Beatificarea lui Vladimir Ghika. Cui ii este frica de Sfinti? DE CE NU-SI CANONIZEAZA BISERICA ORTODOXA MARTIRII? Emisiunea PANORAMA cu OCTAV BJOZA, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici (VIDEO)

4-09-2013 4 minute Sublinieri

DE CE NU NE CANONIZAM MARTIRII? 

Inregistrarea emisiunii Panorama de duminica, 1 septembrie – Antena 3, realizata de Oana Stanciulescu, invitati: presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Octav Bjoza; Marius Ghilezan, redactor sef Bookiseala.ro; Razvan Zamfir, redactor-sef Ghimpele.

Tema: De ce nu-si canonizeaza BOR martirii? Subiectul este tratat si in contextul beatificarii lui Vladimir Ghika, act al bisericii catolice care contrasteaza cu maniera in care BOR trateaza canonizarea sfintilor inchisorilor.

Fara sa fim de acord cu toate afirmatiile sau punctele de vedere exprimate in cadrul emisiunii, consideram relevant faptul in sine ca o asemenea intrebare ajunge sa fie pusa si in astfel de emisiuni TV. Este o situatie care ar putea sa fie evitata si, in loc sa se puna problema ne-canonizarii “de pe acoperisuri”, nu ar fi fost mai bine sa fie trambitata canonizarea lor?

Totodata, constatam modul sincretist in care catolicii promoveaza evenimentul beatificarii lui Vladimir Ghika (vezi mai jos art. din La Croix), lucru care poate spori confuzia oamenilor, inclusiv in ceea ce priveste intrebarea: unde anume gasim Biserica si sfintenia? 

Icoana-Noilor-Martiri-ai-Pămantului-Romanesc

1 septembrie marchează începutul anului bisericesc în Ortodoxie. Adică a ciclului liturgic pe durata căruia, prin rugăciuni şi lecturi biblice anume, este actualizată istoria iubirii lui Dumnezeu faţă de om. Or, dovezile grijii pedagogice a Creatorului sunt vizibile în Întruparea şi Învierea lui Hristos, dar nu mai puţin în vieţile Sfinţilor. Am participat zilele acestea la o emisiune de radio pe tema mărturisitorilor din închisori. Discuţia a plecat de la evocarea momentului, organizat tot curând, de proclamare a cultului local a Fericitului Vladimir Ghica. Fără să sugereze o concurenţă inter-confesională, cât se poate de păguboasă, întrebarea firească a fost de ce, trecând prin aceiaşi perioadă istorică, Biserica noastră ortodoxă majoritară întârzie să îşi recunoască fiii şi fiicele care au depus mărturia supremă a credinţei. Dialogul nu îşi propunea să acuze pe nimeni. Doar să repună, pentru a câta oară, pe agenda publică a comunităţii civice şi religioase deopotrivă o temă pe cât de delicată, pe atât de importantă, inevitabilă.

Dar de ce ar fi urgentă asumarea bisericească a exemplelor de sfinţenie date în plină teroare materialistă? Cel puţin din trei motive. În primul rând, cum vedem în cazul Vişinescu, teroarea a avut/are un chip. Acest fapt contrazice tendinţa prezentării comunismului precum o tornadă, manifestare năpraznică, caz de forţă majoră, cumva deasupra tuturor, pentru care nimeni nu poate fi făcut cu adevărat răspunzător. Nu! Răul are identitate şi adresă. Asemeni lui Hristos alungând demonii, este foarte important să îi spunem răului pe nume, să îl scoatem din anonimatul înşelător, să dăm la o parte paravanul, să smulgem masca.

