BREXIT: VA (MAI) FI SAU NU VA (MAI) FI? Halucinanta teza a ignorarii referendumului din Marea Britanie are precedente: UNIUNEA EUROPEANA – O CONSTRUCTIE FARA POPOR, IMPOTRIVA POPORULUI. George Soros profeteste din nou: UE SE VA DEZINTEGRA
- EVZ/ Sever Voinescu: Referendumul şi şmecheria
De dragul democraţiei, să fentăm referendumurile! De dragul Europei, să nu mai întrebăm pe cetăţenii europeni nimic!
Cam acestea sînt concluziile cele mai inteligente pe care le-am putut citi după Brexit. O iau pe rînd, nu înainte de a reaminti că teoria oricărei democraţii constituţionale spune că referendumul este sacru, pentru că este unica formă prin care poporul îşi exercită în mod direct suveranitatea. Mai sus de referendum nu poate exista nimic într-o democraţie. În mod normal, rezultatele unui referendum se aplică fără discuţie. În Uniunea Europeană, însă, realitatea democratică arată un pic altfel.
Să începem, măcar de dragul savorii poveştii, cu noi înşine. Referendumurile, în România, ţin de versiunea „realist magică” a democraţiei noastre. Noi avem experienţe aparte în materie: noi avem referendum a cărui durată se prelungeşte cu încă o noapte şi-o zi în timpul desfăşurării sale, avem referendum care se desfăşoară fără să se fi lămurit diferenţa dintre numărul alegătorilor înscrişi pe liste şi numărul alegătorilor (teoretic ar trebui să fie egale, dar nu sînt!), aşadar fără să ştim dinainte criteriul la care vom raporta validarea întregii tevaturi, avem referendum validat de Curtea Constituţională şi complet uitat după aia etc. Faptul că nimănui nu-i mai dă prin cap să aplice rezultatul validat al unui referendum şi, mai mult, nici măcar poporul care l-a plebiscitat nu ţine neapărat să vadă că statul respectă propria-i voinţă mi se pare, orice s-ar zice, ceva de un puternic specific local. Dar, noi sîntem ceva mai aparte, noi sîntem altfel
(aşa zice dl Boia, aşa rămînem!),noi sîntem o eternă şi stupefiantă excepţie. Dar nici Uniunea Europeană, care, altfel, îşi plezneşte bojocii cînd vorbeşte despre democraţie şi respectul pentru cetăţeni, nu se împacă bine cu referendumul.În Uniunea Europeană, în numele democraţiei super-rafinate, fireşte, fentarea referendumului a devenit o practică politică acceptabilă. În 2005, naţiunile europene au fost chemate să voteze referendar o Constituţie a Europei. În Franţa, 55% s-au opus acestei Constituţii, iar în Olanda, 62%. După aceste două eşecuri, caravana referendumurilor europene s-a oprit. Nu de alta, dar urmau Marea Britanie şi Danemarca unde exemplele francez şi olandez s-ar fi perpetuat aproape sigur. După ceea ce s-a numit „o perioadă de reflecţie”, politicienii europeni au găsit soluţia: în locul unui Tratat Constituţional, care cerea clar referendumuri, mai bine facem un Tratat al Uniunii, care amendează, de fapt, Tratatele anterioare (Maastricht şi Roma, cu modificări ulterioare). Aşa s-a născut Tratatul de la Lisabona, Biblia de azi a Uniunii Europene. Găselniţa a fost excelentă pentru că acest Tratat a fost ratificat exclusiv în Parlamentele naţionale şi Uniunea a evitat, cu succes, poporul. A existat o singură excepţie, cea a Irlandei, care a fost prinsă pe picior constituţional greşit cu acest Tratat şi a avut nevoie de o modificare constituţională ca să poată aproba Tratatul de la Lisabona în Parlament, aşa că a făcut un referendum. Rezultatul a fost negativ. Cînd a fost întrebat direct, poporul irlandez a respins Tratatul. Atunci, politicienii au găsit ceva şmecherii constituţionale, irlandezii au mai organizat un referendum nu, însă, pentru Tratat ca atare, ci pentru modificarea propriei Constituţii astfel încît Tratatul să poată fi aprobat, ca în toate celelalte ţări, în Parlament. Aşa, referendumul a trecut şi, evitînd confruntarea cu prostimea europeană, Uniunea a făcut un pas uriaş înainte, spre victoria finală. Cînd cu introducerea monedei euro, treaba a fost la fel de complicată. O ţară aderă la spaţiul euro prin decizia Parlamentului naţional. Pînă acum, doar două ţări au avut ideea să ducă această chestiune în referendum: Danemarca, în 2000 şi Suedia, în 2003. În ambele cazuri, poporul a spus „nu” şi cele două ţări au rămas cu propria monedă naţională. O fi fost rău, în 2003-2004. Dar ce bine s-a dovedit a fi în 2010-2011! Politicienii europeni, democraţi pînă în unghii, au înţeles lecţia: Uniunea Europeană se face, de fapt, fără popor, dar maşina de propagandă trebuie să continue să turuie că e cu poporul, pentru popor.
După Brexit, am auzit o grămadă de analişti şi politicieni autohtoni evocînd posibilitatea nerespectării votului dat de britanici în referendumul din 23 iunie. Zice-se, referendumul a fost consultativ, iar Parlamentul britanic ar putea să decidă să nu-l urmeze. Unora, li s-ar părea că aşa se va salva Europa. Nimănui, însă, nu i se va părea ciudat că, de la o vreme, măreaţa şi superba Uniune Europeană se tot salvează de proprii cetăţeni. Are cineva curajul să răspundă întrebării: de ce au ajuns cetăţenii ţărilor Uniunii să o deteste? În afara răspunsurilor clasice: că sînt proşti şi nu înţeleg minunăţiile bruxelleze sau că sînt manipulaţi de javrele populiste, ar putea cineva să dea şi un răspuns ceva mai articulat şi mai profund? În ceea ce-i priveşte pe britanici, nu cred că vor asculta de şmecheraşii continentali care susţin că e absolut democratic să organizezi un referendum şi apoi să faci invers decît spune poporul pretinzînd, în continuare, că eşti o mare şi autentică democraţie. A fost, se pare acum, o decizie greşită. Dar a fost o decizie democratică. Nu mai poţi spune că eşti o democraţie dacă nu urmezi rezultatul unui referendum. Iar Marea Britanie este o democraţie. Chiar dacă, acum, doare…
- ActiveNews/Cristian Dogaru: Brexitul a fost cauzat de baronii locali din România!
Votul anti-emigrație din Marea Britanie și-a găsit o explicație halucinantă: dacă n-ar fi existat baronii locali ahtiați după șpăgi în țări precum România, muncitorii străini n-ar mai fi dat buzna în UE.
Nu e vorba de o glumă, cum ne asigura autorul încă din starul demonstrației-e vorba de Vlad Mixich, editorialist Hotnews. “Să va povestesc pe scurt despre rolul important jucat de Liviu Dragnea, Vasile Blaga & Co. în rezultatul Brexitului. Și nu e deloc o glumă (…).Mirela nu are nicio vină că a venit la muncă în Anglia. Și nimeni nu-i poate reproșa englezului din Birmingham că-și apară prin vot anti-UE salariul. Dar ca întotdeauna, continentul nostru este construit din reacții în lanț. Lăcomia rapace a baronilor politici care conduc România de peste un deceniu a împins milioane de români să-și caute norocul în celălalt capăt al Europei, generând presiuni economice și sociale care ar putea fi suportate de autohtoni un an sau doi, dar nu zece”.
Deci singurul impediment pentru dezvoltarea unor afaceri de succes la sate e șpaga, comportamentul fanariot al autorităților. Așa cum și în micile orașe de provincie, cândva monoindustriale iar acum cvasi-falimentare, singura barieră pentru demararea unor afaceri mici și mijlocii ar fi corupția politicienilor. Autorul nu se întreabă însă care mai e structura economiei românești în acest moment, de ce venituri dispun locuitorii satelor, de ce nu creditează băncile micile afaceri. Iar în ceea ce privește miliardele de euro infuzate de Europa în România, n-ar strica să comparăm nivelul subvențiilor și să ne întrebăm de ce fermierul german primește dublu față de cel român și apoi să nu ne mai mirăm de ce este nevoie ca hipermarketurile să facă jumătate din achiziții pe lanțul scurt, cumpărând preponderent pe plan local.
Rămâne de văzut dacă eliminarea baronilor cu DNA-ul în România va calma și temerile angajaților britanici, cel puțini căpșunarii români n-ar mai avea motive să plece din țară pe logica autorului articolului.
- Catavencii/ Patrick Andre de Hillerin: #pensionariiedevinăsămoarămama
Mai mare-n evul ce ni s-a predat o altă întâmplare nu există. Așa zice Doinaș și așa gândește, în izolarea sa din Downing Street nr. 10, nea Cameron. Deși evul e devreme, la începutul său abia, prostia secolului s-a petrecut sub ochii noștri larg uimiți și încă nu ne revenim. Căutăm, pe lângă patul din care am căzut brusc, niște bandă izolatoare care să țină cioburile Europei unul lângă altul. E greu, pentru că nu ne așteptam la asta. Nimeni nu se aștepta. Părea o glumă seacă, englezească. Dar s-a dovedit a fi o glumă proastă. Tot englezească. A fost o alegere definitorie nu pentru o națiune, ci pentru o generație globală. Când ai de ales între Monty Python și Mister Bean și alegi Mister Bean, îi faci pe români să se simtă bine. Adică nu doar ei sunt fascinați de umorul ieftin, tip Vacanța Mare, ci e un fenomen universal. Iată, Doamne, că nu suntem singuri pe lume!
Dar ar fi greșit să judecăm opțiunea poporului britanic. Deși nu a fost opțiunea sa, neapărat. Tabloidele britanice, cele mai vândute tabloide din lume, probabil, alea în care extratereștrii au deja procese de paternitate cu englezoaicele bete de prin Ibiza, au mințit cum nimeni nu îndrăznește să mintă într-o societate normală. Și n-au pățit și nici nu vor păți nimic. Pseudo-politicienii care au condus campania pro-Brexit au mințit, la rândul lor, fără pic de rușine. […] Nu, nene, nu merge. Nu la nivelul ăsta!
Și, totuși, există oameni care găsesc iezi de sacrificat și în cazul ăsta. Nimeni, zic tăpălagii, nu e mai vinovat decât pensionarii britanici. Ce convenabil…
Știm, mulți dintre noi, să citim statistici, sondaje, cifre oficiale. Dar de ce am lua toate astea de bune? De ce am mușca la prima momeală prost aruncată?
Da, cifrele spun ceva despre electoratul care a votat pentru ieșirea din UE a Marii Britanii. Dar sunt aceleași cifre/numere care în noaptea referendumului dădeau partida pro-europeană drept câștigătoare. Numărarea voturilor, cea oficială, nu oferă absolut nici un fel de date despre demograficul votanților. Singurele date referitoare la vârstă, ocupație etc. vin de la companiile de sondare a opiniei publice. exact alea care au dat greș la exit-poll-uri. Deci, totuși, despre ce vorbim?
S-a dovedit clar că toate companiile britanice de sondare a opiniei publice furnizează date false. Și, culmea, pe aceste date își bazează analizele tăpălagii presei noastre. Pensionarii, temă favorită în multiple campanii electorale, sunt vinovații principali pentru Brexit.
Hai, băi, reveniți-vă! Oricât de proști ați fi, nu se poate să fiți atât de proști… În ziua în care vreo autoritate electorală din orice țară a lumii va reuși să furnizeze date exacte despre vârsta, ocupația și opțiunile sexuale ale votanților, va fi clar că trebuie să împrăștiem cenușa democrației deasupra europei, locul în care s-a născut cu multă vreme în urmă. Dar asta încă nu se întâmplă și sper că nu se va întâmpla niciodată. Însă ridicolul nu recunoaște limite și nici nu acceptă constrângeri…
- Cotidianul/ Calin Marchevici: Un război social pe cale să izbucnească în Europa. Brexit – primul semnal al revoltei împotriva elitelor
“Unda de şoc şi consecinţele votului pentru ieşirea Marii Britanii din UE vor dura ani de zile. Este un truism să spunem că cele mai multe pieţe financiare regretă decizia Marii Britanii, dar trebuie să respectăm forţele care ne-au împins acum spre ceea ce mereu a fost perceput ca un accident inevitabil”, scrie Jim Reid, responsabil pentru strategiile Deutsche Bank. „Nu am fost sigur că va fi Brexit, dar eram convins că va urma ceva: în Spania au avut loc duminică alegeri generale anticipate, nu trebuie să uitam alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie şi nici referendumul pentru modificarea constituţiei din Italia, în luna octombrie, unde Senatul ar urma să îşi vadă reduse prerogativele. Pretutindeni este loc de o revoltă împotriva sistemului care nu a reuşit să producă suficientă creştere economică pentru categoriile defavorizate, astfel încât acestea să nu resimtă efectele nocive ale globalizării şi migraţiei”.
Este relevantă analiza votului Brexit pe categorii sociale. Au votat pentru rămânerea în UE 57% dintre cei din categoriile înstărite, 49% dintre cei cu venituri medii, 36% dintre muncitorii calificaţi şi 36% dintre muncitorii cu slabă calificare sau necalificaţi. „Prin urmare, este limpede că avem de a face cu o luptă de clasă. Fie că este vorba despre gobalizare, imigraţie, inegalitate, creştere economică slabă sau o combinaţie a acestor factori, este destul de clar că status quo-ul nu mai poate dura într-un regim democratic. În cele din urmă va apărea o reacţie. Brexit a fost o reacţie importantă, iar faptul că Marea Britanie are o rată de creştere economică bună în ultima perioadă poate indica că probabilitatea apariţiei unor alte asemenea reacţii în alte state cu o creştere redusă este mare”, scrie Jim Reid.
Votul pentru Brexit a fost o revoltă a celor fără de putere, scrie Charles Hugh-Smith pe blogul său. „Prima strategie de a păstra puterea este de a le da celor fără de putere iluzia bine administrată că au autonomie şi putere de decizie. Această iluzie face din democraţie o unealtă de control foarte eficientă”, scrie Hugh-Smith.
“A doua strategie pentru a menţine puterea este limitarea opţiunilor oferite celor lipsiţi de putere. A le oferi false opţiuni, de exemplu între două variante funcţionale echivalente, oferă iluzia puterii şi în egală măsură menţine status-quo-ul elitelor de la putere, indiferent de alegerea făcută de mase. De exemplu, celor fără putere li se oferă posibilitatea de a alege între republicani şi democraţi sau între conservatori şi laburişti. Pe oricine vor alege, puterea va servi în continuare elitele, care nu fac decât să vorbească cu o singură voce pe două guri.”
În cazul în care cei fără putere încep să devină agitaţi, situaţia este gestionată prin aducerea în prim-plan a ameninţărilor exterioare, războaie, estimări economice apocaliptice, toate urmând să se concretizeze în cazul în care elitele ar pierde puterea. În cazul în care teama nu mai are efectul scontat din cauza utilizării excesive a acestei strategii, urmează să se aplice strategia divide et impera, prin controverse sociale ce sunt puse în scenă prin intermediul presei şi care distrag atenţia categoriilor sociale vizate.
În cele din urmă, categoriile de la baza piramidei sociale au foarte puţine ocazii pentru a-şi exprima nemulţumirea – petiţiile lor nu ajung nicăieri, plângerile sunt ignorate, iar demonstraţiile nu rezolvă în cele din urmă nimic. Prin urmare, când apare rarisima ocazie de a pune presiune pe elitele de la putere, aceste categorii sociale profită de ea, iar Brexitul a fost o asemenea ocazie.
Elitele de la putere din Marea Britanie ce au susţinut rămânerea în UE nu au făcut altceva decât să repete strategia care a funcţionat în ultimii 50 de ani – să sublinieze beneficiile sistemice ale apartenenţei la UE şi să scoată în evidenţă scenariile contracţiei economice în cazul părăsirii Uniunii. Din păcate pentru elitele sistemului, în ultimul deceniu beneficiile apartenenţei la UE nu au fost resimţite la baza societăţii, au fost iluzorii sau mult prea mărunte pentru a conta în viaţa de zi cu zi a familiilor. Beneficiile UE, ale globalizării s-au concentrat tot mai mult la vârful piramidei, acolo unde cei bogaţi au devenit şi mai bogaţi.
Analiştii de main stream au dreptate atunci când spun că tocmai categoriile sociale defavorizate vor avea de suferit mai mult de pe urma ieşirii din UE. Însă campania fricii pe care a dus-o tabăra REMAIN nu a funcţionat. Se poate ca Brexitul să nu avantajeze deloc acele categorii care au beneficiat cel mai puţin de pe urma apartenenţei la UE. Se poate să nu fi fost în interesul lor să voteze astfel. Se pare însă că plăcerea incomensurabilă de a priva elitele conducătoare de legitimitatea lor democratică a meritat acest sacrificiu.
Britanicii au votat joi pentru ieşirea din UE, dar liderii lor ar putea, în acord cu experţii de la Bruxelles, să evite BREXIT-ul, explică analişti citaţi de Associated Press.
„UE este cam ca Hotelul California din cântecul celor de la Eagles. Poţi face check out oricând, dar nu poţi pleca niciodată cu adevărat”, a explicat unul dintre colaboratorii centrului de analiză IDEAS de la London School of Economics, Tim Oliver.
O mare parte din incertitudine vine din ambuguitatea privind ceea ce înseamnă cu adevărat Brexit. Abandonarea Europei poate însemna orice, de la o retragere completă din instituţiile UE, până la o serie de retrageri limitate din unele sectoare, care să lase stâlpii integrării europene, precum libera circulaţie a forţei de muncă, intacţi.
„Ieşirea poate însemna un milion de lucruri diferite” şi oferă autorităţilor britanice o marjă considerabilă de manevră pentru a rămâne în anticamera UE, în timp ce euroscepticii se ceartă între ei despre unde este ieşirea, a subliniat Oliver.
Unii experţi cred că Londra va ajunge, în mare, de unde a plecat.
Marea Britanie, la fel ca alte ţări zdruncinate de revolte ale euroscepticilor, va negocia, pur şi simplu, „un nou acord, aproape identic cu cel vechi, îl va deghiza într-un limbaj opac şi îl va ratifica”, a apreciat profesorul de ştiinţe politice de la Universitatea Princeton Andrew Moravcsik. „Opinia publică, în mare parte ignorantă în legătură cu Europa, este întotdeauna de acord”, a adăugat el.
Un astfel de demers nu ar fi nou. Acorduri şi tratate reîmpachetate au mai salvat proiectul european în trecut. După ce alegătorii irlandezi au respins reformele UE în 2008, politicienii de la Dublin au obţinut concesii modeste din partea omologilor lor europeni şi au supus documentul la vot în anul următor, când rezultatul a fost pozitiv. Cosmetizări similare au transformat un „nu” irlandez într-un „da” privind Tratatul de la Lisabona în 2009 şi au asigurat un „da” danez în 1993 privind Tratatul de la Maastricht.
Dar chiar şi cei care spun că un al doilea referendum este posibil, sunt conştienţi că această soluţie nu este uşoară în cazul Marii Britanii.
„Este cale lungă până acolo şi este posibil să nu se întâmple niciodată”, a explicat un expert în Drept constituţional european la University College Dublin, Gavin Barrett.
Drumul către un al doilea referendum în Marea Britanie este mult mai îngust, parţial pentru că – spre deosebire de cazul Irlandei – conducerea este divizată în privinţa Europei. Dacă euroscepticul Boris Johnson va deveni premier – o posibilitate tot mai mare în prezent – şansele unui al doilea vot scad şi mai mult.
Directorul adjunct al Catedrei de studii constituţionale de la University College London, Alan Renwick, explică faptul că o astfel de reîmpachetare a acordului este posibilă numai „ dacă alegerile din 2020 sunt câştigate de un partid cu o platformă în care să figureze un al doilea referendum şi încercarea de a intra din nou” în UE.
Acest lucru este puţin probabil ţinând cont de peisajul politic actual, dar nimic nu este exclus în totalitate în ceea ce priveşte un potenţial Brexit.
(sursa: News.ro)
- Cotidianul/ Cosmin Pam Matei: Ce se va întâmpla după referendum? Scenarii în cazul ieșirii Marii Britanii din UE
În zilele care au urmat după referendum, Marea Britanie a intrat într-un vid politic. Primul ministru a spus că își dă demisia, iar promotorii taberei “Leave” au fost foarte discreți în aparițiile publice. Vecinii și prietenii sunt supărați și alarmați. Mândria multor britanici a dispărut. Ce se întâmplă de acum încolo, vom părăsi sau nu Europa?, se întreabă unii. Mai presus de toate, care este planul? Publicația The Telegraph prezintă posibilitățile Regatului. Iată-le:
• Marea Britanie iese din UE și va încerca să devină un fel de Singapore european (o națiune independentă care se află în afara tuturor acordurilor comerciale europene)
• Marea Britanie părăsește UE, dar rămâne în schema mai largă de tranzacționare europeană, de exemplu, prin a deveni un membru al Spațiului Economic European (precum Norvegia) sau Asociația Europeană a Liberului Schimb (ca Elveția). În ambele cazuri, se va negocia o relație complexă cu piața unică a UE dar și regimul migrației
• UE va trece printr-o transformare majoră iar Marea Britanie va decide printr-un referendum sau printr-un alt mod să rămână într-un Uniune foarte schimbată.
• Marea Britanie nu va părăsi UE dar va avea o relație nouă cu Uniunea, printr-un acord. În felul acesta încrederea publicului în politica democratic va fi menținută.
• Marea Britanie nu va părăsi UE, nu se schimbă nimic iar încrederea publicului în democrație se va prăbuși. Campania pro-Brexit nu a dar prea multe informații legate de ceea ce se va întâmpla dacă britanicii aleg Leave. Acum, cei care au militat pentru Ieșire trebuie să se unească în jurul unor decizii îndrăznețe și, dacă se poate, într-un spirit pozitiv, scriu jurnaliștii de la The Telegraph. Din punct de vedere procedural, punctul de plecare al Exit-ului îl reprezintă articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, referitor la modul cum un stat membru va ieși din Uniune. Notificarea Bruxelles-ului în baza acestui articol va fi făcută printr-un vot în Parlamentul britanic. David Cameron, premierul demisionar, a anunțat că nu el e cel care va face demersurile pentru Ieșire, ci urmașul său în funcție. Unul din liderii taberei Leave, Boris Johnson, fostul primar al Londrei, a spus că nu este nicio grabă pentru invocarea articolului 50. Este un indiciu că Marea Britanie este dispusă la o negociere prelungită cu partenerii săi din UE iar scopul major al britanicilor este acela de a începe efectiv o reformare a Uniunii. Și întrebarea care se pune este: Chiar vrea Marea Britanie să facă parte dintr-o Europă schimbată? Dacă se va invoca totuși articolul 50, moment în care Ieșirea va fi ireversibilă, atunci probabil vor fi foarte clare indentificate contururile unui New Deal, adică a unui nou acord cu UE. Dincolo de Canalul Mânecii, au început să se distingă foarte clar două tipuri de politicieni: liderii naționali și cei din vârful administrației de la Bruxelles. Liderii naționali din UE sunt precauți și nuanțați, vorbind despre necesitatea unei reforme semnficative a UE. Dar de unde să se înceapă? Liderii cu sediul la Bruxelles, cu președintele Parlamentului European, Martin Schulz, în frunte, cer Marii Britanii să iasă cât mai repede din UE și insistă că nu vor mai fi negocieri cu Londra. Ei cred că o reformă a UE va însemna mai multă putere pentru statele membre și mai puțin pentru ei.
În luna februarie a acestui an, David Cameron și liderii UE au ajuns la un acord, după două zile de negocieri, prin care Marea Britanie urma să aibă un statut special în Uniune. Conform acestui statul special, Londra putea suspenda, timp de şapte ani, ajutoarele sociale pe care le acordă imigranţilor din Uniune, care vor veni pe teritoriu britanic după intrarea în vigoare a mecanismului, nu şi pentru cei care se află deja acolo. De asemenea, alocaţiile pentru copiii care nu şi-au urmat părinţii în Marea Britanie şi au rămas acasă vor fi reduse. În plus, centrul financiar din Londra îşi va putea menţine distanţa faţă de regulile financiare impuse în zona euro, iar Marea Britanie nu va trebui să ia parte la integrarea, din ce în ce mai puternică, a blocului comunitar. Toate aceste măsuri vor intra în vigoare doar dacă britanicii decid la referendum să rămână în Uniunea Europeană. Se pare că textul acestui acord va fi îngropat. The Telegraph notează că în prezent Londra stă mai rău tactic decât înaintea negocierii din februarie. Partenerii UE nu vor mai putea lua în serios nicio schemă de reformă. Concluzia este că status-quo-ul UE de acum este de neconceput din punct de vedere politic, scrie The Telegraph. Tratatele UE trebuie să se schimbe în următorii ani iar capitalele UE, inclusiv Londra, au nevoie de un început pentru o schimbare reală. Chiar dacă îi place sau nu, David Cameron va trebui să ia niște decizii înainte să plece. Este posibil (și fără îndoială probabil) ca Marea Britanie să nu iasă din UE în următorii ani, susține publicația amintită. Nu este exclus să existe un al doilea referendum, dar cu o întrebare și cu un rezultat diferite. Este de asemenea posibil ca Londra să părăsească oficial UE în doar câteva luni și să aibe apoi statutul Norvegiei sau Elveției.
- Cotidianul/ Radu Golban: De ce va rămâne Brexit în sertar
O expresie îndrăzneaţă a democraţiei, Brexit, va rămâne fără efect, sau va avea unul singur: după finalizarea reconstrucţiei palatului Hohenzollern din Berlin, Angela Merkel va deveni urmaşa lui Wilhelm al II-lea. Să mă explic.
Cu moartea lui Stalin şi plânsetele isterice după marele conducător şi înţelept inovator nu a murit comunismul, şi nici Brexit nu va scoate Marea Britanie din Uniunea Europeană. Ambele momente marchează doar începutul unei noi ere politice. Aşa cum au urmat patru decenii de comunism asupritor, vom asista la o ascensiune a Germaniei de dimensiuni imperiale, pe româneşte… Reich, de natură să transforme Regatul Unit în country-cluburi dezbinate. Brexit este doar la prima vedere măciuca dată în moalele capului marii Uniuni Europene, îndreptătoare a castraveţilor, protectoare a porcilor de cuţitele balcanicilor şi fermecătoare jefuitoare a resurselor naţionale. Plângem în toate direcţiile: Marii Britanii de milă, oare cui îşi va mai vinde mărfurile, dar şi Germaniei, pentru spulberarea visului Europei unite. Emoţiile politice sunt iraţionale. Londra nu este satul Lovrin dinBanat, iarGermaniamai are nevoie de zece generaţii de filosofi şi poeţi ca să treacă drept visătoare.
După câteva zile de doliu şi mahmureală, în care marii gânditori au văzut sfârşitul lumii, am face bine să revenim la normal. Iar această normalitate o impune Berlinul. Prudenţa cancelarului german în alungarea Marii Britanii din UE este primul pas spre o soluţie neaşteptată, dar unică în această situaţie: Rămânerea în Uniunea Europeană. Să fim serioşi, joaca de-a divorţul o cunosc mai toate familiie bune. Iar a vota de două ori despre viitorul Europei este un exerciţiu deja cunoscut în Europa. Au mai votat şi danezii, olandezii, irlandezii şi francezii în referendumuri anti-Bruxelles. De ce să nu viseze şi Londra la cai verzi pe pereţi, ca în final tot Merkel să o plimbe pe regina Angliei, într-o zi, în scaunul cu rotile?
Intenţia premierului britanic de a demisiona în toamnă înseamnă totodată că, în cazul în care conservatorii britanici nu vor forma un nou guvern, vor avea loc alegeri anticipate. O posibilă victorie a laburiştilor ar însemna şi o relativare a referendumului de săptămâna trecută. UK nu va depune până la formarea unui nou cabinet cererea de părăsire a Uniunii Europene. Deci după calmarea spiritelor, londonezii au de stabilit dacă rămân în Regat, la fel cei din Dublin sau din Edinburgh despre rămânerea/întoarcerea în Uniunea Europeană. Dacă nici respingerea de către Paris a Constituţiei Europene nu a pus proiectul UE pe butuci, atunci foarte posibil ca nici Brexit să nu aibă consecinţe. Din 16 referendumuri critice la adresa UE, doar opt au avut consecinţe clare, şi doar relative. Danemarca şi Suedia au respins definitiv moneda comună, iar Greonlanda a părăsit Comunitatea Europeană (1982). Mă îndoiesc că Londra va merge pe urmele acesteia. Referendumul care a dus la Brexit nu este mandatoriu într-o ţară fără constituţie. După opt sute şi un an de la semnarea Magna Carta (1215), actul fundamental al libertăţilor democratice, sub domnia Regelui John “Lackland” (“fără ţară”), se închide cercul. A rămas doar o democraţie fără ţară, în care votul este un act firesc, fără consecinţe, doar un simplu ventil al emoţiilor trecătoare.
Incultura politicienilor de la Bucureşti este consecinţa slăvirii mitului colivei, care nu-şi are rostul la catafalcul Brexit. Măcar din lecţiile de bâjbâit pe engleză pe care le-au avut putea să se prindă de ei ideea că decenţa este un sinonim pentru “very british”. Londra nu are nevoie de sfaturile şi de lacrimile nimănui. Când flota din Lovrin va învinge flota Mongoliei pe Bega, iar pe insulele Fidji se va citi Sadoveanu la Liceul Klaus Iohannis, probabil că îi va cere şi Elisabeta a II-a lui Mugur Isărescu un sfat.
Până atunci vom asista de pe tuşă la umilirea fără precedent a Regatului Unit din partea Germaniei. Londra are de ales între integritatea statală în UE sau un Brexit pe bucăţi, deoarece Scoţia va părăsi Regatul Unit şi se va îndrepta glonţ spre Bruxelles. A rămâne în UE deoarece îţi tremură chiloţii pentru secesionism nu poate fi o virtute. Doar o cerere de exit a Uniunii nedepusă ar deschide porţile negocierilor pentru o nouă Uniune (şi) sub influenţă britanică.
După paraşutarea eşuată lui Rudolf Hess asupra Angliei în 1941, animat de viziunea unificării anglo-saxonilor cu germanicii, aterizarea Germaniei pe Insulele Britanice este astăzi una uşoară. Brexit va intra în istorie ca momentul în care adjectivul “Mare” în dreptul Britaniei a devenit istorie. Cei 2 ani pentru extragerea din UE curg din momentul trimiterii cererii de părăsire, dar Regatul Unit nu va depune, fără consecinţe. Elveţia a avut o cerere de aderare la Uniune timp de 25 de ani, fără să se fi concretizat vreodată. În acest timp, a negociat la sânge, în folosul ei. Şi să ne amintim, expresia “Perfidul Albion” n-a fost inventată la Berna!
Și în Washington Post. Bravo băieți! Hitler, Stalin, Mussolini ar fi mândri de voi. Întâi dispar drepturile sociale, după aia drepturile politice și vom termina cu drepturile civile.
Dacă pornim de la premisa că anumite lucruri nu trebuie să fie decise de popor, rămâne să mai stabilim și cine anume decide ce trebuie decis de popor și ce nu. Iar ăluia îi spunem Duce, Furher, Tovarăș Secretar-General. Și el ne călăuzește către luminița de la capătul tunelului.
Se conturează tot mai clar noul totalitarism de secol XXI. E și la noi plin de discursuri de acest gen. Dacă prostimea se revoltă, trebuie să-i punem cumva botniță.
Hai, că în curând se fac o sută de ani de la anii 30′. Să sărbătorim cum se cuvine și să-i punem capăt. Să fie un singur guvern global, condus de oameni înțelepți, care știu ce-i bine pentru toți. Că dacă îi lași pe proști să decidă, se alege praful.
Capitalism fără democrație. Fără drepturi sociale, fără drept de vot, și cu dreptul de a fi redus la tăcere pentru că se simte x ofensat de ceea ce spui, de a ți se lua copilul pentru că nu urmezi cele mai noi metode de parenting, de a fi supraveghat și ascultat pentru siguranța ta, de a fi săltat fără mandat pentru siguranța tuturor, și se vor mai adăuga și altele. Ce mai, un viitor luminos cât cuprinde!
Investitorul miliardar George Soros a declarat sâmbătă că votul Marii Britanii pentru a părăsi Uniunea Europeană face “dezintegrarea UE practic ireversibilă” și a chemat la o reconstrucție aprofundată a Uniunii Europene pentru a o salva, informează Reuters.
Soros, care a avertizat înaintea referendumului de joi asupra unui colaps financiar în cazul în care Marea Britanie votează să părăsească UE, a declarat de asemenea că efectele deciziei probabil vor afecta Marea Britanie. “Marea Britanie în cele din urmă ar putea sau nu fi relativ mai bine decât alte țări prin ieșirea din UE, dar economia și oamenii ei vor suferi în mod semnificativ pe termen scurt și mediu”, a scris el într-un comentariu pe site-ul Project Syndicate.
Soros a realizat profituri uriașe în 1992 când a pariat contra lirei britanice retrasă din mecanismul European Exchange Rate Mechanism (ERM), amintește Reuters. El a avertizat cu privire la un colaps similar la începutul acestei săptămâni, înainte de vot, și a prezis că victoria Brexit-ului va prăbuși lira sterlină cu cel puțin 15%, probabil chiar mai mult de 20%, pentru a ajunge sub 1,15 dolari, într-un articol în ziarul britanic The Guardian.
Vineri, lira sterlină a coborât în jur de 10% la sută, la cel mai redus nivel din ultimii 31 de ani, dar nu a ajuns niciodată sub 1,32 dolari. Nu se cunoaște dacă Soros a pariat contra lirei. Un purtător de cuvânt al lui Soros a refuzat să comenteze dacă investitorul a făcut bani la pariuri pentru Brexit, notează Reuters.
“Acum, scenariul catastrofal de care mulți se temeau s-a materializat, ceea ce face dezintegrarea UE practic ireversibilă”, a scris Soros. “Piețele financiare din întreaga lume probabil vor rămâne în criză atât timp cât procesul lung și complicat al divorțului politic și economic de UE este negociat”, adaugă el.
Potrivit lui Soros, consecințele pentru economia reală ar fi comparabile cu criza financiară din 2007-2008.
UE a încetat să își satisfacă cetățenii și aspirațiile lor, adaugă el, chemând totodată la reconstrucția ei.
“După Brexit, noi toți cei care credem în valorile și principiile pe baza cărora UE a fost concepută trebuie să ne strângem pentru a o salva reconstruind-o temeinic”, a scris el. “Sunt convins că în timp ce consecințele Brexit-ului vor apărea în următoarele săptămâni și luni, tot mai mulți oameni ni se vor alătura”, adaugă el.
- BREXIT REUSIT, rasturnand in extremis toate asteptarile! MAREA BRITANIE IESE DIN U.E. in urma referendumului de joi – MOMENT CU ADEVARAT ISTORIC si CRUCIAL pentru EUROPA, dar antrenand un posibil lant dramatic de consecinte. NIGEL FARAGE: “E ZIUA INDEPENDENTEI!” (video). Incepe DEZMEMBRAREA UE? (update)
- CE VA FACE ROMÂNIA POST-BREXIT? Iohannis anunta – propagandistic? – ca va sustine la Bruxelles un PROIECT PROPRIU DE ȚARĂ in cadrul unei “noi paradigme” si va participa la “RENEGOCIEREA PROIECTULUI EUROPEAN”. Nimeni nu l-a luat in serios sau nimeni nu e curios sa afle… CARE E PROIECTUL? Are vreo sansa nazuinta fireasca a statelor europene de revenire la o autentica SUVERANITATE NATIONALA?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.aktual24.ro/analiza-trasnet-in-presa-britanica-brexit-ul-nu-va-avea-loc-iata-motivele/
Explicatia este simpla:
daca rezultatele coincid cu dorinta elitelor atunci este democratie;
daca nu corespund atunci nu este democratie si trebuie ignorate, masluite sau modificate regulile referendului ori constitutia.
In Kosovo referendul a fost un exercitiu democratic pe cand in regiunile rusofone ale Ucrainei nu a fost. Un fel de alba neagra.
Alte exemple de referendumuri ignorate le gasim si in Romania pentru cine vrea sa-si aduca aminte.
Daca-i musai, atunci democratia trebuie impusa prin forta ori sanctiuni ori noi legi.
Daca nici asa nu merge atunci democratia se bombardeaza asupra tarilor incapatinate (vezi Libia, Siria etc.).
Dar probabil cel mai bine este sa nu intrebi prostimea; ca de aia avem politicieni “destepti” ca sa gandeasca pentru noi: iar rezultatele se vad din pacate.
http://m.adevarul.ro/international/europa/brexit-criza-plus-suprapusa-instabilitatea-europei-1_57712b235ab6550cb855a175/index.html
e cam gogosica faza cu plecatul Scotiei de capul ei:
Subtilităţile relaţiilor dintre Scoţia şi restul regatului nu sunt în general cunoscute decât în interiorul Marii Britanii. Referendumul din 2014 a fost posibil datorită unui acord (Edinburgh Agreement) între guvernele de la Londra şi de la Edinburgh, acord care a permis transferul temporar de prerogative în domeniul normativ. În niciun stat unitar o regiune nu poate organiza un referendum. Acest lucru a fost posibil datorită unei excepţii de la legislaţie, o excepţie temporară. Guvernul de la Londra a adoptat un Order in Council, al cărui proiect a fost aprobat în prealabil de Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, actul fiind ulterior aprobat de regină. Abia ulterior Parlamentul scoţian a adoptat legea de organizare a referendumului. Va mai acorda legislativul şi executivul de la Londra o a doua excepţie, în actualelele circumstanţe? Probabil că nu. Nicola Sturgeon ştie foarte bine că un organizarea unui referendum ar trebui aprobată şi de Londra, iar din acest motiv explorează şi alte modalităţi de continuare a apartenenţei la UE.
http://m.adevarul.ro/news/politica/abandon-contestare-siloialitate-contextul-brexit-1_5772b77f5ab6550cb85f63b5/index.html
Sugestiva fotografie – pupat toti piata endependenti!
http://www.independent.co.uk/voices/brexit-wont-really-happen-second-referendum-markets-value-housing-pound-a7106996.html
http://www.mediafax.ro/externe/franta-si-germania-vor-sa-transfome-ue-intr-un-stat-gigant-dupa-ce-marea-britanie-a-iesit-din-bloc-scurgere-de-informatii-15511238
Bestiarul ideilor staliniste si in Foreign Policy: https://foreignpolicy.com/2016/06/28/its-time-for-the-elites-to-rise-up-against-ignorant-masses-trump-2016-brexit/
Cine voteaza anti-globalizare e nebun.
V-aș ruga să selectați mai atent articolele pe care le recomandați, unele au un limbaj extrem de vulgar și scabros pentru un site ortodox…cum este cel de la “Cațavencii” de mai sus… Este tot așa de neplăcut să citești așa ceva, precum vederea reclamelor pornografice care invadează ecranul pe unele site-uri.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!
@admin:
dubioasa publicatie acest Foreign Policy, nu e prima oara cand citesc tampenii pe la ei.
Citez si eu dintr-un articol postat de Carmen (e adevarat, din Pravda):
‘The Economist is owned by the Cadbury, Rothschild, Schroder, and Agnelli families. Just before the #Brexit vote, this was the lead article proclaiming disaster if Britain left the EU. Tucked neatly inside this piece, is a major reason not discussed openly on the BBC etc.
“Brexit would deal a heavy blow to Europe, a continent already on the ropes. It would uncouple the world’s fifth-largest economy from its biggest market, and unmoor the fifth-largest defense spender from its allies.”(…)
‘In America, the Wall Street Journal pervades the economic news like some mystic, magnetic investor crystal ball. Down underneath though, it is NewsCorp boss Rupert Murdoch who pulls the investing evangelism strings. Yesterday the WSJ was still predicting “Brexit to fail, and for pretty obvious reasons. Market manipulation is a reality, remember.”‘
Obama insusi inteleg ca a sustinut campania Remain.
Iata asadar de ce cred ca Brexit a fost mai degraba o surpriza (neplacuta). Sigur, pt unii… Nu neg ca alti rechini or fi jubilat, dar, in general, se poate spune ca nu a picat bine, pt ca daca e sa punem la socoteala si asasinarea sarmanei Cox, putem vorbi de o campanie Remain extrem de agresiva.
Pe de alta parte, improbabil sa nu fi existat si un plan B, de rezerva. Sau, de ce nu?, o gaselnita. Iar gaselnita e, dupa mine, Scotia. Ideea ca Scotia sa fie abordata separat in conditiile in care face parte din Regat e una cat se poate de nastrusnica, si totusi promovata ca o solutie perfect naturala.
Deci si eu cred ca si autorul unuia din articolele de mai sus, ca da,englezilor li se va impune sa aleaga intre UE si secesionism. Iar secesionismul nu poate fi decat o solutie excelenta intr-o noua ordine in care natiunile puternice – mai ales cum e cea britanica – nu prea au ce cauta.
Altfel, personal raman la ideea ca, in pofida oricaror argumente, Brexit-ul va ramane Brexit. Si evitarea pretului scump al balcanizarii – o mare provocare pt englezi. Nu ma bizui pe nimic altceva decat pe ciudata fatalitate a evenimentelor care ma face sa cred ca statu-quo-ul nu mai e posibil in acest stadiu – ceea ce, fireste, nu e neaparat o bucurie.
Om vedea… Oricum, sunt f curioasa cum vor decurge lucrurile; indiferent ce va fi, avem de invatat din ce va urma 🙂
Multe puncte de vedere. Fiecare are dreptate in felul lui dar pana la urma nu se gaseste nimeni sa spuna in gura mare ce inseamna lucrarea tainei faradelegii? Daca am constientiza existenta ei am intelege mai usor directia spre care se indreapta lucrurile si n-am mai cadea prada scenariilor. Ca se redefineste imperiul si scad drepturile cetatenilor sau ca se faramiteaza pentru a distruge si ultimele forme de nationalism, spre acelasi lucru ne indreptam pe o cale sau alta. Oricum este prevazuta opozitia maselor asa ca s-au tot facut pregatiri pentru a fi depasit si acest obstacol.
Ce mai vrem? Ce socoteli sa mai facem? Intr-o lupta lumeasca n-avem nici o sansa pentru ca nu suntem pregatiti sa jertfim nimic. Suntem de acord cu orice lupta daca nu avem nimic de pierdut (material vorbind). Daca, Doamne fereste, ne sunt afectate putin interesele ne dam in spate si executam cu obedienta ceea ce ne cere sistemul iar atat timp cat facem asa inseamna ca ne indreptam impreuna cu el spre tinta finala a lui. Placerea cu o infinitate de forme este cea care ne conduce viata iar rezultatele sunt pe masura (pana si cand mergem la biserica cele exterioare par foarte importante).
Un exemplu de legatura cu sistemul ar fi utilizarea smartphone-ului. Este mai mult decat evident ca devine pe zi ce trece un precursor al pecetii (este cel care ne leaga de lumea lor si inglobeaza din ce in ce mai multe aplicatii, printre cele mai periculoase fiind semnatura electronica). Cu toate acestea nu cred ca sunt multi cei care refuza utilizarea lui sau au puterea sa renunte la el dupa ce s-au indulcit cu foloasele pe care le ofera. Nefolosirea lui va duce insa la excluderea din aceasta lume. Nu mai esti competitiv si conectat, nu mai poti trai in sistem. Ce faci asadar?
SINGURA, dar singura scapare este la Domnul. Solutii lumesti nu exista insa la El toate sunt cu putinta. Scaparea este doar o REVOLUTIE DUHOVNICEASCA care sa inceapa si sa se incheie cu NOI INSINE. Restul sunt povesti de tocit nervii.
@ george: trist, dar adevarat; duhul grijii de multe vine cu o ispita veche in haine noi – scenarii si asteptari prelungite. Deh, daca Soros ne-a spus ca batrana doamna (Europa) se afla in pericol de moarte si nu poate supravietui decat daca cu doza de proiecte concrete, atunci ispita scenaritei pare intr-adevar tentanta. Bine ca n-a oferit si vreo recompensa, ca atunci chiar ar fi picat netu’…
@george:
cd subiectul e brexit discutiile nu pot avea decat caracter politic. In conceptia ta, la orice subiect de pe pag. ‘Stiri’ a CO unicul raspuns posibil e ‘pocainta, fratilor, lasati grijile lumesti!’ Daca e asa mai bine zi-le adminilor sa desfiinteze rubrica ‘Stiri’, ca oricum din perspectiva ‘duhovniceasca’ nu prea e de comentat pe marginea ei…nu? 🙂
@carmen:
‘Deh, daca Soros ne-a spus ca batrana doamna (Europa) se afla in pericol de moarte si nu poate supravietui decat daca cu doza de proiecte concrete, atunci ispita scenaritei pare intr-adevar tentanta. ‘
Aici, draga Carmen, cred ca vorbesti in numele tau. 🙂
@ Doroteea: vai mie, atunci!
@carmen:
ei, n-o lua asa..nimic grav.. Mi s-a parut o afirmatie generalizatoare despre motivatiile celorlalti, in care eu de exemplu nu ma regasesc: si mie imi vine sa scenarizez, desi nici nu am citit atent ce a spus Soros pe care demult nu-l mai bag in seama. Pur si simplu subiectul genereaza acest tip de reactie mentala, asa cum in muzica sensibila (nota ‘si’) atrage dominanta (nota ‘do’)…asta ca sa fiu un pic metaforica 🙂
@ Doroteea
Citim stirile ca sa intelegem mai bine vremurile pe care le traim. Aceasta ar trebui sa ne trezeasca si sa ne miste inimile catre Domnul.
Insa daca citim stirile fara o conototatie duhovniceasca atunci nu avem vreo sansa sa intelegem ceva. Este doar politica care se supune diferitelor interese prin scenarii si aranjamente omenesti de putere exprimata pe diverse paliere (ex. putere militara, economica, institutionala samd).
Esti in adevar cand spui ca Dumnezeu este in tot si in toate insa trebuie vazuta si lucrarea vrajmasului in lume adica acea lucrare a tainei faradelegii care va culmina cu venirea lui antihrist. Oare nu spre asta se indreapa lumea inca de la cadere? In Sf Scriptura scrie clar “taina faradelegii se si lucreaza pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte”.
Se lucra deci si atunci si lucreaza si acum si se va lucra pana cand se va ajunge la finalul din Apocalipsa. Sa nu uitam ca Unul Singur o impiedica dupa cum spune Sf Scriptura. Iar el va fi dat la o parte. De unde? Din locul Sau: inimile oamenilor.
Ateii vorbesc de “papusari”. Noi ii vedem ca pe cei care s-au inchinat diavolului si uite cate si cate fac. Sporirea aceasta a faradelegii nu ne poate lasa indiferenti si este un semn clar al indepartarii noastre de Dumnezeu ceea ce pentru orice crestin dreptslavitor ar trebui sa fie un prilej de autoresponsabilizare si de adanca pocainta.
Singura misiune pe care o putem face cu folos este de a spune deschis lucrurile acestea si de a ajuta cu ce putem pe semenii nostri. De asemenea, nu este de neglijat nici faptul ca la un moment dat, cum va lumina Domnul pe fiecare, ar trebui sa ne oprim din a accepta acest concubinaj cu sistemul ce devine pe zi ce trece antihristic pentru ca, iata, suntem la un pas de marea pecetluire.
Pacatul nu se savarseste prima data cu fapta ci cu gandul. Iar noi daca ne imbibam cu duhul lumii de astazi ne indepartam pe nesimtite de Domnul. Lucram din ce in ce mai mult cu puterea tehnicii decat a lui Dumnezeu. Ajungem din ce in ce mai greu la El. Ne impatimim pe zi ce trece de “bunatatile” acestei lumi care sunt doar o mare amagire facuta sa ne satisfaca toate simturile si, mai grav, sa ne aduca iubire de sine (egoism) si slava desarta din belsug.
Concubinajul cu acest sistem care ne picura venin in mod constant prin schimbarea valorilor ne duce intr-o zona de molesala / nesimtire duhovniceasca si ne da o putere de indreptatire nemarginita care ne face sa acceptam pe nemestecate tot ce ne ofera el. Printre ele sunt si cardurile, doar un exemplu, care ne “ajuta” sa fim parte a acestui sistem si sa avem o dependenta aproape totala de el. Acceptandu-le ne legam singuri iar pecetea fizica va veni pe un fond de slabiciune duhovniceasca nemaiintalnita (Domnul se intreba daca va mai gasi credinta pe pamant la A Doua Sa Venire – este asadar o mare inaltare a mintii sa credem ca vom fi marii binecredinciosi care-L vor intampina pe nori) dar si pe un fond de dependenta si integrare totala intr-un sistem antihristic. Ce vom face atunci?
Sa vedem asadar stirile ca pe un dar al Domnului care, iata, si prin acestea ne anunta despre vremurile pe care le traim. El ne-a anuntat de asemenea si prin cei bineplacuti Lui (ex. Cuv Paisie, pr Justin si o pleiada de multi alti parinti marturisitori si cu viata sfanta care au trait de-a lungul multor veacuri) despre aceste vremuri si calea pe care o avem de urmat. Vedem astfel ca nu vom avea indreptatire in fata Lui la Judecata.
Circul pe care il fac astia acum cu diferitele scenarii politice n-ar trebui sa ne tulbure ci sa ne faca sa intelegem o data in plus calea pe care merge aceasta lume (o mie de cai ce duc intr-o singura directie: globalizarea; iar daca aparent nu este globalizare se face pentru a strica o asezare ce se bazeaza inca pe valori autentice – ex. noul val de nationalism este pentru a distruge cu totul adevaratul sentiment national care mai palpaie in inimile catorva oameni si a bulversa in asemenea masura incat toti vor fugi dupa aceea de ideea nationala). Vazand acestea suntem datori sa intelegem ce se intampla strigand si mai tare catre Domnul si cautand sa ne lipim de El daca se poate.
Ce se intampla acum in lume este mai mult decat dansul dracilor si tambalaul pe care-l faceau in afara chiliei unui parinte pustnic ca sa-l indeparteze de rugaciune. Acelea se petreceau in afara chiliei. Noi deja suntem in lucrare cu ei iar daca facem si politica inseamna ca deja am intrat in hora (aviz amatorilor).
Din pacate tentatia baricadelor este foarte mare si multi nu vor putea rezista acestei ispite. Va veni usurel, ca un fur, cu implicarea in una-alta spre binele societatii dar va sfarsi intr-o baie de sange si intr-o cadere foarte mare pentru ca nu poti sa-l invingi pe necuratul cu armele lui ci numai cu armele Domnului pentru ca, asa cum aratam mai sus, NUMAI EL poate impiedica aceasta lucrare (insa daca nu intelegem despre ce lucrare este vorba nici nu putem avea armele adecvate; o punem de-un partid, nu?).
Ai vazut cu cateva saptamani in urma batjocura dracilor cu semnaturile Coalitiei. Nebunii au ajuns sa se victimizeze in loc sa se rusineze. NIMENI nu a indraznit sa afirme nebunia lor pentru ca asa ne-a facut Domnul si El a dat legile firii iar neascultarea de El este adevarata nebunie. Venim cu studii …. Pai ei vor veni cu para-meta-mega-studii pentru ca “intelepciunea lumii acesteia este nebunie in fata lui Dumnezeu”.
Daca noi ne afirmam in primul rand dreapta credinta si Legea dupa care ne conducem mai degraba decat legea omeneasca atunci este o adevarata marturisire de credinta si Domnul va lupta alaturi de noi. Dupa aceea sigur ca putem face apel si la studiile facute cu rigoare si toate argumentele omenesti pe care le vom avea pentru ca vom sti ca El ne ajuta si ne calauzeste. Altfel … daca noi nu-L marturisim inaintea oamenilor …
Pentru asta sunt bune stirile din punctul meu de vedere. Citesc punctele de vedere prezentate in articole de mai sus doar pe diagonala si nici atat. Ma ajuta sa ma infricosez de orbirea acestei lumi, sa vad cum ne apropiem de cele prorocite pentru vremurile din urma si ma intaresc in credinta ca POCAINTA ADEVARATA ESTE SINGURA CALE.
Cred ca dintre toti comentatorii george cam pune punctul pe i. Probabil ca e putin surprinzatoare o astfel de afirmatie din partea mea. Dar, in esenta el afirma ceva f. important: la ora actuala lucrurile sint atit de complexe si desfasurarea lor, uneori, atit de ciudata sau chiar neasteptata (in ciudat teoriei complotului) incit este foarte usor sa te pierzi in detaliile politicilor de zi cu zi si sa uiti esentialul – schimbarea proprie in directia corecta, adica maintuirea pina la urma.
Ma gindesc la experienta maritirilor romani din inchisorile comuniste. O experienta extrem,extrem de importanta cu un mesaj f.f. important. Majoritatea dintre ei au pornit in viata ca “activisti” – sa schimbe societatea, sa introduca valorile traditionale romanesti, romanismul, ortodoxia, sa alunge coruptia mai ales cea de origine alogena, sa faca- sa dreaga. S-au organizat, s-au antrenat, s-au militarizat, s-au politizat, s-au luptat,i-au asteptat pe americani (uniii) etc,etc. Si pina la urma cu ce au ramas din toate astea? Daca-l citim pe Ioan Ianolide si marturiile multor altora observam ca pina la urma ceea ce a contat si a dat roade cu adevarat a fost lupta personala cu diavolul (care acolo lua forme concret umane) si lupa si rezistenta era una singura: in Hristos. Atit! Este foarte adevarat ca daca-L ai pe Hristos restul vine, se incheaga, se lumineaza. Ma gindesc la apostoli. Apropo de Petru si Pavel. Oamenii astia au avut o energie “activistica” neegalata vreodata de cineva. Au strabatut la picior Europa, au dat peste tot felul de oameni, de culturi, de probleme, au fost haituiti, batuti, inchisi, erau sa moara de sute de ori, au avut statul de persona non grata pe unde s-au dus, vorba lui Pavel au fost tratati ca o “pleava”. Si totusi in decursul vietii lor au schimbat fatza unei mari parti a lumii de atunci. Asa ca….Asta nu inseamna evident, ca trebuie sa ne izolam social- si aici ma despart de ce spunea amicul george.Indemnul asta: haideti sa ne desprindem de lume, sa nu mai folosim cardurile,etc. astea sint indemnuri tipic sectante (sa ma scuze george).
Pina la urma si chestia cu cardurile – oare pe ce teologie se bazeaza? Care este baza teologica a faptului ca un card este precursorul “semnului fiarei”. Simplul fapt ca folosesc un card inseamna ca m-am rupt de biserica sau ca as contribui la venirea lui Antihrist? Sa fim seriosi…MI se pare asta o discutie de tipul “red herring” , vorba englezului.Am inceput si noi sa interpretam Biblia dupa ureche. Problema reala este lupta interioara spirituala – cu asta incepe si se termina totul. Dar divaghez. Cred c-am divagat f. mult de la subiectul Brexit.
Chestia e: chiar daca UE se dezmembreaza ce se va pune in loc? Daca UE se dezmembra acum 26 de ani, inainte de Maastricht, lucrurile ar fi stat altfel. Acum insa vorbim de faptul ca Europa de acum nu este deloc Europea din anii 50 cind s-a infiintat Comunitatea Europeana. Tot asa cum si UK nu mai este deloc UK de acum 60 de ani.
S-a uitat cineva pe demografia Marii Britanii? Pe structura etnica din administratie, afaceri, justitie si, recent, si din politica. : iesirea din UE nu va atenua problemele pe care tara asta le are. Insa sper sa pun la punct un raspuns mai detaliat pe tema asta.
PS- cred ca este cea mai dezlanata postare de-a mea pina acum 🙂
@ petra
Vorbeam de lucrarea tainei faradelegii in lume. Sa recunoastem ca ea are un suport tehnologic. Fara el lumea nu s-ar putea globaliza (de la aspecte marunte privind extinderea tentaculelor corporatiilor cu marfuri si servicii pana la globalizarea constiintei realizata cu succes prin media, platforme de social-media etc). Cardurile nu au nevoie de teologie. Sunt doar banale instrumente prin care se realizeaza o legatura a oamenilor cu sistemul care functioneaza in lume.
In SUA ajutorul social se da pe baza unui card. Daca-l ai, primesti ajutorul iar daca nu …
In Romania serviciile medicale se acorda pe baza de card. Daca-l ai, le primesti iar daca nu … (exceptie fac doar urgentele, deocamdata – s-ar putea sa se elimine si aceasta portita)
Acum un an in Grecia a fost o perioada de cateva saptamani (vreo 3-4 cred) in care puteai sa fii milionar dar puteai retrage cu cardul de la bancomat maxim 60 euro saptamanal iar exemplele sunt deja o infinitate deoarece cardul a devenit acel instrument de legatura care legitimeaza omul in fata sistemului.
In continuare se pregatesc platforme in care cetateanul va interactiona cu statul mai mult virtual. Pentru aceasta va avea nevoie sa se identifice (cu un card, cu o semnatura electronica in telefonul mobil etc).
Usor, usor ajungem in situatia in care nu mai putem trai in lume fara o identitate electronica. Bine-nteles ca aceasta identitate n-o sa fie numele tau de botez ci un numar. Sunt deja multi care se problematizeaza pe aceasta tema: nume vs numar. I-au spus chiar teologia numarului.
Domnul este cel care ne spune sa “iesiti din lume si sa va osebiti”. Acesta nu este un indemn sectar ci doar un indemn simplu si rational sa ne indepartam de cele ale satanei care lucreaza prin lume (foloseam mai devreme afirmatia ca “intelepciunea lumii acesteia este nebunie in fata lui Dumnezeu”).
Stim ca diavolul i-a oferit Mantuitorului lumea. Ar fi putut sa i-o ofere daca n-ar fi fost a lui? Era a lui iar Domnul l-a refuzat. Noi ai cui urmasi suntem? Pilda cui vrem sa urmam? Cine este modelul vietii crestinilor? Raspundem oare apelului “pe noi insine si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”?
Indepartarea de lumea satanizata a devenit deja o necesitate iar nu un moft. Asta nu inseamna ca trebuie sa mergem in pestera. Sunt pustnici in mijlocul Bucurestiului. Mai ascunsi decat in nu stiu ce pustie. Traiesc in lume dar sunt desprinsi de ea si de ale ei.
Iar ca sa revenim la carduri … este un mesaj pe care l-am preluat de la Cuv paisie Aghioritul si care se regaseste la multi alti parinti cu viata sfanta. Da, vine un moment cand TREBUIE sa ne rupem de lume iar daca acest instrument care este cardul reprezinta principala legatura a noastra cu lumea atunci este evident ca cel mai bine ar fi sa renuntam la el. Ce este atat de greu de inteles?
Ca acest card se poate transforma foarte usor intr-un dispozitiv implantabil cum deja se intampla este deja un alt aspect si am fi mult prea naivi sa nu facem legatura cu cele spuse in Apocalipsa despre detinatorii pecetii care pot cumpara si vinde conditionat.
Ori daca noi nu intelegem lucrurile acestea de o banalitate dezarmanta si ne-am familiarizat cu aceste mult disputate carduri, ca sa folosesc acelasi exemplu, inseamna ca deja am primit pecetea launtric si suntem pregatiti mental ca sa o acceptam si pe cea fizica.
Iarasi m-am lungit cu vorba insa am fost putin scolastic si am luat-o cu binisorul ca sa evit erorile de intelegere si acuzele de sectarism. Iertati.
@ admin
Va rog sa-mi dati o mana de ajutor in discutia cu Petra pentru ca aveti cateva articole bune ce ar merita recitite.
@ admin – sugestie
cred ca ar fi folositor daca pe pagina principala ati avea la fiecare articol un indicator al nr de comentarii.
s-ar vedea astfel daca au aparut comentarii noi …
@ george
Asa este, in mijlocul cetatii, Dumnezeu ascunde multi placuti ai Lui. Cu adevarat poti trai in cea mai adanca pustie si sa-ti fie gandul la lume , cum de altfel poti trai in mijlocul cetatii dar sa fii in afara lumii. Ar trebui sa fim ca uleiul si apa dintr-o candela, care nu se amesteca, sa traim in lume dar fara a fi din lume, dupa cum spunea .si Maica Gavrilia.
De la rezistenţa faţă de aderarea la construcţia europeană la manifestaţii contra achitării contribuţiilor, până la dispute aprinse în privinţa politicii monetare şi a ameninţărilor că va părăsi Uniunea, Marea Britanie a avut o istorie cu hopuri în UE. Joi, britanicii au decis: părăsesc Uniunea.
http://www.mediafax.ro/externe/brexit-marea-britanie-a-dat-sah-mat-uniunii-europene-o-istorie-a-regatului-britanic-in-uniune-foto-15506725
Gen. Mircea Chelaru – Brexitul si Romania
https://www.youtube.com/watch?v=hcZx0K3SWfg
https://www.youtube.com/watch?v=GE-SwkuAyrA
@george
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/03/31/parintele-efrem-filotheitul-arizona-pecetea-va-fi-impusa-dupa-cel-de-al-treilea-razboi-mondial/
Apreciez interventiile tale pe acest site, cred ca privesti un pic exagerat problema cardurilor.
Se pare ca si Sfantul Paisie Aghioritul a fost in acelasi gand, cardul cetateanului, care va fi premergator pecetii nu trebuie luat:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/03/10/marturiile-lui-athansios-rakovalis-si-ierom-grigorios-papasotiriou-privitoare-la-profetiile-sfantului-paisie-aghioritul-despre-recastigarea-constantinopoului-cardul-cetateanului-si-rezistenta-in/
@ enkidu: Soros a pariat 100 mil eur pe colapsul Deutschebank.
http://www.express.co.uk/news/world/684259/George-Soros-100-million-euro-bet-Deutsche-bank-collapse-shares-EU-referendum-Brexit
banca germana este in pragul falimentului de anul trecut, dupa scandalul vw, cu asta economia germana este pusa la colt rapid; nu pot sa uit reactia dnei merkel fata de grecia si cum grecii au fost umiliti. Vorba pr. Elpidie:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/04/26/parintele-elpidie-al-3-lea-razboi-mondial-religie-universala-foamete-provizii-alimente-disperare-cipru-grecia-distrugerea-turciei-dictatura-control-pecete-cipuri-prigoana-sfinti-incredere-dumnezeu/
Copii, vine o asemenea distrugere economica in zona euro, incat Uniunea Economica isi traieste ultimele zile…; nici nu trebuie sa fii profet ca sa intelegi asta. Si totusi, va spun ca este si o profetie: Europa va fi distrusa. Planul conducatorilor luciferici a fost urmatorul: mai intai sa stranga toate statele intr-unul singur, apoi sa le dea bani ca sa faca o multime de lucruri, sa construiasca case, sa cumpere masini, de toate. Apoi, cand toti au fost indatorati, au declansat o asa zisa criza economica si au inceput sa ceara banii inapoi. Oamenii au inteles atunci ca nu au de unde sa plateasca, tot asa s-a intamplat si la nivelul statelor: nu au de unde sa plateasca. Cine are atate miliarde ca sa poata sa imprumute Italia, Franta, Spania, Portugalia, Grecia, Cipru pana si Germania, veti vedea in curand cum se va intoarce ca un bumerang aceasta criza si impotriva Germaniei, …cine are atatea miliarde ca sa imprumute statele lumii si acum le cere inapoi? Adica azi toate statele sunt indatorate la cineva. Acest cineva cine este? Cu multa indemanare ascund acest adevar. De ce?
@ george: profetiile parintelui Elpidie si toate profetiile in genere, nu trebuie sa ne inspaimante, pentru ca temerea e buna, spun Parintii, in masura in care intoarce sufletul catre Creatorul sau, tot ceea ce este in plus, din alta parte vine. Ele, profetiile, au rolul de a ne trezi duhovniceste, asa cum vorbind cu un copil neatent si incapatanat, la un moment dat il cuprinzi de umeri si-l silesti sa te priveasca si sa te asculte privindu-l in ochi si spunandu-i: intelegi tu oare ce-ti spun aici?
@carmen
are balta peste.
nu sta Gemania intr-o singura banca, fie ea si DB.
Soros a shortat anticipand o scadere, nu un faliment.
Ca lumea analiza gen. Chelaru (postata de @carmen), mi-a placut: ia in calcul toate elementele, asa cum e si firesc, inclusiv elementul incontrolabil plasat insa in context, lansand o ipoteza coerenta: brexit-ul a fost un test, iar ‘in acest moment ambele parti sunt mat.’ Si el vede independenta Scotiei ca unul din factorii importanti aflati in subtextul brexit.
@george:
cred ca e bine inainte de a polemiza sa citim atenti (dar foarte atenti) ce are de spus preopinentul. Nu de-alta, dar altfel riscam sa devenim repetitivi in loc de contraargumentativi. Mi-a placut citatul Cristinei. Starea de ‘iesire din lume’ este una interioara. Faptul ca analizezi o situatie politica nu spune nimic despre starea ta de detasare sau de impatimire interioara – nici ca e, nici ca nu e. Sa nu confundam merele cu caprele, ca sunt lucruri foarte diferite. Cardul nu inseamna pecetluirea, iar prezumtia ta ca cei care accepta cardul au acceptat launtric pecetluirea mi se pare absolut hazardata si, mai grav, o judecata colectiva (citeam undeva ca a judeca un om afirmand ceea ce nu vezi la el e rau, dar a judeca o colectivitate e un adevarat dezastru pt suflet).
Nu in retragerea banilor de la banca cu card-ul sta cauza pierzaniei unui om, si nici in dependenta lui fizica fata de acei bani, ci in starea lui de atasament interior fata de ei – stare care poate fi masurata prin mai multi indicatori, ca de exemplu: spaima de a ramane fara ei (lipsa de incredintare in mainile Domnului, ingrijorarea excesiva pt ziua de maine), indarjirea in a-i produce, invidia pe cei care au mai mult, resentimentul impotriva celor care ma deposedeaza de ei etc etc.. Astia sunt parametri a ceea ce numim ‘impatimire’. Lucru valabil nu doar in cele materiale, ci si in cele sentimentale (apropo de exemplu de cel care a refuzat invitatia la ospat pe motiv ca ‘si-a luat femeie’): gelozia, posesivitatea, supararea fata de omul care m-a tradat etc – iata alti indicatori ai starii de atasare de lume, nu pe calea simturilor fizice, ci a sentimentelor. Si exemplele pot continua (sunt unii de pilda care se ataseaza de proiectele lor de viitor, fie ele si desenate cu bune intentii – ca de exemplu obsesia de a face un copil, sau de a face o anumita cariera, fie ea si dezinteresata si in slujba omului samd samd).
‘Fiindca nu mancarurile, ci lacomia pantecelui este rea; nu banii, ci impatimirea; nu grairea, ci grairea in desert; nu cele dulci ale lumii, ci neinfranarea; nu dragostea pentru ai tai, ci lenevirea de la cele placute lui Dumnezeu, ce se naste de aici (…); (…) nu femeia, ci curvia; nu bogatia, ci iubirea de argint; nu vinul, ci betia; (…) nu a stapani, ci a fi iubitor de stapanire; nu slava, ci iubirea de slava desarta; (…) nu cunostinta, ci pararea ca ai cunostinta si, mai rau decat aceasta, necunoasterea nestiintei tale; (…) nu lumea e rea, ci patimile; nu firea, ci cele contrare firii (…).’ (Petru Damaschin)
Deci sa nu confundam calea inteleapta, de mijloc, cu ‘caldiceala’. Poti trai ca un ascet, dar sa fii plin de ura si dispret fata de cei ‘din lume’ – semn al caderii sigure. Poti trai ca un burghez, dar cand e la o adica sa fii dispus sa iti pierzi slujba sau chiar viata si sa fii capabil sa te incredintezi Domnului cu curaj.
Cat priveste implicarea lui Dumnezeu in brexit (ca vad ca subiectul starneste controversa): vreau sa spun ca Dumnezeu lucreaza inca, nu a abandonat scena. Si lucreaza in chip ascuns, subtil si deopotriva amplu, in functie de buna noastra vointa in a ne intoarce. Vreau sa spun ca El este capabil sa transforme orice rau in bine, in functie de ravna noastra. Vreau sa spun ca nu putem noi evalua de aici care e ravna locuitorilor Marii Britanii si nici nu putem sti daca lucrurile vor merge spre bine sau spre rau – pt ca Apocalipsa in sine nu e rea, e necesara. ‘Binele’ si ‘raul’ nu inseamna Apocalipsa – care e clar ca va veni – ci sunt date de gradul de rezistenta impotriva coruperii sufletelor. Iar aceasta rezistenta sa formeaza inca de pe acum, mai avem inca timp sa lucram la ea. In faptul ca englezii (al caror vot raman la parerea ca a fost mai degraba real – asa cum spune si gen. Chelaru, a fost un TEST, i-au lasat sa se exprime ca sa testeze situatia) nu au raspuns ca o mamaliguta, mi se pare totusi de bun augur. Mai e demnitate in ei, si asta e bine, chiar daca nu suficient pt mantuire (nu am afirmat niciodata ca spunand NU UE poporul se va mantui!). Indiferent de consecinte.
@Petra: e adevarat ce spui despre martirii din inchisori, cel putin din punctul meu de vedere. Si pe mine m-a mirat cat de implicati politic erau multi dintre ei – chiar si din considerente aparent rezonabile, ca de ex. iubirea de neam – si cat de drastica a fost necesitatea reformularii idealurilor si a desprinderii nete a valorilor supreme de raportare (neamul fiind adesea confundat cu Dumnezeu). Nu stiu daca asta ai vrut sa spui, dar eu asa vad lucrurile. Cum am spus insa: nu implicarea in politica o vad problema (desi, in lumea de azi a te baga in politica e intr-adevar o iluzie), pt ca daca de exemplu ai niste daruri, e bine sa le valorifici si sa accepti locul unde Dumnezeu te pune. Eu cred ca daca nu ar fi fost si vocile juste si curajoase in politica, azi am fi fost mult mai rau decat suntem, ele constituie un soi de frana si stie Domnul cum sa ii apere pe ai lui chiar in mijlocul bestiarului. Asadar nu a fi parlamentar, de exemplu, mi se pare problema atata timp cat iti faci treaba cu frica de Dumnezeu. Ci a crede indarjit ca acolo se afla toate solutiile, a uita ca esti un simplu soldat care priveste catre Cer in asteptarea ordinelor si care se ingrijeste de vrednicia cu care se prezinta sistematic in fata Comandamentului Suprem, si nicidecum un general care decide soarta bataliei.
De exemplu, mie una spaima asta maladiva de viitor mi se pare o forma de impatimire. Daca tu, @george, practici ceea ce predici, nu prea inteleg de ce atatea avertismente? Vezi-ti de evolutia ta si Domnul va avea grija de tine. Roaga-te pt rataciti si mila Domnului se va ingriji si de ei. Daca tot crezi ca in intoarcerea individuala la Dumnezeu si in rugaciune si Biserica sta totul (cum asa si e), ce atata grija pt amaratele alea de carduri??
Brexit-ul: discutam si noi pe aici, nimic mai mult. Nu cred ca are nimeni impresia ca in Brexit sta salvarea sau pierzania noastra.
@ Doroteea. Da, ai inteles corect ceea ce vroiam sa spun. Si da, ai dreptate apropo de atitudini tip george.
Incerc sa pun si eu la punct un minimaterial concret, nu telogizant, apropo de Brexit si de UK insa ma tot indemn si din cauza caldurii gandul imi sta la plaja….:)
@enkidu
nu este chiar asa : DB are in momentul de fata o expunere pe derivative estimata la peste 73 trliarde USD (http://www.zerohedge.com/news/2016-06-29/imf-deutsche-bank-poses-greatest-risk-global-financial-system)
Comparativ, ca sa intelegi dimensiunea unui potential dezastru care ar putea urma daca DB intra in default, gandeste-te ca cea mai indatorata economie a lumii, US, are o datorie de doar….19 trilioane USD
Daca DB cade asta va insemna bomba atomica nu doar pt economia Germaniei ci pt intreaga Europa. Fara exagerare.
‘Fiindca nu mancarurile, ci lacomia pantecelui este rea; nu banii, ci impatimirea; nu grairea, ci grairea in desert; nu cele dulci ale lumii, ci neinfranarea; nu dragostea pentru ai tai, ci lenevirea de la cele placute lui Dumnezeu, ce se naste de aici (…); (…) nu femeia, ci curvia; nu bogatia, ci iubirea de argint; nu vinul, ci betia; (…) nu a stapani, ci a fi iubitor de stapanire; nu slava, ci iubirea de slava desarta; (…) nu cunostinta, ci pararea ca ai cunostinta si, mai rau decat aceasta, necunoasterea nestiintei tale; (…) nu lumea e rea, ci patimile; nu firea, ci cele contrare firii (…).’ (Petru Damaschin)
Pai mie imi place de femeie :)), imi place de sotia mea.. Acuma nu stiu , ce pacatuiesc cu ea, da imi place si o iubesc pe femeia mea, sotia mea si mama copiilor mei si/sau ai Lui.
I cald Doamna Doroteea , nu prea sta capul la comentarii, asa cum zicea si Doamna Petra, mai mult la plaja.
Cinste Dv ca postati..
@elena
aham…cifrele nu minte.
Poate doar ii curenteaza putin FMI-ul pe cei din Bundestag, desi nu vad rostul. Germania a facut mai mult decat sa fie pe placul SUA, trecand brutal peste vointa europenilor (criza migrantilor si negocierile cu Turcia).
http://www.bursa.ro/fmi-deutsche-bank-posibil-cel-mai-mare-risc-la-adresa-sistemului-financiar-global-301507&s=print&sr=articol&id_articol=301507.html
om trai si om vedea.
@Petra:
pai hai, lasa desertaciunile lumesti si pune-te pe treaba 😛
Chiar sunt curioasa cum se vad lucrurile ‘din pantofii’ tai.
Criza volkswagen si in potential DB imi aduc aminte de dresura cainilor folosind zgarda cu socuri electrice. Germania abia dupa a fostt curentata in toamna cu vw a acceptat sa se implice militar fara mandat international in criza siriana:
https://www.youtube.com/watch?v=qoqds4LV9RI
dupa vizionare mi-am adus aminte de:
https://www.youtube.com/watch?v=QkWS9PiXekE
Fiecare intelege ce poate, cum poate. Rastalmaciri au fost si vor mai fi.
Recomand plaja. Atentie ce crema folositi. Este mai buna cea care hidrateaza si emoliaza.
Este mai putin probabil haosul european pana nu se rezolva “problema” Rusiei.
Fiecare intelege ce poate, cum poate. Rastalmaciri au fost si vor mai fi.
Intelegem ca suntem in Biserica Una Sfanta, apostoleasca si cerem mereu mila Domnului. Daca ramanem in Biserica, dupa predaniile parintesti, trebuie sa avem nadejde ca Biserica nu va fi biruita, dupa cuvantul Lui.
Bre exitul i domnule bre discutie cu “daca, poate ” si asa mai departe..si discutam pe aci ..cu folos .
Iuteala, viteza a ceea ce se intampla prin lume ameteste cu crize, razoaie, amenintari …etc. Nimic nu e nou, sunt doar alte palarii pe aceeasi Marie.
Plaja i un pic de relax. Cu crema sau fara crema. O nadejde ca Domnul nu ne va lasa. – Iata , Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor-
Neamurile au un destin ascuns in Dumnezeu.
inca unu care vede extraterestrii:
https://youtu.be/QM-KVAXY7Gs
Presedintele CE, Jean Claude Junker, a declarat in parlamentul european zilele trecute urmatoarele lucruri bizare (traducere libera) : “trebuie sa stiti ca cei ce ne observa de departe sunt ingrijorati. Am vazut si am auzit mai multi conducatori ai altor planete. Sunt foarte ingrijorati deoarece se intreaba care este calea pe care o va urma Uniunea Europeana. Deci, va trebui sa ii linistim atat pe europeni cat si pe acestia.”
Cel mai ciudat mi se pare ca nimeni si adunarea parlamentarilor nu reactioneaza in vreun fel.
@ Elena: cu putintica rabdare si ceva noroc, Hillary Clinton va deschide portile de la Aria 51:
http://www.cunoastelumea.ro/hillary-clinton-voi-dezvalui-adevarul-despre-ozn-uri-daca-voi-deveni-urmatorul-presedinte-al-americii/