BLASFEMIE PE FACEBOOK: un tanar care-l batjocorea pe Cuviosul Paisie Aghioritul a fost arestat, iar pagina anulata

24-09-2012 1 minut Sublinieri

Un barbat de 27 de ani a fost arestat luni in Grecia pentru faptul ca a postat pe Facebook o pagina care lua in deradere un calugar ortodox care a trait in secolul trecut si care este venerat pe scara larga in aceasta tara ortodoxa, relateaza AFP.

Barbatul a fost arestat pe insula Evia dupa ce unitatea insarcinata cu lupta impotriva cybercriminalitatii a primit “mii de plangeri online (…) din diferite tari din intreaga lume”. Pagina Facebook care il ridiculiza pe calugarul Paisios era consacrata “staretului Pastitsios”, o aluzie la pastitsio, o mancare greceasca pe baza de paste si vita. Pagina Facebook, care nu mai era accesibila luni, arata un calugar cu fata acoperita de acest fel de mancare.

Politia a precizat ca pagina Facebook avea un continut blasfemator si insultator la adresa Paisios si a crestinismului ortodox in general. Partidul neonazist Zori Auri prezentase saptamana trecuta o plangere in parlament pe marginea acestui subiect. Calugarul Paisios, care a trait pe Muntele Athos, a murit in 1994 la varsta de 70 de ani si este obiectul unui cult popular in aceasta tara datorita profetiilor care ii sunt atribuite.

Potrivit acestor credinciosi, el a prezis prabusirea Uniunii Sovietice, invazia Ciprului de catre Turcia si actuala criza economica greceasca. Arestarea tanarului a fost denuntata de numerosi bloggeri greci drept un act de cenzura si o noua pagina Facebook sa aparut, consacrata “staretului Parisios”, o aluzie la Paris, in care apare un calugar al carui cap este inlocuit cu Turnul Eiffel.

In iulie, moderatorul paginii Facebook a povestit ca a trimis blogurilor ortodoxe si nationaliste, cu titlul de test, o istorie fictiva despre un drogat in pragul mortii, aflat pe patul de spital, si care a fost salvat de calugarul Paisios. Povestea a fost reprodusa fara niciun spirit critic si a aparut chiar in prima pagina a unui ziar nationalist, a povestit el.

Blasfemia este un delict pasibil de o pedeapsa de pana la doi ani inchisoare in Grecia. Aproximativ 90% dintre greci sunt botezati in sanul bisericii ortodoxe, dar aceasta din urma, perceputa drept foarte bogata si putin implicata in ajutorarea saracilor, si-a pierdut mult din prestigiul sau in cursul ultimilor ani.


Categorii

1. DIVERSE, Facebook, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Sfantul Paisie Aghioritul

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “BLASFEMIE PE FACEBOOK: un tanar care-l batjocorea pe Cuviosul Paisie Aghioritul a fost arestat, iar pagina anulata

  1. Multi tineri de azi iau in ras pe cei sfinti din pacate.Cand am incercat sa vorbesc cu unii dintre ei despre vremurile ce vor urma iar singura salvare sta in Domnul Iisus am luat in ras nu imi vine sa cred cand vad asa de mare prostie in randul tineretului ca si cum ei sunt vesnici pe lumea asta,fiecare murim si vom da socoteala in fata lui Dumnezeu pentru ce am facut. Aici intervine tot ce vede la TV si pe internet femei goale,manipularea din presa,show-uri de prost gust,cultura lor,parintii care nu prea ii educa suficient etc Asta este democratia masonica pe care tineretul a imbratisato cu cald fara sa inteleaga ca fara Dumnezeu nu poti fi sanatos la cap si un om normal.

  2. din pacate acest gest extrem al autoritatilor, de a-l aresta pe barbatul cu pricina, se va intoarce impotriva crestinilor de buna credinta care au evlavie la Cuviosul Paisie. Deja sunt voci care compara acest gest cu fanatismul recentelor miscari de strada ale musulmanilor care au reactionat la filmul blasfemiator la adresa lui Mahomed.

  3. Corect! Statul are obligatia de a apara majoritatea ortodoxa spre a nu fi agresata de insultele ateilor si anticlericalilor.