În al doilea rând, simetric, nu este mai puţin sugestiv să arătăm că tenacitatea, consecvenţa, solidaritatea, eroismul, caracterul nu reprezintă simple vorbe, ci au fost/sunt virtuţi practicabile în mod nemijlocit. Scoaterea la lumină a unor asemenea destine contrazice scuza generală că, în totalitarism, nu au existat alternative la colaboraţionism, denunţ, trădare, carierism, ticăloşie. Sigur, confruntarea dintre subteranul rezistenţei şi suprafaţa acomodării nu vrea să hrănească extremele: nu toţi din puşcăriile comuniste s-au îmbunătăţit sufleteşte, aşa cum nu toţi cei care au evitat carcera au făcut pactul necondiţionat cu răul dezlănţuit în istorie. În al treilea rând, aplecându-se asupra biografiilor unora ca Nicolae Steinhardt, Mircea Vulcănescu sau Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Daniil Sandu Tudor sau Benedict Ghiuş, Constantin Voicescu, Elisabeta Rizea sau Aspazia Oţel Petrescu, pentru a nu aminti decât o frântură din lunga listă, Biserica noastră ar proba că este atentă la semnele vremii, că înţelege mesajul suferinţei, că o interesează în afară de ziduri şi alte ctitorii, reuşite sau nu, oferirea unor călăuze spirituale tânărului de azi.

Indiferent de motivul politic pentru care au intrat în puşcărie, cei care L-au mărturisit pe Hristos ne-au mărturisit şi pe noi, cei de după, realizând o punte între generaţii. De ce, atunci, ne-ar fi frică de Sfinţi?

Traducere dupa articolul “Vladimir Ghika, une vie de dévotion” din ziarul “La Croix“:

Dupa aproape 60 de ani de la moarte, mostenirea sa spirituala in favoarea unitatii crestinilor ramane persistenta in Romania.

La intorsatura unui bulevard, primele raze de soare mangaie siluieta, un pic inconvoiata, a statuii Monseniorului Ghika. Inconjurata de vile luxoase, ea trece aproape nebagatata in seama. In partea sa dreapta se inalta mica biserica catolica a Inimii Sfinte (Sacre Coeur) si elegantul spital Parhon, doua edificii pe care le-a ridicat el insusi la inceputul secolului XX si care sunt cunoscute de toti bucurestenii.

In acele vremuri daca se deschidea un azil catolic era rezervat catolicilor. Dar spitalul Monseniorului Ghika era deschis tuturor. Toata viata sa el a cautat sa uneasca dragostea lui Dumnezeu si dragostea aproapelui, subliniaza Monica Brosteanu, una din cei care s-au ocupat de redactarea dosarului pe baza caruia s-a facut beatificarea, sambata 31 august 2013 a Mgr. Ghika la Bucuresti.

Daca operele acestui preot roman din dieceza de la Paris raman putin cunoscute in aceasta tara profund ortodoxa, figura sa este foarte prezenta printre catolici si greco-catolici. Actiunile sale caritative dar, de asemeni, curajul cu care el a rezistat in fata umilirilor regimului comunist, au cunoscut un ecou profund in special in randul tinerilor. El insusi marcat in calea sa spre preotie de aceasta figura, Preotul Ioan-Thomas Raileanu, vicar la catedrala Sfantul Iosif, l-a descoperit grupului de “Scouts des Cimes” de care se ingrijeste. “Cu totii au fost foarte impresionati de curajul de care a dat dovada prin credinta sa in timpul procesului – a explicat el. Aceasta ii ajuta foarte mult pentru a marturisi la randul lor propia credinta“.

“Cred ca a resusit sa revigoreze catolicismul romanesc dar si credinta a numerosi tineri ortodocsi din vremea sa”

Dupa iesirea din cel De-al Doilea Razboi Mondial, Vladimir Ghika, care era pe atunci in Romania, a avut posibilitatea de a parasi tara, in timp ce comunistii luau puterea. Dar a ales sa ramana. In 1952, a fost arestat, torturat, judecat si intemnitat. Crima sa: facilitarea corespondentei secrete intre Sfantul Scaun si P. Hieronymus Menges, loctiitor clandestin al arhiepiscopului de Bucuresti, in timp ce ierarhia oficiala era in stare de arest. [spion al Vaticanului la Bucuresti n.n.] Intr-o celula de aproximativ cinci metri pe sase a trait aproape doi ani in mijlocul a 70 de detinuti. Avea atunci 80 de ani. Cu o barba lunga, alba, el atrage in fiecare duminica prin predicile sale pline de bunatate care n-a incetat sa o propovaduiasca intreaga sa viata.

Vladimir Ghika s-a nascut in ziua de Craciun, 1873 la Constantinopol. Tatal sau era fiul ultimului domnitor din Moldova, unul din cele doua principate istorice care formau Romania pe atunci. Botezat in Biserica ortodoxa, tanarul a crescut in Franta in grija unei guvernante protestante, dar se converteste la catolicism si intra in Biserica catolica in 1902. “Era miscat de aceasta profunda dorinta de unitate in Hristos – explica Francisca Baltaceanu, coautor a unei biografii a P. Ghika. Cunoscand foarte bine cele doua Biserici, el spunea de altfel ca a ales catolicismul pentru a deveni mai bun ortodox“.

La vremea aceea catolicismul nu era bine primit in Romania. Dar figura Mgr. Ghika, precum si intreaga sa activitate marchiaza Bucurestiul, si numele sau circula atat in cercurile inaltei societati cat si in cartierele populare.Cred ca a reusti sa revigoreze catolicismul romanesc dar, de asemeni, credinta a numerosi tineri ortodocsi din acea vreme. Timpul petrecut in inchisoare a fost de asemeni un exemplu pentru multi“, estimeaza preotul ortodox Constantin Necula.

“A fost un foarte bun ghid spiritual, cu arta de a apropia oamenii cu blandete”

In ciuda vocatiei sale indiscultabile, Monseniorul Ghika n-a devenit preot decat la varsta de 50 de ani, dupa moartea mamei sale care s-a opus tot timpul. “Fratele cel mic al lui Vladimir Ghika nu se casatorise inca si ea credea ca numele familiei se va stinge“, explica Luc Verly, un cunoscator foarte bun al Monsegniorului Ghika. In asteptarea numirii sale ca preot, el a desfasurat o misiune ca laic, la sfatul Papei Pius al X-lea, si in special in Romania, unde a introdus [comunitatea] “les Filles de la Charité“. In 1931, Papa Pius al XI-lea il numeste “Protonotar apostolic” si trimite acest neobosit calator in misiune in Japonia.

In sfarsit, numit preot in cele doua rituri, latin si bizantin, pentru dieceza de la Paris, Mgr. Ghika este numit la parohia Strainilor, astazi, Sfantul Ignatie, de pe strada Sevres. Dupa aceea se instaleaza intr-o cocioaba pentru a evangheliza cersetorii din Villejuif si sa fondeze o frternitate misionara. Toti cei ce l-au cunoscut au ramas marcati de disponibilitatea sa si multi s-au convertit intersectand calea sa.

Astfel a fost si cu Nicolae Cernea. Avea 21 de ani cand l-a intalnit, inaite de arstarea sa. “Aceasta perioada a fost cea mai bogata din viata mea, marturiseste el. Mgr. Ghika era carismatic si avea mult umor. Toata lumea il iubea caci era natural!“. “Era un foarte bun ghid spiritual, cu arta de a apropia oamenii cu blandete“, confirma Luc Verly.

Pe 16 mai 1954 Vladimir Ghika isi da ultima sa suflare la infirmeria penitenciarului Jilava. Un preot ortodox, un hogea musulman si un student evreu il veghiaza. Acesta din urma spunea de acest preot catolic ca “iradia bunatate”.

JONAS MERCIER, la Bucarest

[…]

muntele-credintei-o-marturie-despre-vladimir-ghika-18461180

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Oana Stanciulescu, Octav Bjoza, Papa (Papism), Radu Preda, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Beatificarea lui Vladimir Ghika. Cui ii este frica de Sfinti? DE CE NU-SI CANONIZEAZA BISERICA ORTODOXA MARTIRII? Emisiunea PANORAMA cu OCTAV BJOZA, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici (VIDEO)

  1. Nu vad de ce ar fi beatificarea lui un atac la adresa ortodoxiei, mi se pare exagerat.
    Consider ca evident, parasirea ortodoxiei de catre tanarul Vladimir Ghika, in 1902, a fost o evidenta greseala. Dar mai departe, daca a dus o viata exemplara si a suferit in inchisoare si a murit acolo, merita o recunoastere din partea catolicilor lui. Asta pentru noi ortodoscii nu il face sfant, dar cred ca ii putem respecta viata si suferinta.
    Asa, si Nicolae Steinhardt are anumite idei ecumeniste in Jurnalul fericirii, citind mult si citand din autori catolici, dar el a ales botezul ortodox, si cred ca avea totusi alta idee despre ecumenism decat este azi.
    Si poate nici catolicii in 1902 cand a trecut Ghika la catolicism, nu erau atat de rataciti ca azi, nu avusesera loc cele doua concilii Vatican 1 si 2, caderea lor e mai mare azi decat era acum 110 ani.
    Admin, eu am o nidee, poate gresesc: cred ca cei care au suferit in inchisorile comuniste meriat respect, fie ca erau romani sau nu, ortodosci sau nu. Sfinti nu pot fi decat cei aflati in dreapta credinta, dar respect merita toti oamenii care au suferit pe nedrept din cauza comunismului. Parintele Paulin Lecca povesteste despre neoprotestantii care refuzau sa manance de dulce in zilele de post, si administratia inchisorii intentionat le punea asa ceva. Si comenteaza: poate ca asta ar putea parea de ras, si ridicol, dar din npartea unor oameni slabi ca niste umbre care abioa se tin pe picioare dupa ani grei de inchisoare, nu mai e de ras.
    Nu pledez aici pentru o relativizare , Doamne fereste, a modului in care ne raportam la sfintenie, care, asa cum am spus, nu exista decat inn dreapta credionta, in ortodoxie. Incerc doar sa nuantez o situatie istorica si umana. Mi se pare ca exista pentru unii dintre noi pericolul de a nega, de a ignora, chiar de a dispretui o suferinta curata, a unuia ma Vladimir Ghika de exemplu, prevalandu-ne de motive teologice. Daca gresesc, iertare.

  2. @Vranceanu:

    De acord intrutotul. Bineinteles ca orice om care a avut o atitudine principiala, mai ales in conditii extreme de suferinta, merita mai mult decat respectul nostru. Insa noi ne refeream la actul de beatificare, nu la persoana lui Vladimir Ghika, si ne interesa mai degraba problema noastra, a BOR si a canonizarii sfintilor inchisorilor, decat a lor.

  3. *…nici morţi, nu ne vor suferi! …şi ne vor ataca..,dar Noi vom fi acolo, cu Voi, să ne apăraţi !!”
    Am citat-cu aproximaţie-din cel pe care-l aveţi pe manşeta paginii principale a site-ului.
    Dar, vai,cei din fruntea BOR, se tem mai mult pentru job-urile lor decat să-si asume apararea martirilor credintei din temniţele deceniilor negre ale României !!!

  4. Pingback: Parintele Arsenie Boca | albastru de...
  5. @ Vranceanu

    Daca te referi la titlul pe care l-am pus in articol: “Beatificarea lui Vladimir Ghika, pas spre unitatea crestinilor si provocare la adresa ortodoxiei”, as putea sa il explic aici.

    In primul rand nu este vorba de un atac ci de o provocare, in sensul ca pana acum catolicii au reusit sa beatifice persoane ce au trecut prin temnitele comuniste in Romania, in timp ce Biserica noastra Ortodoxa nu a facut vreo miscare pentru a canoniza sfintii nostri care sunt atat de iubiti de popor.

    Mai apoi putem sa remarcam ca aceasta beatificare este facuta si folosita in interesul agendei ecumeniste, accentuandu-se aspectele “unitatii” crestinilor si nu martiriul in inchisoare.

    Nu putem trece cu vederea si afirmatia ca Mgr. Ghika a devenit “catolic ca sa fie mai bun ortodox”. Adica dreapta credinta s-ar afla la catolici, ceea ce inseamna ca noi ar trebui sa pupam inelul papei, chiar si in contextul acesta al “unitatii” crestinilor de care se face caz.

    Acestea fiind spuse in final, paradoxal intr-un fel, nu pot decat sa constat ca este mai bine ca sfintii nostri ce au patimit in temnitele comuniste sa nu fie canonizati, decat sa se intample asa, si acest lucru sa serveasca unor agende ecumeniste. Ei oricum sunt sfinti si inca mai patimesc si dupa ce au trecut la Domnul, fie prin nerecunostinta noastra, fie prin faptul ca inca mai sunt “vinovati fara vina”, fie prin jocuri de genul uite titlu’ nu e titlu’ dar si multe altele…

  6. Marius Ghilezan nu e acela care se arata in trecut oripilat de “pupatorii de moaste”, de “inapoiatii” ortodocsi care impiedica dezvoltarea tarii?

  7. Provocare pt sinodul BOR ar fi trebuit sa fie in primul rand biserica ortodoxa a Rusiei cand si-a canonozat martirii cazuti in lagarele comuniste si bolsevice….
    Nu avem cum sa fim crestini, [ortodosci poate – dar nu crestini, ca sa-l citez pe pr Serafim Rose), daca nu ne cinstim [ba chiar le intinam memoria] eroii neamului nostru din toate timpurile si apartenentele, ii veneram insa ca sfinti pe toti cei ce au cazut murind pt Hristos si dreapta credinta.
    Sangele martitilor este si va ramane samanta si temelia bisericii lui Hristos pana la sfarsitul veacurilor, biserica care nu se reduce la o opera/capodopera de arhitectura bizantina (cum se vrea in zilele nostre), cine crede altfel se plaseaza singur in afara {se faca singur anatema).

  8. @ Mihai Nicolescu:

    Nu stim, e posibil, foarte multi sunt asa, din pacate.

  9. Asta inseamna un fel de simpatii catolice pt Republica Moldova si reamintirea actiunilor sociale in zona:
    “Dar vreau să-ţi spun că, în fiecare zi, vin la mâncare, într-o bucătărie care poartă numele tău, şi îţi trimit o fotografie cu mine în bucătărie, pentru că un om preot ne-a luat din stradă, aici, la Chişinău, ne-a dat o casă în care să putem dormi şi să mâncăm, ceea ce el găteşte pentru noi”, i-a scris Vasilică.

    Sora băiatului se află de mai mult timp în Casa Familia, a fundaţiei catolice Regina Pacis cu sediul la Chişinău.”
    … pe fondul pregatirilor pt vizita Patriarhului Kiril… sa nu piarda teren.

  10. Pingback: TORTIONARII SI DIVERSIUNEA VIŞINESCU. Crimele comunismului si marturii ale suferintelor cumplite ale fostilor detinuti politic (VIDEO) - Recomandari
  11. Pingback: Tortionarul ION FICIOR si gropile comune de la PERIPRAVA. Noi marturii ale fostilor detinuti politic (inclusiv ale actorului MITICA POPESCU) despre REGIMUL DE EXTERMINARE DIN LAGARELE COMUNISTE DE MUNCA SILNICA (video) - Recomandari
  12. Pingback: VICTOR ALISTAR despre interesele din politica, Justitie si… Biserica de a ingropa DOSARELE TORTIONARILOR COMUNISTI si de A NU CANONIZA SFINTII INCHISORILOR (video) - Recomandari
  13. Pingback: Interviu cu Radu Preda si Sorin Lavric despre DRAMATICA IGNORARE A SFINTILOR INCHISORILOR de catre Sinodul BOR - Recomandari
  14. Pingback: RADU PREDA, noul director al IICCMER: “Este datoria mea sa pun pe agenda institutului CAZURILE SFINTILOR INCHISORILOR… Hristos a inviat, dar CAND PUTEM AFIRMA CA AM INVIAT SI NOI? Poate la anul?” - Recomandari
  15. Pingback: Un gest laudabil si necesar: OCTAV BJOZA, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politic, DECORAT CU CEA MAI INALTA DISTINCTIE DE NOUL PRESEDINTE, KLAUS IOHANNIS [video] - Recomandari
  16. Pingback: PROTESTUL PRESEDINTELUI AFDPR, OCTAV BJOZA: “Consider că noi trebuie să avem curajul de a prelua tot ce a fost bun de la fiecare, fie ei liberali, ţărănişti, legionari, cuzişti sau de nici o culoare politică, dar şi de a dezbate tot ceea ce
  17. Pingback: Ziarista OANA STANCIULESCU – infierata public pentru “NEOLEGIONARISM” fiindca i-a aparat pe RADU GYR si VINTILA HORIA si a criticat Legea Wiesel. Renasterea furiei DEMASCARILOR BOLSEVICE si cum e folosita legea 217 ca BOTNITA PENTRU GAND
  18. Pingback: 14 MAI ZI NATIONALA DE CINSTIRE A MARTIRILOR ROMÂNI DIN TEMNITELE COMUNISTE. In expunerea de motive a legii, sunt invocati inclusiv RADU GYR si MIRCEA VULCANESCU
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare