL TARANULUI ROMAN prin distrugerea micii proprietati agricole. Cum se pune la cale, in forme mascate, EXPROPRIEREA TARANILOR in favoarea MARILOR LATIFUNDIARI (I)
- NEOIOBAGIE IN SECOLUL XXI (II). Plus: in Vest, pamantul arabil este chestiune de SECURITATE NATIONALA. La noi, 1 milion de hectare sunt deja instrainate (Reportaj video – “IN PREMIERA”)
- Am primit pe mail: INVAZIA SUPERMARKETURILOR SI DISTRUGEREA SISTEMATICA A AGRICULTURII ROMANESTI. Culmea nepasarii: avem productie record de legume, dar importam!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Probabil ca acum multe oale se vor sparge in capul meu pentru afirmatiile zilelor trecute. Dar, ceea ce se intampla acum in agricultura romaneasca este consecinta fireasca a individualitatii, a separarii oamenilor unii de altii intr-o comunitate doar geografica nu si spirituala. Si asta in virtutea unei libertati defectuos intelese, in lipsa comunicarii, a informarii si nu in ultimul rand a carentelor legislative. Dar si a intereselor celor care vor cu tot dinadinsul sa faca aici o piata de desfacere a produselor de peste granita.
Cand Dumnezeu l-a creat pe om i-a daruit libertatea alegerii intru tot: a drumului in viata, a deciziilor. Dar l-a inzestrat si cu inteligenta, cu puterea deosebirii binelui de rau.
Cand aceasta libertate se transpune in fapte, rezultatele ne uimesc intotdeauna, initial. Mai apoi ne bucuram sau ne revoltam, blamam si cautam vinovati in zari straine si nu in ograda proprie.
Ceea ce se intampla acum in agricultura se datoreaza gradului redus de organizare, consecintele rasfrangandu-se direct asupra comercializarii produselor. Un motiv in plus sa putem afirma sus si tare ca agricultura nu este rentabila si sa lasam de izbeliste totul.
Am facut afirmatia (de care nu am de gand sa ma dezic defel) ca avem nevoie de asociere, iar cei ce au facut acest lucru au avut de castigat. Dar mi s-a replicat ca asta inseamna satul, claca si ogor. Nu, fratii mei, nu numai asta inseamna satul. Satul inseamna comuniune si planificare, organizare. Satul inseamna sa ai la dispozitie o resursa binecuvantata care ne poate schimba viata in plan material si spiritual. O singura conditie se impune de la sine: sa-ti pese de cel de langa tine, sa stii ca inainte de toate, a primi inseamna a darui mai intai.
Si nu ma refer aici doar la milostenie. Ci la comunicare, la sfatuire, la alegerea de comun acord a unei solutii viabile pentru intreaga comunitate. La abandorea egoismului de care dam dovada atunci cand unii dintre noi dau peste acea nisa de piata pe care o exploateaza individual. Vor rezista un sezon, doua, trei, dar la un moment isi vor pierde pozitia privilegiata pentru ca nu asta este solutia. Libertatea de a putea intra in competitie nu inseamna libertatea de a imita pe unul sau doi dintre cei ce au reusit sa patrunda intr-un sistem aparent rezervat privilegiatilor.
Orice buget se fundamenteaza transpunand in cifre viata reala. Adica estimez un viitor profit pe baza unor venituri pe care le voi obtine avand ca punct de plecare cheltuielile aferente.
Concret, identific o piata pentru productia pe care preconizez s-o obtin, stiu din start carui segment de piata ma adresez si abia apoi investesc cheltuind.
Un croitor cand se hotaraste sa faca o haina, intai de toate stie dimensiunile tiparului, costurile aferente viitoarei haine pe care o va vinde cu pretul X. Dar daca toti croitorii s-ar apuca sa faca in mod individual aceeasi haina, atunci ar fi o problema cu desfacerea. Este exact ceea ce se intampla acum la noi.
Intr-un mod paradoxal, se pare ca ne intoarcem la originea capitalismului: productia de masa, productia accesibila omului de rand. Dar nu haotic, dupa inspiratia si posibilitatile financiare ale fiecarui producator. De aceea am sustinut ca este nevoie de planificare, de punerea in comun a terenurilor, mai exact de exploatarea lor in comun, de stabilirea unei piete de desfacere pentru o cantitate mai mare, de informare privind cererile pietei interne. Tot acest mecanism este controlot de catre bursa. Insa pana acolo e cale lunga.
Adam Smith, clasicul economiei a sustinut nevoia specializarii legata strans de valorificarea muncii.
Va mai amintiti de frenezia infratirilor satelor romanesti din primii ani de dupa 89? Care era scopul? Schimbul de informatii privind modul de viata si de munca. Atat. Si excursii la fata locului, un bagaj bogat de cunostinte si experienta pe care putini au reusit sa-l transpuna in practica.
Pe acelasi model, al infratirii satelor romanesti intre ele se poate aplica specializarea si valorificarea de care vorbea A.Smith. Specializarea – suprafete mai mari de teren cultivate in functie de specificul zonei, iar valorificarea prin schimburi reciproce.
Ceea ce lipseste la ora actuala, este o retea extinsa de distributie care insa va aparea probabil peste putina vreme. Dar cel mai probabil ca o vor face strainii, nu noi, romanii.
@carmen:
🙂
Total de acord in ceea ce priveste ”fermentul” care alcatuieste satul – comunitatea sau ceea ce altadata era obstea. Satul romanesc traditional avea o viata in comun foarte complexa si eficienta, gestionand resurse in comun (islazuri, paduri, pasuni) si rotindu-si dupa propriile reguli culturile pe terenurile agricole. Din pacate, ”modernizarile” succesive la care a fost supus satul au distrus obstea.
In ceea ce priveste latura economica, satul si gospodaria taraneasca functionau dupa o alta mentalitate economica decat cea capitalista. Economia familiala sau taraneasca nu este (era) orientata catre profit si nici, in mod necesar, catre piata (ci doar complementar, atunci cand era necesar). De pilda, Moromete senior functioneaza intr-o astfel de logica, facand negot cu produse agricole doar cat sa isi procure cele necesare, fara sa aiba ca obiectiv sa faca un profit cu orice pret. Copiii lui, in schimb, nu sunt multumiti cu acest gen de mentalitate si migreaza la oras – vor sa se ”modernizeze”. Economia taraneasca este mai aproape de firescul omului pentru ca ea se bazeaza pe implinirea nevoilor familiei, nu pe gandirea (de tip protestant) de a face economie de dragul economiei (ca sa acumulezi capital si sa reinvestesti etc.). De aceea prefera un Mircea Vulcanescu satul orasului, pentru ca avea aceasta alta mentalitate, mai umana, decat cea paranoic-acumulativa a capitalismului. Ce legatura mai are insa cu noi aceasta mentalitate, care, ca si vechea obste, e aproape disparuta?
Legatura e data de insasi existenta micii gospodarii de subzistenta. Atat timp cat inca mai exista, ca structura, gospodoria taraneasca mica, aceasta structura aproape ca determina la o mentalitate de tip a-capitalist, pentru simplul motiv ca produci – obligat de imprejurari – mai degraba pentru propriul consum decat pentru piata, profit. Aceasta gospodarie si aceasta mentalitate au fost tinta reformelor succesive si sunt si acum, desi ar trebui incurajate de stat, pentru ca ar reprezenta un mod de a fi independent. Abia plecand de aici, s-ar putea construi ceva mai amplu, cum ar fi incurajarea unor cooperatii care sa garanteze un acces protejat al gospodariilor catre piata. Insa aici deja visam cu ochii deschisi… Pentru ca realitatea si tendintele sunt cu totul contrare si deloc prietenoase fata de mica gospodarie si mentalitatea economica familiala care se multumeste sa produca doar pentru nevoi, nu si pentru Zeul Profit.
N-as vrea sa intelegeti cuvintele mele ca pe un alt discurs, pentru ca nu sunt astfel. Si nici ca as lua apararea guvernantilor sau a politicilor proaste pe care tot ei le promoveaza.
Citeam zilele trecute despre experienta unui frate care nu avea ce mai face cu produsele obtinute. Dar, daca evaluam la pretul pietei (transformam in bani) tot ceea ce am obtinut, nu cumva constatam ca acea agricultura pe care o denigram ne aduce venituri la nivelul familiei (in primul rand) peste medie?
Am o cunostinta, scriitor de profesie, care a renuntat la oras si s-a mutat de cativa ani la tara unde si-a cumparat casa si teren. Insa de fiecare data cand vine in Bucuresti, primul drum il face in piata sa vada preturile produselor, sa-si poata evalua produsele lui, atatea cate sunt, si de fiecare data constata ca a obtinut astfel mai multi bani decat cei pe care-i putea obtine la oras si-i dadea pe mancare.
Daca imi place si doresc sa cultiv salata verde, ridichi, ceapa si altele, de ce oare n-as putea lua in consideratie faptul ca aceste produse sunt mai greu de obtinut primavara devreme in zonele cu temperaturi scazute fata de restul tarii?
Ce-ar fi daca m-as duce cu ele sa le vand acolo si de acolo as aduce produsele lor?
E oarecare bataie de cap, dar va spun din experienta ca merita.
Carmen, din experienta va spun ca nu prea se poate.
Daca pleci de acasa doua trei zile sa vinzi ceapa verde cine se mai ocupa de gospodarie in acest timp? Care credeti ca este motivul pt care taranii cu surplus de produse prefera sa lase “marfa” sa se strice decat sa piarda timpul prin piete? Cate zile arata salata verde frageda si frumoasa daca este netratata chimic? Si cine o mai cumpara daca nu arata bine?
Daca era rentabil, erau pietele pline de tarani, dar nu prea sunt. Si din nefericire, ceea ce inca mai cumparam acum ca fiind de la tarani, este tot din “samanta din Olanda”. Inclusiv vinul care se vinde la marginea drumului este facut din “pastile” cu aroma de…(soiul pe care il doreste cumparatorul).
Din nefericire, stam mult mai rau decat ne place sa recunoastem.
@carmen ,
acelasi frate de care pomeneati vorbea de gospodaria de subzistenta si chiar o caracteriza ca sa nu se creeze confuzie . Chiar si aceste gospodarii pot ajunge la un moment dat , in functie de factori care tin de timp , de mediu si mai ales de Dumnezeu , sa aiba si ei o oarecare cantitate de productie in exces . Ar comercializa aceasta cantitate dar nu au cui sa o faca , nimeni nu se indreapta spre ei cu aceasta intentie chiar daca produsele lor sunt , in marea majoritate a cazurilor , cu mult peste nivelul calitativ al celor de pe tarabe sau din supermarket-uri . Nu dispun nici de mijloace de transport pentru a se deplasa in alte zone ale tarii si ar fi si pagubos pentru cantitatea pe care o au ei de vanzare . Prin urmare , despre ce vorbim ?
Sezi bland, frate draga si nu te mai zburli la cei ce nu-ti plac! Incearca si tu un ton macar mai politicos, daca intelegator nu se poate! Crede-ma, se poate discuta in contradictoriu si pe un ton civilizat.
@ Carmen:
Cine a avut un ton nepoliticos si necivilizat?
Cred ca inteleg ce vrea sa spuna Carmen, pt ca si eu m-am gandit in trecut, la asta, chiar aveam o legatura in nordul Moldovei, dar treaba n-a mai avansat din anumite motive… Este nevoie de o persoana de incredere care sa se ocupe in “cealalta zona” de anumite aspecte.
In ce priveste produsele in exces, despre care vorbeste Fane mai sus, banuiesc ca se poate gasi o solutie: ori folosirea acestora ca furaj (aliment pt animale), ori ingrasamant (depinde de ce fel de “produs e vorba, dar banuiesc ca nu de biomasa, deci varianta asta cam pica), sau, de ce nu, DONATII catre saraci?
Iata ca solutii sunt si toate reprezinta un spor (din punctul meu de vedere).
Despre asta discutam, despre vointa, despre gandire, despre comunicare…
Un coleg de servici s-a dus la piata sa cumpere rosii. Intamplator, a dat cu ochii de o cunostinta de la sat care era cu rosii la vanzare. S-a dus sa cumpere de la el, dar… respectivul i-a zis: Ioane, cumpara mai bine de alea turcesti, cred ca sunt mai sanatoase. Asta pentru ca te cunosc…
Tare mult as vrea sa fie o exceptie.
http://www.adevarul.ro/financiar/Cum_a_fardat_agricultura_fata_Romaniei_in_UE_0_595741026.html
Sugestiv faptul ca, in ciuda delasarii complete, agricultura a contribuit major la economie intr-un an foarte greu, lovit de politicile FMI si de criza. Asta arata ce potential se rateaza in mod intentionat…
da ,admin , corect , pentru ca a fost un an cu totul exceptional . Sa ne rugam Domnului sa avem in viitor macar jumatate din cat ne-a dat anul acesta . Acum insa va rog sa observati ca sunt aproape 5 luni de seceta , intr-o perioada in care graul trebuia sa fie deja sub ” plapuma ” . Ce va fi mai departe doar Bunul Dumnezeu stie dar nu cred ca ne vom mai intalni cu un asemenea an bogat .
Frate Florin M , daca ai inteles ca vorbeam de produse in exces , cum se poate sa nu intelegi ca vorbeam despre familii de tarani aproape analfabeti , dar harnici , neinstruiti in ale comertului sau fara prea multa imaginatie , fara venituri decat productia lasata de Dumnezeu ? Donatii catre saraci ? Adica sa faca schimb intre ei , ca ei sunt cei saraci si asta deja o fac . Nu se vor duce insa in alte sate sa caute pe altii mai saraci decat ei , poate pentru ca aici ar trebui sa se implice altcineva , asa cum a facut-o recent Biserica , prin vocea IPS Daniel , in ultima Pastorala ( si sa speram ca nu ramane doar la stadiul de litera pe hartie ) .
Oamenii astia cresc un porc in plus ca sa-l vanda inainte de Craciun , sa aiba un banut de cheltuiala pentru copiii lor . Daca se nimereste ca in acel an porcul sa nu aiba pret ( si de asta au grija guvernantii cu ale lor politici de importuri de carne ieftina ) la anul vor incerca cu un vitel (care si el poate fi ” lovit” de ieftinire ca si porcul si au facut o afacere la fel de proasta ca si anul trecut ) .
Nucile sunt aur curat si se gasesc din belsug dar de ele au grija speculantii care vin si-i imbie pe oameni cu produse de menaj din plastic date la troc sau alte marfuri care palesc in fata valorii nucilor dar taranii n-au alta alternativa .
Ati auzit de mafia din piete care “sugruma” orice taran care ar avea tupeul sa vina personal sa-si vanda marfa la un pret mai mic decat la lor ? Ati auzit de mafia din administratia pietelor care inchiriaza 90%din tarabele din piete unora care n-au nici in clin , nici in maneca , cu productia efectiva ?
Si ca tabloul sa fie complet , iata ca in sec.XXI se incearca , chipurile in numele civilizatiei , sa se aduca si la sat conditii de viata moderne , recte alimentarea cu apa potabila . Si se fac studii , sa construiesc bazine de alimentare si statii de captare ( unele dintre ele deranjeaza atat de mult izvoarele din panza de apa freatica incat multe fantani din jurul captarii seaca instantaneu ) , sunt inscrisi oameni care doresc sa le fie adusa conducta ” in fata portii ” . Deocamdata totul se rezuma la acordul taranului dar vor face in asa fel incat sa fie constrans ( fie de masuri administrative , fie de masuri sanitare ) sa se branseze la reteaua de apa pentru ca , cu cat un om are mai multe constrangeri , cu atat el va fi mai docil . N-are bani sa plateasca apa ? Fie face rost , fie moare de sete .
Si tot asa . Asadar asta este drama taranului roman care are tupeul si nesimtirea sa traisca din propria lui munca , din propria lui gospodarie , din propriul lui pamant , asa cum au facut-o si strabunii sai . Si totusi , el nu cere nimic decat sa fie lasat in pace .
Doamne , ajuta-ne !
Auzisem de cateva luni de aceasta initiativa; acum insa am cautat si am gasit si varianta oficiala, poate este de folos cuiva:
IMPLEMENTARE. Consiliul Judeţean Constanţa (CJC) a început implementarea unui nou program unic la nivel naţional: „Consumăm produse româneşti“.
Prin acest program, care se va desfăşura pe o perioadă de trei ani, CJC achiziţionează 1.500 de solarii care vor fi distribuite în mediul rural gospodarilor care se ocupă de agricultură şi care pot oferi o alternativă la produsele pline de chimicale care intră pe piaţa din România din import. Primele solarii au fost deja montate în comuna Lumina, atât într-o cooperativă, cât şi în gospodăriile oamenilor.
„Prin acest program al CJC, „Consumăm produse româneşti”, dorim să producem soiuri de tomate, de castraveţi, de ardei sau de vinete româneşti, toate crescute ecologic. În contextul problemelor create de bacteria e.coli, un astfel de program este cu atât mai necesar în România”, a declarat preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu. Solariile sunt făcute din lemn şi folie de plastic, având un sistem de irigare prin picurare. De asemenea, ele sunt prevăzute cu plasă de umbrire pentru perioade cu temperaturi ridicate, dar şi cu material termoprotector pentru protejarea culturilor în perioadele reci ale anului.
În aceste solarii, prin aplicarea tehnologiilor de cultivare a legumelor se pot obţine trei culturi succesive pe an.
„Acest program este preluat în judeţul Constanţa de gospodari, un alt scop fiind acela de a oferi un exemplu că putem produce produse româneşti, putem crea locuri de muncă, putem mânca mai sănătos. După cum se ştie, 85% din ceea ce mâncăm este importat. Nu mai vrem să mâncăm cartofi din Siria, castraveţi din Spania, vrem să mâncăm sănătos. Vrem să demonstrăm tuturor că pe fiecare petec de pământ putem face legume şi fructe proaspete”, a spus Constantinescu.
http://www.telegrafonline.ro/1307653200/articol/164143/solarii_pentru_gospodarii_judetului.html
Oamenii din zona spun ca primesc solariile in folosinta contra 10% din productie.
@Fane 🙂
Pai hai sa-i ajutam cumva, daca nu stiu ce sa faca
De ex cand avem nevoie de carne (porc, vitel, oaie, pasare), sa cumparam de la tara. Si pe cunoscutii nostri sa-i indemnam sa faca asemenea.
E putin, dar pentru unii poate fi destul.
Deci problema e ce facem NOI pentru ei, cand facem atat de putin si pt cei care ne cer efectiv ajutorul.
@Carmen
ati omis continuarea articolului de mai sus, care, cred eu, este cea mai importanta parte, pentru ca e cam degeaba sa asiguri suport pentru productie (desi nu e putin lucru!) daca n-ai logistica. Voi pune mai jos partea a doua, de la aceeasi pagina web mentionata de Dvs:
ÎNCURAJARE. El a precizat că CJC are în plan realizarea unor depozite frig, unde să se poată colecta şi depozita producţiile din solarii. O altă preocupare a CJC este găsirea unei soluţii de a asigura transportul de la producător către pieţele din Constanţa, inclusiv pe litoralul românesc. „Toate hotelurile de pe litoral au în prezent 80% din legume din import. Este aberant şi putem remedia această problemă”, a afirmat preşedintele CJC. Beneficiarii acestor solarii susţin că programul CJC nu face decât să încurajeze producţia de legume sănătoase. „Până să vină cei de la CJC cu acest solar mă rezumam la mici culturi din grădină. Din nefericire, vremea nu a ţinut tot timpul cu noi, având ani în care nu am reuşit să cultiv nimic. Acum, cu acest solar, eu, familia mea, de ce nu, şi vecinii mei, vom avea produse proaspete şi nu vom mai cumpăra nimic de la piaţă”, a declarat Cezar Voicu, din Lumina. Pentru a veni în sprijinul gospodarilor constănţeni, CJC a introdus în contractul cu firma care face aceste solarii o prevedere specială, şi anume, dacă vor veni solicitări de la alte societăţi sau persoane private din judeţ, firma care face solariile trebuie să le comercializeze la acelaşi preţ cu care le cumpără şi CJC.
O idee buna: sa cumparam noi orasenii, totul din satele noastre! Sa mergi la tara si sa poti cumpara din magazinul lor produsele romanesti…
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/recolta-buna-i-a-ingropat-pe-tarani-in-datorii-245721.html
“Donatii catre saraci ?”
Nu frate fane,nu avem pretentia sa impunem asa ceva!Ci din contra,desi mai mai ca parca m-as simti ca un mic(dar satisfacut)saboteur al sistemului,mi-as calca pe inima sa-i platesc pretul rezonabilul pret taranului nostru +5% 😀 .Bun,problema e cum facem sa organizam `combinatia`?Poate un website cu…dedicatie?Bun,de acord,nu fortam taranu` sa bage suplimentare cu mouse-ul in minile batatorite,online,sa-si vinda marfa,dar poate ca un sat(sau comuna) intreg si-ar putea permite sa `puna` un donshor care…pricepe in domeniu.Sa posteze oferte,sa faca conectii…Sa obtina un pret rezonabil?Apoi de ce ar fii imposibil de stabilit si restul detaliilor?Ma rog,exista modele suficiente pt. inspiratie ce pot fi croite pe `schinarea` noua.In fine,era doar o incercare,o mica idee doar…Ma scuzati daca-i puerila sau…etc.
Asteptam (alte)idei valide!
Pina una alta,sa continuam lupta cea buna!Doamne,ajuta!
Sunt rascolitoare cuvintele Domnului Dumnezeului nostru prin glasul profetului Ieremia:
„Eu te-am sadit vita roditoare, toata adevarata. Cum te-ai intors la amaraciune, vita straina?”
Într-un sat aflat la 25 de kilometri de Iaşi, comunitatea îşi schimbă singură destinul. Pomicultorii de la Hiliţa n-au stat cu mâinile încrucişate, aşteptând să facă altcineva ceva pentru ei. Sprijiniţi de Organizaţia World Vision şi de Camera Agricolă Iaşi s-au asociat, au construit un centru de prelucrare a fructelor, în urma unui parteneriat cu biserica din sat, iar acum dulceaţa, compotul şi gemul de Hiliţa sunt cunoscute în toată ţara. Un exemplu de coeziune socială şi dezvoltare comunitară de succes.
Totul a început în 2009, când câţiva dintre săteni, sătui să dea tot rodul livezilor angrosiştilor, pe preţuri de nimic, s-au lămurit că împreună pot face ceva pentru comunitate: o asociaţie şi mai apoi un centru în care să-şi valorifice fructele. Cu alte cuvinte, să lucreze în sat, să pună bazele unei întreprinderi sociale, prin care să creeze locuri de muncă, iar bogăţia din livezi să poată fi prelucrată în condiţii bune acolo, la ei acasă. “În ultima vreme, oamenii nu-şi mai puteau vinde fructele, în stare naturală, la un preţ convenabil, iar uneori rămâneau cu ele chiar în pomi.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1787;1;59208;0;La-Hilita-ciresele-construiesc-un-brand.html
Nu de donatii catre saraci vorbeam. Ci despre forme de asociere intre producatori. Acolo unde nu poate unul singur (si este un lucru firesc), pot realiza mai multi daca sunt uniti de interese comune.
Mergand pe aceeasi idee, putem folosi ingrasamant natural provenind de la fermele zootehnice sau din gospodariile taranilor. La un pret infinit mai mic decat cel industrial si mult mai natural.
Avem nevoie de utilaje agricole, de mai mici dimensiuni, putem negocia cu fabricile noastre. Cine stie cum se deruleaza negocierile intr-un contract comercial, poate confirma ca se poate ajunge cu producatorul chiar la o intelegere de plata in rate, esalonat, eventual dupa obtinerea productiei. Or, asta inseamna o paine si pe masa celor ce produc utilajele.
Fireste, ca nimeni nu are pretentia sa faca taranul noastru toate astea. Sunt insa oameni care se pricep, la fel cu cei care pot asigura desfacerea produselor pe piata, unde fiecare trebuie sa aiba rolul si locul lui bine stabilit. Nu e vorba de voluntariat si nici de acte de generozitate, ci doar de organizare. Asta inseamna de fapt specializarea. Fiecare cu rolul lui.
In primii ani dupa 90, cand au aparut pe piata noastra produsele turcesti, am intrebat de curiozitate care este modul de organizare. La ei functioneaza o retea de distributie foarte bine pusa la punct care de la bun inceput asigura un avans producatorului, asigura viitoarea productie si totodata o preiau spre vanzare. In cazul in care recolta este mai slaba, taranii lor nu suporta singuri pierderea.
Un alt aspect deosebit de important este pretul. La pretul de 25-30 lei cu cat vinde taranul roman pe piata slaninuta afumata, sau carnatii de casa cu 30-40 lei, sau cu 25 lei branza, eu una nu pot fi clienta lor din motive lesne de inteles. Financiar nu-mi pot permite asemenea cheltuieli.
Pana la urma, degeaba se face organizare daca launtric este haos… si oricum, scopul nostru nu este raiul pe pamant, ci mantuirea, viata vesnica, ce are prea mica legatura cu bunastarea, propasirea…
Pe noi ne mananca egoismul, invidia si ceilalti carii.
Reconstructia ar trebui inceputa “de jos” (pentru ca de obicei sufletul este lasat ultimul pe lista!) si asa va veni si ajutorul de Sus, caci fara acest Ajutor nu se face nimic, nu creste nimic.
Discutiile, exemplele de mai sus sunt interesante. Dar DE CE STAM DEPARTE UNII DE ALTII? Ceea ce trebuie este sa ne apropiem, sa iesim din auto-izolarea confortului propriu, sa-i vedem si pe fratii/surorile care au cu adevarat nevoie de noi (fie de un cuvant, fie de un sfat, ori altceva).
Din fata calculatorului e simplu, dar PRACTIC, suntem ingropati in propriile “griji” si nu ne putem macar uita la altii, nu putem jertfi nimic pentru altii, caci, nu-i asa – eu am muncit pentru ce am, fiecare e pe cont propriu si se descurca cum poate. Eh, asta e una din cauzele pt care suntem aici si nu se vede nimic “bun” la orizont!
Doamne, ajuta! Si iertati!
Exemplele de mai-sus sunt idei puse in practica. Ca ele, sunt mult mai multe. Ne-a fost tare greu in anii secetosi, ne este greu si acum in an cu recolta buna. Oricum am da-o, pentru noi este rau iar nemultumirea este cartea noastra de vizita.
E trist, dar am ajuns saraci in tara bogata.
Daca am ajuns sa lasam recolta sa putrezeasca pe camp pe motivul ca nu merita efortul de a ne bucura de ea, am ajuns sa dispretuim darurile Lui pentru noi. Macar de-am fi avut puterea sa fi facut apel la cei care nu au de nici unele, sa vina ei sa culeaga, sa se bucure si sa multumeasca ei Domnului in locul nostru… Asa este, e greu in fapte, mai usor in fata calculatorului.
Cat despre ajutorul statului, cred ca avem de asteptat mult si bine.
Recent, Valeriu Tabara a reusit sa surprinda pe multi cu declaratia conform careia o contributie mare a agriculturii romanesti la produsul intern brut (PIB) nu este de dorit, deoarece ar arata ca alte sectoare economice nu functioneaza !?
„Eu nu vreau ca agricultura să aibă o contribuţie prea mare în PIB. Cele 6% sunt suficiente, pentru că PIB-ul nu se poate baza pe un sector atât de nesigur, cum este agricultura”, a spus Tabără.
http://www.agroinfo.ro/vegetal/12-mld-euro-asigura-agricultura-pib-ului-romanesc
@carmen
Pai cum sa doreasca ministrul Tabara sa asigure agricultura mai multe procente in PIB?
Asta ar insemna in primul rand preturi mai mari la produsele romanesti, adica profituri mai mici pt companiile straine 😉
Ori, el pe cine serveste, cumva Romania? In fisa de post, da, insa prin masurile luate/declaratiile date, arata altceva.
In afara de preturi mai mari, cresterea contributiei agriculturii in PIB ar insemna si o scadere a evaziunii. Dar si mafia trebuie sa manance, nu?
@FlorinM pe 24 Nov 2011 la 10:14 # ,subscriu.
`Dar DE CE STAM DEPARTE UNII DE ALTII?`
Evident,pt. ca nu(mai)stim altfel.Nu sintem noi mutantii `reeducarilor`nesfirsite?Nu ne simtim noi in siguranta doar inchisi in puscaria micii noastre`bule`egoiste si meschine in care ne complacem,pt ca nu credem cu adevarat in Altceva?…