  4. Elena, pentru astfel de “gesturi” vom vedea unde ajunge Grecia si unde ajunge Romania unde batjocura chiar se vinde nu doar ca nu este oprita (vezi chiar ziarul Gandul azi). De comparat cu fanatismul oricum suntem comparati.

  5. Dupa parerea mea, nu cred ca ar trebui sa ai dreptul de a aduce prejudicii de imagine unei persoane doar pt. ca acea persoana este moarta.

    Iar daca familia acelei persoane nu poate sau nu vrea sa se auto-sesizese in acest sens, statul (un stat normal) cu siguranta ar trebui sa o faca.

  6. daca zici ceva de iudei esti antisemit si negi holocaustul iar o contrareactie e de la sine inteleasa si larg acceptata; daca zici ceva de musulmani esti intolerant si politic incorect iar ei iti iau gatul daca au ocazia ca replica;eeeeeeeee, dar daca te iei de crestini si de ce au ei mai sfant sau/si drag e in regula, oricum reactia lor denota habotnicie, extremism, anacronism, fanatism etc., wright?!

  7. Bine i-a facut lui zevzecul ala tupeist!
    La noi ar rade ca prostii, in grup…de altfel, se injura de mama focului la noi, mai ales de cele sfinte!

    Pe masura ce trece timpul peste mine si peste Romania ‘mea’, simt ca ma instrainez – pe zi ce trece – mai TARE de ea – nu pot sa neg sentimentul acut de lehamite care ma cuprinde si ma ‘tine’…din pacate!

    Locuitorii tarii asteia s-au transformat in mutanti care nu se mai (re)cunosc pe insisi CINE sunt, CE au fost si, UNDE ar (fi) trebuit sa AJUNGA….

  8. Doamne ajută!
    Fără îndoială, gestul acelui tânăr de a-l batjocori pe părintele Paisie este o necuviinţă gravă şi o incalificabilă lipsă de politeţe faţă de sentimentele religioase ale creştinilor ortodocşi.
    Totuşi, totuşi… Credeţi că Părintele Paisie, de acolo de unde este, s-a bucurat văzând că un tânăr este arestat, privat de libertate, pentru că a avut o atitudine nedreaptă şi necuviincioasă faţă de el? Eu cred că nu! Creştinismul este religia libertăţii şi sunt sigură că părintele Paisie, dacă ar mai fi fost printre noi, ar fi solicitat autorităţilor eliberarea celui care l-a nedreptăţit.
    Pedeapsă cu închisoarea pentru blasfemie? Unde, în lumea creştină?… Însăşi ideea de pedeapsă juridică pentru blasfmeie îmi pare îngrijorătoare… Doar în statele islamice există legea de combatere a blasfemiei, sau cum se numeşte, dar religia lor le permite astfel de atitudini. Credinţa noastră creştină este total diferită! Domnul nostru Iisus Hristos şi adevăraţii Săi slujitori ne-au interzis cu străşnicie orice încercare de a limita libertatea semenilor noştri! Noi nu suntem chemaţi să-L apărăm pe Dumnezeu (El ne apără pe noi), ci să-L mărturisim.
    Aceasta este opinia mea, bazată pe ceea ce am înţeles tocmai din scrierile duhovniceşti ale acestor părinţi.

    Dumnezeu să fie cu noi şi să ne dăruiască dreaptă socoteală!

  9. @Laura
    Oare Parintele Paisie cum ar fi reactionat daca ar fi fost necinstit, nedreptatit altcineva? Cred ca din atitudinea in astfel de situatie trebuie luat model.
    Iar autoritatile iau atitudine prin mijloacele care le stau la dispozitie. Nu l-a omorat pe respectivul. Inca nici nu a pronuntat pedeapsa. A dat curs indignarilor multor oameni. Nu ar fi fost normal sa fie tolerata o ocara fata de atat de multi oameni.

  10. @Laura,

    Si totusi e spre binele lui aceasta pedeapsa. Mai bine sa plateasca aici decat dincolo. Exista si manie sfanta, iar crestinii sunt datori sa isi apere ce au mai sfant. Aici n-ar trebui sa fie toleranta. Apropo de Par. Paisie, el n-ar fi fost de acord cu tine in ceea ce priveste afirmatia ca “noi nu suntem chemati sa-L aparam pe Dumnezeu”.

  11. “The future must not belong to those who slander the prophet of Islam. Yet to be credible, those who condemn that slander must also condemn the hate we see when the image of Jesus Christ is desecrated, churches are destroyed, or the Holocaust is denied,” the president said.

    (Source: http://www.guardian.co.uk/world/2012/sep/25/obama-speech-un-general-assembly-iran)

    Asta a afirmat Obama pe 25 septembrie la O.N.U. Dacă facem legătura în continuare cu filmulețul pe Youtube (recunosc că nu l-am văzut), manifestările obscene ale unor tinere rusoaice (sprijinite și încurajate de tot vestul) în Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul din Moscova, crucile tăiate cu drujba de lesbienele de la Femen din Ucraina, putem spune că se încearcă scandalizarea creștinilor și a musulmanilor față de aceste acțiuni finanțate și promovate din occident. Și nu peste multă vreme se va propune o lege prin O.N.U. de pedepsire a tuturor care ”blasfemiază” sau aduc atingere sentimentelor religioase de orice credință ar fi acestea. Din toată această poveste singurii care vor pierde vor fi creștinii.

    Așa cum prin aderarea la U.E. și la valorile ei s-a introdus pe ușa din dos legalizarea multor păcate în România, tot așa prin O.N.U. se va pedepsi universal ”blasfemia” față de oricare dintre religii. Astfel, mărturisirea dreptei credințe va deveni act de curaj și probabil se va plăti cu libertatea.

    Adevărul nu are nevoie de ajutor ci mai degrabă El este ajutorul nostru. Recunosc că în tinerețe am făcut și spus multe lucruri scandaloase dar răbdarea și înțelepciunea Lui Dumnezeu m-au adus în staulul blândului Păstor. De-ar fi fost legea omenească, oricât de bine intenționat aplicată, poate că rezultatul ar fi fost dezastruos.

  12. @ pufulete
    De ce ai scris Somnul in loc de Domnul? Inainte de a transmite un mesaj se face si corectura textului!

  13. @pr.ghersim,

    Eu cred ca sigur a fost o greseala (tasta ‘S’ este langa tasta ‘D’). Probabil @pufulete a tastat in graba, ma mir ca n-a corectat admin. :mrgreen:

  14. Pingback: IPS Serafim de Pireu si alti ierarhi ai Bisericii Greciei despre CAZUL BATJOCORIRII CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL PE FACEBOOK - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Exegeticus,
    Cred că părintele Paisie, dacă ar fi fost batjocorit altcineva, i-ar fi luat apărarea celui nedreptăţit prin argumente şi, în primul rând, prin rugăciune. Cred că acestea ar fi fost singurele arme pe care le-ar fi întrebuinţat: rugăciunea şi cuvântul. În orice caz, nu mi l-aş putea imagina pe Pr. Paisie susţinând că un tânăr trebuie dus la închisoare pentru că a spus ceva împotriva credinţei! Pr. Paisie şi orice alt duhovnic autentic şi-ar fi dat seama că “nu în forţă, ci în dreptate sălăşluieşte Dumnezeu” (Dostoievski), în dreptate dumnezeiască, nu omenească, căci “ca o cârpă lepădată toată dreptatea noastră”.

    Mirela,
    În opinia dvs, tânărului îi este folositoare arestarea, fiindcă astfel îşi ispăşeşte păcatul. Această idee îmi aminteşte de un pasaj deosebit de interesant din lucrarea “Vârstele vieţii spirituale” de Paul Evdokimov, unde viziunea juridică asupra păcatului şi iertării din catolicism era prezentată în contrast cu perspectiva terapeutică a Sfinţilor Părinţi din Răsărit. Noi, oare, ce mod de gândire ar fi mai bine să ne împropriem? Cel juridic (“ai păcătuit, trebuie să dai satisfacţie”), sau cel terapeutic (“ai păcătuit, pocăieşte-te şi Dumnezeu te va vindeca”)? Cred că acest tânăr şi aşa înclinat spre răzvrătire, fiind arestat, se va îndepărta şi mai mult de credinţă, considerând acum că este datoria lui să-şi apere libertatea reacţionând împotriva… creştinismului. Chiar am discutat recent cu un ateu care a devenit efectiv un adversar al credinţei pentru că, în copilărie, a fost constrâns să meargă la biserică, să ţină toate posturile etc. Pr. Steinhardt: “Să nu-l silim pe aproapele nostru nici măcar pentru a-i face bine; nici Domnul nu intră nechemat”. Şi mai ales II Cor3, 16: “Domnul este Duh şi unde este Duhul Domnului acolo este LIBERTATE”.
    Să nu uităm că această măsură a fost luată de către autorităţi la cererea unui partid politic extremist.

    Doamne ajută!

    O duminică plină de bucurii duhovniceşti!

  16. Mirela,
    Încă ceva: în privinţa ideii că nu suntem chemaţi să-L apărăm pe Dumnezeu, cred că m-am exprimat laconic şi neclar. M-am referit la faptul că noi suntem chemaţi să-L mărturisim pe Hristos prin cuvânt şi prin faptă, iar nu să-L apărăm sancţionându-i pe cei care-L hulesc. Noi suntem chemaţi să mărturisim şi să convingem, nu să pedepsim.
    Cred că în acest sens i-a spus şi Pr. Rafail Noica unui tânăr care voia să apere adevărul: “Nu, fiule, nu tu vei apăra adevărul, ci vei fi apărat de către Adevăr”.

    Hristos în mijlocul nostru!

  17. @Laura,

    Inteleg ce spui, exista acest risc ca cei pedepsiti sa se indeparteze si mai tare de Biserica si de Dumnezeu. Arestarea, chiar daca este ceruta de un partid extremist, nu inseamna ca nu este binevenita ca si lectie, caci voia lui Dumnezeu se realizeaza si prin oameni oricat de pacatosi. Macar de sperietura si nu va mai repeta gestul sau poate-l va regreta. Referitor la indepartarea si mai mult de credinta a acestui tanar dupa aceasta pedeapsa, el este oricum indepartat foarte tare. Daca face astfel de gesturi el este deja un vrajmas al Biserici. Perspectiva terapeutica desigur este mult mai buna “ai păcătuit, pocăieşte-te şi Dumnezeu te va vindeca”, dar ma gandesc ca un om care ajunge sa faca asa ceva nu ar putea avea aceasta pornire interioara spre pocainta decat daca i se intampla ceva care sa-l zguduie, sa-l trezeasca, ca astfel sa-si vina in fire, altfel e mai greu.

    Referitor la exemplul pe care l-ai dat, cu ateul constrans sa mearga la biserica in copilarie, in cazul de fata nu doar de necredinta e vorba, ci de hula, inca una sfidatoare, facuta publica. Citatul din Pr. Steinhardt: “Să nu-l silim pe aproapele nostru nici măcar pentru a-i face bine; nici Domnul nu intră nechemat”, asa e, dar aici nu e vorba de a sili pe cineva sa faca binele sau macar nu faca raul, in sensul general, ci doar sa nu atace cele sfinte. Aici cred ca trebuie pe cat putem sa impiedicam a se face aceasta (mai ales ca aici era un material publicat pe net si deci accesibil si smintitor pentru multi), pentru ca tacerea in acest caz reprezinta mai degraba un pacat pentru noi, cei care ne numim crestini. Citatul din R.Noica se refera, zic eu, mai mult la apararea adevarului, in sens de cunoastere, nu a lui Dumnezeu, aici parintele face o asociere, un joc de cuvinte. Spui: “Noi suntem chemaţi să mărturisim şi să convingem, nu să pedepsim.”. Cum spuneam mai sus, tocmai, ca prin sanctionarea celor care Il hulesc pe Dumnezeu Il marturisim (si) in acest fel pe El, si prin tacere mai degraba Il tradam.

    Nu de la mine am aceasta convingere, ci din ce am citit si eu de la Parinti. Chiar Parintele Paisie Aghioritul vorbeste despre cum sa infruntam pe hulitori, spune printre altele, citez:

    In general, hula impotriva Duhului Sfant este dispretuirea celor sfinte, atunci cand omul este in toate mintile. Atunci se face vinovat. De pilda, unui ce mi-a spus “Lasa-ma si tu cu dumnezeuii tai…” i-am dat o brânca si l-am aruncat cat colo, deoarece aceasta a fost hula. Sau sa presupunem ca doi trec pe langa o biserica. Unul isi face cruce si spune si celuilalt: “Fa si tu cruce, omule!”, dar acela se impotriveste zicand “Ei si tu, ti-ai gasit, de ce sa-mi fac cruce?”. Acest dispret este hula. Prin urmare este cu neputinta ca la un om evlavios sa existe hula. Dar si nerusiarea este hula impotriva Duhului Sfant. Cel nerusinat denatureaza sau calca, de pilda, un adevar evanghelic, pentru ca sa-si justifice caderea lui. Nu respecta realitatea, adevarul, ci il mototoleste intru cunostinta, calca in picioare un lucru sfant. Si lucrul acesta devine incet-incet o stare de fapt, o situatie. Apoi se departeaza harul lui Dumnezeu si omul primeste inruriri demonice. Iar daca nu se pocaieste, in ce va spori, fereasca Dumnezeu. Dar daca cineva s-a maniat si chiar a hulit impotriva Duhlui Sfant, aceasta hula nu este de neiertat, daca omul nu crede in hula ce a spus-o, ci a spus-o deoarece in clipa aceea, sub influenta mainei, si-a pierdut controlul, dar indata se pocaieste. Nrusinatul insa justifica mincciuna, ca sa-i sindreptateasca astfel caderea sa.

    […]

    – Parinte, atunci cand se vorbeste impotriva Bisericii sau impotriva monahismului etc., ce trebuie sa facem?
    – Daca cineva vorbeste, de pilda, urat despre tine, nu-i nimic. Sa gandesti: “Pe Hristos, Care a fost Hristos, L-au ocarat si n-a vorbit. Eu, care sunt pacatos, ce merit oare?”. Daca ar veni sa ma ocarasca pe mine, ca persoana, nu m-ar deranja deloc. Dar daca ma blameaza ca monah, ei ocarasc toata randuiala monahismului, pentru ca eu, ca monah, nu sunt independent, si atunci trebuie sa vorbesc. In aceste cazuri trebuie lasati putin sa se descarce, iar apoi sa le spuneti doua cuvinte.
    […]
    Imi aduc aminte, alta data, pe cand calatoream cu autobuzul de la Atena la Ioanina, uera unul care nu a tacut deloc tot drumul, ci a judecat un mitropolit care atunci crease niste probleme. I-am spus doua cuvinte dupa care am inceput sa ma rog. Acela acontiunat. Cand am ajuns la Ioanina si am coborat, l-am luat putin deoparte si i-am pus: “Stii cine sunt?”. “Nu”, mi-a raspuns. “Atunci cum poti sa spui astfel de lucruri? Eu se poate sa fiu mai rau decat acela pe care il judeci sau se poate sa fiu un sfant. Cum indraznesti sa spui inaintea mea lucruri pe care nu pot sa-mi inchipui ca le fac nici mirenii? Cauta sa te indrepti, caci de nu, o sa incasezi o palma puternica de la Dumnezeu. FIreste, pentru binele tau!”. L-am vazut dupa aceea cum a inceput sa treure. Dar si ceilalti si-au dat seama de greseala savarsita, pentru ca am vazut o tulburare care s-a creat intre ei.
    Vezi cum injura de cele sfinte, si nimeni nu zice nimic. In cazul acesta blandetea este diavoleasca.
    […]
    Cat au fost de deznadajduiti farsiotii atunci cand s-a facut Schimbarea (schimb de populatie intre Greci si Turcia in 1924) si au venit cu corabia in Grecia. Doi marinari se certau si injurau pe Hristos si pe Maica Domnului. Insa farsiotilor le-a cazut foarte greu lucrul acesta. “Greci, crestini, si sa injure pe Hristos si pe Maica Domnului?!”. I-au luat si i-au aruncat in mare. DIn fericire stiau sa inoate si au scapat. Chiar daca este ocarat un simplu om, tot trebuie sa-l aparam. Cu atat mai mult pe Hristos!

    La Coliba, a venit odata un copil care schiopata, dar fata lui stralucea. Mi-am spus: “Se intampla ceva aici, de straluceste atat de mult harul dumnezeiesc!”. L-am intrebat: “Ce faci?”, iar el mi-a spus ce s-a intamplat. Unul, o fiara inalta cat o namila, injura pe Hristos si pe Maica Domnului, iar copilul a sarit la el ca sa-l opreasca. Acela insa l-a pus jos, l-a calcat in picioare si l-a lasat infirm pe sarmanul copil. Marturisitor! Ce-au tras marturisitorii si mucenicii!

    – Parinte, unor tineri evlaviosi le vine foarte greu in armata impreuna cu cei ce injura. Ce sa faca?
    – Este trebuinta de discernamant si rabdare. Dumnezeu va ajuta. Transmisionistul cu care am facut armata era un medic necredincios, hulitor. In fiecare zi venea la unitatea administrativa sa-mi faca spalare de creier. Imi spunea teoria lui Darwin etc., niste lucruri cu desavarsire hulitoare. Insa dupa aceea, in urma unei intamplari a inteles cateva lucruri. Odata […] medicul a calcat stramb pe o piatra, a cazut si nu se mai putea ridica sa mearga. A inceput sa strige: “Maica Domnului, Hristoase al meu!” Se tanguia: “Acum toti ma vor parasi, s-a terminat, ce ma voi face? Cine ma va ajuta? Se temea sa nu-l prinda. “Nu te mahni”, ii spun, voi sta eu cu tine. Daca ma vor prinde pe mine, te vor prinde si pe tine.” Peste putin s-a ridicat, dar schiopata iar eu il tineam ca sa poata merge. Ceilalti inaintasera mult. A primit o lectie, dupa care si-a revenit. In fiecare zi zicea tot felul de hule, dar atunci, in clipa de primejdie, a strigat: “Maica Domnului! Maica Domnului!”. L-a indreptat Maica Domnului.

    Un altul, care era motociclist in armata, si-a rupt piciorul de doua ori si tot contiuna sa injure.
    – Nu i-ati spus nimic, Parinte?
    – Ce sa-i spun? Nu-i spuneam nimic, dar acela injura mereu pe Hristos si pe Maica Domnului. Iar aceasta o facea ca sa ma mahneasca. Dupa ce am inteles aceasta rosteam Rugaciunea lui Iisus atunci cand mai injura. Si sa vedeti, in timp ce la inceput injurau si acela si ceilalti fara motiv, dupa ceea cand li se intampla ceva si erau gata sa injure, isi muscau limbile. Daca unul injura, huleste etc. si este nerusinat, este mai bine sa te prefaci ca esti ocupat si nu auzi ce spune si sa rostesti Rugaciunea lui Iisus. Pentru ca de va intelege ca il urmaresti, poate sa injure mereu si astfel te faci pricina ca acela sa se indracesca. Atunci cand nu este obraznic, ci constient, dar injura din rea obisnuinta ii poti spune ceva. Dar chiar daca este constient, dar are mult egoism, trebuie sa iei aminte sa nu-i vorbesti cu asprime, ci pe cat poti cu smerenie si cu durere. Ce spune Avva Isaac? “Mustra cu taria virtutiilor tale pe cei ce se cearta cu tine.. si inchide gura lor cu blandetea si pacea buzelor tale. Mustra pe cei desfranati prin bunacuviinta vietuirii tale si pe cei nerusianti cu simturile, prin infranarea privirilor tale.”

  18. Si eu sunt o tanara de 20 de ani, si multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a daruit o mama care m-a crescut in frica Lui si m-a invatat sa fiu mai mult preocupata de starea sufletului meu, decat viata de aici.Asa cum zicea parintele Proclu:”Sa nu plangem pentru viata de aici, cu problemele ei, ci sa plangem pentru ce ne asteapta dincolo”.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare